ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1639/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1639/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului de față pe

baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

1)

Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 549 din 23

iunie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 39202/3/2010 a respins ca neîntemeiată, cererea

de aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. formulată de inculpatul

A.K.

A respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului

A.K. de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de

art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută

de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul

A.K. la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la trafic

internațional de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C. pen. i-a interzis inculpatului

exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe

o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului,

pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. și

art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedeapsa de 3.291 zile închisoare rămasă de

executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală

nr. 835 din 5 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală,

definitivă prin decizia penală nr. 5372 din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, cu pedeapsa stabilită prin prezenta și i-a aplicat inculpatului

spre executare pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului,

pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1)

lit. e) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.K. la

pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 71 C. pen. i-a interzis inculpatului,

pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (2) C. pen. a contopit

pedeapsa de 3.206 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 835 din 5 iunie 2007 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 5372

din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, cu pedeapsa stabilită

prin prezenta și i-a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de

3.291 de zile închisoare.

pen. raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. cu aplicarea art. 124

C. pen. a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A.K. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C.

pen., întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. raportat

la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen. a contopit pedepsele anterior

stabilite și a aplicat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 15 ani

închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului,

pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. a scăzut

din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 9 decembrie 2009 la

zi.

A constatat că inculpatul se află deținut

în executarea pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 835/2007 a Tribunalului

București, secția a II-a penală.

A anulat mandatul de executare a pedepsei

închisorii emis în baza sentinței penale nr. 835/2007 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, a dispus emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea

definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 118 lit. e) C. pen. raportat

la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat suma de 100.000

euro dobândiți prin săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de

mare risc.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. raportat

la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat telefonul

mobil marca N. având cartela SIM C. și opt cartele SIM depuse la Camera de Corpuri

Delicte din cadrul I.G.P.R., Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform

dovezilor din data de 12 ianuarie 2010.

În baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea

inculpatului după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.

l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 15.000 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Instanța a fost sesizată prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. din 17

august 2010 consecutiv căruia potrivit art. 300 C. proc. pen. s-a și investit cu

judecarea cauzei în vederea tragerii la răspundere penală a inculpatului A.K. pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic ilicit internațional de droguri

de mare risc în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută

de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., instigare la fals

material în înscrisuri oficiale în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzută

de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen. și fals privind identitatea în stare de recidivă postcondamnatorie,

prevăzută de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen., constând, în esență, în aceea că în perioada 2008-2009

inculpatul a ajutat persoane neidentificate din Turcia, precum și pe S.F. și D.G.

să vândă heroină și să cumpere pe teritoriul României; de asemenea, inculpatul și-a

atribuit o identitate falsă în fața autorităților judiciare române.

Hotărând soluționarea în fond a cauzei

penale prin condamnare în conformitate cu dispozițiile art. 345 alin. (2) C. proc.

pen., dar și prin încetarea procesului penal conform art. 345 alin. (3) C. proc.

pen., după efectuarea cercetării judecătorești în condițiile art. 288-art. 291 C.

proc. pen. în cursul căreia au fost administrate probele strânse la urmărirea penală

și alte probe noi, instanța a examinat și apreciat materialul probator, confirmând

existența faptelor ilicite deduse judecății și vinovăția penală a autorului acestora,

în care sens a reținut următoarele:

Din luna august 2009 și până la data transportului

de heroină, din data de 9 decembrie 2009, inculpatul A.K., și S.F. și D.G., au avut

mai multe convorbiri și schimburi de mesaje tip SMS, prin care au stabilit detaliile

organizării mai multor transporturi de heroină, din Turcia în România.

S-a stabilit că în urma solicitărilor telefonice

formulate de S.F., după ce acesta epuiza vânzarea heroinei la gram, obținută dintr-un

transport anterior, inculpatul A.K. să ia legătura telefonic cu persoane din Turcia

sau Iran (neidentificate în cursul urmăririi penale), care să trimită heroina din

Iran în Turcia și în final în România, ambalată în colete, în cantități cuprinse

între unul și cinci kilograme. Coletele erau predate unui transportator și apoi,

inculpatul, după ce avea confirmarea predării coletului către șoferul unui autovehicul

de tip autocar, cu destinația România, îi transmitea lui S.F. numărul pachetului,

numele expeditorului și numele destinatarului, destinatar care nici nu exista în

realitate.

S.F., întotdeauna însoțit de către D.G.,

se deplasau în cursul nopții la autogara P.T., situată în București, sector 5, pentru

a verifica dacă coletul era sosit, însă, pentru a se asigura că nu se aflau sub

urmărirea organelor de urmărire penală, cei doi preluau pachetul în dimineața zilei

următoare.

Ulterior, inculpatul A.K. primea o parte

din prețul heroinei valorificată în România, de la S.F. și D.G., prin intermediul

martorei M.S.F., căreia S.F. și D.G. îi remiteau constant sume de bani, în euro,

în cuantum de până la 5.000 euro, uneori și săptămânal, diferența contravalorii

heroinei fiind trimisă de cei doi martori furnizorului turc.

noaptea de 26 din 27 septembrie 2009, în jurul orelor 02:30, S.F. și D.G., s-au

deplasat cu autoturismul marca M., aparținând numitei D.G., condus de S.F., la autogara

P.T., situată în București, sector 5, ajungând în jurul orelor 02:50.

