ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2956/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2956/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 549 din data de 23

iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost

respinse - ca neîntemeiate - cererile de: aplicare a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. formulată de inculpatul A.K. zis „Ș.”, respectiv de schimbare a

încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 293 C. pen. cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1)

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c)

C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. a fost

condamnat inculpatul A.K. zis „Ș.” la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru

săvârșirea complicității la trafic internațional de droguri de mare risc în

formă continuată.

În baza art. 65 C.

pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei

închisorii.

În baza art. 71 C.

pen., s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3291

zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată

inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007, pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr.

5372 din 09 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

cu pedeapsa stabilită în speță și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa

cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5

ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost

condamnat inculpatul A.K. zis „Ș.” la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de fals privind identitatea.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3206 zile închisoare rămasă de

executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința

penală nr. 835 din 05 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu pedeapsa stabilită în

speță și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 3291 de

zile închisoare.

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc.

pen., cu aplicarea art. 124 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal

pornit împotriva inculpatului A.K. zis „Ș.” pentru săvârșirea infracțiunii

prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât a

intervenit prescripția specială a răspunderii penale.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.,

au fost contopite pedepsele anterior stabilite și s-a dat inculpatului spre

executare pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 71 C.

pen. a fost interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de

la 09 decembrie 2009 la zi.

S-a constatat că

inculpatul se află deținut în executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală

nr. 835/2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

S-a dispus anularea

mandatului de executare a pedepsei închisorii emis În baza Sentinței penale nr.

835/2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, respectiv M.E.P.I. nr.

1019/2007 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea

definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 118 lit.

e) C. pen., raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea de la inculpat a sumei de 100.000 Euro dobândită prin săvârșirea

infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca N, având cartela SIM C și

opt cartele SIM depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. -

Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezilor seria H nr.

0017755 din data de 12 ianuarie 2010 și seria H nr. 0017753 și seria H nr.

0017754.

În baza art. 117 C.

pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 191

alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța

această sentință, judecătorul fondului - din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului - a reținut următoarea situație de fapt:

Din luna august 2009

și până la data transportului de heroină, din data de 09 decembrie 2009,

inculpații A.K. și S.F.S. și D.G., au avut mai multe convorbiri și schimburi de

mesaje tip SMS, prin care au stabilit detaliile organizării mai multor

transporturi de heroină, din Turcia în România.

S-a stabilit că în

urma solicitărilor telefonice formulate de S.F.S., după ce acesta epuiza

vânzarea heroinei la gram, obținută dintr-un transport anterior, inculpatul

A.K. să ia legătura telefonic cu persoane din Turcia sau Iran (neidentificate

în cursul urmăririi penale), care să trimită heroina din Iran în Turcia și

final în România, ambalată în colete, în cantități cuprinse între unu și cinci

kilograme. Coletele erau predate unui transportator și apoi, inculpatul, după

ce avea confirmarea predării coletului către șoferul unui autovehicul de tip

autocar, cu destinația România, îi transmitea lui S.F.S. numărul pachetului,

numele expeditorului și numele destinatarului, destinatar care nici nu exista

în realitate.

S.F.S., întotdeauna

însoțit de către D.G., se deplasau în cursul nopții la autogara PT, situată în

București, pentru a verifica dacă coletul era sosit, însă, pentru a se asigura

că nu se aflau sub urmărirea organelor de urmărire penală, cei doi preluau

pachetul în dimineața zilei următoare.

Ulterior, inculpatul

A.K. primea o parte din prețul heroinei valorificată în România, de la S.F.S.

și D.G., prin intermediul martorei M.S.F., căreia S.F.S. și D.G. îi remiteau

constant sume de bani, în euro, în cuantum de până la 5.000 euro, uneori și

săptămânal, diferența contravalorii heroinei fiind trimisă de cei doi martori

furnizorului turc.

modalitatea descrisă, în noaptea de 26/27 septembrie 2009, în jurul orei 02:30,

S.F.S. și D.G., s-au deplasat cu autoturismul marca M, cu numărul de

înmatriculare ..........., aparținând numitei D.G., condus de S.F.S., la

autogara PT, situată în București, ajungând în jurul orei 02:50.

Din autoturism a

coborât numai D.G. care a supravegheat operațiunea de descărcare a bagajelor și

coletelor, apoi a revenit în autoturism și, împreună cu S.F.S., au plecat la

locuința comună.

Cu privire la acest

transport, au fost realizate interceptări ale convorbirilor telefonice purtate

între inculpat și S.F.S. la data de 23 septembrie 2009, ora 21:36:32, din

cuprinsul cărora reiese că au stabilit să mai realizeze un transport de

heroină.

Conform înțelegerii,

transportul urma să aibă ca obiect 2 - 3 kg heroină (ceea ce, de altfel, s-a și

realizat ulterior, în noaptea de 08/09 decembrie 2009, când S.F.S. și D.G. au

fost opriți de către lucrătorii de poliție în timp ce transportau cantitatea de

2024,2 grame substanță conținând heroină).

În noaptea de 26/27

septembrie 2009 la ora 02:46:55, S.F.S. a verificat telefonic sosirea din

Turcia a autocarelor în autogara PT, pentru a prelua pachetul cu heroină.

