ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3034/2011

Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 687 din 7 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, în Dosarul nr. 39987/3/2009 s-au dispus următoarele: S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 170 C. pen., formulată de inculpatul C.T. I. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G.

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la data de 17 septembrie 2009 la zi. II. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M.C.

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la data de 17 septembrie 2009 la zi. III. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.I.T.

la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la data de 17 septembrie 2009 la zi. IV. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.T. la pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, în stare de recidivă după condamnare. S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sectorului 4, București, pronunțată în Dosarul nr. 52/4/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 506/A din 30 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, aceasta fiind cumulată cu pedeapsa aplicată inculpatului în cauza pendinte, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 13 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 65 C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la data de 17 septembrie 2009 la zi. V. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.

S-a făcut aplicarea art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la data de 17 septembrie 2009 la zi. Totodată, în temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale, în vederea distrugerii, a următoarelor cantități de droguri: 0,97 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, de la inculpații N.G. și R.M.C.; 0,85 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, de la inculpații N.G. și R.M.C.; 0,41 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, de la inculpații N.G. și R.M.C.; 0,43 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, de la inculpații N.G.

și R.M.C.; 0,48 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină, de la inculpații N.G. și R.M.C.; 0,32 grame de cocaină de la inculpații N.G. și R.M.C.; 0,28 grame de cocaină, în amestec cu Pfenacetin, Lidocaină, Aminopyrin și Dipyrone de la inculpații N.G. și R.M.C.; 1,56 grame de cocaină, în amestec cu Aspirină, de la inculpații N.C. și N.I.T.; 0,98 grame de cocaină și 0,40 grame cocaină de la inculpatul N.I.T.; 32,36 grame cocaină, în amestec cu Fenacetină, de la inculpații N.I.T. și C.T. și 10 comprimate de Metadonă și 10 comprimate de Tramadol de la inculpatul N.I.T.; Deopotrivă, în temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a luat măsura de siguranță a confiscării speciale a următoarelor sume de bani: 1.350 RON de la inculpatul N.G.; 1.350 RON de la inculpatul R.M.C.; 1.800 RON de la inculpatul N.I.T.; echivalentul în lei a sumei de 2.000 euro de la inculpatul C.T.

și 300 RON de la inculpatul G.F.; În temeiul art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 25.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond nu a reținut, în mod propriu, situația de fapt, ci a copiat-o, ad litteram, din rechizitoriu. Ca și argumentare, prima instanță a reținut că există probe clare de vinovăție cu privire la inculpații cercetați în cauză, respectiv: - pentru inculpatul N.I.T., zis „B.": procesul-verbal de supraveghere informativ-operativă din data de 5 noiembrie 2008 potrivit căruia inculpatul a urcat, pe bancheta din spate, a autoturismului în care veniseră colaboratorul sub acoperire P.S.

și N.C., iar, după ce au stat de vorbă aproximativ 10 minute, inculpatul i-a remis un pachețel de mici dimensiuni colaboratorului sub acoperire, care, la rândul său, i-a înmânat inculpatului o sumă de bani; procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire S.H., din care rezultă modalitatea în care inculpatul a vândut cocaina colaboratorului sub acoperire P.S.; declarațiile de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească ale investigatorului sub acoperire P.S. prin care a arătat modalitatea în care a luat legătura cu inculpatul, în vederea cumpărării, la data de 17 decembrie 2008, cu suma de 2.000 euro, a cantității de 35 grame de cocaină, tranzacție la care au mai luat parte inculpatul C.T.

și N.C.; declarațiile de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească ale colaboratorului sub acoperire P.S., prin care a arătat modalitatea în care, la datele de 5 noiembrie 2008, 7 noiembrie 2008 și 17 decembrie 2008 a cumpărat diferite cantități de cocaină de la inculpat, cu care s-a întâlnit în zona Parcului Carol, sectorul IV, București; rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor; procesele-verbale de redare a interceptărilor audio-video din mediul ambiental; procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre inculpat și colaboratorul sub acoperire care foloseau un limbaj incifrat pentru a numi drogurile și pentru a determina prețul cantității de droguri; declarațiile de recunoaștere ale inculpatului; - pentru inculpatul N.G., zis „T.": procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire A.V.