Din autoturism a coborât numai D.G. care

a supravegheat operațiunea de descărcare a bagajelor și coletelor, apoi a revenit

în autoturism și, împreună cu S.F., au plecat la locuința comună.

Cu privire la acest transport, au fost

realizate interceptări ale convorbirilor telefonice purtate între inculpat și S.F.

la data de 23 septembrie 2009, ora 21:36:32, din cuprinsul cărora a reieșit că au

stabilit să mai realizeze un transport de heroină.

Conform înțelegerii, transportul urma să

aibă ca obiect 2-3 kg. heroină, ceea ce, de altfel, s-a și realizat ulterior, în

noaptea de 8 din 9 decembrie 2009, când S.F. și D.G. au fost opriți de către lucrătorii

de poliție în timp ce transportau cantitatea de 2.024,2 gr. substanță conținând

heroină.

În noaptea de 26 din 27 septembrie 2009

la ora 02:46:55, S.F. a verificat telefonic sosirea din Turcia a autocarelor în

autogara P.T., pentru a prelua pachetul cu heroină.

Succesiunea mesajelor tip SMS dintre inculpatul

A.K. și S.F., confirmate de declarația inculpatului A.K., a relevat cronologia acțiunilor

derulate în noaptea respectivă, privind preluarea pachetului cu heroină, trimis

din Turcia în România, ca urmare a demersurilor făcute de către inculpatul A.K.,

după cum urmează: la orele 08:26:53 și 08:31:56, S.F. îi confirmă inculpatului că

a plecat spre autotogară, urmare a solicitării inculpatului A.K. de la ora 08:23:54.

De menționat că la data respectivă, 26 din 27 septembrie 2009 inculpatul A.K. era

deținut în penitenciar, fiind condamnat la 18 ani închisoare pentru trafic de droguri.

La cererea lui S.F., inculpatul îi transmite,

la ora 08:46:35, numărul coletului cu heroină, numele expeditorului și numele destinatarului

(„A trimis A.H. Cel ce primește. P.G.”), iar la ora 11:54:06, S.F. îi comunică inculpatului

A.K. despre faptul că a preluat coletul conținând heroină.

de 1 kg. heroină, din data de 26 din 27 septembrie 2009, au mai fost realizate și

altele, în perioada 2008-2009, a reieșit din discuțiile purtate între inculpat și

S.F., interceptate pe baza de autorizații emise de instanța competentă, coroborate

cu declarațiile inculpatului A.K., acesta precizând că primul colet cu heroină l-a

trimis martorului S.F., în cursul anului 2008, inițial pentru suma de 16.000 euro/kg,

iar apoi, 14.000 euro/kg, frecvența coletelor fiind uneori chiar săptămânală, precum

și cu declarațiile martorului M.S.F., care a confirmat că a primit de la S.F. și

D.G., începând cu vara anului 2008, sume de bani în euro, curprinse între 1.000

și 5.000 euro, uneori săptămânal, pentru a le folosi apoi în interesul inculpatului

A.K. ori pentru sine, ca o contravaloare a comisioanelor pe care le realiza în folosul

inculpatului A.K. sau pentru alte persoane indicate de către acesta.

Împrejurarea că au mai existat și alte

transporturi de heroină, anterior celor din 26 din 27 septembrie 2009 și 8 din

9 decembrie 2009, derulate în modalitatea prezentată anterior, s-a evidențiat din

discuțiile telefonice interceptate și înregistrate în temeiul autorizațiilor emise

de instanța competentă, coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate.

S-a constatat că inculpatul, precum și

martorii S.F. și D.G. au utilizat mai multe cartele SIM, unele dintre acestea fiind

găsite asupra martorilor S.F. și D.G. (A1 - în telefonul mobil marca N., aflat asupra

lui S.F., la data de 9 decembrie 2009; A2 - în telefonul mobil marca M., aflat asupra

lui S.F., la data de 9 decembrie 2009; A3 - în telefonul mobil marca N., aflat asupra

lui S.F., la data de 9 decembrie 2009; A4 - în telefonul mobil marca L., de culoare

albă, aflat asupra martorei D.G., la data de 9 decembrie 2009) din Penitenciarul

P.A., unde se afla încarcerat și inculpatul A.K. (A5, A6, A7 și A8).

gr. heroină, din data de 8 din 9 decembrie 2009, de către S.F. și D.G. a fost precedată

de numeroase convorbiri telefonice purtate între inculpatul A.K. și S.F., în legătură

cu livrarea heroinei, plata acesteia și cu modalitatea în care, la rândul său, S.F.

urma să vândă heroina unor consumatori sau altor traficanți de droguri.

În discuția purtată de inculpatul A.K.

cu martorul S.F. la data de 8 decembrie 2009, ora 16:34:22, după ce inculpatul îi

comunică că urmează a primi 2 kg. de heroină, S.F. îi relevă inculpatului intenția

de a schimba modalitatea de valorificare a heroinei primită din Turcia.

În noaptea de 8 din 9 decembrie 2009, S.F.

împreună cu concubina sa, D.G., s-au deplasat cu autoturismul marca G.C., la autogara

P.T., din București, sector 5. D.G. a intrat în clădirea autogării, interesându-se

de programul de sosire al autocarelor.

În jurul orelor 05:00-06:00, cei doi au

revenit la locuința situată în P., județul Ilfov, de unde au plecat spre autogara,

la data de 9 decembrie 2009, în jurul orelor 09:00. S.F. a intrat în clădirea autogării

și a ridicat un pachet pe care l-a pus în portbagajul autoturismului cu care se

deplasaseră.

