ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3034/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3034/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 687 din 7 octombrie

2010, pronunțată de Tribunalul București, secția II-a penală, în Dosarul nr.

39987/3/2009 s-au dispus următoarele:

S-a respins, ca

neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale din

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 170 C.

pen., formulată de inculpatul C.T.

I. În temeiul art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen., a fost condamnat inculpatul N.G. la pedeapsa de 5 ani închisoare și 3

ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în temeiul

art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului,

iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la data de 17 septembrie

2009 la zi.

II. În temeiul art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen., a fost condamnat inculpatul R.M.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare și

3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. în temeiul

art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului,

iar în baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la data de 17 septembrie

2009 la zi.

III. În temeiul art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul N.I.T. la pedeapsa de 5 ani închisoare

și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 4

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., același inculpat

a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru comiterea

infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului

propriu, fără drept.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele sus-menționate,

urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani

închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în

baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la data de 17 septembrie 2009 la

zi.

IV. În temeiul art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.T. la pedeapsa de 10

ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată,

în stare de recidivă după condamnare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 83 C.

pen. s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei

sectorului 4, București, pronunțată în Dosarul nr. 52/4/2008, rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 506/A din 30 iulie 2008 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, aceasta fiind cumulată cu pedeapsa aplicată inculpatului

în cauza pendinte, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 13

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350

C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în

temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la data de 17 septembrie 2009

la zi.

V. În temeiul art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul G.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc.

S-a făcut aplicarea

art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În temeiul art. 350

C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în

baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la data de 17 septembrie 2009 la

zi.

Totodată, în temeiul

art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a luat măsura

de siguranță a confiscării speciale, în vederea distrugerii, a următoarelor

cantități de droguri: 0,97 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, de la

inculpații N.G. și R.M.C.; 0,85 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol, de

la inculpații N.G. și R.M.C.; 0,41 grame de cocaină, în amestec cu Levamisol,

de la inculpații N.G. și R.M.C.; 0,43 grame de cocaină, în amestec cu

Levamisol, de la inculpații N.G. și R.M.C.; 0,48 grame de cocaină, în amestec

cu Lidocaină, de la inculpații N.G. și R.M.C.; 0,32 grame de cocaină de la

inculpații N.G. și R.M.C.; 0,28 grame de cocaină, în amestec cu Pfenacetin,

Lidocaină, Aminopyrin și Dipyrone de la inculpații N.G. și R.M.C.; 1,56 grame

de cocaină, în amestec cu Aspirină, de la inculpații N.C. și N.I.T.; 0,98 grame

de cocaină și 0,40 grame cocaină de la inculpatul N.I.T.; 32,36 grame cocaină,

în amestec cu Fenacetină, de la inculpații N.I.T. și C.T. și 10 comprimate de

Metadonă și 10 comprimate de Tramadol de la inculpatul N.I.T.;

Deopotrivă, în

temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a luat măsura de siguranță a

confiscării speciale a următoarelor sume de bani: 1.350 RON de la inculpatul

N.G.; 1.350 RON de la inculpatul R.M.C.; 1.800 RON de la inculpatul N.I.T.;

echivalentul în lei a sumei de 2.000 euro de la inculpatul C.T. și 300 RON de

la inculpatul G.F.;

În temeiul art. 191

C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 25.000 RON

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Instanța de fond nu a

reținut, în mod propriu, situația de fapt, ci a copiat-o, ad litteram, din

rechizitoriu.

Ca și argumentare,

prima instanță a reținut că există probe clare de vinovăție cu privire la

inculpații cercetați în cauză, respectiv:

- pentru inculpatul

N.I.T., zis „B.": procesul-verbal de supraveghere informativ-operativă din

data de 5 noiembrie 2008 potrivit căruia inculpatul a urcat, pe bancheta din

spate, a autoturismului în care veniseră colaboratorul sub acoperire P.S. și

N.C., iar, după ce au stat de vorbă aproximativ 10 minute, inculpatul i-a remis

un pachețel de mici dimensiuni colaboratorului sub acoperire, care, la rândul

său, i-a înmânat inculpatului o sumă de bani; procesul-verbal întocmit de

investigatorul sub acoperire S.H., din care rezultă modalitatea în care

inculpatul a vândut cocaina colaboratorului sub acoperire P.S.; declarațiile de

la urmărirea penală și de la cercetarea judecătorească ale investigatorului sub

acoperire P.S. prin care a arătat modalitatea în care a luat legătura cu

inculpatul, în vederea cumpărării, la data de 17 decembrie 2008, cu suma de

2.000 euro, a cantității de 35 grame de cocaină, tranzacție la care au mai luat

parte inculpatul C.T. și N.C.; declarațiile de la urmărirea penală și de la

cercetarea judecătorească ale colaboratorului sub acoperire P.S., prin care a

arătat modalitatea în care, la datele de 5 noiembrie 2008, 7 noiembrie 2008 și

17 decembrie 2008 a cumpărat diferite cantități de cocaină de la inculpat, cu

care s-a întâlnit în zona Parcului Carol, sectorul IV, București; rapoartele de

constatare tehnico-științifică întocmite de Inspectoratul General al Poliției

Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil ale Drogurilor;

procesele-verbale de redare a interceptărilor audio-video din mediul ambiental;

procesele-verbale de redare a interceptărilor convorbirilor telefonice dintre

inculpat și colaboratorul sub acoperire care foloseau un limbaj incifrat pentru

a numi drogurile și pentru a determina prețul cantității de droguri;

declarațiile de recunoaștere ale inculpatului;

