ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 540/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 500 din 06 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în dosarul nr. 77698/3/2011, astfel cum a fost modificată prin încheierea din 06 iulie 2012, pronunțată în cadrul aceluiași dosar, s-a constatat că inculpatul A.K. a fost condamnat sub identitatea falsă de M.O. prin următoarele hotărâri: sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului București - secția a II-a penală, sentința penală nr. 1668 din 04 decembrie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului București - secția I penală, sentința penală nr. 220 din 22 februarie 2005 a Tribunalului București - secția I penală, sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București - secția a II-a penală.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A.K., prin apărător. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor inculpatului A.K. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.K.

zis Ș. - la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 15 ani închisoare, cu restul rămas neexecutat de 7 ani 4 luni și 11 de zile din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București - secția a II-a penală, urmând ca inculpatul A.K. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată detenția de la data de 01 august 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. S-a dispus anularea MEPI nr. 1019 din 20 noiembrie 2007 emis în baza sentinței penale nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București - secția a II-a penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare, conform prezentei sentințe. În baza art. 117 C. pen.

s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei principale rezultante. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320 1 C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M.S. zis „V." sau „A." - la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 1050 de zile din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1502 din 21 martie 2005 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1800 din 21 martie 2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, și a contopit acest rest cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final 13 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen.

i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 02 august 2011 la zi. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului. În baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei principale rezultante. A fost respinsă schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu cu privire la inculpatul G.C. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.C.

- la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul neexecutat de 339 de zile din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 652 din 20 mai 2005 a Tribunalului București - secția I penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 513 din 22 iunie 2005 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 4681 din 17 august 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție, și contopește acest rest cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, în final 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante. În baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpați, în vederea distrugerii, cu reținerea de contraprobe, a cantității totale de 503,3 grame heroină rămasă după efectuarea analizelor, precum și ambalajele drogurilor depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada din 12 august 2011. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul A.M.S.

a sumei de 71.490 lei consemnată la D.G.F.P. - M.B. și a sumei de 71.355 euro consemnată la B.C.R. - Sucursala Unirea (filele 104-109 vol. l d.u.p.). A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța nr. 227/D/P/201 din 08 august 2011 asupra sumelor de 71.490 lei consemnată la D.G.F.P. - M.B. și a sumei de 71.355 euro consemnată la B.C.R. - Sucursala Unirea (filele 104-109 vol. l d.u.p.), găsite și ridicate de la inculpatul A.M.S. Au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare datorate statului. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență că, inculpații A.K.

și A.M.S., în cursul lunilor aprilie, iunie și august 2011, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale și după același mod de operare, a organizat procurarea și introducerea în România a unor cantități importante de droguri disimulate în genți de voiaj de dimensiuni mari (bagaje tip troller) expediate din Turcia în București, România, droguri care au fost ridicate de la sediul diferitelor firme de transport de inculpatul G.C. și ulterior predate inculpatului A.M.S., pentru a fi valorificate contra unor sume importante de bani în folosul inculpaților. Inculpatul G.C. a deținut și a transportat cantități importante de heroină trimise din Turcia, ca urmare a demersurilor telefonice realizate de către inculpatul A.K., drogurile fiind apoi predate coinculpatului A. M.S., la indicațiile exprese ale inculpatului A.K.

În urma administrării și evaluării probatoriului, prima instanță a reținut vinovăția inculpaților, condamnându-i pe aceștia la pedepse cu închisoarea individualizate în conformitate cu disp. art. 72 și 52 C. pen. Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri inculpații A.K. și A.M.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpatul A.K. a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute în sarcina sa prin înlăturarea stării de recidivă întrucât așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar nu cetățeanul turc A.K. ci numitul M.O. a fost condamnat în România prin hotărâri judecătorești definitive. Totodată, apelantul inculpat A.K.

a reiterat solicitarea de schimbare a încadrării juridice așa cum a fost pusă in discuție din oficiu de către prima instanță din infracțiunea de complicitate la trafic de droguri în cea de trafic de droguri, la dosarul cauzei neexistând nicio dovadă că inculpatul ar fi executat acte materiale prin care să determine pe cineva din străinătate să expedieze droguri in România, în schimb existând dovezi certe că inculpatul a ajutat și înlesnit la introducerea în țară a unei cantități de droguri, fiind astfel complice la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, așa cum s-a stabilit și în cursul urmăririi penale. A mai arătat apelantul că din întregul probatoriu al cauzei nu rezultă îndeplinirea vreunei dintre aceste condiții esențiale pentru a fi în discuție existența unei infracțiuni distincte în cele trei modalități ale elementului material, respectiv organizare, conducere sau finanțare.

