ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 540/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 540/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului penal de față, constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 500 din 06 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București - secția I

penală, în dosarul nr. 77698/3/2011, astfel cum a fost modificată prin

încheierea din 06 iulie 2012, pronunțată în cadrul aceluiași dosar,

s-a constatat că inculpatul A.K. a fost condamnat

sub identitatea falsă

de M.O. prin următoarele hotărâri: sentința penală

nr. 42 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului București - secția a II-a penală,

sentința penală nr. 1668 din 04 decembrie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, sentința

penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005 a Tribunalului București - secția I penală,

sentința penală nr. 220 din 22 februarie 2005 a Tribunalului București - secția

I penală, sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București - secția

a II-a penală.

A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării

juridice formulată de inculpatul A.K., prin apărător.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost schimbată

încadrarea juridică a faptelor inculpatului A.K. din infracțiunea prev. de art.

26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art.

10 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 10 raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.K. zis

Ș. - la o pedeapsă de 15 (cincisprezece) ani închisoare.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și lit. b) C. pen., pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 39 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la

art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a fost contopită pedeapsa

de 15 ani închisoare, cu restul rămas neexecutat de 7 ani 4 luni și 11 de zile

din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 835 din 05

iunie 2007 a Tribunalului București - secția a II-a penală, urmând ca

inculpatul A.K. să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare, sporită

cu 1 an închisoare, în final 16 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată

de 8 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat

inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe

durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

detenția de la data de 01 august 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

S-a dispus anularea MEPI nr. 1019 din 20 noiembrie 2007

emis în baza sentinței penale nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului

București - secția a II-a penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de

executare, conform prezentei sentințe.

În baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea

inculpatului după executarea pedepsei principale rezultante.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen., art. 320

1

C. proc. pen. și art.

37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.M.S. zis „V." sau „A."

- la o pedeapsă de 12 (doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatului

pedeapsa complementară a

interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 7 ani

după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul

liberării condiționate pentru restul neexecutat de 1050 de zile din pedeapsa de

10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1502 din 21 martie 2005 a

Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 1800 din 21 martie 2006

a înaltei Curți de Casație și Justiție, și a contopit acest rest cu pedeapsa de

12 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute

pedeapsa de 12 ani închisoare, sporită cu 1 an închisoare, în final 13 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 7 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat

inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe

durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată

prevenția de la data de 02 august 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 117 C.

pen. s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea

pedepsei

principale rezultante.

A fost respinsă

schimbarea de încadrare juridică pusă în discuție din oficiu

cu privire

la inculpatul G.C.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicare art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 C. proc. pen., a fost

condamnat inculpatul G.C. - la o pedeapsă de 8 (opt) ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C.

pen. i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul

liberării condiționate pentru restul neexecutat de 339 de zile din pedeapsa de

7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 652 din 20 mai 2005 a

Tribunalului București - secția I penală, astfel cum a fost modificată prin

decizia penală nr. 513 din 22 iunie 2005 a Curții de Apel București, definitivă

prin decizia penală nr. 4681 din 17 august 2005 a înaltei Curți de Casație și

Justiție, și contopește acest rest cu pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată în

prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 8 ani închisoare,

sporită cu 6 luni închisoare, în final 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

durată de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat

inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În

baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus

confiscarea de la inculpați, în vederea distrugerii, cu reținerea de

contraprobe, a cantității totale de 503,3 grame heroină rămasă după efectuarea

analizelor,

precum și ambalajele drogurilor

depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. cu dovada din 12

august 2011.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

s-a dispus confiscarea de la

inculpatul A.M.S. a sumei de 71.490 lei

consemnată la D.G.F.P. -

M.B. și a sumei de

71.355 euro consemnată la B.C.R. - Sucursala Unirea (filele

104-109 vol.

l d.u.p.).

A fost menținută

măsura sechestrului asigurător dispus prin Ordonanța nr.

227/D/P/201 din

08 august 2011 asupra sumelor de 71.490 lei consemnată la D.G.F.P. - M.B. și a

sumei de 71.355 euro consemnată la B.C.R. - Sucursala Unirea (filele 104-109

vol. l d.u.p.), găsite și ridicate de la inculpatul A.M.S.

Au

fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență că,

inculpații A.K.