- pentru inculpatul

N.G., zis „T.": procesele-verbale întocmite de investigatorul sub

acoperire A.V. și declarația acestuia dată în fața instanței de fond,

coroborate cu declarațiile de la urmărirea penală și de la cercetarea

judecătorească ale colaboratorului sub acoperire R.C., potrivit cărora colaboratorul

sub acoperire R.C. păstra legătura, prin telefonul mobil, cu inculpatul, care-l

trimitea pe coinculpatul R.M.C., zis „R.", să-i remită drogurile și să

primească banii, iar pe data de 12 mai 2009 inculpatul N.G. l-a însoțit pe

coinculpatul R.M.C., care i-a înmânat drogurile colaboratorului sub acoperire

R.C., pentru ca pe data de 19 mai 2009, fiind însoțit de același coinculpat, să

le predea, personal, aceluiași colaborator sub acoperire; procesele-verbale de

redare a convorbirilor telefonice, în care se folosea, de exemplu, cuvântul

„mâncare" pentru a desemna drogurile, declarațiile de recunoaștere ale

inculpatului;

- pentru inculpatul

R.M.C.: procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire A.V. și

declarația acestuia dată în fața instanței de fond, declarațiile de la

urmărirea penală și din faza cercetării judecătorești ale colaboratorului sub

acoperire R.C., precum și declarațiile de recunoaștere ale inculpatului,

conform cărora, la datele de 6 mai 2009, 7 mai 2009, 11 mai 2009, 12 mai 2009,

13 mai 2009, 19 mai 2009 și 20 mai 2009, a vândut colaboratorului sub acoperire

diferite cantități de cocaină, primind în schimb diverse sume de bani;

rapoartele de constatare tehnico-științifică, întocmite de Inspectoratul

General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil ale

Drogurilor;

- pentru inculpatul

G.F. zis „C.": procesul-verbal de supraveghere informativ-operativă din 12

mai 2009; procesul-verbal încheiat de investigatorul sub acoperire A.V.;

declarațiile colaboratorului sub acoperire R.C., procesele-verbale de redare a

interceptărilor convorbirilor telefonice, din care rezultă că i-a furnizat

inculpatului N.G. cantitatea de 0,50 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină;

- pentru inculpatul

C.T. zis „D.": procesul-verbal întocmit de investigatorul sub acoperire

S.H. și declarația acestuia dată în fața primei instanțe de judecată;

declarațiile din fazele de urmărire penală și cercetare judecătorească ale

colaboratorului sub acoperire P.S. prin care arată că inculpatul, șoferul

autoturismului, care s-a recomandat „D.", a intervenit în discuțiile pe

care colaboratorul sub acoperire le purta cu inculpatul N.I.T., zis „B.",

în prezența lui N.C., spunând că este „marfa" sa și că îi poate da

cantitatea de 35 grame de cocaină, pentru suma de 2.000 euro, după care, în

cursul aceleiași zile, a cumpărat drogurile, inculpatul C.T. garantându-i

calitatea; procesul-verbal de redare a interceptării din mediul ambiental, din

care reiese, în mod clar, implicarea, în mod real, în tranzacție a inculpatului

C.T., astfel că apărarea acestuia, conform căreia doar l-a condus la locul de

întâlnire pe coinculpatul N.I.T. și a intervenit în discuții pentru că se

grăbea și dorea să plece cât mai repede, este contrazisă de materialul

probator.

În ceea ce privește

cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei penale formulată de

inculpatul C.T., prima instanță a menționat că infracțiunea de nedenunțare

prevăzută de art. 170 C. pen. nu se referă la omisiunea de a denunța

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu atât mai mult cu cât, din probatoriul

administrat în cauză, rezultă că inculpatul a vândut, efectiv, colaboratorului

sub acoperire P.S. cantitatea de 32,57 grame de cocaină, în amestec cu

Fenacetină, în schimbul sumei de 2.000 euro.

La individualizarea

judiciară a pedepselor cu închisoarea prima instanță a avut în vedere toate

criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

gradul de pericol social al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,

determinată prin numărul de acte materiale, precum și persoana inculpaților, în

privința inculpatului N.G. reținându-se că, potrivit actelor medicale de la

dosar, are o stare de sănătate precară, faptul că acesta lucra ca taximetrist,

cu un venit lunar în sumă de aproximativ 1.500 - 2.000 RON, nu are antecedente

penale și a recunoscut comiterea infracțiunii, astfel încât în favoarea

inculpatului au fost reținute circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în privința inculpatului R.M.C. -

faptul că este căsătorit, are în întreținere un minor, lucra ca body-guard la o

discotecă, cu un venit lunar de 750 RON, nu este cunoscut cu antecedente penale

și a avut o atitudine procesuală sinceră, reținându-se astfel în favoarea

acestuia circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit.

a) și c) C. pen., în persoana inculpatului N.I.T. - faptul că era în vârstă de

22 de ani, lucra ca muncitor necalificat, infractor primar, poziția procesuală

sinceră, așa încât și în favoarea acestuia s-au reținut circumstanțele

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.,

inculpatul C.T. - recidivist postcondamnatoriu în raport cu pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin

Sentința penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sectorului IV,

București, secția penală, în Dosarul nr. 52/4/2008, rămasă definitivă prin

Decizia penală nr. 506/A din 30 iulie 2008 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, nu a recunoscut comiterea infracțiunii, încercând să minimalizeze

participarea sa, iar în privința inculpatului G.F. - faptul că desfășura o

activitate legală din care-și obținea veniturile materiale, nu are antecedente

penale și a avut o conduită procesuală sinceră, reținând, ca urmare, și în

favoarea acestuia, circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

Totodată, prima

instanță a reținut forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc în sarcina inculpaților N.G., R.M.C. și N.I.T. și, respectiv, un singur

act material în sarcina inculpatului G.F.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București și

inculpați N.G., R.M.C., N.I.T., C.T. și G.F.