A solicitat în principal schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu prin înlăturarea stării de recidivă postcondamnatorie din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și condamnarea la o pedeapsă orientată sub minimul special prin reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. și aplicarea disp. art. 320 C. proc. pen., de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Inculpatul A.M.S. a solicitat reindividualizarea pedepsei in sensul reducerii cuantumului acesteia către minimul special prevăzut de lege. Prin decizia penală nr. 251/A din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală s-au admis apelurile declarate de inculpații A.K. și A.M.S. împotriva sentinței penale nr. 500 din 06 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, în dosarul nr. 77698/3/2011 și s-au extins efectele și cu privire la inculpatul G.C. S-a desființat sentința penală atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București. S-a menținut starea de arest a inculpaților A.K. și A.M.S. Onorariul avocatului din oficiu parțial, în sumă de 100 lei, pentru inculpatul A.K.

se suportă din fondurile Ministerului Justiției. Onorariul avocatului din oficiu parțial, în sumă de 100 lei pentru intimatul inculpat G.C. se suportă din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că instanța de fond a concluzionat în mod corect că inculpatul A.K. este una și aceeași persoană cu numitul M.O., că acesta are antecedente penale, comițând fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, dovadă fiind fișa de cazier a acestuia, existentă la dosarul cauzei și, drept urmare, în mod just a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate, cuantumul acesteia fiind apt să satisfacă exigențele art. 72 și 52 C. pen.

După deliberare, cu ocazia redactării hotărârii, instanța de fond, prin încheierea din data de 06 iulie 2012 a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta sentinței penale nr. 500 din 06 iunie 2012, dispunând: - schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului A.K. din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. rap la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. și, - revocarea, în baza art. 61 C. pen., a beneficiului liberării condiționate pentru restul neexecutat de 339 zile din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 652 din 20 mai 2005 a Tribunalului București, s ecția I penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 513/2005 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr. 4681 din 17 august 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție și - contopirea acestui rest cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în prezenta cauză.

Curtea de apel a apreciat că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din 06 iulie 2012 (dată ulterior deliberării), instanța de fond a lărgit practic cadrul acestei instituții ce se putea limita legal la o rectificare a textului de lege greșit dactilografiat, dar nu se impuneau celelalte măsuri care practic constituiau dispoziții noi, neincluse în sfera îndreptării de eroare materială. S-a constatat că în această împrejurare și cu privire la inculpatul G.C. s-a revocat un rest de pedeapsă rămas neefectuat și tot pe calea îndreptării de eroare materială această dispoziție a fost corectată însă, și aici, într-un mod confuz. După punctul în care se vorbește despre inculpatul A.K. apare un nou alineat cu referire la revocarea restului de pedeapsa de 339 zile si contopirea lui în pedeapsa aplicată, fără a se face referire clară despre ce inculpat este vorba.

Or, acest procedeu, pe lângă confuzia ce o creează nu se încadrează în ceea ce textul de lege cere pe calea unei îndreptări de eroare materială. S-a arătat că potrivit art. 195 C. proc. pen., instanța de judecată poate să îndrepte erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural, fie la cerere fie din oficiu. Practica judiciară este constantă în a aprecia că procedura prevăzută de art. 195 C. proc. pen. nu se poate folosi în cazul în care greșelile pe care le conțin anumite acte procedurale scrise au avut sau pot avea consecințe asupra desfășurării procesului penal sau asupra răspunderii penale a inculpatului. Astfel, omisiunea instanței de a se pronunța asupra unei chestiuni de fond legate de rezolvarea laturii penale a cauzei nu constituie, în aprecierea Curții, o eroare materială.

Altfel spus, îndreptarea unei greșeli în soluționarea cauzei, ce nu constituie o eroare materială evidentă, ci un aspect de netemeinicie a hotărârii, nu intră în sfera de aplicare a prevederilor cuprinse în art. 195 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, s-a arătat că ambele apeluri formulate de inculpații A.K. și A.M.S. se vor admite, fiind vorba de o cauză unitară, ce impune o cercetare conjugată a inculpaților, iar, prin extindere, conform art. 373 C. proc. pen., și în favoarea intimatului inculpat G.C., față de care s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul neexecutat de 339 zile și contopirea lui în pedeapsa aplicată (10 ani, 8 ani și 6 luni spor, 8 ani închisoare).

Prin urmare, în baza art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc. pen., s-a desființat sentința atacată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București. S-a constatat că în cauză subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, și s-a menținut starea de arest a inculpaților A.K. și A.M.S. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs inculpatul G.C., iar astăzi, în ședință publică, acesta a arătat că își retrage recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel. Potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se aplică în mod corespunzător. Față de dispozițiile textului de lege menționat și de declarația inculpatului G.C.

că își retrage recursul, înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de voință a acestuia. Prin urmare, în baza art. 385 4 alin. (2) C. proc. pen. se va lua act de declarația inculpatului G.C. că își retrage recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 251/A din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul G.C. împotriva deciziei penale nr. 251/A din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2013