Succesiunea mesajelor

tip SMS dintre inculpatul A.K. și S.F.S., confirmate de declarația inculpatului

A.K., a relevat cronologia acțiunilor derulate în noaptea respectivă, privind

preluarea pachetului cu heroină, trimis din Turcia în România, ca urmare a

demersurilor făcute de către inculpatul A.K., după cum urmează: la orele

08:26:53 și 08:31:56, S.F.S. a confirmat inculpatului că a plecat spre

autogară, urmare a solicitării inculpatului A.K. de la ora 08:23:54; la data

respectivă, 26/27 septembrie 2009 inculpatul A.K. era deținut în penitenciar,

fiind condamnat la 18 ani închisoare pentru trafic de droguri.

La cererea lui

S.F.S., inculpatul i-a transmis, la ora 08:46:35, numărul coletului cu heroină,

numele expeditorului și numele destinatarului („Nr. 003038. A trimis A.H. Cel

ce primește. P.G..”), iar la ora 11:54:06, S.F.S. i-a comunicat inculpatului

A.K. că a preluat coletul conținând heroină.

anterior acestui transport de 1 kg heroină, din data de 26/27 septembrie 2009,

au mai fost realizate și altele, în perioada 2008 - 2009, a reieșit din

discuțiile purtate între inculpat și S.F.S., interceptate pe baza de

autorizații emise de instanța competentă, coroborate cu declarațiile

inculpatului A.K., acesta precizând că primul colet cu heroină l-a trimis

martorului S.F.S., în cursul anului 2008, inițial pentru suma de 16.000

euro/kilogram, iar apoi, 14.000 euro/kilogram, frecvența coletelor fiind uneori

chiar săptămânală, precum și cu declarațiile martorului M.S.F., care a

confirmat că a primit de la S.F.S. și D.G., începând cu vara anului 2008, sume

de bani în euro, cuprinse între 1.000 și 5.000 euro, uneori săptămânal, pentru

a le folosi apoi în interesul inculpatului A.K. ori pentru sine, ca o

contravaloare a comisioanelor pe care le realiza în folosul inculpatului A.K. sau

pentru alte persoane indicate de către acesta.

Faptul că au mai

existat și alte transporturi de heroină, anterior celor din 26/27 septembrie

2009 și 08/09 decembrie 2009, derulate în modalitatea prezentată anterior, a

fost evidențiată de discuțiile telefonice interceptate și înregistrate în

temeiul autorizațiilor emise de instanța competentă, coroborate cu celelalte

mijloace de probă administrate.

S-a constatat că

inculpatul, precum și martorii S.F.S. și D.G. au utilizat mai multe cartele

SIM, unele dintre acestea fiind găsite, asupra martorilor S.F.S. și D.G.

(............ - în telefonul mobil marca N, aflat asupra lui S.F.S., la data de

09 decembrie 2009; ............ - în telefonul mobil marca M, , aflat asupra

lui S.F.S., la data de 09 decembrie 2009; ............ - în telefonul mobil

marca N aflat asupra lui S.F.S., la data de 09 decembrie 2009; ............ -

în telefonul mobil de culoare albă, aflat asupra martorei D.G., la data de 09

decembrie 2009) ori în camera nr. 16 a Secției nr. 4 din Penitenciarul Poarta

Albă, unde se afla încarcerat și inculpatul A.K.

conținând 2.024,2 grame heroină, din data de 08/09 decembrie 2009, de către

S.F.S. și D.G. a fost precedată de numeroase convorbiri telefonice purtate

între inculpatul A.K. și S.F.S., în legătură cu livrarea heroinei, plata

acesteia și cu modalitatea în care, la rândul său, S.F.S. urma să vândă heroina

unor consumatori sau altor traficanți de droguri.

În discuția purtată

de inculpatul A.K. cu martorul S.F.S. la data de 08 decembrie 2009, ora

16:34:22, după ce inculpatul i-a comunicat că urmează a primi 2 kg de heroină,

S.F.S. îi relevă inculpatului intenția de a schimba modalitatea de valorificare

a heroinei primită din Turcia.

În noaptea de 08/09

decembrie 2009, S.F.S. împreună cu concubina sa, D.G., s-au deplasat cu

autoturismul marca GC, cu număr de înmatriculare ............, la autogara PT,

din București. D.G. a intrat în clădirea autogării, interesându-se de programul

de sosire al autocarelor.

În jurul orelor 05:00

- 06:00, cei doi au revenit la locuința situată în orașul Pantelimon, de unde

au plecat spre autogară, la data de 09 decembrie 2009, în jurul orei 09:00.

S.F.S. a intrat în clădirea autogării și a ridicat un pachet pe care l-a pus în

portbagajul autoturismului cu care se deplasaseră.

S.F.S. și D.G. au

fost opriți de lucrători de poliție, iar în urma percheziției efectuate s-a

constatat că în colet se aflau și patru pachete conținând o substanță

pulverulentă de culoare închisă.

În urma analizării

conținutului pachetului preluat de către cei doi, s-a stabilit că acesta

conținea cantitatea de 2.024,2 grame heroină (conform Raportului de constatare

tehnico-științifică nr. 524.834 din 09 decembrie 2009 al Laboratorului Central

de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al

Poliției Române).