În calea sa de atac,

Parchetul a susținut că pedepsele cu închisoarea aplicate inculpaților nu au

fost temeinic individualizate întrucât: inculpatul N.G. a comis un număr de 7

acte materiale de trafic de droguri de mare risc și are antecedente penale,

fiind condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea unei

infracțiuni de aceeași natură, prin Sentința penală nr. 496 din 30 aprilie 2009

a Tribunalului București, secția a I-a penală, pronunțată în Dosarul nr.

2752/3/2007, aflată, în recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție;

inculpatul R.M.C. a săvârșit tot 7 acte materiale de trafic de droguri de mare

risc, însă, având în vedere faptul că nu are antecedente penale și a recunoscut

comiterea infracțiunii, este nejustificată egalitatea de tratament sancționator

cu cel aplicat inculpatului N.G.; inculpatul N.I.T. a săvârșit 4 acte materiale

de trafic de droguri de mare risc și un act material de deținere de droguri de

mare risc, în vederea consumului propriu, fără drept, fiind, de asemenea,

condamnat, prin sentința penală anterior menționată, la pedeapsa de 3 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în

formă continuată; inculpatul C.T. este recidivist postcondamnatoriu, astfel că

pedeapsa anterioară de 3 ani închisoare a fost corect cumulată cu pedeapsa

închisorii aplicată în această cauză și a avut o atitudine procesuală

nesinceră, iar inculpatul G.F. i-a furnizat inculpatului N.G. cantitatea de

0,50 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină, și, cu toate că nu are

antecedente penale, a manifestat o conduită procesuală nesinceră.

Ca urmare, acuzarea a

solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar în

rejudecare, să se mențină circumstanțele atenuante judiciare reținute în

favoarea inculpaților N.G., R.M.C., N.I.T. și G.F., dar să se majoreze cuantumul

pedepsei închisorii față de toți inculpații.

În dovedirea

aspectelor menționate în motivele de apel, Parchetul a depus la dosarul cauzei

fișele din sistemul informatic „Ecris" ale Dosarului nr. 2752/372007 al

Tribunalului București, secția a I-a penală, ale soluției din apel, precum și

ale Dosarului nr. 8351/2/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

penală.

În motivarea orală a

apelurilor, apelanții-intimați-inculpați N.G. și N.I.T. au arătat că inculpatul

N.G. are o stare gravă de sănătate, fiind suferind de cancer, iar inculpatul

N.I.T. muncea pe un șantier, ambii nefiind cunoscuți cu antecedente penale și

având o atitudine procesuală sinceră, motiv pentru care au solicitat admiterea

apelurilor, desființarea, în parte, a sentinței penale atacate, iar în

rejudecare, aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și

reindividualizarea pedepselor cu închisoarea.

În motivarea orală a

apelului, apelantul-intimat-inculpat R.M.C. a învederat buna sa conduită

anterioară, împrejurarea că la momentul săvârșirii faptei lucra, asigurând

veniturile familiei sale, inclusiv pentru minorul în vârstă de 6 ani, că a

suferit o decepție în urma desfacerii căsătoriei și astfel a început să consume

stupefiante, dar și că nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o

atitudine procesuală sinceră, precizând, totodată, că este inechitabil să i se

aplice un tratament sancționator egal cu cel al inculpatului N.G. care este

recidivist și nu a recunoscut fapta penală.

Pentru motivele

invocate, apelantul-intimat-inculpat R.M.C. a solicitat admiterea apelului,

desființarea, în parte, a sentinței penale, iar în rejudecare, aplicarea în

favoarea sa a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., evident, cu

menținerea circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. a) și c) C. pen. și reducerea corespunzătoare a pedepsei într-un cuantum

care să permită suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii.

În apelul său,

apelantul-intimat-inculpat C.T. a susținut că a avut o participare redusă, este

tânăr, provine dintr-o familie organizată, că la momentul săvârșirii faptei

muncea pe un șantier, ca șef de echipă, precum și faptul că, de la condamnarea

sa de către Judecătoria Sectorului IV București a încercat să se reintegreze

social, astfel încât a lucrat anumite perioade de timp.

A mai arătat că, deși

a urmat sfaturile apărătorului său anterior de a nu recunoaște fapta penală, în

fața instanței de apel a făcut o declarație sinceră și completă.

Ca urmare,

apelantul-intimat-inculpat C.T. a solicitat admiterea apelului, desființarea,

în parte, a sentinței penale atacate, iar în rejudecare, reținerea în favoarea

sa a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., precum și a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., cu

consecințele de rigoare în plan sancționator.