S.F. și D.G. au fost opriți de lucrători

de poliție, iar în urma percheziției efectuate s-a constatat că în colet se aflau

și patru pachete conținând o substanță pulverulentă de culoare închisă.

În urma analizării conținutului pachetului

preluat de către cei doi, s-a stabilit că acesta conținea cantitatea de 2.024,2

gr. heroină (conform raportului de constatare tehnico-științifică din 9

decembrie 2009 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul

Inspectoratului General al Poliției Române).

S.F., audiat în calitate de inculpat în

Dosarul nr. 226/D/P/2009, a refuzat să dea declarații cu privire la activitatea

de trafic ilicit de heroină realizat împreună cu concubina sa, martora D.G. și cu

inculpatul A.K. în perioada 2008-2009, pentru ca ulterior în cursul cercetării judecătorești

să precizeze că din vara anului 2006, urmare a dispozițiilor date de inculpat din

penitenciar, acesta fiind deținut în executarea unei pedepse, erau trimise din Turcia

importante cantități de heroină, ultima tranzacție fiind realizată în noaptea de

8 din 9 decembrie 2009, când a și fost prins de organele de poliție.

Cât privește pe martora D.G., aceasta a

declarat în Dosarul nr. 226/D/P/2009, în care a fost audiată în calitate de inculpată,

dispunându-se trimiterea sa în judecată, că nu a vândut niciodată droguri vreunei

persoane și nu știa dacă concubinul său, S.F., se ocupă cu o astfel de activitate

infracțională.

Totodată, martora D.G. a precizat că nu

cunoaște nicio persoană cu numele de M.O. (așa cum era cunoscut la vremea respectivă

inculpatul A.K.) și, de altfel, nicio altă persoană aflată în stare de deținere

cu care să fi luat legătura telefonic.

A susținut, de asemenea, că nu o cunoaște

pe martora M.S.F., nu s-a întâlnit cu aceasta și nu i-a dat nicio sumă de bani,

vreodată.

Cât privește noaptea de 8 din 9

decembrie 2009, D.G. a relatat că, la solicitarea concubinului său, S.F., s-au deplasat

împreună la autogara P.T., în jurul orelor 02:00-03:00, conducând autoturismul marca

G.C. Motivul deplasării l-a constituit ridicarea unui pachet sau a unei sume de

bani, la rugămintea unui prieten de-al concubinului său, prieten pe care de altfel

nici nu îl cunoaște. A intrat în autogara și a revenit la mașină având asupra sa

un pachet, fără a-i cunoaște conținutul și l-a pus în portbagaj.

Din ansamblul probator administrat, s-a

stabilit că S.F. și D.G. vindeau la gram heroina, atât consumatorilor, cât și traficanților

care, la rândul lor livrau heroina în doze mai mici unor consumatori.

Una dintre cumpărătoarele de heroină de

la S.F. și D.G. era L.G., trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru

comiterea infracțiunilor de trafic ilicit de heroină în formă continuată și deținere

fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu în formă continuată,

prin rechizitoriul acestui parchet din 15 martie 2010.

Din discuțiile telefonice purtate, a reieșit

că D.G. avea cunoștință despre activitatea de trafic de heroină realizată de către

concubinul său, S.F., dar și că remitea heroină consumatorilor și altor traficanți

de heroină și, de asemenea, efectua și plăți reprezentând contravaloarea heroinei

către inculpatul A.K., prin intermediul martorei M.S.F., care a precizat că s-a

întâlnit în repetate rânduri cu S.F. și D.G., de la care primea sume cuprinse între

1.000 și 5.000 euro, pentru inculpatul A.K.

Faptul că D.G. s-a întâlnit cu martora

M.S.F., deși a susținut că nici nu o cunoaște, a rezultat și din discuții telefonice

purtate între cele două martore sau din convorbiri telefonice purtate între D.G.

și concubinul său, S.F.

Astfel, la data de 16 august 2009, ora

19:31:35, D.G. a luat legătura telefonic cu martora M.S.F. și îi cere să se întâlnească,

în apropierea secției X Poliție, pentru a-i remite „ceva”.

La ora 19:44:26, D.G. îi comunică lui S.F.

că a schimbat o sumă de bani din RON în euro, cumpărând 5.000 euro, că se va întâlni

cu martora M.S.F., iar la ora 22:34:22, D.G. discutând cu inculpatul A.K. și confirmându-i

că s-a întâlnit cu M.S.F. și i-a dat suma de 5.000 euro.

În cauză au fost interceptate și înregistrate

mai multe discuții telefonice în limba turcă și în limba kurdă realizate de către

inculpatul A.K. cu persoane neidentificate aflate în afara teritoriului României,

care procurau, ambalau și expediau pachetele cu heroină din Turcia.

Relevante în acest sens au fost apreciate

cele din 21 septembrie 2009, ora 20:29:39, 1 noiembrie 2009, ora 15:48:05, 1

noiembrie 2009, ora 16:01:06, 1 noiembrie 2009, ora 16:15:13, 1 noiembrie 2009,

ora 16:20:43, 6 noiembrie 2009, ora 00:28:09, 22 noiembrie 2009, ora 16:25:14, 5

decembrie 2009, ora 16:08:15, 5 decembrie 2009, ora 23:12:05, 6 decembrie 2009,

ora 16:04:09, 7 decembrie 2009, ora 21:41:33, 8 decembrie 2009, ora 23:01:43, 9

decembrie 2009, ora 20:47:25, 10 decembrie 2009, ora 16:15:43 și 10 decembrie 2009,

ora 22:10:27, inculpatul A.K. stabilind cu interlocutorii săi detalii privind furnizorii

de heroină, modalitatea de transport și de ambalare a pachetelor, prețul drogurilor,

precum și măsurile de prevedere pentru a nu fi identificați.