S.F.S., audiat în

calitate de inculpat în Dosarul nr. 226/D/P/2009, a refuzat să dea declarații

cu privire la activitatea de trafic ilicit de heroină realizat împreună cu

concubina sa, martora D.G. și cu inculpatul A.K. în perioada 2008 - 2009,

pentru ca ulterior în cursul cercetării judecătorești să precizeze că din vara

anului 2006, urmare a dispozițiilor date de inculpat din penitenciar, acesta

fiind deținut în executarea unei pedepse, erau trimise din Turcia importante

cantități de heroină, ultima tranzacție fiind realizată în noaptea de 08/09

decembrie 2009, când a și fost prins de organele de poliție.

Cât privește pe

martora D.G., aceasta a declarat în Dosarul nr. 226/D/P/2009, în care a fost

audiată în calitate de inculpată, dispunându-se trimiterea sa în judecată, că

nu a vândut niciodată droguri vreunei persoane și nu știa dacă concubinul său,

S.F.S., se ocupă cu o astfel de activitate infracțională.

Totodată, martora

D.G. a precizat că nu cunoaște nici o persoană cu numele de M.O. (așa cum era

cunoscut la vremea respectivă inculpatul A.K.) și, de altfel, nicio altă

persoană aflată în stare de deținere cu care să fi luat legătura telefonic. A

susținut, de asemenea, că nu o cunoaște pe martora M.S.F., nu s-a întâlnit cu

aceasta și nu i-a dat nicio sumă de bani.

Cât privește noaptea

de 8/9 decembrie 2009, D.G. a relatat că, la solicitarea concubinului său,

S.F.S., s-au deplasat împreună la autogara PT, în jurul orelor 02:00 - 03:00,

conducând autoturismul marca GC cu număr de înmatriculare ........... Motivul

deplasării l-a constituit ridicarea unui pachet, sau a unei sume de bani, la

rugămintea unui prieten de-al concubinului său, prieten pe care de altfel nici

nu îl cunoaște; a intrat în autogară și a revenit la mașină având asupra sa un

pachet, fără a-i cunoaște conținutul și l-a pus în portbagaj.

Din ansamblul

probator administrat, s-a stabilit că S.F.S. și D.G. vindeau la gram heroina,

atât consumatorilor, cât și traficanților care, la rândul lor livrau heroina în

doze mai mici unor consumatori.

Una dintre

cumpărătoarele de heroină, L.G., a fost trimisă în judecată în stare de arest

preventiv pentru comiterea infracțiunilor de trafic ilicit de heroină în formă

continuată și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului

propriu în formă continuată, prin rechizitoriul acestui parchet nr.

260/D/P/2009 din 15 martie 2010.

Din discuțiile

telefonice purtate, a reieșit că D.G. avea cunoștință despre activitatea de

trafic de heroină realizată de către concubinul său, S.F.S., dar și că remitea

heroină consumatorilor și altor traficanți de heroină și, de asemenea, efectua

și plăți reprezentând contravaloarea heroinei către inculpatul A.K., prin

intermediul martorei M.S.F., care a precizat că s-a întâlnit în repetate

rânduri cu S.F.S. și D.G., de la care primea sume cuprinse între 1.000 și 5.000

euro, pentru inculpatul A.K.

Faptul că D.G. s-a

întâlnit cu martora M.S.F., deși a susținut că nici nu o cunoaște, a rezultat

și din discuții telefonice purtate între cele două martore sau din convorbiri

telefonice purtate între D.G. și concubinul său, S.F.S.

Astfel, la data de 16

august 2009, ora 19:31:35, D.G. a luat legătura telefonic cu martora M.S.F. și

îi cere să se întâlnească, în apropierea Secției 7 Poliție, pentru a-i remite

„ceva”.

La ora 19:44:26, D.G.

a comunicat lui S.F.S. că a schimbat o sumă de bani din RON în euro, cumpărând

5.000 euro, că se va întâlni cu martora M.S.F. („F.”), la ora 22:34:22, D.G.

discutând cu inculpatul A.K. și confirmându-i că s-a întâlnit cu M.S.F. și că

i-a dat suma de 5.000 euro.

În cauză au fost

interceptate și înregistrate mai multe discuții telefonice în limba turcă și în

limba kurdă purtate de către inculpatul A.K. cu persoane neidentificate aflate

în afara teritoriului României, care procurau, ambalau și expediau pachetele cu

heroină din Turcia.

Au fost apreciate ca

relevante în acest convorbirile din 21 septembrie 2009, ora 20:29:39, 01

noiembrie 2009, ora 15:48:05, 01 noiembrie 2009, ora 16:01:06, 01 noiembrie 2009,

ora 16:15:13, 01 noiembrie 2009, ora 16:20:43, 06 noiembrie 2009, ora 00:28:09,

22 noiembrie 2009, ora 16:25:14, 05 decembrie 2009, ora 16:08:15, 05 decembrie

2009,ora 23:12:05, 06 decembrie 2009, ora 16:04:09, 07 decembrie 2009, ora

21:41:33, 08 decembrie 2009, ora 23:01:43, 09 decembrie 2009, ora 20:47:25, 10

decembrie 2009, ora 16:15:43 și 10 decembrie 2009, ora 22:10:27, inculpatul

A.K. stabilind cu interlocutorii săi detalii privind furnizorii de heroină,

modalitatea de transport și de ambalare a pachetelor, prețul drogurilor, precum

și măsurile de prevedere pentru a nu fi identificați.