Și în apelul

inculpatului G.F. s-a învederat buna conduită anterioară în societate a

inculpatului, împrejurarea că are în întreținere 2 minori, faptul că a avut o

atitudine procesuală sinceră, solicitându-se admiterea apelului, desființarea,

în parte, a sentinței penale atacate, iar în rejudecare, să se facă aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., evident, cu menținerea

circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și

c) C. pen. și să se reducă corespunzător pedeapsa aplicată inculpatului,

într-un cuantum care să permită suspendarea executării sub supraveghere a

pedepsei, potrivit art. 86

1

C. proc. pen.

În apel, la termenul

de judecată din data de 14 ianuarie 2011, instanța a procedat la ascultarea

apelanților-intimați-inculpați care au consimțit să declare - R.M.C., C.T. și

G.F., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosar.

Prin Decizia penală

nr. 18 din 19 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția I-a penală, a

admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată

și Terorism - Serviciul Teritorial București și de inculpații N.G., R.M.C.,

N.I.T., C.T. și G.F. împotriva Sentinței penale nr. 687 din 7 octombrie 2010 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, a desființat, în parte, sentința

penală atacată, iar în rejudecare:

I. În temeiul art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.,

art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a)

C. pen., art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.G. la pedeapsa

de 7 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare

risc.

II. A descontopit

pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită pentru inculpatul N.I.T.,

repunând, în individualitatea lor, pedepsele de 5 ani închisoare și de 1 an și

6 luni închisoare.

În temeiul art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul N.I.T.

la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri

de mare risc.

În temeiul art. 33

lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 7 ani

închisoare și de 1 an și 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să

execute pedeapsa închisorii cea mai grea, de 7 ani închisoare.

În temeiul art. 65

alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale a închisorii.

III. În temeiul art.

88 alin. (1) C. pen., pentru inculpatul C.T., a dedus inclusiv reținerea din

data de 3 decembrie 2006, în Dosarul nr. 52/4/2008 al Judecătoriei sectorului

IV, București, secția penală.

IV. În temeiul art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a)

și c) C. pen., raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul G.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc.

În temeiul art. 71

alin. ultim C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării

pedepsei principale a închisorii, precum și a pedepsei accesorii a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

pe durata unui termen de încercare de 6 ani, stabilit conform art. 86

2

alin. (1) și (2) C. pen.

În temeiul art. 86

3

alin. (1) C. pen., a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de încercare,

să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86

1

alin.

(1) lit. a) - d) C. pen., iar în temeiul art. 359 C. proc. pen., a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În temeiul art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., a dispus punerea, de îndată, în libertate a

inculpatului G.F. de sub puterea M.A.P. nr. 193/U.P. din 17 septembrie 2009,

emis de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr.

36594/3/2009, dacă nu este arestat în altă cauză, constatând că inculpatul a

fost reținut și arestat preventiv de la data de 17 septembrie 2009 la zi.

Totodată, în temeiul

art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 18 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială, în vederea distrugerii, de

la inculpații N.G. și R.M.C. a cantității de 0,36 grame cocaină, rămasă în urma

efectuării analizelor de laborator (act material din data de 19 mai 2009), iar

de la inculpatul N.I.T. doar a unui număr de 5 comprimate de metadonă, găsite

la percheziția domiciliară.

În temeiul art. 17

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea specială de la fiecare

dintre inculpații N.G. și R.M.C. a sumei de câte 1.300 RON, iar de la

inculpatul G.F. a sumei de 100 RON.

În rest, a menținut

celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.

Prin aceeași

hotărâre, în temeiul art. 383 alin. (1

1

) C. proc. pen., raportat la

art. 300

2

C. proc. pen., cu aplicarea art. 160

b

alin. (1)

și alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a

apelanților-intimați-inculpați N.G., R.M.C., N.I.T. și C.T.

Totodată, în temeiul

art. 383 alin. (2) C. proc. pen., s-a dedus, pentru fiecare dintre

apelanții-intimați-inculpați N.G., R.M.C. și N.I.T., reținerea și arestarea

preventivă începând cu data de 17 septembrie 2009 la zi, iar pentru

apelantul-intimat-inculpat C.T. reținerea din data de 3 decembrie 2006, din

Dosarul nr. 52/4/2008 al Judecătoriei sectorului IV, București, secția penală,

precum și reținerea și arestarea preventivă în această cauză începând cu data

de 17 septembrie 2009 la zi.

În temeiul art. 192

alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat că rămân în sarcina statului

cheltuielile judiciare avansate de acesta pentru judecarea tuturor apelurilor.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut că sentința primei instanțe este

deficitară prin faptul că, deși a analizat, în linii mari, probatoriul

administrat față de fiecare inculpat în parte, instanța de fond a copiat

situația de fapt din rechizitoriu, fără nici un fel de contribuție proprie,

astfel încât în redarea situației de fapt există unele erori.

Ca urmare, având în

vedere caracterul devolutiv nelimitat al apelului, substituindu-se instanței de

fond, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța de apel a reținut în

sarcina inculpatului N.I.T. următoarele acte materiale de vânzare de droguri

către colaboratorul sub acoperire P.S.: la data de 5 noiembrie 2008, cu suma de

720 RON, cantitatea de 1,84 grame de cocaină, în amestec cu Aspirină, din care,

în urma efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 1,56

grame; la data de 7 noiembrie 2008, prin două acte materiale, cu suma totală de

1.080 RON, cantitatea totală de 1,86 grame de cocaină, din care, în urma

efectuării analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea totală de 1,38

grame, iar la data de 17 decembrie 2008, împreună cu inculpatul C.T., vărul său,

cantitatea de 32,57 grame de cocaină, în amestec cu Fenacetină, pentru care au

primit suma de 2.000 euro, iar, în urma efectuării analizelor de laborator, a

mai rămas cantitatea de 32,36 grame de cocaină, în amestec cu Fenacetină.

