ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3045/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3045/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

În baza actelor din dosar .constată

următoarele :

Prin sentința penală nr. 104 din 27

ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția

I

penală, în baza art. 2 alin. (1), (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea

nr. 143/2000, art. 37 lit. b)

C. pen.

și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul C.C. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni

închisoare,

pentru infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C.

pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 4 alin.

(1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37

lit. b) C. pen.,

art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

, a fost

condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea

de deținere de droguri de mare

risc

în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse, inculpatul urmând să execute

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție, cu

aplic. art. 71, art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 35 C. pen., după

executarea pedepsei principale inculpatul va executa și pedeapsa complimentară

a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 17 alin.

(1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată în vederea

distrugerii cantitatea de 0,13 grame

heroină+cafeină.

În baza art. 17

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la

inculpat suma de 100 de lei.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus reținerea din data de

04

mai 2010.

În baza art. 116

C. pen., i s-a aplicat inculpatului măsura de

siguranță a interzicerii de a se afla în Municipiul

București pe o

perioadă de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligat

inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut,

în fapt, următoarea situație:

La data de 04 mai

2010, inculpatul C.C. a vândut un

număr

de două doze heroină (0,26 grame) martorului denunțător

„T.F.", iar la aceeași dată a fost depistat în timp ce deținea o

doză de heroină (0,13 grame) pentru consum propriu.

A concluzionat instanța de fond că,

faptele inculpatului

întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri

de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 și

deținere de

droguri de mare risc, în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a)

și art. 37

lit. b) C. pen.

Au fost reținute dispozițiile art. 16

din Legea nr. 143/2000,

pentru ambele fapte,

întrucât inculpatul a avut o contribuție esențială

la prinderea și tragerea la răspundere penală a

inculpaților G.D.F.

, P.T.M. și H.G.,

trimiși în

judecată prin Rechizitoriul nr. 950/D/P/2010.

La stabilirea și

aplicarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 C. pen.,

dispozițiile generale ale Codului penal,

limitele de pedeapsă astfel cum sunt stabilite în Legea

nr. 143/2000, și atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, care a

justificat

aplicarea atât, a art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât și a disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen.

Pe de altă parte, Tribunalul a reținut

că inculpatul este recidivist, nu are ocupație și a fost condamnat anterior

pentru o infracțiune cu violență (tâlhărie).

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal a declarat apel

inculpatul C.C.,

criticând-o sub aspectul greșitei

individualizări

a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul

pedepsei, cât și în ceea ce privește modalitatea

de executare.

Prin Decizia

penală nr. 105 din 6 aprilie 2011 Curtea de Apel

București, secția l-a penală, a respins ca nefondat

apelul declarat de către inculpatul C.C.

S-a luat act că inculpatul a fost

reținut o zi - 4 mai 2010,

reținere ce

urmează a fi dedusă din cuantumul pedepsei aplicate.

Apelantul

inculpat a fost obligat la plata sumei de 400 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care 200 lei, onorariu de

avocat

din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie

Curte a apreciat că: se

impune respingerea

apelului declarat în speță, deoarece contribuția inculpatului la săvârșirea

faptelor deduse judecății a fost pe deplin dovedită prin probele administrate

în cauză la urmărirea penală care - de altfel - se coroborează și cu

declarațiile date de acest inculpat;

astfel acesta a recunoscut (fila 49

d.u.p.): „Sunt consumator de droguri de 5 ani de zile respectiv, heroină, iar

în seara zilei de

03 mai 2010, am cumpărat

două grame de heroină, pentru consumul

propriu... Astăzi am vândut tot

acestei prietene două bile, pentru

suma de

un milion de lei, iar la mine mai aveam o doză de heroină

pentru consum, restul heroinei o consumasem eu

înainte".

Față de

împrejurarea că apelantul inculpat C.C., a

avut o contribuție esențială la

prinderea și tragerea la răspundere

penală

a inculpaților G.D.F., P.T.M. și H.G., aceștia fiind trimiși în judecată prin

Rechizitoriul nr. 950/D/P/2010, au fost aplicate

dispozițiile art. 16 din

Legea nr. 143/2000, pentru ambele fapte,

coborându-se corespunzător pedepsele.

Printr-o cerere

olografă , înregistrată pe rolul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția penală,

sub nr. 60707/3/2010, inculpatul arăta că „declar recurs prin mama mea "

împotriva Deciziei penale nr. 105 din 6 aprilie 2011, rezumată mai sus.

Recursul este

inadmisibil.

Potrivit art.

385

2

, raportat la art. 362 C. proc. pen.,

pot declara recurs :

a)

procurorul,

în ce privește latura penală si latura civilă;

b)

inculpatul,

în ce privește latura penală și latura civilă;

împotriva sentinței de achitare sau de încetare a procesului penal,

inculpatul

poate declara recurs și în ce privește temeiurile achitării sau încetării

procesului penal;

c)

partea vătămată, în cauzele in care acțiunea

penala se pune

în mișcare la

plângerea prealabila, dar numai în ce privește latura

penală;

d)

partea civilă și partea responsabila civilmente,

în ce privește

latura civila;

e)

martorul, expertul, interpretul si apărătorul, cu

privire la

cheltuielile judiciare cuvenite acestora;

f)

orice persoană ale cărei interese legitime au fost

vătămate

printr-o măsură

sau printr-un act al instanței.

Recursul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la

lit.

b)-f)

si de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru

inculpat, și de către soțul acestuia.

Analizând declarația de recurs Înalta Curte constată că

acesta

a fost declarat de

mama inculpatului, deci de o persoană care -

potrivit

textul de lege mai sus - evocat - nu are calitate procesuală,

mama

inculpatului nefiind enumerată printre persoanele care pot declara recurs.

Așa

fiind, recursul urmează a fi respins ca inadmisibil cu

obligarea inculpatului la plata cheltuiților judiciare către stat

conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

R

espinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de inculpatul

C.C. împotriva

deciziei penale nr. 105 din 6 aprilie 2011 a

Curții de Apel București, secția

I

penală.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli

judiciare către

stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 13 septembrie 2011.