și declarația acestuia dată în fața instanței de fond, coroborate cu declarațiile de la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească ale colaboratorului sub acoperire R.C., potrivit cărora colaboratorul sub acoperire R.C. păstra legătura, prin telefonul mobil, cu inculpatul, care-l trimitea pe coinculpatul R.M.C., zis „R.", să-i remită drogurile și să primească banii, iar pe data de 12 mai 2009 inculpatul N.G. l-a însoțit pe coinculpatul R.M.C., care i-a înmânat drogurile colaboratorului sub acoperire R.C., pentru ca pe data de 19 mai 2009, fiind însoțit de același coinculpat, să le predea, personal, aceluiași colaborator sub acoperire; procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, în care se folosea, de exemplu, cuvântul „mâncare" pentru a desemna drogurile, declarațiile de recunoaștere ale inculpatului; - pentru inculpatul R.M.C.: procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire A.V.

și declarația acestuia dată în fața instanței de fond, declarațiile de la urmărirea penală și din faza cercetării judecătorești ale colaboratorului sub acoperire R.C., precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, conform cărora, la datele de 6 mai 2009, 7 mai 2009, 11 mai 2009, 12 mai 2009, 13 mai 2009, 19 mai 2009 și 20 mai 2009, a vândut colaboratorului sub acoperire diferite cantități de cocaină, primind în schimb diverse sume de bani; rapoartele de constatare tehnico-științifică, întocmite de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor; - pentru inculpatul G.F. zis „C.": procesul-verbal de supraveghere informativ-operativă din 12 mai 2009; procesul-verbal încheiat de investigatorul sub acoperire A.V.; declarațiile colaboratorului sub acoperire R.C., procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice, din care rezultă că i-a furnizat inculpatului N.G.

cantitatea de 0,50 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină; - pentru inculpatul C.T. zis „D.": procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire S.H. și declarația acestuia dată în fața primei instanțe de judecată; declarațiile din fazele de urmărire penală și cercetare judecătorească ale colaboratorului sub acoperire P.S. prin care arată că inculpatul, șoferul autoturismului, care s-a recomandat „D.", a intervenit în discuțiile pe care colaboratorul sub acoperire le purta cu inculpatul N.I.T., zis „B.", în prezența lui N.C., spunând că este „marfa" sa și că îi poate da cantitatea de 35 grame de cocaină, pentru suma de 2.000 euro, după care, în cursul aceleiași zile, a cumpărat drogurile, inculpatul C.T.

garantându-i calitatea; procesul-verbal de redare a interceptării din mediul ambiental, din care reiese, în mod clar, implicarea, în mod real, în tranzacție a inculpatului C.T., astfel că apărarea acestuia, conform căreia doar l-a condus la locul de întâlnire pe coinculpatul N.I.T. și a intervenit în discuții pentru că se grăbea și dorea să plece cât mai repede, este contrazisă de materialul probator. În ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale formulată de inculpatul C.T., prima instanță a menționat că infracțiunea de nedenunțare prevăzută de art. 170 C. pen. nu se referă la omisiunea de a denunța infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu atât mai mult cu cât, din probatoriul administrat în cauză, rezultă că inculpatul a vândut, efectiv, colaboratorului sub acoperire P.S.

cantitatea de 32,57 grame de cocaină, în amestec cu Fenacetină, în schimbul sumei de 2.000 euro. La individualizarea judiciară a pedepselor cu închisoarea prima instanță a avut în vedere toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, determinată prin numărul de acte materiale, precum și persoana inculpaților, în privința inculpatului N.G. reținându-se că, potrivit actelor medicale de la dosar, are o stare de sănătate precară, faptul că acesta lucra ca taximetrist, cu un venit lunar în sumă de aproximativ 1.500 - 2.000 RON, nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea infracțiunii, astfel încât în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în privința inculpatului R.M.C.

- faptul că este căsătorit, are în întreținere un minor, lucra ca body-guard la o discotecă, cu un venit lunar de 750 RON, nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră, reținându-se astfel în favoarea acestuia circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în persoana inculpatului N.I.T. - faptul că era în vârstă de 22 de ani, lucra ca muncitor necalificat, infractor primar, poziția procesuală sinceră, așa încât și în favoarea acestuia s-au reținut circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., inculpatul C.T.