Deopotrivă, în

sarcina inculpatului N.G., tatăl inculpatului N.I.T., s-a reținut că i-a vândut

colaboratorului sub acoperire R.C.: la data de 6 mai 2009, prin intermediul

inculpatului R.M.C., cu suma de 600 RON, cantitatea de 1,03 grame de cocaină,

în amestec cu Levamisol, din care, după efectuarea analizelor de laborator, a

mai rămas cantitatea de 0,97 grame; la data de 7 mai 2009, prin intermediul

inculpatului R.M.C., cu aceeași sumă de 600 RON, cantitatea de 0,99 grame de

cocaină, în amestec cu Levamisol, din care, în urma efectuării analizelor de

laborator, a mai rămas cantitatea de 0,85 grame; la data de 11 mai 2009, prin

intermediul inculpatului R.M.C., cu suma de 300 RON, cantitatea de 0,50 grame

de cocaină, în amestec cu Levamisol, din care, după efectuarea analizelor de laborator,

a mai rămas cantitatea de 0,41 grame; la data de 12 mai 2009, prin intermediul

inculpatului R.M.C., cu suma de 300 RON, cantitatea de 0,50 grame de cocaină,

amestecată cu Lidocaină, furnizată de inculpatul G.F., iar, în urma efectuării

analizelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,43 grame din amestec; la

data de 13 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu suma de 300 RON,

cantitatea de 0,58 grame de cocaină, în amestec cu Lidocaină, din care a mai

rămas cantitatea de 0,48 grame, în urma efectuării analizelor de laborator; la

data de 19 mai 2009, împreună cu inculpatul R.M.C., cu suma de 300 RON,

cantitatea de 0,42 grame de cocaină, pe care a înmânat-o, personal, iar, în

urma testelor de laborator, a mai rămas cantitatea de 0,36 grame de cocaină,

iar la data de 20 mai 2009, prin intermediul inculpatului R.M.C., cu aceeași

sumă de 300 RON, cantitatea de 0,40 grame de cocaină, în amestec cu Phenacetin,

Lidocaine, Aminopyrin și Dipyrone (Algocalmin), din care a mai rămas cantitatea

de 0,28 grame, în urma efectuării analizelor de laborator.

Raportat la contextul

factual anterior prezentat, instanța de apel a apreciat că încadrarea juridică

dată faptelor deduse judecăți este corectă și că reținerea formei continuate a

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în sarcina inculpatului C.T.

care a comis un singur act material, la data de 17 decembrie 2008, constituie o

simplă eroare materială.

În ceea ce privește

beneficiul dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., instanța de apel a

apreciat că această cauza de reducere a limitelor de pedeapsă a intervenit

ulterior pronunțării sentinței penale de condamnare, pe durata cercetării

judecătorești a apelului, astfel că, avându-se în vedere faptul că legea

procesual penală este de imediată aplicare, neretroactivând,

apelanții-intimați-inculpați nu mai puteau invoca noua instituție din procedura

penală, care presupune, pe lângă atitudinea procesuală sinceră, renunțarea la

readministrarea probatoriului, care se constituie într-un privilegiu procesual.

Cât privește

operațiunea de individualizare judiciară a pedepselor cu închisoarea,

contestată atât de Ministerul Public, cât și de inculpați, instanța de apel a

apreciat că între inculpați s-au creat disproporții în raport de contribuția

infracțională a fiecărui inculpat.

Ca urmare, instanța

de apel a procedat la o nouă individualizare judiciară a pedepselor,

raportându-se următoarelor criterii: limitele speciale de pedeapsă prevăzute de

legea penală specială, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților,

gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor, determinat prin modalitatea

concretă de comitere, mai precis inculpații, unii înrudiți, constituiți într-o

adevărată comunitate infracțională, se sprijineau reciproc, erau precauți față

de cumpărători, întâlnindu-se în locuri publice, unde aduceau doar cantitatea

comandată, natura drogului de mare risc, respectiv cocaina, care are un preț

ridicat, astfel că sumele de bani obținute din vânzarea acestui drog sunt

importante, numărul mare de 4 acte materiale comise de inculpatul N.I.T. și de

7 acte materiale săvârșite de inculpatul N.G., tatăl acestuia, în timp ce

inculpatul C.T. a vândut, o singură dată, o cantitate importantă de cocaină, în

amestec cu Fenacetină, de 32,57 grame, pentru care a primit suma de 2.000 euro,

în schimb inculpatul G.F., printr-un unic act material, a pus la dispoziția

inculpatului N.G. o cantitate redusă de cocaină, amestecată cu Lidocaină, de

0,50 grame.

Totodată, s-au avut

în vedere datele personale ale inculpaților, în ceea ce îl privește pe

inculpatul N.G. reținându-se vârsta de 42 de ani, diagnosticat cu astm bronșic

și hepatită, potrivit Scrisorii medicale din data de 21 ianuarie 2010,

întocmită de Penitenciarul Spital Colibași, cu nivel scăzut de pregătire

profesională, absolvind, potrivit propriilor afirmații, doar 7 clase primare,

divorțat, fără ocupație și fără antecedente penale, față de el derulându-se un

alt proces penal pentru comiterea unei infracțiuni de aceeași natură,

împrejurare care nu are nici un fel de relevanță juridică, existând

posibilitatea unei soluții de achitare în calea de atac a recursului, aflată în

curs de desfășurare.

Totodată, deși a

apreciat ca nejustificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor

atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., în

raport de atitudinea procesuală nesinceră a acestuia, instanța de apel a

reținut că respectivele circumstanțe nu pot fi înlăturate întrucât acuzarea a

solicitat, în mod expres, în apel, majorarea cuantumului pedepsei închisorii,

însă cu menținerea circumstanțelor atenuante judiciare reținute de instanța de

fond.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul R.M.C. s-a reținut vârsta acestuia - 30 de ani,

absolvent a 10 clase, faptul că, potrivit susținerilor sale, la momentul

săvârșirii faptelor lucra ca agent de pază la SC „P.H." SA, unde a avut o

bună conduită, împrejurarea că avea în întreținere pe minorul R.M.A., născut pe

data de 7 septembrie 2004, precum și lipsa antecedentelor penale.

Ca și în cazul

inculpatului N.G., deși a apreciat ca nejustificată reținerea în favoarea

inculpatului a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1)

lit. c) C. pen., în raport de atitudinea procesuală nesinceră a acestuia,

instanța de apel a reținut că respectiva circumstanță nu poate fi înlăturată

întrucât acuzarea a solicitat, în mod expres, în apel, majorarea cuantumului

pedepsei închisorii, însă cu menținerea circumstanței atenuante judiciare

reținută de instanța de fond.

În privințe

inculpatului N.I.T., fiul inculpatului N.G., s-au reținut vârsta acestuia - 21

de ani la data faptelor penale, faptul că era consumator de droguri, precum și

urmările viciului asupra sănătății sale, lipsa de școlarizare și a unui loc de

muncă, în raport de atitudinea nesinceră manifestată de inculpat cu privire la

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, instanța de apel apreciind

necesară înlăturarea circumstanței atenuante prevăzute art. 74 alin. (1) lit.

c) C. pen.

Și în privința

inculpatului C.T. s-a avut în vedere vârsta acestuia la data comiterii faptelor

- 20 de ani, faptul că desfășura o activitate remunerată, fiind șef de șantier

la SC „M.B.I." SRL, nivelul scăzut de școlarizare - 7 clase primare,

reținându-se că, în raport de starea de recidivă postcondamnatorie în care a

săvârșit fapta, atrasă de pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului

prin Sentința penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sectorului IV,

București, secția penală, din dosarul nr. 52/4/2008, rămasă definitivă pe data

de 30 iulie 2008, este exclusă reținerea în favoarea sa a circumstanței

atenuante judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen.

Deopotrivă, s-a

apreciat că inculpatul nu poate beneficia nici de circumstanța atenuantă

judiciară prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. care presupune o

conduită procesuală constant sinceră, întrucât acesta a avut o atitudine

procesuală nesinceră, asupra căreia a revenit doar în fața instanței de apel,

reținându-se că inculpatul nu poate beneficia nici de vreo împrejurare ușurătoare,

în condițiile art. 74 alin. (2) C. pen., atâta timp cât, deși participația sa

penală se reduce la un singur act material, acesta a vândut o cantitate

importantă de cocaină, dovedind, astfel, o mai mare periculozitate.

În ceea ce îl

privește pe inculpatul G.F. s-au reținut vârsta acestuia - 31 de ani, nivelul

scăzut de școlarizare - 2 clase, faptul că nu avea ocupație și nici loc de

muncă, apreciindu-se că, deși nu avea antecedente penale, în favoarea

inculpatului nu putea fi reținută circumstanța atenuantă judiciară prevăzută de

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., dar nici cea prevăzută de art. 74 lit. c) C.

pen. întrucât nu a fost constant sincer, dar că, în raport de susținerile

acuzării, făcute în cadrul apelului Parchetului, respectivele circumstanțe atenuante

nu pot fi înlăturate.

Totodată, avându-se

în vedere și stările de agravare a răspunderii penale incidente în cauză,

respectiv forma continuată a infracțiunii de trafic de droguri reținută în

sarcina inculpaților N.G., R.M.C. și N.I.T., concursul de infracțiuni reținut

în sarcina inculpatului N.I.T. și starea de recidivă postcondamnatorie reținută

în sarcina inculpatului C.T., precum și toate elementele de natură să

caracterizeze atât faptele penale grave ale inculpaților N.G. și N.I.T., prin

numărul mare de acte materiale, precum și fapta penală a inculpatului C.T.,

care a vândut o cantitate importantă de drog de mare risc, pentru o sumă

importantă, cât și persoana inculpaților, care nu au avut o atitudine

procesuală sinceră, instanța de apel a apreciat că pedeapsa închisorii de 7 ani

aplicată fiecăruia dintre inculpații N.G. și N.I.T., situată cu 3 ani sub

limita minimă specială prevăzută de legea penală pentru infracțiunea de trafic

de droguri de mare risc, pedeapsa de 5 ani închisoare pentru inculpatul R.M.C.,

interpusul inculpatului N.G., pedeapsa de 10 ani închisoare, care constituie

minimul special prevăzut de legea penală, pentru inculpatul C.T., în favoarea

căruia nu poate fi reținută nicio circumstanță atenuantă judiciară și de 3 ani

închisoare pentru inculpatul G.F., care a avut cea mai redusă participație

penală, sunt în măsură să asigure scopurile educativ și punitiv ale pedepsei

închisorii, pentru conștientizarea consecințelor conduitei infracționale, cu

toate că șansele de reintegrare socială ale inculpaților sunt extrem de reduse.