De asemenea, tot prin

comunicările telefonice, expeditorul heroinei din Turcia transmitea datele de

identificare ale pachetelor, astfel cum s-a întâmplat la data de 08 decembrie

2009, când utilizatorul postului telefonic cu numărul apelabil ............, la

ora 23:01:43, a precizat numele destinatarului și cel al expeditorului

pachetului în care se afla heroina („I.” și, respectiv, „P.G.”), iar inculpatul

A.K., la rândul său, le-a transmis martorilor S.F.S. și D.G., aceste date

fiind, de altfel, menționate și pe eticheta pachetului ridicat de cei doi

martori la data de 09 decembrie 2009, din autogara PT.

În declarația sa din

data de 03 martie 2010 inculpatul A.K. a susținut că identitatea sub care era

cunoscut până la acea dată, respectiv M.O., nu este reală, numele și datele

sale de identitate fiind în fapt A.K.

Inculpatul a mai

precizat că datele numitului M.O. sunt reale, însă nu au nicio legătură cu

persoana sa.

Față de cele

relevate, a fost solicitată autorităților judiciare din Turcia, prin cerere de

comisie rogatorie, verificarea în bazele de date ale autorităților naționale

conținând amprente digitale sau prelevarea acestora, în situația în care datele

nu sunt stocate și transmiterea către autoritățile judiciare române a amprentelor

digitale ale cetățenilor turci M.O., și A.K.

Prin Adresa nr. B

martie 0UIG.0.00.00 martie 4 - 2 - DIȘ - 599 -2002/18786/95285 din 27 mai 2010,

autoritățile judiciare din Turcia au trimis organelor de urmărire penală fișa

dactiloscopică a numitului A.K., precum și o declarație a numitului M.O.,

consemnată în fața unui judecător al Tribunalului Istanbul, secția a X-a

penală, la data de 30 martie 2010, în cuprinsul căreia acesta preciza că nu are

nicio legătură cu A.K. pe care de altfel nici nu îl cunoaște, dar și faptul că

nu a fost niciodată condamnat penal.

S-a procedat la

amprentarea inculpatului A.K. (aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță

Giurgiu, sub numele M.O.) și la compararea acestui set de amprente digitale cu

cele transmise de autoritățile judiciare din Turcia și care aparțin numitului

A.K., iar prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr.

396.620 din 09 iulie 2010 al Direcției Generale a Poliției Municipiului

București - Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că impresiunile digitale

prelevate inculpatului cunoscut sub numele M.O., sunt identice cu impresiunile

digitale din fișa dactiloscopică pusă la dispoziție de către autoritățile

judiciare din Turcia, aparținând lui A.K.

Împrejurările

relevate, au confirmat susținerile inculpatului A.K., în sensul că identitatea

sub care a fost cunoscut până în prezent aparține în fapt altei persoane, pe

numele căreia deținea și pașaportul seria ........, emis de autoritățile turce,

aflat în prezent în dosarul întocmit inculpatului la Penitenciarul de Maximă

Siguranță Giurgiu și a cărui copie conformă cu originalul a fost atașată la

dosar.

Au fost atașate și

depozițiile inculpatului din Dosarul nr. 6449/2002 al Tribunalului București,

secția I Penală, precum și din dosarul de urmărire penală, atașat la dosarul de

cercetare judecătorească, constatându-se că inculpatul A.K. și-a atribuit o

identitate falsă, în fața autorităților judiciare române (organe de urmărire

penală și instanță de judecată), în mai multe dosare penale, în perioada 1998 -

2010, prezentând și un pașaport cu respectiva identitate, astfel încât a

determinat pronunțarea unei condamnări penale față de o altă persoană, care, în

realitate, nu a comis fapte penale, nu a fost urmărită penal, judecată,

condamnată și încarcerată pe teritoriul României, situație de natură a produce

consecințe juridice pentru respectiva persoană (M.O.).

Cu privire la

pașaportul falsificat, inculpatul A.K. a declarat că l-a primit în anul 1997 de

la un cetățean turc, care, la solicitarea sa, l-a falsificat prin aplicarea

fotografiei sale.

În legătură cu cele

întâmplate, inc. A.K. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, precizând că la

fiecare transport de heroină în România obținea sume cuprinse între 2.000 și

3.000 de euro, suma total obținută fiind de 100.000 euro. La fiecare tranzacție

lua legătura telefonic cu distribuitorul de heroină din Iran, iar coletul era

ridicat de S.F.S. de la autogara Filaret, heroina fiind distribuită de acesta

la diverse persoane. În această modalitate, în perioada 2007 - 2009 au fost

introduse în România importante cantități de heroină.

Cererea inculpatului

de aplicare a dispoz. art. 320

1

C. proc. pen, Tribunalul a

apreciat-o neîntemeiată, fiind respinsă ca atare. În acest sens, s-au avut în

vedere împrejurarea că dispozițiile procesual penale nu erau în vigoare la data

ascultării inculpatului, 7 octombrie 2010, când s-a dat citire și actului de

sesizare, Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea

soluționării proceselor fiind publicată în M. Of. la 26 octombrie 2010, și

intrată în vigoare la 30 zile de la publicare.