De asemenea, tot prin comunicările telefonice,

expeditorul heroinei din Turcia transmitea datele de identificare ale pachetelor,

astfel cum s-a întâmplat la data de 8 decembrie 2009, când utilizatorul postului

telefonic cu numărul apelabil A9, la ora 23:01:43, a precizat numele destinatarului

și cel al expeditorului pachetului în care se afla heroina („I.” și, respectiv,

„P.G.”), iar inculpatul A.K., la rândul său, le-a transmis martorilor S.F. și D.G.,

aceste date fiind, de altfel, menționate și pe eticheta pachetului ridicat de cei

doi martori la data de 9 decembrie 2009, din autogara P.T.

În declarația sa din data de 3 martie 2010

inculpatul A.K. a susținut că identitatea sub care era cunoscut până la acea dată,

respectiv M.O., nu este reală, numele și datele sale de identitate fiind în fapt

A.K.

Inculpatul a mai precizat că datele numitului

M.O. sunt reale, însă nu au nicio legătură cu persoana sa.

Față de cele relevate, a fost solicitată

autorităților judiciare din Turcia, prin cerere de comisie rogatorie, verificarea

în bazele de date ale autorităților naționale conținând amprente digitale sau prelevarea

acestora, în situația în care datele nu sunt stocate și transmiterea către autoritățile

judiciare române a amprentelor digitale ale cetățenilor turci M.O., și A.K.

Prin adresa din 27 mai 2010, autoritățile

judiciare din Turcia au trimis organelor de urmărire penală fișa dactiloscopică

a numitului A.K., precum și o declarație a numitului M.O., consemnată în fața unui

judecător al Tribunalului Istanbul, secția a X-a penală, la data de 30 martie 2010,

în cuprinsul căreia acesta preciza că nu are nicio legătură cu A.K. pe care de altfel

nici nu îl cunoaște, dar și faptul că nu a fost niciodată condamnat penal.

S-a procedat la amprentarea inculpatului

A.K. (aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță G., sub numele M.O.) și la compararea

acestui set de amprente digitale cu cele transmise de autoritățile judiciare din

Turcia și care aparțin numitului A.K., iar prin raportul de constatare tehnico-științifică

dactiloscopică din 9 iulie 2010 al Direcției Generale a Poliției Municipiului București,

Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că impresiunile digitale prelevate inculpatului

cunoscut sub numele M.O. sunt identice cu impresiunile digitale din fișa dactiloscopică

pusă la dispoziție de către autoritățile judiciare din Turcia, aparținând lui A.K.

S-a considerat că împrejurările relevate

confirmă susținerile inculpatului A.K., în sensul că identitatea sub care a fost

cunoscut până în prezent aparține în fapt altei persoane, pe numele căreia se deținea

și pașaport, emis de autoritățile turce, aflat în prezent în dosarul întocmit inculpatului

la Penitenciarul de Maximă Siguranță G. și a cărui copie conformă cu originalul

a fost atașată la dosar.

Au fost atașate și depozițiile inculpatului

din Dosarul nr. 6449/2002 al Tribunalului București, secția I penală, precum și

din dosarul de urmărire penală, atașat la dosarul de cercetare judecătorească, constatându-se

că inculpatul A.K. și-a atribuit o identitate falsă, în fața autorităților judiciare

române (organe de urmărire penală și instanță de judecată), în mai multe dosare

penale, în perioada 1998-2010, prezentând și un pașaport cu respectiva identitate,

astfel încât a determinat pronunțarea unei condamnări penale față de o altă persoană,

care, în realitate, nu a comis fapte penale, nu a fost urmărită penal, judecată,

condamnată și încarcerată pe teritoriul României, situație de natură a produce consecințe

juridice pentru respectiva persoană (M.O.).

Cu privire la pașaportul falsificat, inculpatul

A.K. a declarat că l-a primit în anul 1997 de la un cetățean turc, care, la solicitarea

sa, l-a falsificat prin aplicarea fotografiei sale.

În legătură cu cele întâmplate, inculpatul

A.K. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, precizând că la fiecare transport de

heroină în România obținea sume cuprinse între 2.000 și 3.000 de euro, suma total

obținută fiind de 100.000 euro. La fiecare tranzacție lua legătura telefonic cu

distribuitorul de heroină din Iran, iar coletul era ridicat de S.F. de la autogara

F., heroina fiind distribuită de acesta la diverse persoane. În această modalitate,

în perioada 2007-2009 au fost introduse în România importante cantități de heroină.

Cererea inculpatului de aplicare a dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen, Tribunalul a apreciat-o neîntemeiată, urmând

a fi respinsă ca atare. În acest sens, s-a avut în vedere împrejurarea că dispozițiile

procesual penale nu erau în vigoare la data ascultării inculpatului, 7

octombrie 2010, când s-a dat citire și actului de sesizare, Legea nr. 202/2010 privind

unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor fiind publicată în M.

Of. la 26 octombrie 2010, și intrată în vigoare la 30 zile de la publicare.