În ceea ce privește

modalitatea de executare, apreciind că scopul pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată inculpatului G.F., care este infractor primar la vârsta de 31 de ani

și a traficat cantitatea de doar 0,50 grame de cocaină, poate fi atins fără

executare în regim de detenție, instanța de apel a dispus suspendarea

executării sub supraveghere a sus-menționatei pedepse, în privința pedepselor

aplicate celorlalți inculpați constatând că este exclusă posibilitatea

executării în regim neprivativ de libertate, în raport de cuantumul acestora.

Cu toate acestea,

instanța de prim control judiciar a apreciat apelul inculpatului C.T. ca

întemeiat, constatând că instanța de fond a omis să deducă reținerea din data

de 3 decembrie 2006, din Dosarul nr. 52/4/2008 al Judecătoriei sectorului IV,

București.

În același timp,

apelurile declarate de inculpații N.G., R.M.C. și N.I.T. au fost apreciate ca

fondate doar sub aspectul măsurii de siguranță a confiscării speciale,

reținându-se că, deși la percheziția domiciliară din data 17 septembrie 2009,

în imobilul din București, în care locuiește inculpatul N.I.T., au fost găsite

10 comprimate de „Tramadol Retard" și 5 comprimate de Sintalgon, iar,

potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică din 25 septembrie 2009,

întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de

Analiză și Profil ale Drogurilor, cele 10 comprimate nu conțin substanțe

interzise, în timp ce comprimatele în număr de 5 conțin Metadonă, instanța de

fond a confiscat un număr de 10 comprimate de Metadonă și de 10 comprimate de

Tramadol.

În aceeași sferă de

analiză, instanța de apel a constatat că, întrucât în cadrul actului material

din data de 12 mai 2009 inculpatul G.F. a primit suma de 100 RON, de la fiecare

dintre inculpații N.G. și R.M.C. trebuia confiscată suma de câte 1.300 RON, iar

de la inculpatul G.F. suma de 100 RON.

Deopotrivă, în apelul

defavorabil al Ministerului Public, instanța de apel a constatat că, în ceea ce

privește actul material din data de 19 mai 2009, comis de inculpații N.G. și

R.M.C., potrivit Raportului de constatare tehnico-științifică din 21 mai 2009,

întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române - Laboratorul Central de

Analiză și Profil ale Drogurilor, cantitatea de cocaină rămasă în urma

analizelor de laborator este de 0,36 grame, și nu de 0,32 grame, așa cum a

reținut instanța de fond.

În consecință,

instanța de prim control judiciar a admis apelurile formulate de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial

București și de inculpații N.G., R.M.C., N.I.T., C.T. și G.F. în limitele

sus-menționate.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpații N.G., N.I.T., R.M.C. și

C.T. criticând hotărârea atacată sub aspectul greșitei individualizări

judiciare a pedepselor aplicate.

În recursurile lor,

inculpații N.G. și N.I.T. au solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârii

atacate și menținerea hotărârii primei instanțe, arătând că sancțiunile

stabilite în fond, de câte 5 ani închisoare, corespund principiului

proporționalității pedepsei cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, în

raport de datele lor personale favorabile.

În sfera aceluiași

caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

recurentul inculpat R.M.C. a solicitat reducerea pedepsei, în raport de datele

personale favorabile - lipsa antecedentelor penale, profilul socio-moral

deosebit, împrejurarea că are în întreținere un copil de 6 ani.

Și inculpatul C.T. a

solicitat în recursul său reducerea pedepsei, arătând că atitudinea sa

responsabilă, rolul pe care l-a avut în desfășurarea activității infracționale

- redus în raport de participația penală a celorlalți, vârsta fragedă,

împrejurarea că provine dintr-un mediu familial și social organizat, faptul că

era încadrat la data săvârșirii faptei, dar și atitudinea procesuală sinceră

adoptată în cursul procesului penal, constituie aspecte care pot fi

circumscrise circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen.

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare invocate, dar și a

motivelor de recurs a căror examinare se ia întotdeauna din oficiu, conform

dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că recursul declarat de inculpatul C.T. este

fondat, în timp ce recursurile declarate de inculpații N.G., N.I.T. și R.M.C.

sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează:

Instanța de apel,

uzând de argumente factuale rezultate din probatoriul administrat și argumente

juridice pertinente, a reținut o corectă situație de fapt, stabilind o

încadrare juridică adecvată stării de fapt prezentate în actul de inculpare și

dispozițiilor legale care reglementează faptele deduse judecății.

Astfel, Înalta Curte

constată că situația de fapt reținută de instanța de apel, riguros prezentată

în prezentele considerente, necontestată de recurenți, corespunde unei corecte

și cuprinzătoare evaluări a probatoriului administrat în cauză și se

circumscrie unei juste încadrări juridice a faptelor deduse judecății, în timp

ce circumstanțele personale favorabile ale inculpaților N.G., N.I.T. și R.M.C.,

evaluate prin prisma conduitei pre și postdelictuale, au fost corect

circumstanțiate de prima instanță și menținute de instanța de prim control

judiciar în virtutea principiului non reformatio in pejus, în raport de

limitele apelului declarat de parchet.