și A.M.S., în cursul lunilor aprilie, iunie și august 2011, în mod repetat, în

baza aceleiași rezoluții infracționale și după același mod de operare, a

organizat procurarea și introducerea în România a unor cantități importante de

droguri disimulate în genți de voiaj de dimensiuni mari (bagaje tip troller)

expediate din Turcia în București, România, droguri care au fost ridicate de la

sediul diferitelor firme de transport de inculpatul G.C. și ulterior predate

inculpatului A.M.S., pentru a fi valorificate contra unor sume importante de

bani în folosul inculpaților. Inculpatul G.C. a deținut și a transportat

cantități importante de

heroină trimise din

Turcia, ca urmare a demersurilor telefonice realizate de către

inculpatul

A.K., drogurile fiind apoi predate coinculpatului A.

M.S., la indicațiile exprese ale inculpatului A.K.

În urma

administrării și evaluării probatoriului, prima instanță a reținut vinovăția

inculpaților, condamnându-i pe aceștia la pedepse cu închisoarea

individualizate în conformitate cu disp. art. 72 și 52 C.

pen.

Împotriva acestei sentințe au formulat apeluri

inculpații A.K. și A.M.S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpatul A.K. a solicitat schimbarea încadrării

juridice dată

faptelor reținute în sarcina

sa prin înlăturarea stării de recidivă întrucât așa cum

rezultă din fișa

de cazier judiciar nu cetățeanul turc A.K. ci numitul

M.O. a fost condamnat în România prin hotărâri judecătorești definitive.

Totodată, apelantul inculpat A.K. a reiterat

solicitarea de

schimbare a încadrării

juridice așa cum a fost pusă in discuție din oficiu de către

prima

instanță din infracțiunea de complicitate la trafic de droguri în cea de

trafic de droguri, la dosarul cauzei neexistând

nicio dovadă că inculpatul ar fi

executat acte materiale prin care să

determine pe cineva din străinătate să expedieze droguri in România, în schimb

existând dovezi certe că inculpatul a ajutat și înlesnit la introducerea în

țară a unei cantități de droguri, fiind astfel complice la infracțiunea de

trafic internațional de droguri de mare risc, așa cum

s-a stabilit și în cursul urmăririi penale. A mai arătat apelantul că

din întregul

probatoriu al cauzei nu rezultă îndeplinirea vreunei dintre

aceste condiții

esențiale pentru a fi în

discuție existența unei infracțiuni distincte în cele trei

modalități

ale elementului material, respectiv organizare, conducere sau finanțare.

A solicitat în

principal schimbarea încadrării juridice dată faptelor prin

rechizitoriu prin înlăturarea stării de recidivă

postcondamnatorie din infracțiunea

prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C.

pen. rap. la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.

(2) C. pen. și condamnarea la o pedeapsă orientată sub minimul special

prin reținerea circumstanței atenuante prev.

de art. 74 lit. c) C. pen. și aplicarea disp.

art. 320 C. proc. pen., de reducere cu o treime a limitelor de

pedeapsă. În

subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei

aplicate și reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante prev.

de art. 74 lit. c) C. pen.

Inculpatul A.M.S. a

solicitat reindividualizarea pedepsei in

sensul reducerii cuantumului

acesteia către minimul special prevăzut de lege.

Prin decizia penală

nr. 251/A din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea

de Apel București

- secția a II-a penală s-au admis apelurile declarate de inculpații A.K. și A.M.S.

împotriva sentinței penale

nr. 500 din 06

iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală,

în

dosarul nr. 77698/3/2011 și s-au extins efectele și cu privire la inculpatul G.C.

S-a desființat sentința penală atacată și s-a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București.

S-a menținut starea de arest a inculpaților A.K. și A.M.S.

Onorariul avocatului din oficiu parțial, în sumă de 100

lei, pentru inculpatul A.K. se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul

avocatului din oficiu parțial, în sumă de 100 lei pentru intimatul

inculpat

G.C. se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a

reținut că instanța de fond a concluzionat în mod corect că inculpatul A.K.

este una și aceeași persoană cu numitul M.O., că acesta are antecedente penale,

comițând fapta dedusă judecății în stare de recidivă postcondamnatorie, dovadă

fiind fișa de cazier a acestuia, existentă la dosarul cauzei și, drept urmare,

în mod just a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de

libertate, cuantumul acesteia fiind apt să satisfacă exigențele art. 72 și 52

C. pen.

După deliberare, cu ocazia redactării hotărârii,

instanța de fond, prin

încheierea din data

de 06 iulie 2012 a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate

în

minuta sentinței penale nr. 500 din 06 iunie 2012, dispunând:

- schimbarea

încadrării juridice a faptelor inculpatului A.K. din

infracțiunea prev.

de art. 26 C. pen. rap la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen. și,

-

revocarea,

în baza art. 61 C. pen., a beneficiului liberării condiționate pentru restul

neexecutat de 339 zile din pedeapsa de 7 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 652 din 20 mai 2005 a Tribunalului

București, s

ecția I penală, astfel cum a fost modificată prin decizia

penală nr. 513/2005 a Curții de Apel București, definitivă prin decizia penală nr.

4681 din 17 august 2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție și

- contopirea acestui rest cu pedeapsa de 8 ani

închisoare aplicată în prezenta cauză.

Curtea de apel a

apreciat că prin încheierea de îndreptare a erorii materiale

din 06

iulie 2012 (dată ulterior deliberării), instanța de fond a lărgit practic

cadrul acestei instituții ce se putea limita legal la o rectificare a textului

de lege greșit dactilografiat, dar nu se impuneau celelalte măsuri care practic

constituiau

dispoziții noi, neincluse în

sfera îndreptării de eroare materială.

S-a constatat că în

această împrejurare și cu privire la inculpatul G.C.

s-a revocat un rest

de pedeapsă rămas neefectuat și tot pe calea îndreptării de eroare materială

această dispoziție a fost corectată însă, și aici, într-un mod confuz. După

punctul în care se vorbește despre inculpatul A.K. apare un nou alineat cu

referire la revocarea restului de pedeapsa de

339

zile si contopirea lui în pedeapsa aplicată, fără a se face referire clară

despre

ce inculpat este vorba.

Or, acest procedeu, pe lângă confuzia ce o creează nu

se încadrează în

ceea ce textul de lege

cere pe calea unei îndreptări de eroare materială.

S-a arătat că potrivit art. 195 C. proc. pen., instanța

de judecată poate să îndrepte erorile materiale evidente din cuprinsul unui act

procedural, fie la cerere fie din oficiu.

Practica judiciară este constantă în a aprecia că

procedura prevăzută de art. 195 C. proc. pen. nu se poate folosi în cazul în

care greșelile pe care le conțin anumite acte procedurale scrise au avut sau pot

avea consecințe asupra desfășurării procesului penal sau asupra răspunderii

penale a inculpatului.

Astfel, omisiunea

instanței de a se pronunța asupra unei chestiuni de fond legate de rezolvarea

laturii penale a cauzei nu constituie, în aprecierea Curții, o eroare

materială.

Altfel spus, îndreptarea unei greșeli în soluționarea

cauzei, ce nu constituie o eroare materială evidentă, ci un aspect de

netemeinicie a hotărârii,

nu intră în sfera

de aplicare a prevederilor cuprinse în art. 195 C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, s-a arătat că ambele

apeluri formulate de inculpații A.K. și A.M.S. se vor admite, fiind vorba de o

cauză unitară, ce impune o cercetare conjugată a inculpaților, iar, prin

extindere, conform art. 373 C. proc. pen., și în favoarea intimatului inculpat G.C.,

față de care s-a dispus revocarea beneficiului liberării

condiționate pentru restul neexecutat de 339 zile

și contopirea lui în pedeapsa

aplicată (10 ani, 8 ani și 6 luni spor, 8

ani închisoare).

Prin urmare, în baza art. 379 alin. (2) lit. b) C. proc.

pen., s-a desființat

sentința atacată și

s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță,

Tribunalul

București.

S-a

constatat că în cauză subzistă temeiurile ce au stat la baza luării

măsurii arestării preventive, și s-a menținut

starea de arest a inculpaților A.K.

și A.M.S.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs

inculpatul G.C., iar astăzi, în ședință publică, acesta a arătat că își retrage

recursul declarat împotriva hotărârii instanței de apel.

Potrivit dispozițiilor art. 385

4

alin. (2) C.

proc. pen., părțile își pot retrage recursul în condițiile art. 369, care se

aplică în mod corespunzător.

Față de

dispozițiile textului de lege menționat și de declarația inculpatului

G.C.

că își retrage recursul, înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de

voință a acestuia.

Prin urmare, în baza art. 385

4

alin. (2) C.

proc. pen. se va lua act de declarația inculpatului G.C. că își retrage

recursul declarat împotriva deciziei penale nr. 251/A din 14 septembrie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat

recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea

recursului declarat de inculpatul G.C.

împotriva

deciziei penale nr. 251/A din 14 septembrie 2012 pronunțată de Curtea

de

Apel București - secția a II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului

desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 14 februarie 2013