- recidivist postcondamnatoriu în raport cu pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin Sentința penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sectorului IV, București, secția penală, în Dosarul nr. 52/4/2008, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 506/A din 30 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a II-a penală, nu a recunoscut comiterea infracțiunii, încercând să minimalizeze participarea sa, iar în privința inculpatului G.F. - faptul că desfășura o activitate legală din care-și obținea veniturile materiale, nu are antecedente penale și a avut o conduită procesuală sinceră, reținând, ca urmare, și în favoarea acestuia, circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Totodată, prima instanță a reținut forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în sarcina inculpaților N.G., R.M.C. și N.I.T. și, respectiv, un singur act material în sarcina inculpatului G.F. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și inculpați N.G., R.M.C., N.I.T., C.T. și G.F. În calea sa de atac, Parchetul a susținut că pedepsele cu închisoarea aplicate inculpaților nu au fost temeinic individualizate întrucât: inculpatul N.G.

a comis un număr de 7 acte materiale de trafic de droguri de mare risc și are antecedente penale, fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea unei infracțiuni de aceeași natură, prin Sentința penală nr. 496 din 30 aprilie 2009 a Tribunalului București, secția a I-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 2752/3/2007, aflată, în recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție; inculpatul R.M.C. a săvârșit tot 7 acte materiale de trafic de droguri de mare risc, însă, având în vedere faptul că nu are antecedente penale și a recunoscut comiterea infracțiunii, este nejustificată egalitatea de tratament sancționator cu cel aplicat inculpatului N.G.; inculpatul N.I.T.

a săvârșit 4 acte materiale de trafic de droguri de mare risc și un act material de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, fiind, de asemenea, condamnat, prin sentința penală anterior menționată, la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată; inculpatul C.T. este recidivist postcondamnatoriu, astfel că pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare a fost corect cumulată cu pedeapsa închisorii aplicată în această cauză și a avut o atitudine procesuală nesinceră, iar inculpatul G.F. i-a furnizat inculpatului N.G. cantitatea de 0,50 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină, și, cu toate că nu are antecedente penale, a manifestat o conduită procesuală nesinceră.

Ca urmare, acuzarea a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, să se mențină circumstanțele atenuante judiciare reținute în favoarea inculpaților N.G., R.M.C., N.I.T. și G.F., dar să se majoreze cuantumul pedepsei închisorii față de toți inculpații. În dovedirea aspectelor menționate în motivele de apel, Parchetul a depus la dosarul cauzei fișele din sistemul informatic „Ecris" ale Dosarului nr. 2752/372007 al Tribunalului București, secția a I-a penală, ale soluției din apel, precum și ale Dosarului nr. 8351/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. În motivarea orală a apelurilor, apelanții-intimați-inculpați N.G. și N.I.T. au arătat că inculpatul N.G.

are o stare gravă de sănătate, fiind suferind de cancer, iar inculpatul N.I.T. muncea pe un șantier, ambii nefiind cunoscuți cu antecedente penale și având o atitudine procesuală sinceră, motiv pentru care au solicitat admiterea apelurilor, desființarea, în parte, a sentinței penale atacate, iar în rejudecare, aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. și reindividualizarea pedepselor cu închisoarea. În motivarea orală a apelului, apelantul-intimat-inculpat R.M.C. a învederat buna sa conduită anterioară, împrejurarea că la momentul săvârșirii faptei lucra, asigurând veniturile familiei sale, inclusiv pentru minorul în vârstă de 6 ani, că a suferit o decepție în urma desfacerii căsătoriei și astfel a început să consume stupefiante, dar și că nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră, precizând, totodată, că este inechitabil să i se aplice un tratament sancționator egal cu cel al inculpatului N.G.

care este recidivist și nu a recunoscut fapta penală. Pentru motivele invocate, apelantul-intimat-inculpat R.M.C. a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale, iar în rejudecare, aplicarea în favoarea sa a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., evident, cu menținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și reducerea corespunzătoare a pedepsei într-un cuantum care să permită suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii. În apelul său, apelantul-intimat-inculpat C.T. a susținut că a avut o participare redusă, este tânăr, provine dintr-o familie organizată, că la momentul săvârșirii faptei muncea pe un șantier, ca șef de echipă, precum și faptul că, de la condamnarea sa de către Judecătoria Sectorului IV București a încercat să se reintegreze social, astfel încât a lucrat anumite perioade de timp.

A mai arătat că, deși a urmat sfaturile apărătorului său anterior de a nu recunoaște fapta penală, în fața instanței de apel a făcut o declarație sinceră și completă. Ca urmare, apelantul-intimat-inculpat C.T. a solicitat admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale atacate, iar în rejudecare, reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., precum și a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu consecințele de rigoare în plan sancționator. Și în apelul inculpatului G.F. s-a învederat buna conduită anterioară în societate a inculpatului, împrejurarea că are în întreținere 2 minori, faptul că a avut o atitudine procesuală sinceră, solicitându-se admiterea apelului, desființarea, în parte, a sentinței penale atacate, iar în rejudecare, să se facă aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., evident, cu menținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și să se reducă corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului, într-un cuantum care să permită suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei, potrivit art. 86 1 C. proc. pen. În apel, la termenul de judecată din data de 14 ianuarie 2011, instanța a procedat la ascultarea apelanților-intimați-inculpați care au consimțit să declare - R.M.C., C.T. și G.F., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar. Prin Decizia penală nr. 18 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și de inculpații N.G., R.M.C., N.I.T., C.T.

și G.F. împotriva Sentinței penale nr. 687 din 7 octombrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a desființat, în parte, sentința penală atacată, iar în rejudecare: I. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. II. A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită pentru inculpatul N.I.T., repunând, în individualitatea lor, pedepsele de 5 ani închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.I.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 7 ani închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 7 ani închisoare. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.

III. În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen., pentru inculpatul C.T., a dedus inclusiv reținerea din data de 3 decembrie 2006, în Dosarul nr. 52/4/2008 al Judecătoriei sectorului IV, București, secția penală. IV. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul G.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În temeiul art. 71 alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale a închisorii, precum și a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86 2 alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul art. 86 3 alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare, să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 1 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., iar în temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a inculpatului G.F. de sub puterea M.A.P. nr. 193/U.P. din 17 septembrie 2009, emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 36594/3/2009, dacă nu este arestat în altă cauză, constatând că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la data de 17 septembrie 2009 la zi. Totodată, în temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, de la inculpații N.G.

și R.M.C. a cantității de 0,36 grame cocaină, rămasă în urma efectuării analizelor de laborator (act material din data de 19 mai 2009), iar de la inculpatul N.I.T. doar a unui număr de 5 comprimate de metadonă, găsite la percheziția domiciliară. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială de la fiecare dintre inculpații N.G. și R.M.C. a sumei de câte 1.300 RON, iar de la inculpatul G.F. a sumei de 100 RON. În rest, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen., raportat la art. 300 2 C. proc. pen., cu aplicarea art. 160 b alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a apelanților-intimați-inculpați N.G., R.M.C., N.I.T.

și C.T. Totodată, în temeiul art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus, pentru fiecare dintre apelanții-intimați-inculpați N.G., R.M.C. și N.I.T., reținerea și arestarea preventivă începând cu data de 17 septembrie 2009 la zi, iar pentru apelantul-intimat-inculpat C.T. reținerea din data de 3 decembrie 2006, din Dosarul nr. 52/4/2008 al Judecătoriei sectorului IV, București, secția penală, precum și reținerea și arestarea preventivă în această cauză începând cu data de 17 septembrie 2009 la zi. În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru judecarea tuturor apelurilor.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că sentința primei instanțe este deficitară prin faptul că, deși a analizat, în linii mari, probatoriul administrat față de fiecare inculpat în parte, instanța de fond a copiat situația de fapt din rechizitoriu, fără nici un fel de contribuție proprie, astfel încât în redarea situației de fapt există unele erori. Ca urmare, având în vedere caracterul devolutiv nelimitat al apelului, substituindu-se instanței de fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului N.I.T.

următoarele acte materiale de vânzare de droguri către colaboratorul sub acoperire P.S.: la data de 5 noiembrie 2008, cu suma de 720 RON, cantitatea de 1,84 grame de cocaină, în amestec cu Aspirină, din care, în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 1,56 grame; la data de 7 noiembrie 2008, prin două acte materiale, cu suma totală de 1.080 RON, cantitatea totală de 1,86 grame de cocaină, din care, în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea totală de 1,38 grame, iar la data de 17 decembrie 2008, împreună cu inculpatul C.T., vărul său, cantitatea de 32,57 grame de cocaină, în amestec cu Fenacetină, pentru care au primit suma de 2.000 euro, iar, în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 32,36 grame de cocaină, în amestec cu Fenacetină.

Deopotrivă, în sarcina inculpatului N.G., tatăl inculpatului N.I.T., s-a reținut că i-a vândut colaboratorului sub acoperire R.C.: la data de 6 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu suma de 600 RON, cantitatea de 1,03 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, din care, după efectuarea analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,97 grame; la data de 7 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu aceeași sumă de 600 RON, cantitatea de 0,99 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, din care, în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,85 grame; la data de 11 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu suma de 300 RON, cantitatea de 0,50 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, din care, după efectuarea analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,41 grame; la data de 12 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu suma de 300 RON, cantitatea de 0,50 grame de cocaină, amestecată cu Lidocaină, furnizată de inculpatul G.F., iar, în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,43 grame din amestec; la data de 13 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu suma de 300 RON, cantitatea de 0,58 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină, din care a mai rămas cantitatea de 0,48 grame, în urma efectuării analizelor de laborator; la data de 19 mai 2009,

împreună cu inculpatul R.M.C., cu suma de 300 RON, cantitatea de 0,42 grame de cocaină, pe care a înmânat-o, personal, iar, în urma testelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,36 grame de cocaină, iar la data de 20 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu aceeași sumă de 300 RON, cantitatea de 0,40 grame de cocaină, în amestec cu Phenacetin, Lidocaine, Aminopyrin și Dipyrone (Algocalmin), din care a mai rămas cantitatea de 0,28 grame, în urma efectuării analizelor de laborator. Raportat la contextul factual anterior prezentat, instanța de apel a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor deduse judecăți este corectă și că reținerea formei continuate a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în sarcina inculpatului C.T.

care a comis un singur act material, la data de 17 decembrie 2008, constituie o simplă eroare materială. În ceea ce privește beneficiul dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., instanța de apel a apreciat că această cauza de reducere a limitelor de pedeapsă a intervenit ulterior pronunțării sentinței penale de condamnare, pe durata cercetării judecătorești a apelului, astfel că, avându-se în vedere faptul că legea procesual penală este de imediată aplicare, neretroactivând, apelanții-intimați-inculpați nu mai puteau invoca noua instituție din procedura penală, care presupune, pe lângă atitudinea procesuală sinceră, renunțarea la readministrarea probatoriului, care se constituie într-un privilegiu procesual.

Cât privește operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor cu închisoarea, contestată atât de Ministerul Public, cât și de inculpați, instanța de apel a apreciat că între inculpați s-au creat disproporții în raport de contribuția infracțională a fiecărui inculpat.

Ca urmare, instanța de apel a procedat la o nouă individualizare judiciară a pedepselor, raportându-se următoarelor criterii: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de legea penală specială, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, determinat prin modalitatea concretă de comitere, mai precis inculpații, unii înrudiți, constituiți într-o adevărată comunitate infracțională, se sprijineau reciproc, erau precauți față de cumpărători, întâlnindu-se în locuri publice, unde aduceau doar cantitatea comandată, natura drogului de mare risc, respectiv cocaina, care are un preț ridicat, astfel că sumele de bani obținute din vânzarea acestui drog sunt importante, numărul mare de 4 acte materiale comise de inculpatul N.I.T.

și de 7 acte materiale săvârșite de inculpatul N.G., tatăl acestuia, în timp ce inculpatul C.T. a vândut, o singură dată, o cantitate importantă de cocaină, în amestec cu Fenacetină, de 32,57 grame, pentru care a primit suma de 2.000 euro, în schimb inculpatul G.F., printr-un unic act material, a pus la dispoziția inculpatului N.G. o cantitate redusă de cocaină, amestecată cu Lidocaină, de 0,50 grame. Totodată, s-au avut în vedere datele personale ale inculpaților, în ceea ce îl privește pe inculpatul N.G.

reținându-se vârsta de 42 de ani, diagnosticat cu astm bronșic și hepatită, potrivit Scrisorii medicale din data de 21 ianuarie 2010, întocmită de Penitenciarul Spital Colibași, cu nivel scăzut de pregătire profesională, absolvind, potrivit propriilor afirmații, doar 7 clase primare, divorțat, fără ocupație și fără antecedente penale, față de el derulându-se un alt proces penal pentru comiterea unei infracțiuni de aceeași natură, împrejurare care nu are nici un fel de relevanță juridică, existând posibilitatea unei soluții de achitare în calea de atac a recursului, aflată în curs de desfășurare.

Totodată, deși a apreciat ca nejustificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în raport de atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, instanța de apel a reținut că respectivele circumstanțe nu pot fi înlăturate întrucât acuzarea a solicitat, în mod expres, în apel, majorarea cuantumului pedepsei închisorii, însă cu menținerea circumstanțelor atenuante judiciare reținute de instanța de fond. În ceea ce îl privește pe inculpatul R.M.C. s-a reținut vârsta acestuia - 30 de ani, absolvent a 10 clase, faptul că, potrivit susținerilor sale, la momentul săvârșirii faptelor lucra ca agent de pază la SC „P.H." SA, unde a avut o bună conduită, împrejurarea că avea în întreținere pe minorul R.M.A., născut pe data de 7 septembrie 2004, precum și lipsa antecedentelor penale.

Ca și în cazul inculpatului N.G., deși a apreciat ca nejustificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în raport de atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, instanța de apel a reținut că respectiva circumstanță nu poate fi înlăturată întrucât acuzarea a solicitat, în mod expres, în apel, majorarea cuantumului pedepsei închisorii, însă cu menținerea circumstanței atenuante judiciare reținută de instanța de fond.

În privințe inculpatului N.I.T., fiul inculpatului N.G., s-au reținut vârsta acestuia - 21 de ani la data faptelor penale, faptul că era consumator de droguri, precum și urmările viciului asupra sănătății sale, lipsa de școlarizare și a unui loc de muncă, în raport de atitudinea nesinceră manifestată de inculpat cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, instanța de apel apreciind necesară înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Și în privința inculpatului C.T.

s-a avut în vedere vârsta acestuia la data comiterii faptelor - 20 de ani, faptul că desfășura o activitate remunerată, fiind șef de șantier la SC „M.B.I." SRL, nivelul scăzut de școlarizare - 7 clase primare, reținându-se că, în raport de starea de recidivă postcondamnatorie în care a săvârșit fapta, atrasă de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sectorului IV, București, secția penală, din dosarul nr. 52/4/2008, rămasă definitivă pe data de 30 iulie 2008, este exclusă reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. Deopotrivă, s-a apreciat că inculpatul nu poate beneficia nici de circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

care presupune o conduită procesuală constant sinceră, întrucât acesta a avut o atitudine procesuală nesinceră, asupra căreia a revenit doar în fața instanței de apel, reținându-se că inculpatul nu poate beneficia nici de vreo împrejurare ușurătoare, în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen., atâta timp cât, deși participația sa penală se reduce la un singur act material, acesta a vândut o cantitate importantă de cocaină, dovedind, astfel, o mai mare periculozitate. În ceea ce îl privește pe inculpatul G.F. s-au reținut vârsta acestuia - 31 de ani, nivelul scăzut de școlarizare - 2 clase, faptul că nu avea ocupație și nici loc de muncă, apreciindu-se că, deși nu avea antecedente penale, în favoarea inculpatului nu putea fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., dar nici cea prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

întrucât nu a fost constant sincer, dar că, în raport de susținerile acuzării, făcute în cadrul apelului Parchetului, respectivele circumstanțe atenuante nu pot fi înlăturate. Totodată, avându-se în vedere și stările de agravare a răspunderii penale incidente în cauză, respectiv forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri reținută în sarcina inculpaților N.G., R.M.C. și N.I.T., concursul de infracțiuni reținut în sarcina inculpatului N.I.T. și starea de recidivă postcondamnatorie reținută în sarcina inculpatului C.T., precum și toate elementele de natură să caracterizeze atât faptele penale grave ale inculpaților N.G.

și N.I.T., prin numărul mare de acte materiale, precum și fapta penală a inculpatului C.T., care a vândut o cantitate importantă de drog de mare risc, pentru o sumă importantă, cât și persoana inculpaților, care nu au avut o atitudine procesuală sinceră, instanța de apel a apreciat că pedeapsa închisorii de 7 ani aplicată fiecăruia dintre inculpații N.G.

și N.I.T., situată cu 3 ani sub limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, pedeapsa de 5 ani închisoare pentru inculpatul R.M.C., interpusul inculpatului N.G., pedeapsa de 10 ani închisoare, care constituie minimul special prevăzut de legea penală, pentru inculpatul C.T., în favoarea căruia nu poate fi reținută nicio circumstanță atenuantă judiciară și de 3 ani închisoare pentru inculpatul G.F., care a avut cea mai redusă participație penală, sunt în măsură să asigure scopurile educativ și punitiv ale pedepsei închisorii, pentru conștientizarea consecințelor conduitei infracționale, cu toate că șansele de reintegrare socială ale inculpaților sunt extrem de reduse.

În ceea ce privește modalitatea de executare, apreciind că scopul pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului G.F., care este infractor primar la vârsta de 31 de ani și a traficat cantitatea de doar 0,50 grame de cocaină, poate fi atins fără executare în regim de detenție, instanța de apel a dispus suspendarea executării sub supraveghere a sus-menționatei pedepse, în privința pedepselor aplicate celorlalți inculpați constatând că este exclusă posibilitatea executării în regim neprivativ de libertate, în raport de cuantumul acestora. Cu toate acestea, instanța de prim control judiciar a apreciat apelul inculpatului C.T. ca întemeiat, constatând că instanța de fond a omis să deducă reținerea din data de 3 decembrie 2006, din Dosarul nr. 52/4/2008 al Judecătoriei sectorului IV, București.

În același timp, apelurile declarate de inculpații N.G., R.M.C. și N.I.T. au fost apreciate ca fondate doar sub aspectul măsurii de siguranță a confiscării speciale, reținându-se că, deși la percheziția domiciliară din data 17 septembrie 2009, în imobilul din București, în care locuiește inculpatul N.I.T., au fost găsite 10 comprimate de „Tramadol Retard" și 5 comprimate de Sintalgon, iar, potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică din 25 septembrie 2009, întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, cele 10 comprimate nu conțin substanțe interzise, în timp ce comprimatele în număr de 5 conțin Metadonă, instanța de fond a confiscat un număr de 10 comprimate de Metadonă și de 10 comprimate de Tramadol.

În aceeași sferă de analiză, instanța de apel a constatat că, întrucât în cadrul actului material din data de 12 mai 2009 inculpatul G.F. a primit suma de 100 RON, de la fiecare dintre inculpații N.G. și R.M.C. trebuia confiscată suma de câte 1.300 RON, iar de la inculpatul G.F. suma de 100 RON. Deopotrivă, în apelul defavorabil al Ministerului Public, instanța de apel a constatat că, în ceea ce privește actul material din data de 19 mai 2009, comis de inculpații N.G. și R.M.C., potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică din 21 mai 2009, întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor, cantitatea de cocaină rămasă în urma analizelor de laborator este de 0,36 grame, și nu de 0,32 grame, așa cum a reținut instanța de fond.

În consecință, instanța de prim control judiciar a admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și de inculpații N.G., R.M.C., N.I.T., C.T. și G.F. în limitele sus-menționate. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpații N.G., N.I.T., R.M.C. și C.T. criticând hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepselor aplicate. În recursurile lor, inculpații N.G. și N.I.T. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând că sancțiunile stabilite în fond, de câte 5 ani închisoare, corespund principiului proporționalității pedepsei cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în raport de datele lor personale favorabile.

În sfera aceluiași caz de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., recurentul inculpat R.M.C. a solicitat reducerea pedepsei, în raport de datele personale favorabile - lipsa antecedentelor penale, profilul socio-moral deosebit, împrejurarea că are în întreținere un copil de 6 ani. Și inculpatul C.T. a solicitat în recursul său reducerea pedepsei, arătând că atitudinea sa responsabilă, rolul pe care l-a avut în desfășurarea activității infracționale - redus în raport de participația penală a celorlalți, vârsta fragedă, împrejurarea că provine dintr-un mediu familial și social organizat, faptul că era încadrat la data săvârșirii faptei, dar și atitudinea procesuală sinceră adoptată în cursul procesului penal, constituie aspecte care pot fi circumscrise circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, dar și a motivelor de recurs a căror examinare se ia întotdeauna din oficiu, conform dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul C.T. este fondat, în timp ce recursurile declarate de inculpații N.G., N.I.T. și R.M.C. sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează: Instanța de apel, uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente juridice pertinente, a reținut o corectă situație de fapt, stabilind o încadrare juridică adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare și dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății.

Astfel, Înalta Curte constată că situația de fapt reținută de instanța de apel, riguros prezentată în prezentele considerente, necontestată de recurenți, corespunde unei corecte și cuprinzătoare evaluări a probatoriului administrat în cauză și se circumscrie unei juste încadrări juridice a faptelor deduse judecății, în timp ce circumstanțele personale favorabile ale inculpaților N.G., N.I.T. și R.M.C., evaluate prin prisma conduitei pre și postdelictuale, au fost corect circumstanțiate de prima instanță și menținute de instanța de prim control judiciar în virtutea principiului non reformatio in pejus, în raport de limitele apelului declarat de parchet.

În acest context se constată că unica critică formulată de apărarea inculpaților sus-menționați în recurs, privind greșita individualizare judiciară a pedepselor ce le-au fost aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, este neîntemeiată pentru următoarele argumente: Operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele având în vedere natura și importanța valorii sociale ocrotite prin dispozițiile penale încălcate și gravitatea urmărilor, raportat la efectele consumului de droguri asupra sănătății populației, gradul ridicat de pericol social ce rezultă din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, cantitatea de droguri traficate, precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților și conduita avută înainte și după săvârșirea faptelor.

Raportul dintre participația efectivă a fiecărui inculpat la activitatea infracțională dedusă judecății, conduita procesuală a inculpaților și datele personale ale acestora a fost adecvat valorificat prin hotărârea instanței de apel care a majorat la 7 ani pedepsele aplicate inculpaților N.G. și N.I.T. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, menținând justificat, în același timp, pedeapsa aplicată în fond coinculpatului R.M.C. pentru aceiași infracțiune, la cuantumul de 5 ani închisoare. Deopotrivă, la stabilirea cuantumului pedepselor, instanțele au dat eficiență atât efectelor circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. reținute în favoarea inculpaților N.G., N.I.T.

și R.M.C., dar și celorlalte date privind persoana inculpaților - posibilitatea reală de reinserție socio-profesională, vârsta acestora, profilul socio-moral, starea de sănătate, dar și atitudinea procesuală adoptată de inculpați pe parcursul procesului penal, care au fost adecvat valorificate. În raport de criteriile de individualizare anterior menționate, făcând o corectă aplicare a principiului proporționalității sancțiunii cu natura și gradul de pericol al faptei săvârșite, instanțele au apreciat, în mod just, că aplicarea unor pedepse reduse mult sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpați (cu 5 ani în ceea ce privește infracțiunea de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina inculpatului R., respectiv cu 3 ani în ceea ce îi privește de inculpații N.G.

și N.I.T.) și dispunerea executării pedepsei în regim penitenciar constituie expresia unei juste individualizări a pedepsei, apte să asigure realizarea scopului acesteia, așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen. Excepție face situația inculpatului C.T.

ale cărui circumstanțe personale favorabile - profilul socio-moral deosebit, vârsta fragedă, posibilitatea reală de reinserție socială, mediul familial organizat, inculpatul beneficiind de o susținere reală din partea familiei sale, împrejurarea că la momentul săvârșii faptei acesta desfășura o activitate remunerată, dar și împrejurarea că, potrivit actelor dosarului, contribuția sa infracțională a fost limitată la un singur act material, iar starea de recidivă postcondamnatorie nu a fost atrasă de o faptă de aceeași natură cu cea dedusă judecății în cauza pendinte, se circumscriu unor împrejurări apte să atenueze gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea infractorului, în condițiile dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen., elemente circumstanțiale care nu au fost însă reținute ca atare de către instanțe.

Ca urmare, față de argumentele expuse, reținând în favoarea inculpatului C.T. circumstanțele atenuate judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat, va casa, în parte, decizia atacată și, în parte, Sentința penală nr. 687 din 7 octombrie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală, numai cu privire la inculpatul C.T., iar în rejudecare, va descontopi pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată inculpatului C.T. în pedepsele componente de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și 3 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sector 4 București, cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării, iar în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. va condamna inculpatul C.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru ca în temeiul art. 83 alin. (1) C. pen., să dispună executarea pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului C.T. în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute, în final, pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Totodată, va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deopotrivă, conform argumentelor prezentate anterior, reținând că motivele de recurs invocate de inculpații N.G., N.I.T. și R.M.C. sunt neîntemeiate și cum nu se constată existența unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză de inculpații sus-menționați. Potrivit dispozițiilor art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților prevenția la zi. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați N.G., N.I.T. și R.M.C. la plata cheltuielilor judiciare statului, sumele reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., va dispune ca cheltuielile ocazionate de judecarea recursului declarat de inculpatul C.T. să rămână în sarcina statului, onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru acest inculpat urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva Deciziei penale nr. 18 din 19 ianuarie 2011 a Curții