În acest context se

constată că unica critică formulată de apărarea inculpaților sus-menționați în

recurs, privind greșita individualizare judiciară a pedepselor ce le-au fost

aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, este

neîntemeiată pentru următoarele argumente:

Operațiunea de

individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaților s-a făcut în

considerarea dispozițiilor art. 72 C. pen., instanțele având în vedere natura

și importanța valorii sociale ocrotite prin dispozițiile penale încălcate și

gravitatea urmărilor, raportat la efectele consumului de droguri asupra

sănătății populației, gradul ridicat de pericol social ce rezultă din

modalitatea concretă de săvârșire a faptei, cantitatea de droguri traficate,

precum și datele ce caracterizează persoana inculpaților și conduita avută

înainte și după săvârșirea faptelor. Raportul dintre participația efectivă a

fiecărui inculpat la activitatea infracțională dedusă judecății, conduita

procesuală a inculpaților și datele personale ale acestora a fost adecvat

valorificat prin hotărârea instanței de apel care a majorat la 7 ani pedepsele

aplicate inculpaților N.G. și N.I.T. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc, menținând justificat, în același timp, pedeapsa

aplicată în fond coinculpatului R.M.C. pentru aceiași infracțiune, la cuantumul

de 5 ani închisoare.

Deopotrivă, la

stabilirea cuantumului pedepselor, instanțele au dat eficiență atât efectelor

circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

reținute în favoarea inculpaților N.G., N.I.T. și R.M.C., dar și celorlalte

date privind persoana inculpaților - posibilitatea reală de reinserție

socio-profesională, vârsta acestora, profilul socio-moral, starea de sănătate,

dar și atitudinea procesuală adoptată de inculpați pe parcursul procesului

penal, care au fost adecvat valorificate.

În raport de

criteriile de individualizare anterior menționate, făcând o corectă aplicare a

principiului proporționalității sancțiunii cu natura și gradul de pericol al

faptei săvârșite, instanțele au apreciat, în mod just, că aplicarea unor

pedepse reduse mult sub limita minimă specială prevăzută de lege pentru

infracțiunile săvârșite de inculpați (cu 5 ani în ceea ce privește infracțiunea

de trafic de droguri de mare risc reținută în sarcina inculpatului R.,

respectiv cu 3 ani în ceea ce îi privește de inculpații N.G. și N.I.T.) și

dispunerea executării pedepsei în regim penitenciar constituie expresia unei

juste individualizări a pedepsei, apte să asigure realizarea scopului acesteia,

așa cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

Excepție face

situația inculpatului C.T. ale cărui circumstanțe personale favorabile -

profilul socio-moral deosebit, vârsta fragedă, posibilitatea reală de

reinserție socială, mediul familial organizat, inculpatul beneficiind de o

susținere reală din partea familiei sale, împrejurarea că la momentul săvârșii

faptei acesta desfășura o activitate remunerată, dar și împrejurarea că,

potrivit actelor dosarului, contribuția sa infracțională a fost limitată la un

singur act material, iar starea de recidivă postcondamnatorie nu a fost atrasă

de o faptă de aceeași natură cu cea dedusă judecății în cauza pendinte, se

circumscriu unor împrejurări apte să atenueze gradul de pericol social al

faptei săvârșite și periculozitatea infractorului, în condițiile dispozițiilor

art. 74 alin. (2) C. pen., elemente circumstanțiale care nu au fost însă

reținute ca atare de către instanțe.

Ca urmare, față de

argumentele expuse, reținând în favoarea inculpatului C.T. circumstanțele

atenuate judiciare prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va

admite recursul declarat de inculpat, va casa, în parte, decizia atacată și, în

parte, Sentința penală nr. 687 din 7 octombrie 2010 a Tribunalului București,

secția a II-a penală, numai cu privire la inculpatul C.T., iar în rejudecare,

va descontopi pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată inculpatului C.T. în

pedepsele componente de 10 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și 3 ani închisoare aplicată

prin Sentința penală nr. 971 din 30 mai 2008 a Judecătoriei sector 4 București,

cu privire la care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării, iar în baza

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (1)

lit. a) C. pen. va condamna inculpatul C.T. la pedeapsa de 7 ani închisoare și

4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pentru ca în temeiul art. 83 alin. (1) C.

pen., să dispună executarea pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de

7 ani închisoare aplicată inculpatului C.T. în prezenta cauză, urmând ca acesta

să execute, în final, pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

Totodată, va menține

celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deopotrivă, conform

argumentelor prezentate anterior, reținând că motivele de recurs invocate de

inculpații N.G., N.I.T. și R.M.C. sunt neîntemeiate și cum nu se constată

existența unor motive susceptibile de a fi luate în considerare din oficiu,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondate, recursurile declarate în cauză de inculpații

sus-menționați.

Potrivit

dispozițiilor art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților

prevenția la zi.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenții inculpați

N.G., N.I.T. și R.M.C. la plata cheltuielilor judiciare statului, sumele

reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu urmând a se avansa

din fondul Ministerului Justiției, iar în temeiul art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., va dispune ca cheltuielile ocazionate de judecarea recursului declarat de

inculpatul C.T. să rămână în sarcina statului, onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu pentru acest inculpat urmând a fi suportat din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de inculpatul C.T. împotriva Deciziei penale nr. 18 din 19 ianuarie

2011 a Curții