Situația de fapt a fost reținută din declarațiile

inculpatului A.K. date pe tot parcursul procesului penal, prin care a recunoscut

și descris modalitatea de săvârșire a faptelor, care se coroborează, conform

art. 69 C. proc. pen., cu raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică

din 9 iulie 2010 al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Serviciul

Criminalistic; procese-verbale de investigații și verificări, din 30 iulie 2009,

20 august 2009, 25 august 2009, 1 septembrie 2009, 25 septembrie 2009, 28

septembrie 2009, 5 octombrie 2009, 8 octombrie 2009, 19 ianuarie 2009, 21

octombrie 2009, 10 noiembrie 2009, 17 noiembrie 2009, 25 noiembrie 2009 și 26

noiembrie 2009, procese-verbale de supraveghere operativă (filaj), din 28

septembrie 2009 și 25 octombrie 2009, proces-verbal, din 9 decembrie 2009, privind

constatarea comiterii infracțiunii flagrante de trafic ilicit de droguri de mare

risc (heroină), planșe foto și fotocopia etichetei care însoțea pachetul ridicat

de către inculpații S.F. și D.G., proces-verbal de consemnare a declarației numitului

T.I., din 9 decembrie 2009, declarații martori asistenți L.M. și R.M., din 9

decembrie 2009, adrese emise de SC P.T. SRL, din 22 decembrie 2009 și 18

ianuarie 2010, declarații ale numitului T.I., din 22 decembrie 2009, adrese,

procese-verbale și rapoarte de constatare tehnico-științifică ale Laboratorului

Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul I.G.P.R., declarațiile martorei

M.S.F., procese-verbale de recunoaștere a inculpaților S.F. și D.G. realizate de

către martora M.S.F., după planșe fotografice, din 27 mai 2010, declarațiile inculpatului

S.F., declarațiile inculpatei D.G., procese-verbale de redare a unor comunicări

telefonice interceptate și înregistrate, toate acestea constituindu-se totodată

în probe indubitabile de vinovăție a inculpatului sub forma intenției directe.

În drept, faptele inculpatului A.K., care

în perioada 2008-2009, cu intenție, prin intermediul contactelor telefonice, a înlesnit

și a ajutat persoane neidentificate din Turcia, precum și pe S.F. și D.G., să vândă

heroină pe teritoriul României celor din urmă și, respectiv, să cumpere heroină

trimisă în colete transportate de autovehicule tip autocar, și care și-a atribuit

o identitate falsă în fața autorităților judiciare române (organe de urmărire penală

și instanță de judecată) și a altor instituții, în perioada 1998-2010 (până la data

declarației din cursul urmăririi penale realizată în această cauză, din 3

martie 2010, când a precizat adevărata sa identitate), prezentând și un pașaport

cu respectiva identitate, falsificat la solicitarea sa de către o altă persoană,

prin aplicarea fotografiei sale, determinând pronunțarea unei condamnări penale

față de o altă persoană, care, în realitate, nu a comis fapte penale, nu a fost

urmărită penal, judecată, condamnată și încarcerată pe teritoriul României, situația

fiind de natură a produce consecințe juridice pentru respectiva persoană (M.O.),

s-a apreciat că întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate

la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată, în stare

de recidivă postcondamnatorie, prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 3

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 37 lit. a) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale în stare

de recidivă postcondamnatorie, prevăzut de art. 25 C. pen. raportat la art. 288

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și fals privind identitatea

în stare de recidivă postcondamnatorie, prevăzut de 293 C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea

inculpatului A.K., de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la încadrarea juridică reținută

pentru activitatea de prezentare a inculpatului sub o identitate falsă în fața unor

organizații dintre cele prevăzute în art. 145 C. pen., în doctrină s-a stabilit

că în ipoteza în care subiectul activ al infracțiunii, periodic, se prezintă sub

o identitate falsă, pentru a menține în eroare organizațiile respective, infracțiunea

de fals privind identitatea devine una continuă și se epuizează la data încetării

acțiunii, intervenția autorității sau a altei persoane.

În ceea ce privește infracțiunea de instigare

la fals material în înscrisuri oficiale, întrucât a intervenit prescripția specială

a răspunderii penale, fapta fiind săvârșită în anul 1997, s-a dispus încetarea procesului

penal și din acest motiv s-a apreciat că nu se mai impune schimbarea încadrării

juridice prin înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen.

Referitor la infracțiunea de complicitate

la trafic internațional de droguri de mare risc săvârșită continuat, s-a apreciat

că nu se impune reținerea dispozițiilor art. 37 lit. b) C. pen. întrucât a fost

comisă de inculpat în perioada executării unei pedepse, fiind incidente dispozițiile

art. 37 lit. a) C. pen. Din relațiile comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor

a reieșit că inculpatul a fost încarcerat în perioadele 5 iunie 1998-23 mai 2001,

3 iunie 2002-29 septembrie 2005, 30 martie 2006-3 martie 2010, în executarea unei

pedepse de 19 ani închisoare, iar în perioada 30 septembrie 2005-29 martie 2006

în executarea unei pedepse de 6 luni închisoare dispusă de Judecătoria Giurgiu prin

sentința penală nr. 1668/2001.

În procesul de individualizare, instanța

a aplicat inculpatului pedepse cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute

de art. 72 C. pen. respectiv dispozițiile din partea generală a C. pen., limitele

de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gravitatea faptelor, respectiv fapte

cu un grad ridicat de pericol social concret, împrejurările în care au fost comise

și modalitatea de săvârșire, în formă continuată, cantitatea mare de droguri destinată

traficării, cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei, urmările care se pot

produce prin punerea în circulație de droguri de mare risc, datele care circumstanțiază

persoana inculpatului. Sub acest ultim aspect s-a reținut că inculpatul este recidivist,

în modalitatea recidivei postcondamnatorii prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

săvârșind faptele deduse judecății în timpul executării pedepsei de 19 ani închisoare

aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 835 din 5 iunie 2007 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 5372

din 9 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție. Inculpatul a avut

o atitudine constant sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise, aspect

ce a determinat instanța să rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prevăzute

de art. 74 lit. c) C. pen.

Tribunalul a aplicat inculpatului câte

două pedepse cu închisoarea orientate spre minimul special pentru infracțiunile

de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc și fals privind

identitatea, pedepse de natură să conducă la atingerea scopului prevăzut de

art. 52 C. pen.

Totodată, față de natura și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de complicitate la trafic internațional de droguri, Tribunalul

a apreciat că se impune și aplicarea unei pedepse complementare astfel că în baza

art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată limitată după executarea pedepsei

închisorii, precum și aplicarea de pedepse accesorii, conform dispozițiilor

art. 71 C. pen, respectiv a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei

ce-i va fi aplicată, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen.

În stabilirea pedepsei accesorii, precum

și a celei complementare, Tribunalul a avut în vedere natura, modalitatea săvârșirii

faptelor, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului care au condus la

concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) (dreptul de a fi ales în autoritățile

publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat), motiv pentru care a făcut aplicarea art. 71 și

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

2). Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul, în termen legal, aducând critici de nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de apel depuse în scris la

dosarul cauzei, precum și în cadrul dezbaterilor, apărătorul ales al apelantului

inculpat a susținut că pentru o bună înfăptuire a justiției, instanța ar fi trebuit

ca în temeiul art. 335 alin. (2) C. proc. pen. să dispună reunirea cauzelor ce au

făcut obiectul condamnărilor suferite în România de către numitul M.O., respectiv

a Dosarului penal nr. 1733/1998 al Tribunalului București, secția I penală, dosarul

penal nr. 6389/2001 al Judecătoriei Giurgiu, Dosarul penal nr. 1353/2002 al Tribunalului

București, secția I penală, Dosarul penal nr. 4471/2002 al Tribunalului București,

secția I penală, a Dosarului penal nr. 3994/3/2007 al Tribunalul București, secția

a II-a penală, desființarea în parte a sentințelor penale pronunțate și constatarea

că acele condamnări privesc pe numitul A.K. și nu pe numitul M.O.

Din această perspectivă apărarea a învederat

Curții că până în prezent împotriva inculpatului A.K. nu s-a pronunțat vreo hotărâre

judecătorească de condamnare de către o instanță de judecată din România, condiții

în care certificatul de cazier judiciar pe numele inculpatului A.K. este un document

fals care încalcă în mod flagrant dispozițiile Legii nr. 290/2004 republicată.

Pentru ca instanța de judecată să constate

existența unei stări de recidivă postcondamnatorie sau postexecutorie a unui inculpat

este absolut necesar să existe la dosar hotărârile definitive de condamnare pronunțate

împotriva persoanei respective, or în cauza de față, s-a susținut de apărare, se

impune schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpat fără reținerea

art. 37 lit. a) C. pen.

O altă critică avansată de apelantul inculpat

a vizat greșita rezolvare a acțiunii penale cu referire la regimul sancționator

al infracțiunii continue și continuate.

În acest sens s-a arătat că prima instanță

nu a respectat decizia de îndrumare din 20 iunie 1987 a Plenului Tribunalului Suprem,

ce statua că, în vederea stabilirii stării de recidivă în cazul infracțiunii continue

sau continuate, consecința juridică se produce din momentul în care elementele constitutive

ale infracțiunii sunt întrunite și potrivit legii, făptuitorul poate fi tras la

răspundere penală.

Astfel, prin sentința penală nr. 549 din

23 iunie 2011 s-a dispus, între altele, condamnarea inculpatului la pedeapsa de

1 an închisoare pentru fals privind identitatea în stare de recidivă postcondamnatorie.

Se opinează că atâta timp cât potrivit art. 33 și art. 36 C. pen., clarificarea

unei atari situații juridice viza data săvârșirii faptei pentru infracțiunea continuă

și aceea a condamnărilor definitive suferite de inculpat, față de îndrumările Instanței

supreme, s-ar fi impus cu prioritate stabilirea efectelor juridice ale infracțiunii

de fals privind identitatea, infracțiune săvârșită în perioada 1998-2010.

S-a apreciat astfel că fapta de fals privind

identitatea este concurentă real cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost

condamnat definitiv prin hotărârile evocate, iar verificarea sentinței apelate conduce

la concluzia că s-a greșit în reținerea stării de recidivă pentru infracțiunea de

fals privind identitatea chiar și în formă continuă.

În sensul celor invocate, apelantul inculpat

a solicitat instanței de prim control judiciar să constate că hotărârea este afectată

de nelegalitate și netemeinicie.

Curtea, verificând sentința atacată pe

baza materialului probator aflat la dosar în raport de motivele de netemeinicie

și nelegalitate invocate, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte

de fapt și de drept deduse judecății, în conformitate cu art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., a constatat următoarele:

1.1. Pentru a exista dispozițiile art.

197 alin. (1) și (4) C. proc. pen. privitoare la nulitatea relativă a sentinței

penale atacate era necesar ca inculpatului A.K. să i se fi adus o vătămate procesuală

care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Or, faptul că instanța de fond nu a dispus

schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a)

C. pen. cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art.

288 alin. (1) C. pen., săvârșită în anul 1997, nu constituia un motiv de casare

a hotărârii, în sensul dispozițiilor art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., mai

sus invocate.