Situația de fapt,

astfel cum a fost descrisă, a fost reținută din declarațiile inculpatului A.K.

date pe tot parcursul procesului penal, prin care a recunoscut și descris

modalitatea de săvârșire a faptelor, care s-a coroborat cu Raportul de

constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 396.620 din 09 iulie 2010 al

Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Serviciul

Criminalistic; procese-verbale de investigații și verificări, din 30 iulie

2009, 20 august 2009, 25 august 2009, 01 septembrie 2009, 25 septembrie 2009,

28 septembrie 2009, 05 octombrie 2009, 08 octombrie 2009, 19 ianuarie 2009, 21

octombrie 2009, 10 noiembrie 2009, 17 noiembrie 2009, 25 noiembrie 2009 și 26

noiembrie 2009, procese-verbale de supraveghere operativă (filaj), din 28

septembrie 2009 și 25 octombrie 2009, proces-verbal, din 09 decembrie 2009,

privind constatarea comiterii infracțiunii flagrante de trafic ilicit de

droguri de mare risc (heroină), planșe foto și fotocopia etichetei care însoțea

pachetul ridicat de către inculpații S.F.S. și D.G., proces-verbal de

consemnare a declarației numitului T.I., din 09 decembrie 2009, declarații

martori asistenți L.M. și R.M., din 09 decembrie 2009, adrese emise de SC PT

SRL, din 22 decembrie 2009 și 18 ianuarie 2010, declarații ale numitului T.I.,

din 22 decembrie 2009, adrese, procese-verbale și Rapoarte de constatare

tehnico-științifică nr. 524834/2009, nr. 524840/2009, nr. 524841/2009, nr.

524839/2009, ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din

cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, declarațiile martorei

M.S.F., procese-verbale de recunoaștere a inculpaților S.F.S. și D.G. realizate

de către martora M.S.F., după planșe fotografice, din 27 mai 2010, declarațiile

inculpatului S.F.S., declarațiile inculpatei D.G., procese-verbale de redare a

unor comunicări telefonice interceptate și înregistrate, toate acestea

constituindu-se totodată în probe indubitabile de vinovăție a inculpatului sub

forma intenției directe.

Prima instanță a

concluzionat că, în drept, faptele inculpatului A.K. - care în perioada 2008 -

2009, cu intenție, prin intermediul contactelor telefonice, a înlesnit și a

ajutat persoane neidentificate din Turcia, precum și pe S.F.S. și D.G., să

vândă heroină pe teritoriul României celor din urmă și, respectiv, să cumpere

heroină trimisă în colete transportate de autovehicule tip autocar, și care

și-a atribuit o identitate falsă în fața autorităților judiciare române (organe

de urmărire penală și instanță de judecată) și a altor instituții, în perioada

1998 - 2010 (până la data declarației din cursul urmăririi penale realizată în

această cauză, din 03 martie 2010, când a precizat adevărata sa identitate),

prezentând și un pașaport cu respectiva identitate, falsificat la solicitarea

sa de către o altă persoană, prin aplicarea fotografiei sale, determinând

pronunțarea unei condamnări penale față de o altă persoană, care, în realitate,

nu a comis fapte penale, nu a fost urmărită penal, judecată, condamnată și

încarcerată pe teritoriul României, situația fiind de natură a produce

consecințe juridice pentru respectiva persoană (M.O.) - întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de complicitate la trafic ilicit internațional

de droguri de mare risc în formă continuată, în stare de recidivă

postcondamnatorie, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit.

a) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale în stare de

recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin.

(1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și fals privind identitatea în

stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de 293 C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul a respins

- ca neîntemeiată - cererea inculpatului A.K., de schimbare a încadrării

juridice a faptei din infr. prev. de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a argumentat,

referitor la încadrarea juridică reținută pentru activitatea de prezentare a

inculpatului sub o identitate falsă în fața unor organizații dintre cele

prevăzute în art. 145 C. pen., că în doctrină s-a stabilit că în ipoteza în

care subiectul activ al infracțiunii, periodic, se prezintă sub o identitate

falsă, pentru a menține în eroare organizațiile respective, infracțiunea de

fals privind identitatea devine una continuă și se epuizează la data încetării

acțiunii, intervenția autorității sau a altei persoane.

În ceea ce privește

infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, s-a apreciat

că, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, fapta

fiind săvârșită în anul 1997 se va dispune încetarea procesului penal și din

acest motiv nu se mai impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea

dispoz. art. 37 lit. a) C. pen.

Referitor la

infracțiunea de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc

săvârșită continuat, s-a reținut că nu se impune reținerea dispoz. art. 37 lit.

b) C. pen. întrucât a fost comisă de inculpat în perioada executării unei

pedepse, fiind incidente disp. art. 37 lit. a) C. pen. Din relațiile comunicate

de Administrația Națională a Penitenciarelor a reieșit că inculpatul a fost

încarcerat în perioadele 5 iunie 1998 - 23 mai 2001, 03 iunie 2002 - 29

septembrie 2005, 30 martie 2006 - 03 martie 2010, în executarea unei pedepse de

19 ani închisoare, iar în perioada 30 septembrie 2005 - 29 martie 2006 în

executarea unei pedepse de 6 luni închisoare dispusă de Judecătoria Giurgiu

prin Sentința penală nr. 1668/2001.