Mai mult, inculpatul A.K. prin apărător

nu a solicitat instanței de judecată în conformitate cu art. 13 C. proc. pen. continuarea

procesului penal cu privire la infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri

oficiale, care într-adevăr a fost reținută greșit prin rechizitoriu ca fiind săvârșită

în condițiile prevăzute de art. 37 lit. a) C. pen.

Dar, astfel cum s-a arătat, nefiind incidente

dispozițiile referitoare la nulitatea relativă, Curtea a respins acest motiv de

apel invocat de către apărare.

al recidivei este atras de existența unei condamnări definitive pentru una sau mai

multe infracțiuni săvârșite mai înainte de comiterea noii infracțiuni.

Astfel cum a rezultat din sentința penală

nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea

Supremă de Justiție, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare a constituit primul

termen al recidivei noii infracțiuni prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În aceste condiții, atâta timp cât prin

sentința penală nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția

I penală, definitivă prin decizia penală nr. 53 din 9 ianuarie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție s-a dispus în conformitate cu art. 39 alin. (2) C.

pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., contopirea restului de 1 an închisoare,

rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001

de Curtea Supremă de Justiție, cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea săvârșită ulterior în stare de recidivă postcondamnatorie, solicitarea

apărării, cu încălcarea totodată a prevederilor art. 372 C. proc. pen., a fost apreciată

ca fiind cu totul nefondată.

S-a precizat că primul termen al recidivei

în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc

și de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, îl constituie, cum în mod

corect s-a reținut prin rechizitoriu și pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005, definitivă prin decizia penală nr.

7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apărarea a mai susținut că întreaga activitate

infracțională a inculpatului A.K. s-a desfășurat în perioada 2006-2009 și nu între

2008-2009, cum în mod greșit s-a reținut prin rechizitoriu, cât și prin hotărârea

de condamnare.

De fapt această susținere a apărării viza

confiscarea sumei de 100.000 euro de către instanța de fond în baza art. 118

lit. e) raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, care s-a întemeiat

în mod exclusiv pe declarația inculpatului A.K.

Astfel, în declarația dată în ședința publică

din 7 octombrie 2010, inculpatul A.K. a arătat următoarele: „în perioada 2007-2009

din Iran au fost aduse prin Turcia în România importante cantități de heroină, periodic

la intervale de o săptămână uneori, alteori chiar și de 6 luni, la fiecare transport

fiind aduse 2 kg. de heroină. Procedeul era același în sensul că eu luam legătura

telefonic cu distribuitorul de heroină din Iran, iar S.F. se ducea la Gara F. de

unde lua coletul cu heroină.

La fiecare transport obțineam și eu sume

cuprinse între 2.000-3.000 euro. Banii care mi-au revenit din efectuarea acestor

transporturi de heroină, în perioada 2006-2009 a fost de aproximativ 100.000

euro”.

Este adevărat că în declarația din data

de 4 noiembrie 2010 martorul S.F. a susținut că: „din primăvara anului 2006 și până

în toamna anului 2006 când am fost mutat în altă cameră au fost realizate un

nr. de 10-15 transporturi de heroină din Turcia în România”.

Însă Curtea, fiind ținută de dispozițiile

art. 372 C. proc. pen., în condițiile în care numai inculpatul a declarat apel împotriva

sentinței atacate nu a putut să constate existența unei alte situații de fapt decât

cea reținută de către instanța de fond, pe baza coroborării întregului material

existent la dosarul cauzei.

Potrivit art. 17 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 se confiscă banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea

drogurilor și a altor bunuri care au făcut obiectul unei infracțiuni prevăzute de

art. 2-10 din aceeași lege.

În raport de aceste dispoziții, suma de

100.000 euro și în situația în care ar fi fost dobândită prin săvârșirea infracțiunii

de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc începând cu anul

2006, trebuie să fie supusă confiscării atâta timp cât ultimul act material a avut

loc la data de 9 decembrie 2009, când a fost capturată de către organele de poliție

cantitatea de 2.024,2 gr.

judiciară s-a statuat că infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea

în chip natural a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii

obiective, după consumare, până la intervenirea unei fapte contrare.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța

de fond inculpatul A.K. în fața organelor judiciare s-a prezentat sub o identitate

falsă, respectiv aceea de M.O.

Conform actelor și lucrărilor dosarului

inculpatul A.K. a fost condamnat sub identitatea falsă de M.O. nu numai prin sentința

penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001

de Curtea Supremă de Justiție și sentința penală nr. 220/F din 22 februarie 2005

a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.

53 din 9 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și prin sentința

penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005, definitivă prin decizia penală nr. 7329 din

18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la pedeapsa rezultantă

de 18 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 192

alin. (1) și (2) C. pen., art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., art. 211 alin. (1)

și (2) lit. a), b), d) și alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 și art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen.

Ulterior, prin sentința penală nr. 835

din 5 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul

nr. 3994/3/2007, definitivă prin decizia penală nr. 5372 din 9 noiembrie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în conformitate cu art. 37

C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a admis cererea de contopire a pedepselor

formulată de inculpatul A.K. sub numele fals de M.O., urmând ca acesta să execute

pedeapsa rezultantă de 19 ani închisoare.

În raport de această situație prezentată,

Curtea a apreciat că infracțiunea de fals privind identitatea săvârșită de inculpatul

A.K. are caracterul unei infracțiuni permanente și succesive și nicidecum al unei

infracțiuni continuate cum a susținut apărarea.

Pentru a exista infracțiunea continuată

prevăzută de art. 41 alin. (2) C. pen., este necesar ca pluralitatea actelor de

executare (acțiuni și inacțiuni) să fie săvârșite la intervale scurte de timp.

O altă condiție a existenței infracțiunii

continuate privește unitate de rezoluție infracțională.

Se consideră atât în doctrină cât și în

practică că este îndeplinită această condiție atunci când infractorul ia o nouă

hotărâre infracțională ce intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni.

De asemenea, s-a constatat că momentul

epuizării infracțiunii prevăzută de art. 293 C. pen. a avut loc la data de 3

martie 2010, când inculpatul A.K. a prezentat organelor de urmărire penală adevărata

sa identitate, așa încât în mod corect au fost reținute și dispozițiile art. 37

lit. a) C. pen., de către instanța de fond.

II. Nefondat a fost apreciat și motivul

de apel al inculpatului A.K. privitor la respingerea cererii de extindere a acțiunii

penale pentru alte acte materiale conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit acestor dispoziții, dacă cu privire

la unele din actele care intră în conținutul aceleiași infracțiuni s-a pronunțat

anterior o hotărâre definitivă, instanța reunește cauza cu aceea în care s-a dat

hotărârea definitivă, pronunțând o nouă hotărâre în raport cu toate actele care

intră în conținutul infracțiunii și desființează hotărârea anterioară.

Or, prin sentința penală nr. 42 din 20

ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a

fost modificată prin decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de

Justiție și-a declarat o altă identitate falsă, fiind condamnat sub numele de M.O.

ca și prin sentințele penale nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București,

secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 53 din 9 ianuarie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005,

definitivă prin decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție și sentința penală nr. 835 din 5 iunie 2007 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3994/3/2007, definitivă prin decizia

penală nr. 5372 din 9 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, așa încât nu se poate vorbi de o reunire a cauzelor în fața primei

instanțe, cum cu totul greșit a susținut apărarea.

De asemenea, în mod cu totul inexplicabil

apărarea a solicitat instanței de apel să deducă perioadele executate de către inculpatul

A.K. începând cu anul 1998, în condițiile în care această dispoziție ar putea fi

luată numai în condițiile existenței art. 36 alin. (2) C. pen.

III. Inculpatul A.K., prin apărător, a

solicitat instanței de apel coborârea pedepselor mai mult sub minimul special prevăzut

de lege prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanței atenuante prevăzută

de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului,

Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară

a pedepselor de 15 ani închisoare și respectiv 1 an închisoare, aplicate pentru

săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat

la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art.

76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 293 C. pen. cu

aplcarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen.

Critica apărării în sensul coborârii pedepsei

aplicate pentru complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc la

1 an închisoare a fost apreciată ca fiind mai mult decât nefondată față de gravitatea

deosebită a faptei, cât și a periculozității inculpatului A.K., ce rezultă din antecedența

sa penală, conform actelor de la dosar.

În conformitate cu art. 52 C. pen., Curtea

a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins numai în cuantumul stabilit de instanța

de fond, având în vedere și situația de fapt rezultată din probele administrate,

în sensul că în perioada 1998-2010 inculpatul A.K. și-a atribuit o identitate falsă,

respectiv aceea de M.O.

Instanța de control judiciar a arătat că,

astfel cum în mod corect a reținut și procurorul de ședință, sentința pronunțată

de instanța de fond este lovită de nulitate relativă, atâta timp cât instanța de

fond în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 3.206 zile închisoare

rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin

sentința penală nr. 835 din 5 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, definitivă prin decizia penală nr. 5372 din 9 noiembrie 2007 pronunțată

de Curtea Supremă de Justiție, cu pedeapsa stabilită prin sentința penală și a aplicat

inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 3.291 de zile închisoare.

Conform referatului întocmit de Penitenciarul

G., M.O. (A.K.) a fost încarcerat la data de 3 iunie 2002.

În ceea ce privește pedeapsa de 19 ani

închisoare s-au reținut următoarele:

Inculpatul M.O. (A.K.) a executat următoarele

perioade:

- 5 iunie 1998-23 mai 2001 = 1.084 zile;

- 3 iunie 2002-29 septembrie 2005 = 1.215

zile;

- 30 martie 2006-3 martie 2010 = 1.435

zile, rezultând un total de 3.734 zile.

A rezultat că din totalul pedepsei de 19

ani închisoare s-a scăzut și perioada cuprinsă între 30 septembrie 2005-29

martie 2006 când inculpatul, M.O. (A.K.) s-a aflat în executarea pedepsei stabilită

prin sentința penală nr. 1668/2001 a Judecătoriei Giurgiu.

De asemenea, a reieșit că de la data de

3 martie 2010 și până la expirarea în termen a pedepsei de 19 ani închisoare a rămas

un rest de executat de 3.206 zile și nu de 3.291 zile, cum în mod greșit a constatat

instanța de fond.

Prin urmare, în baza deciziei penale 348

din 8 decembrie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul

declarat de inculpatul A.K. (arestat în altă c