În procesul de

individualizare, instanța a aplicat inculpatului pedepse cu luarea în

considerare a tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen. respectiv

dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă

prevăzute de textul incriminator, gravitatea faptelor, respectiv fapte cu un

grad ridicat de pericol social concret, împrejurările în care au fost comise și

modalitatea de săvârșire, în formă continuată, cantitatea mare de droguri

destinată traficării, cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei, urmările

care se pot produce prin punerea în circulație de droguri de mare risc, datele

care circumstanțiază persoana inculpatului. Sub acest ultim aspect s-a reținut

că inculpatul este recidivist, în modalitatea recidivei postcondamnatorii prev.

de art. 37 lit. a) C. pen. săvârșind faptele deduse judecății în timpul

executării pedepsei de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința

penală nr. 835 din 05 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Inculpatul a avut o

atitudine constant sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise, aspect

ce a determinat instanța să rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante

prev. de art. 74 lit. c) C. pen.

Împotriva acestei

sentințe, într-un prim ciclu procesual, a declarat apel inculpatul A.K.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele aspecte:

I. Greșita respingere

a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost

trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism și nepronunțarea asupra acestei cereri esențiale

formulată de către inculpat.

1) Cu privire la

fapta de instigare la fals material în înscrisuri oficiale în stare de recidivă

postcondamnatorie prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C.

pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen., apărarea a susținut că pașaportul a fost

falsificat de către inculpatul A.K. în anul 1997 la solicitarea unui cetățean

turc, prin aplicarea fotografiei. În anul 1997, inculpatul A.K. nu era cunoscut

cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, prin

urmare încadrarea juridică a faptei de instigare la fals în înscrisuri oficiale

în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel cum este reținută prin

rechizitoriu este greșită și se impunea ca instanța de fond să se pronunțe mai

întâi cu privire la acest aspect, după care să constate că a intervenit

prescripția.

2) În privința faptei

de complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă

continuată în stare de recidivă condamnatorie prev. de art. 26 C. pen. raportat

la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., apărarea a susținut că, în cursul

urmăririi penale și cu ocazia audierii în fața instanței de judecată,

inculpatul A.K. a declarat că a săvârșit această faptă în perioada 2006 - 2009.

Inculpatul a mai arătat că în anul 2006 se afla în Penitenciarul Rahova

împreună cu S.F.S. și începând cu anul 2006 a intermediat procurarea de heroină

din străinătate pentru S.F.S. și pentru apropiații acestuia; în perioada 2006 -

2009 a intermediat mai multe transporturi cu diverse cantități de heroină, în

perioada 2006 - 2009 revenindu-i suma de aproximativ 100.000 Euro.

S-a mai susținut că

din declarația inculpatului A.K. dată în cursul cercetării judecătorești,

coroborată cu probele dosarului rezultă fără echivoc că inculpatul a săvârșit

această infracțiune în formă continuată în perioada 2006 - 2009, ocupându-se

prin intermediul unor persoane, de procurarea heroinei și trimiterea acesteia

în România, unde aceste pachete erau preluate de martorul S.F.S., la început

prin intermediul unor prieteni ai acestuia, la sfârșitul anului 2007, de

preluare acestor pachete ocupându-se în mod personal martorul S.F.S.

În mod inexplicabil,

în opinia apărării, deși instanța de fond a reținut în totalitate aceste

declarații, a făcut abstracție de faptul că infracțiunea fost săvârșită în

perioada 2006 - 2009 și însușindu-și perioada avută în vedere greșit în

rechizitoriu ca fiind 2008 - 2009 a dispus confiscarea sumei de 100.000 Euro,

cu toate că aceasta fusese obținută de inculpat în perioada 2006 - 2009.

Prin urmare, apărarea

a solicitat instanței de apel să dispună schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37

lit. a) și b) C. pen., întrucât față de pedeapsa stabilită prin Sentința penală

nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai

2001 de Curtea Supremă de Justiție, inculpatul A.K. se află în stare de recidivă

executorie, iar față de pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința

penală nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I

penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C.

pen.

3)Referitor la fapta

de fals privind identitatea comisă în stare de recidivă postcondamnatorie prev.

de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., apărarea a arătat că

instanța de judecată a respins în mod netemeinic cererea de schimbare a

încadrării juridice din art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen.

Potrivit opiniei

apărării, judecătorul instanței de fond nu a motivat cererea de schimbare a

încadrării juridice, depunând în acest sens hotărâri pronunțate de instanțele

de judecată pentru a dovedi că infracțiunea de fals privind identitatea poate

fi săvârșită și în formă continuată, așa încât și sub acest aspect se impunea

casarea sentinței atacate și deducerea tuturor perioadelor executate de

inculpatul A.K. începând cu anul 1998 și până în prezent.

II. Un alt motiv de

apel al inculpatului A.K. a vizat greșita respingere a cererii de reunire a

cauzei de față cu cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1733/1998 a

Tribunalului București, în condițiile în care instanța de fond a anulat un

mandat de executare a pedepsei care de fapt este pe numele altei persoane,

respectiv M.O.

III. Al treilea motiv

de apel al inculpatului A.K. a vizat acordarea de circumstanțe atenuante față

de atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise, a

colaborării sale cu organele de urmărire penală, apreciindu-se că sunt

aplicabile dispozițiile art. 74 lit. c) - 76 alin. (1) lit. a) C. pen., prin

coborârea pedepselor aplicate mai mult sub minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală

nr. 348 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost

admis apelul declarat de inculpatul A.K. zis „Ș.” (arestat în altă cauză sub

numele de M.O.), împotriva Sentinței penale nr. 549 din 23 iunie 2011,

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

În baza art. 39 alin.

(2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3206 zile închisoare rămasă de

executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului A.K. zis „Ș.”

(M.O.) prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul

București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09

noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu pedeapsa de

1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 549 din 23 iunie 2011

pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, urmând ca inculpatul A.K.

zis „Ș.”să execute pedeapsa cea mai grea de 3206 zile închisoare.

În conformitate cu

art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C.

pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe

o durată de 5 ani după executarea pedepsei, cu pedeapsa de 3206 zile aplicată

prin prezenta, urmând ca inculpatul A.K. zis „Ș.” să execute pedeapsa cea mai

grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interziceri drepturilor prev.

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 36 alin.

(3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată

de la 09 decembrie 2009 la zi.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței penale atacate.

În conformitate cu

art. 192 alin. (3) C. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului,

onorariul interpret limbă turcă reprezentând c/v a 4 ore se suportă din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a decide

astfel - în primul ciclu procesual, instanța de control judiciar - examinând

sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate

aspectele de fapt și de drept potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a

constatat următoarele:

I. 1. Pentru a exista

dispozițiile art. 197 alin. (1) și 4 C. proc. pen. privitoare la nulitatea

relativă a sentinței penale atacate este necesar ca inculpatului A.K. să i se

fi adus o vătămate procesuală care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea

actului.

Or, faptul că

instanța de fond nu a dispus schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea

dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. cu privire la infracțiunea prev. de art.

25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., săvârșită în anul 1997, nu

constituie un motiv de casare a hotărârii, în sensul dispozițiilor art. 197

alin. (1) și (4) C. proc. pen., mai sus invocate.

Mai mult, inculpatul

A.K. prin apărător, nu a solicitat instanței de judecată în conformitate cu

art. 13 C. proc. pen. continuarea procesului penal cu privire la infracțiunea

de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, care într-adevăr a fost

reținută greșit prin rechizitoriu ca fiind săvârșită în condițiile prev. de

art. 37 lit. a) C. pen.

Dar, astfel cum s-a

arătat, nefiind incidente dispozițiile referitoare la nulitatea relativă,

Curtea a respins acest motiv de apel invocat de către apărare.

C. pen. primul termen al recidivei este atras de existența unei condamnări

definitive pentru una sau mai multe infracțiuni săvârșite mai înainte de

comiterea noii infracțiuni.

Astfel cum rezultă

din Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală

nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție, pedeapsa de 3 ani și 6

luni închisoare a constituit primul termen al recidivei prin raportare la noua

infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la

art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceste condiții,

s-a apreciat că, atâta timp cât prin Sentința penală nr. 220/F din 22 februarie

2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală

nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus

în conformitate cu art. 39 alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C.

pen., contopirea restului de 1 an închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de

3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie

2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost

modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de

Justiție, cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea

săvârșită ulterior în stare de recidivă postcondamnatorie, solicitarea

apărării, cu încălcarea totodată a prevederilor art. 372 C. proc. pen., este cu

totul nefondată.

S-a precizat că,

primul termen al recidivei în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la

trafic de droguri de mare risc și de instigare la fals material în înscrisuri

oficiale, îl constituie, cum în mod corect s-a reținut prin rechizitoriu și

pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 81 din 25

ianuarie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apărarea a mai

susținut că întreaga activitate infracțională a inculpatului A.K. s-a

desfășurat în perioada 2006 - 2009 și nu între 2008 - 2009, cum în mod greșit

s-a reținut prin rechizitoriu, cât și prin hotărârea de condamnare.

S-a arătat că această

susținerea a apărării, vizează confiscarea sumei de 100.000 Euro de către

instanța de fond În baza art. 118 lit. e) raportat la art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, care s-a întemeiat în mod exclusiv pe declarația

inculpatului A.K.

S-a reținut că, în

declarația dată în ședința publică din 07 octombrie 2010, inculpatul A.K. a

arătat următoarele: „în perioada 2007 - 2009 din Iran au fost aduse prin Turcia

în România importante cantități de heroină, periodic la intervale de o

săptămână uneori, alteori chiar și de 6 luni, la fiecare transport fiind aduse

2 Kg de heroină. Procedeul era același în sensul că eu luam legătura telefonic

cu distribuitorul de heroină din Iran, iar S.F. se ducea la Gara Filaret de

unde lua coletul cu heroină.

La fiecare transport

obțineam și eu sume cuprinse între 2.000 - 3.000 Euro. Banii care mi-au revenit

din efectuarea acestor transporturi de heroină, în perioada 2006 - 2009 a fost

de aproximativ 100.000 Euro”.

Este adevărat că în

declarația din data de 04 noiembrie 2010 martorul S.F.S. a susținut că: ”din

primăvara anului 2006 și până în toamna anului 2006 când am fost mutat în altă

cameră au fost realizate un nr. de 10 - 15 transporturi de heroină din Turcia

în România”.

Însă Curtea, fiind

ținută de dispozițiile art. 372 C. proc. pen., a apreciat că, în condițiile în

care numai inculpatul a declarat apel împotriva sentinței atacate nu poate să

constate existența unei alte situații de fapt decât cea reținută de către

instanța de fond, pe baza coroborării întregului material existent la dosarul

cauzei.

Potrivit art. 17

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 se confiscă banii, valorile sau orice

alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri care au

făcut obiectul unei infracțiuni prevăzute de art. 2 - 10 din aceeași lege.

În raport de aceste

dispoziții, suma de 100.000 Euro și în situația în care ar fi fost dobândită

prin săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri

de mare risc începând cu anul 2006, trebuie să fie supusă confiscării atâta

timp cât ultimul act material a avut loc la data de 09 decembrie 2009, când a

fost capturată de către organele de poliție cantitatea de 2.024,2 gr.

totodată, că atât în doctrină, cât și în practica judiciară, s-a statuat că

infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a

acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective,

după consumare, până la intervenirea unei fapte contrare.

Astfel cum în mod

corect a reținut și instanța de fond inculpatul A.K. în fața organelor

judiciare s-a prezentat sub o identitate falsă, respectiv aceea de M.O.

Conform actelor și

lucrărilor dosarului inculpatul A.K. a fost condamnat sub identitatea falsă de

M.O. nu numai prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin

Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție și

Sentința penală nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București,

secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și prin Sentința penală nr. 81 din 25

ianuarie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție la pedeapsa rezultantă de 18 ani

închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (1) și (2)

C. pen., art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., art. 211 alin. (1) și (2) lit. a)

,b), d) și alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și

art. 26 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen.

Ulterior, prin

Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3994/3/2007, definitivă prin Decizia

penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, în conformitate cu art. 37 C. pen. raportat la art. 34 lit. b)

C. pen. s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de inculpatul

A.K. sub numele fals de M.O., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultant de

19 ani închisoare.

În raport de această

situație prezentată, Curtea a apreciat că infracțiunea de fals privind

identitatea săvârșită de inculpatul A.K. are caracterul unei infracțiuni

permanente și succesive și nicidecum a unei infracțiuni continuate cum susține

apărarea.

Pentru a exista

infracțiunea continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., este necesar ca

pluralitatea actelor de executare (acțiuni și inacțiuni) să fie săvârșite la

intervale scurte de timp.

O altă condiție a

existenței infracțiunii continuate privește unitate de rezoluție infracțională.

S-a considerat atât

în doctrină cât și în practică că este îndeplinită această condiție atunci când

infractorul ia o nouă hotărâre infracțională ce intră în conținutul constitutiv

al aceleiași infracțiuni.

De asemenea, s-a

constatat că momentul epuizării infracțiunii prev. de art. 293 C. pen. a avut

loc la data de 03 martie 2010, când inculpatul A.K. a prezentat organelor de

urmărire penală adevărata sa identitate, așa încât în mod corect au fost

reținute și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., de către instanța de fond.

II. A fost apreciat

ca nefondat motivul de apel al inculpatului A.K. privitor la respingerea

cererii de extindere a acțiunii penale pentru alte acte materiale conform art.

335 alin. (2) C. proc. pen.

S-a reținut că, prin

Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din

23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție, inculpatul și-a declinat o altă

identitate falsă fiind condamnat sub numele de M.O. ca și prin sentințele penale

nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală,

definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, Sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005, definitivă

prin Decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție și Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului

București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3994/3/2007,

definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția penală, așa încât nu se poate vorbi de o

reuniune a cauzelor în fața primei instanțe, cum greșit a susținut apărarea.

De asemenea, în mod

cu totul inexplicabil apărarea a solicitat instanței de apel să deducă

perioadele executate de către inculpatul A.K. începând cu anul 1998, în

condițiile în care această dispoziție ar putea fi luată numai în condițiile

existenței art. 36 alin. (2) C. pen.

III. Inculpatul A.K.,

prin apărător, a solicitat instanței de apel coborârea pedepselor mai mult sub

minimul special prevăzut de lege prin acordarea unei mai mari eficiențe

circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Din verificarea

actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut

o corectă individualizare judiciară a pedepselor de 15 ani închisoare și

respectiv 1 an închisoare, aplicate pentru săvârșirea în concurs real a

infracțiunilor prev. de 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C.

pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și

art. 80 alin. (2) C. pen.

Critica apărării, în

sensul coborârii pedepsei pentru infracțiunea de complicitate la trafic

internațional de droguri de mare risc la 1 an închisoare a fost apreciată ca

nefondată față de gravitatea deosebită a faptei, cât și a periculozității

inculpatului A.K., ce rezultă din antecedența sa penală, conform actelor de la

dosar.

În conformitate cu

art. 52 C. pen., Curtea a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins numai în

cuantumul stabilit de instanța de fond, având în vedere și situația de fapt

rezultată din probele administrate, în sensul că în perioada 1998 - 2010

inculpatul A.K. și-a atribuit o identitate falsă, respectiv aceea de M.O.

S-a arătat că, după

cum în mod corect a reținut și procurorul de ședință, sentința pronunțată de

instanța de fond este lovită de nulitate relativă, atâta timp cât instanța de

fond în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 3206 zile

închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată

inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizi