ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2956/2013

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 549 din data de 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, au fost respinse - ca neîntemeiate - cererile de: aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. formulată de inculpatul A.K. zis „Ș.”, respectiv de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. 1. În baza art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.

și art. 80 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul A.K. zis „Ș.” la pedeapsa de 15 ani închisoare pentru săvârșirea complicității la trafic internațional de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 39 alin. (2) C. pen.

și art. 35 alin. (1) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3291 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu pedeapsa stabilită în speță și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

2. În baza art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.K. zis „Ș.” la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals privind identitatea. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3206 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu pedeapsa stabilită în speță și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 3291 de zile închisoare.

3. În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu aplicarea art. 124 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului A.K. zis „Ș.” pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale. În baza art. 33 lit. a) C. pen., raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele anterior stabilite și s-a dat inculpatului spre executare pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 71 C. pen. a fost interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei, exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 09 decembrie 2009 la zi. S-a constatat că inculpatul se află deținut în executarea pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 835/2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală. S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii emis În baza Sentinței penale nr. 835/2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, respectiv M.E.P.I. nr. 1019/2007 și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 100.000 Euro dobândită prin săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc. În baza art. 118 lit. b) C. pen., raportat la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a telefonului mobil marca N, având cartela SIM C și opt cartele SIM depuse la Camera de Corpuri Delicte din cadrul I.G.P.R. - Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezilor seria H nr. 0017755 din data de 12 ianuarie 2010 și seria H nr. 0017753 și seria H nr. 0017754. În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului - din examinarea actelor și lucrărilor dosarului - a reținut următoarea situație de fapt: Din luna august 2009 și până la data transportului de heroină, din data de 09 decembrie 2009, inculpații A.K. și S.F.S. și D.G., au avut mai multe convorbiri și schimburi de mesaje tip SMS, prin care au stabilit detaliile organizării mai multor transporturi de heroină, din Turcia în România. S-a stabilit că în urma solicitărilor telefonice formulate de S.F.S., după ce acesta epuiza vânzarea heroinei la gram, obținută dintr-un transport anterior, inculpatul A.K.

să ia legătura telefonic cu persoane din Turcia sau Iran (neidentificate în cursul urmăririi penale), care să trimită heroina din Iran în Turcia și final în România, ambalată în colete, în cantități cuprinse între unu și cinci kilograme. Coletele erau predate unui transportator și apoi, inculpatul, după ce avea confirmarea predării coletului către șoferul unui autovehicul de tip autocar, cu destinația România, îi transmitea lui S.F.S. numărul pachetului, numele expeditorului și numele destinatarului, destinatar care nici nu exista în realitate. S.F.S., întotdeauna însoțit de către D.G., se deplasau în cursul nopții la autogara PT, situată în București, pentru a verifica dacă coletul era sosit, însă, pentru a se asigura că nu se aflau sub urmărirea organelor de urmărire penală, cei doi preluau pachetul în dimineața zilei următoare.

Ulterior, inculpatul A.K. primea o parte din prețul heroinei valorificată în România, de la S.F.S. și D.G., prin intermediul martorei M.S.F., căreia S.F.S. și D.G. îi remiteau constant sume de bani, în euro, în cuantum de până la 5.000 euro, uneori și săptămânal, diferența contravalorii heroinei fiind trimisă de cei doi martori furnizorului turc. 1. Astfel, în modalitatea descrisă, în noaptea de 26/27 septembrie 2009, în jurul orei 02:30, S.F.S. și D.G., s-au deplasat cu autoturismul marca M, cu numărul de înmatriculare … , aparținând numitei D.G., condus de S.F.S., la autogara PT, situată în București, ajungând în jurul orei 02:50. Din autoturism a coborât numai D.G. care a supravegheat operațiunea de descărcare a bagajelor și coletelor, apoi a revenit în autoturism și, împreună cu S.F.S., au plecat la locuința comună.

Cu privire la acest transport, au fost realizate interceptări ale convorbirilor telefonice purtate între inculpat și S.F.S. la data de 23 septembrie 2009, ora 21:36:32, din cuprinsul cărora reiese că au stabilit să mai realizeze un transport de heroină. Conform înțelegerii, transportul urma să aibă ca obiect 2 - 3 kg heroină (ceea ce, de altfel, s-a și realizat ulterior, în noaptea de 08/09 decembrie 2009, când S.F.S. și D.G. au fost opriți de către lucrătorii de poliție în timp ce transportau cantitatea de 2024,2 grame substanță conținând heroină). În noaptea de 26/27 septembrie 2009 la ora 02:46:55, S.F.S. a verificat telefonic sosirea din Turcia a autocarelor în autogara PT, pentru a prelua pachetul cu heroină.

Succesiunea mesajelor tip SMS dintre inculpatul A.K. și S.F.S., confirmate de declarația inculpatului A.K., a relevat cronologia acțiunilor derulate în noaptea respectivă, privind preluarea pachetului cu heroină, trimis din Turcia în România, ca urmare a demersurilor făcute de către inculpatul A.K., după cum urmează: la orele 08:26:53 și 08:31:56, S.F.S. a confirmat inculpatului că a plecat spre autogară, urmare a solicitării inculpatului A.K. de la ora 08:23:54; la data respectivă, 26/27 septembrie 2009 inculpatul A.K. era deținut în penitenciar, fiind condamnat la 18 ani închisoare pentru trafic de droguri. La cererea lui S.F.S., inculpatul i-a transmis, la ora 08:46:35, numărul coletului cu heroină, numele expeditorului și numele destinatarului („Nr.

003038. A trimis A.H. Cel ce primește. P.G..”), iar la ora 11:54:06, S.F.S. i-a comunicat inculpatului A.K. că a preluat coletul conținând heroină. 2. Împrejurarea că anterior acestui transport de 1 kg heroină, din data de 26/27 septembrie 2009, au mai fost realizate și altele, în perioada 2008 - 2009, a reieșit din discuțiile purtate între inculpat și S.F.S., interceptate pe baza de autorizații emise de instanța competentă, coroborate cu declarațiile inculpatului A.K., acesta precizând că primul colet cu heroină l-a trimis martorului S.F.S., în cursul anului 2008, inițial pentru suma de 16.000 euro/kilogram, iar apoi, 14.000 euro/kilogram, frecvența coletelor fiind uneori chiar săptămânală, precum și cu declarațiile martorului M.S.F., care a confirmat că a primit de la S.F.S.

și D.G., începând cu vara anului 2008, sume de bani în euro, cuprinse între 1.000 și 5.000 euro, uneori săptămânal, pentru a le folosi apoi în interesul inculpatului A.K. ori pentru sine, ca o contravaloare a comisioanelor pe care le realiza în folosul inculpatului A.K. sau pentru alte persoane indicate de către acesta. Faptul că au mai existat și alte transporturi de heroină, anterior celor din 26/27 septembrie 2009 și 08/09 decembrie 2009, derulate în modalitatea prezentată anterior, a fost evidențiată de discuțiile telefonice interceptate și înregistrate în temeiul autorizațiilor emise de instanța competentă, coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate. S-a constatat că inculpatul, precum și martorii S.F.S.

și D.G. au utilizat mai multe cartele SIM, unele dintre acestea fiind găsite, asupra martorilor S.F.S. și D.G. (… - în telefonul mobil marca N, aflat asupra lui S.F.S., la data de 09 decembrie 2009; … - în telefonul mobil marca M, , aflat asupra lui S.F.S., la data de 09 decembrie 2009; … - în telefonul mobil marca N aflat asupra lui S.F.S., la data de 09 decembrie 2009; … - în telefonul mobil de culoare albă, aflat asupra martorei D.G., la data de 09 decembrie 2009) ori în camera nr. 16 a Secției nr. 4 din Penitenciarul Poarta Albă, unde se afla încarcerat și inculpatul A.K. 3. Primirea coletului conținând 2.024,2 grame heroină, din data de 08/09 decembrie 2009, de către S.F.S. și D.G. a fost precedată de numeroase convorbiri telefonice purtate între inculpatul A.K.

și S.F.S., în legătură cu livrarea heroinei, plata acesteia și cu modalitatea în care, la rândul său, S.F.S. urma să vândă heroina unor consumatori sau altor traficanți de droguri. În discuția purtată de inculpatul A.K. cu martorul S.F.S. la data de 08 decembrie 2009, ora 16:34:22, după ce inculpatul i-a comunicat că urmează a primi 2 kg de heroină, S.F.S. îi relevă inculpatului intenția de a schimba modalitatea de valorificare a heroinei primită din Turcia. În noaptea de 08/09 decembrie 2009, S.F.S. împreună cu concubina sa, D.G., s-au deplasat cu autoturismul marca GC, cu număr de înmatriculare … , la autogara PT, din București. D.G. a intrat în clădirea autogării, interesându-se de programul de sosire al autocarelor.

În jurul orelor 05:00 - 06:00, cei doi au revenit la locuința situată în orașul Pantelimon, de unde au plecat spre autogară, la data de 09 decembrie 2009, în jurul orei 09:00. S.F.S. a intrat în clădirea autogării și a ridicat un pachet pe care l-a pus în portbagajul autoturismului cu care se deplasaseră. S.F.S. și D.G. au fost opriți de lucrători de poliție, iar în urma percheziției efectuate s-a constatat că în colet se aflau și patru pachete conținând o substanță pulverulentă de culoare închisă. În urma analizării conținutului pachetului preluat de către cei doi, s-a stabilit că acesta conținea cantitatea de 2.024,2 grame heroină (conform Raportului de constatare tehnico-științifică nr. 524.834 din 09 decembrie 2009 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române).

S.F.S., audiat în calitate de inculpat în Dosarul nr. 226/D/P/2009, a refuzat să dea declarații cu privire la activitatea de trafic ilicit de heroină realizat împreună cu concubina sa, martora D.G. și cu inculpatul A.K. în perioada 2008 - 2009, pentru ca ulterior în cursul cercetării judecătorești să precizeze că din vara anului 2006, urmare a dispozițiilor date de inculpat din penitenciar, acesta fiind deținut în executarea unei pedepse, erau trimise din Turcia importante cantități de heroină, ultima tranzacție fiind realizată în noaptea de 08/09 decembrie 2009, când a și fost prins de organele de poliție. Cât privește pe martora D.G., aceasta a declarat în Dosarul nr. 226/D/P/2009, în care a fost audiată în calitate de inculpată, dispunându-se trimiterea sa în judecată, că nu a vândut niciodată droguri vreunei persoane și nu știa dacă concubinul său, S.F.S., se ocupă cu o astfel de activitate infracțională.

Totodată, martora D.G. a precizat că nu cunoaște nici o persoană cu numele de M.O. (așa cum era cunoscut la vremea respectivă inculpatul A.K.) și, de altfel, nicio altă persoană aflată în stare de deținere cu care să fi luat legătura telefonic. A susținut, de asemenea, că nu o cunoaște pe martora M.S.F., nu s-a întâlnit cu aceasta și nu i-a dat nicio sumă de bani. Cât privește noaptea de 8/9 decembrie 2009, D.G. a relatat că, la solicitarea concubinului său, S.F.S., s-au deplasat împreună la autogara PT, în jurul orelor 02:00 - 03:00, conducând autoturismul marca GC cu număr de înmatriculare … Motivul deplasării l-a constituit ridicarea unui pachet, sau a unei sume de bani, la rugămintea unui prieten de-al concubinului său, prieten pe care de altfel nici nu îl cunoaște; a intrat în autogară și a revenit la mașină având asupra sa un pachet, fără a-i cunoaște conținutul și l-a pus în portbagaj.

Din ansamblul probator administrat, s-a stabilit că S.F.S. și D.G. vindeau la gram heroina, atât consumatorilor, cât și traficanților care, la rândul lor livrau heroina în doze mai mici unor consumatori. Una dintre cumpărătoarele de heroină, L.G., a fost trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru comiterea infracțiunilor de trafic ilicit de heroină în formă continuată și deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu în formă continuată, prin rechizitoriul acestui parchet nr. 260/D/P/2009 din 15 martie 2010. Din discuțiile telefonice purtate, a reieșit că D.G. avea cunoștință despre activitatea de trafic de heroină realizată de către concubinul său, S.F.S., dar și că remitea heroină consumatorilor și altor traficanți de heroină și, de asemenea, efectua și plăți reprezentând contravaloarea heroinei către inculpatul A.K., prin intermediul martorei M.S.F., care a precizat că s-a întâlnit în repetate rânduri cu S.F.S.

și D.G., de la care primea sume cuprinse între 1.000 și 5.000 euro, pentru inculpatul A.K. Faptul că D.G. s-a întâlnit cu martora M.S.F., deși a susținut că nici nu o cunoaște, a rezultat și din discuții telefonice purtate între cele două martore sau din convorbiri telefonice purtate între D.G. și concubinul său, S.F.S. Astfel, la data de 16 august 2009, ora 19:31:35, D.G. a luat legătura telefonic cu martora M.S.F. și îi cere să se întâlnească, în apropierea Secției 7 Poliție, pentru a-i remite „ceva”. La ora 19:44:26, D.G. a comunicat lui S.F.S. că a schimbat o sumă de bani din RON în euro, cumpărând 5.000 euro, că se va întâlni cu martora M.S.F. („F.”), la ora 22:34:22, D.G. discutând cu inculpatul A.K.

și confirmându-i că s-a întâlnit cu M.S.F. și că i-a dat suma de 5.000 euro. În cauză au fost interceptate și înregistrate mai multe discuții telefonice în limba turcă și în limba kurdă purtate de către inculpatul A.K. cu persoane neidentificate aflate în afara teritoriului României, care procurau, ambalau și expediau pachetele cu heroină din Turcia. Au fost apreciate ca relevante în acest convorbirile din 21 septembrie 2009, ora 20:29:39, 01 noiembrie 2009, ora 15:48:05, 01 noiembrie 2009, ora 16:01:06, 01 noiembrie 2009, ora 16:15:13, 01 noiembrie 2009, ora 16:20:43, 06 noiembrie 2009, ora 00:28:09, 22 noiembrie 2009, ora 16:25:14, 05 decembrie 2009, ora 16:08:15, 05 decembrie 2009,ora 23:12:05, 06 decembrie 2009, ora 16:04:09, 07 decembrie 2009, ora 21:41:33, 08 decembrie 2009, ora 23:01:43, 09 decembrie 2009, ora 20:47:25, 10 decembrie 2009, ora 16:15:43 și 10 decembrie 2009, ora 22:10:27, inculpatul A.K.

stabilind cu interlocutorii săi detalii privind furnizorii de heroină, modalitatea de transport și de ambalare a pachetelor, prețul drogurilor, precum și măsurile de prevedere pentru a nu fi identificați. De asemenea, tot prin comunicările telefonice, expeditorul heroinei din Turcia transmitea datele de identificare ale pachetelor, astfel cum s-a întâmplat la data de 08 decembrie 2009, când utilizatorul postului telefonic cu numărul apelabil … , la ora 23:01:43, a precizat numele destinatarului și cel al expeditorului pachetului în care se afla heroina („I.” și, respectiv, „P.G.”), iar inculpatul A.K., la rândul său, le-a transmis martorilor S.F.S. și D.G., aceste date fiind, de altfel, menționate și pe eticheta pachetului ridicat de cei doi martori la data de 09 decembrie 2009, din autogara PT.

În declarația sa din data de 03 martie 2010 inculpatul A.K. a susținut că identitatea sub care era cunoscut până la acea dată, respectiv M.O., nu este reală, numele și datele sale de identitate fiind în fapt A.K. Inculpatul a mai precizat că datele numitului M.O. sunt reale, însă nu au nicio legătură cu persoana sa. Față de cele relevate, a fost solicitată autorităților judiciare din Turcia, prin cerere de comisie rogatorie, verificarea în bazele de date ale autorităților naționale conținând amprente digitale sau prelevarea acestora, în situația în care datele nu sunt stocate și transmiterea către autoritățile judiciare române a amprentelor digitale ale cetățenilor turci M.O., și A.K.

Prin Adresa nr. B martie 0UIG.0.00.00 martie 4 - 2 - DIȘ - 599 -2002/18786/95285 din 27 mai 2010, autoritățile judiciare din Turcia au trimis organelor de urmărire penală fișa dactiloscopică a numitului A.K., precum și o declarație a numitului M.O., consemnată în fața unui judecător al Tribunalului Istanbul, secția a X-a penală, la data de 30 martie 2010, în cuprinsul căreia acesta preciza că nu are nicio legătură cu A.K. pe care de altfel nici nu îl cunoaște, dar și faptul că nu a fost niciodată condamnat penal. S-a procedat la amprentarea inculpatului A.K.

(aflat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Giurgiu, sub numele M.O.) și la compararea acestui set de amprente digitale cu cele transmise de autoritățile judiciare din Turcia și care aparțin numitului A.K., iar prin raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 396.620 din 09 iulie 2010 al Direcției Generale a Poliției Municipiului București - Serviciul Criminalistic, s-a stabilit că impresiunile digitale prelevate inculpatului cunoscut sub numele M.O., sunt identice cu impresiunile digitale din fișa dactiloscopică pusă la dispoziție de către autoritățile judiciare din Turcia, aparținând lui A.K.

Împrejurările relevate, au confirmat susținerile inculpatului A.K., în sensul că identitatea sub care a fost cunoscut până în prezent aparține în fapt altei persoane, pe numele căreia deținea și pașaportul seria … , emis de autoritățile turce, aflat în prezent în dosarul întocmit inculpatului la Penitenciarul de Maximă Siguranță Giurgiu și a cărui copie conformă cu originalul a fost atașată la dosar. Au fost atașate și depozițiile inculpatului din Dosarul nr. 6449/2002 al Tribunalului București, secția I Penală, precum și din dosarul de urmărire penală, atașat la dosarul de cercetare judecătorească, constatându-se că inculpatul A.K.

și-a atribuit o identitate falsă, în fața autorităților judiciare române (organe de urmărire penală și instanță de judecată), în mai multe dosare penale, în perioada 1998 - 2010, prezentând și un pașaport cu respectiva identitate, astfel încât a determinat pronunțarea unei condamnări penale față de o altă persoană, care, în realitate, nu a comis fapte penale, nu a fost urmărită penal, judecată, condamnată și încarcerată pe teritoriul României, situație de natură a produce consecințe juridice pentru respectiva persoană (M.O.). Cu privire la pașaportul falsificat, inculpatul A.K. a declarat că l-a primit în anul 1997 de la un cetățean turc, care, la solicitarea sa, l-a falsificat prin aplicarea fotografiei sale.

În legătură cu cele întâmplate, inc. A.K. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, precizând că la fiecare transport de heroină în România obținea sume cuprinse între 2.000 și 3.000 de euro, suma total obținută fiind de 100.000 euro. La fiecare tranzacție lua legătura telefonic cu distribuitorul de heroină din Iran, iar coletul era ridicat de S.F.S. de la autogara Filaret, heroina fiind distribuită de acesta la diverse persoane. În această modalitate, în perioada 2007 - 2009 au fost introduse în România importante cantități de heroină. Cererea inculpatului de aplicare a dispoz. art. 320 1 C. proc. pen, Tribunalul a apreciat-o neîntemeiată, fiind respinsă ca atare. În acest sens, s-au avut în vedere împrejurarea că dispozițiile procesual penale nu erau în vigoare la data ascultării inculpatului, 7 octombrie 2010, când s-a dat citire și actului de sesizare, Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor fiind publicată în M. Of.

la 26 octombrie 2010, și intrată în vigoare la 30 zile de la publicare. Situația de fapt, astfel cum a fost descrisă, a fost reținută din declarațiile inculpatului A.K.

date pe tot parcursul procesului penal, prin care a recunoscut și descris modalitatea de săvârșire a faptelor, care s-a coroborat cu Raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică nr. 396.620 din 09 iulie 2010 al Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, Serviciul Criminalistic; procese-verbale de investigații și verificări, din 30 iulie 2009, 20 august 2009, 25 august 2009, 01 septembrie 2009, 25 septembrie 2009, 28 septembrie 2009, 05 octombrie 2009, 08 octombrie 2009, 19 ianuarie 2009, 21 octombrie 2009, 10 noiembrie 2009, 17 noiembrie 2009, 25 noiembrie 2009 și 26 noiembrie 2009, procese-verbale de supraveghere operativă (filaj), din 28 septembrie 2009 și 25 octombrie 2009, proces-verbal, din 09 decembrie 2009, privind constatarea comiterii infracțiunii flagrante de trafic ilicit de droguri de mare risc (heroină), planșe foto și fotocopia etichetei care însoțea pachetul ridicat de către inculpații S.F.S.

și D.G., proces-verbal de consemnare a declarației numitului T.I., din 09 decembrie 2009, declarații martori asistenți L.M. și R.M., din 09 decembrie 2009, adrese emise de SC PT SRL, din 22 decembrie 2009 și 18 ianuarie 2010, declarații ale numitului T.I., din 22 decembrie 2009, adrese, procese-verbale și Rapoarte de constatare tehnico-științifică nr. 524834/2009, nr. 524840/2009, nr. 524841/2009, nr. 524839/2009, ale Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române, declarațiile martorei M.S.F., procese-verbale de recunoaștere a inculpaților S.F.S. și D.G. realizate de către martora M.S.F., după planșe fotografice, din 27 mai 2010, declarațiile inculpatului S.F.S., declarațiile inculpatei D.G., procese-verbale de redare a unor comunicări telefonice interceptate și înregistrate, toate acestea constituindu-se totodată în probe indubitabile de vinovăție a inculpatului sub forma intenției directe.

Prima instanță a concluzionat că, în drept, faptele inculpatului A.K. - care în perioada 2008 - 2009, cu intenție, prin intermediul contactelor telefonice, a înlesnit și a ajutat persoane neidentificate din Turcia, precum și pe S.F.S.

și D.G., să vândă heroină pe teritoriul României celor din urmă și, respectiv, să cumpere heroină trimisă în colete transportate de autovehicule tip autocar, și care și-a atribuit o identitate falsă în fața autorităților judiciare române (organe de urmărire penală și instanță de judecată) și a altor instituții, în perioada 1998 - 2010 (până la data declarației din cursul urmăririi penale realizată în această cauză, din 03 martie 2010, când a precizat adevărata sa identitate), prezentând și un pașaport cu respectiva identitate, falsificat la solicitarea sa de către o altă persoană, prin aplicarea fotografiei sale, determinând pronunțarea unei condamnări penale față de o altă persoană, care, în realitate, nu a comis fapte penale, nu a fost urmărită penal, judecată, condamnată și încarcerată pe teritoriul României, situația fiind de natură a produce consecințe juridice pentru respectiva persoană (M.O.) - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., instigare la fals material în înscrisuri oficiale în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și fals privind identitatea în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Tribunalul a respins - ca neîntemeiată - cererea inculpatului A.K., de schimbare a încadrării juridice a faptei din infr. prev. de art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. S-a argumentat, referitor la încadrarea juridică reținută pentru activitatea de prezentare a inculpatului sub o identitate falsă în fața unor organizații dintre cele prevăzute în art. 145 C. pen., că în doctrină s-a stabilit că în ipoteza în care subiectul activ al infracțiunii, periodic, se prezintă sub o identitate falsă, pentru a menține în eroare organizațiile respective, infracțiunea de fals privind identitatea devine una continuă și se epuizează la data încetării acțiunii, intervenția autorității sau a altei persoane. În ceea ce privește infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, s-a apreciat că, întrucât a intervenit prescripția specială a răspunderii penale, fapta fiind săvârșită în anul 1997 se va dispune încetarea procesului penal și din acest motiv nu se mai impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoz.

art. 37 lit. a) C. pen. Referitor la infracțiunea de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc săvârșită continuat, s-a reținut că nu se impune reținerea dispoz. art. 37 lit. b) C. pen. întrucât a fost comisă de inculpat în perioada executării unei pedepse, fiind incidente disp. art. 37 lit. a) C. pen. Din relațiile comunicate de Administrația Națională a Penitenciarelor a reieșit că inculpatul a fost încarcerat în perioadele 5 iunie 1998 - 23 mai 2001, 03 iunie 2002 - 29 septembrie 2005, 30 martie 2006 - 03 martie 2010, în executarea unei pedepse de 19 ani închisoare, iar în perioada 30 septembrie 2005 - 29 martie 2006 în executarea unei pedepse de 6 luni închisoare dispusă de Judecătoria Giurgiu prin Sentința penală nr. 1668/2001.

În procesul de individualizare, instanța a aplicat inculpatului pedepse cu luarea în considerare a tuturor criteriilor prev. de art. 72 C. pen. respectiv dispozițiile din partea generală a Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gravitatea faptelor, respectiv fapte cu un grad ridicat de pericol social concret, împrejurările în care au fost comise și modalitatea de săvârșire, în formă continuată, cantitatea mare de droguri destinată traficării, cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei, urmările care se pot produce prin punerea în circulație de droguri de mare risc, datele care circumstanțiază persoana inculpatului. Sub acest ultim aspect s-a reținut că inculpatul este recidivist, în modalitatea recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

săvârșind faptele deduse judecății în timpul executării pedepsei de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Inculpatul a avut o atitudine constant sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise, aspect ce a determinat instanța să rețină în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. c) C. pen. Împotriva acestei sentințe, într-un prim ciclu procesual, a declarat apel inculpatul A.K.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele aspecte: I. Greșita respingere a cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și nepronunțarea asupra acestei cereri esențiale formulată de către inculpat. 1) Cu privire la fapta de instigare la fals material în înscrisuri oficiale în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. raportat la art. 37 lit. a) C. pen., apărarea a susținut că pașaportul a fost falsificat de către inculpatul A.K.

în anul 1997 la solicitarea unui cetățean turc, prin aplicarea fotografiei. În anul 1997, inculpatul A.K. nu era cunoscut cu antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, prin urmare încadrarea juridică a faptei de instigare la fals în înscrisuri oficiale în stare de recidivă postcondamnatorie, astfel cum este reținută prin rechizitoriu este greșită și se impunea ca instanța de fond să se pronunțe mai întâi cu privire la acest aspect, după care să constate că a intervenit prescripția. 2) În privința faptei de complicitate la trafic ilicit internațional de droguri de mare risc în formă continuată în stare de recidivă condamnatorie prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) C. pen., apărarea a susținut că, în cursul urmăririi penale și cu ocazia audierii în fața instanței de judecată, inculpatul A.K. a declarat că a săvârșit această faptă în perioada 2006 - 2009. Inculpatul a mai arătat că în anul 2006 se afla în Penitenciarul Rahova împreună cu S.F.S. și începând cu anul 2006 a intermediat procurarea de heroină din străinătate pentru S.F.S. și pentru apropiații acestuia; în perioada 2006 - 2009 a intermediat mai multe transporturi cu diverse cantități de heroină, în perioada 2006 - 2009 revenindu-i suma de aproximativ 100.000 Euro. S-a mai susținut că din declarația inculpatului A.K.

dată în cursul cercetării judecătorești, coroborată cu probele dosarului rezultă fără echivoc că inculpatul a săvârșit această infracțiune în formă continuată în perioada 2006 - 2009, ocupându-se prin intermediul unor persoane, de procurarea heroinei și trimiterea acesteia în România, unde aceste pachete erau preluate de martorul S.F.S., la început prin intermediul unor prieteni ai acestuia, la sfârșitul anului 2007, de preluare acestor pachete ocupându-se în mod personal martorul S.F.S.

În mod inexplicabil, în opinia apărării, deși instanța de fond a reținut în totalitate aceste declarații, a făcut abstracție de faptul că infracțiunea fost săvârșită în perioada 2006 - 2009 și însușindu-și perioada avută în vedere greșit în rechizitoriu ca fiind 2008 - 2009 a dispus confiscarea sumei de 100.000 Euro, cu toate că aceasta fusese obținută de inculpat în perioada 2006 - 2009. Prin urmare, apărarea a solicitat instanței de apel să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și art. 37 lit. a) și b) C. pen., întrucât față de pedeapsa stabilită prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție, inculpatul A.K. se află în stare de recidivă executorie, iar față de pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt incidente dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. 3)Referitor la fapta de fals privind identitatea comisă în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 293 C. pen.

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., apărarea a arătat că instanța de judecată a respins în mod netemeinic cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 293 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Potrivit opiniei apărării, judecătorul instanței de fond nu a motivat cererea de schimbare a încadrării juridice, depunând în acest sens hotărâri pronunțate de instanțele de judecată pentru a dovedi că infracțiunea de fals privind identitatea poate fi săvârșită și în formă continuată, așa încât și sub acest aspect se impunea casarea sentinței atacate și deducerea tuturor perioadelor executate de inculpatul A.K.

începând cu anul 1998 și până în prezent. II. Un alt motiv de apel al inculpatului A.K. a vizat greșita respingere a cererii de reunire a cauzei de față cu cauza ce a făcut obiectul Dosarului nr. 1733/1998 a Tribunalului București, în condițiile în care instanța de fond a anulat un mandat de executare a pedepsei care de fapt este pe numele altei persoane, respectiv M.O. III. Al treilea motiv de apel al inculpatului A.K. a vizat acordarea de circumstanțe atenuante față de atitudinea sinceră de recunoaștere și regret a faptelor comise, a colaborării sale cu organele de urmărire penală, apreciindu-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. c) - 76 alin. (1) lit. a) C. pen., prin coborârea pedepselor aplicate mai mult sub minimul special prevăzut de lege.

Prin Decizia penală nr. 348 din 8 decembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, a fost admis apelul declarat de inculpatul A.K. zis „Ș.” (arestat în altă cauză sub numele de M.O.), împotriva Sentinței penale nr. 549 din 23 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 3206 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului A.K. zis „Ș.” (M.O.) prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 549 din 23 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, urmând ca inculpatul A.K.

zis „Ș.”să execute pedeapsa cea mai grea de 3206 zile închisoare. În conformitate cu art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei, cu pedeapsa de 3206 zile aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul A.K. zis „Ș.” să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interziceri drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 09 decembrie 2009 la zi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate. În conformitate cu art. 192 alin. (3) C. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul interpret limbă turcă reprezentând c/v a 4 ore se suportă din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel - în primul ciclu procesual, instanța de control judiciar - examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen. - a constatat următoarele: I. 1. Pentru a exista dispozițiile art. 197 alin. (1) și 4 C. proc. pen. privitoare la nulitatea relativă a sentinței penale atacate este necesar ca inculpatului A.K.

să i se fi adus o vătămate procesuală care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Or, faptul că instanța de fond nu a dispus schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen. cu privire la infracțiunea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., săvârșită în anul 1997, nu constituie un motiv de casare a hotărârii, în sensul dispozițiilor art. 197 alin. (1) și (4) C. proc. pen., mai sus invocate. Mai mult, inculpatul A.K. prin apărător, nu a solicitat instanței de judecată în conformitate cu art. 13 C. proc. pen. continuarea procesului penal cu privire la infracțiunea de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, care într-adevăr a fost reținută greșit prin rechizitoriu ca fiind săvârșită în condițiile prev. de art. 37 lit. a) C. pen.

Dar, astfel cum s-a arătat, nefiind incidente dispozițiile referitoare la nulitatea relativă, Curtea a respins acest motiv de apel invocat de către apărare. 2. Potrivit art. 37 C. pen. primul termen al recidivei este atras de existența unei condamnări definitive pentru una sau mai multe infracțiuni săvârșite mai înainte de comiterea noii infracțiuni. Astfel cum rezultă din Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare a constituit primul termen al recidivei prin raportare la noua infracțiune prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 10 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În aceste condiții, s-a apreciat că, atâta timp cât prin Sentința penală nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a dispus în conformitate cu art. 39 alin. (2) C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen., contopirea restului de 1 an închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție, cu pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior în stare de recidivă postcondamnatorie, solicitarea apărării, cu încălcarea totodată a prevederilor art. 372 C. proc.

pen., este cu totul nefondată. S-a precizat că, primul termen al recidivei în ceea ce privește infracțiunea de complicitate la trafic de droguri de mare risc și de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, îl constituie, cum în mod corect s-a reținut prin rechizitoriu și pedeapsa de 18 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Apărarea a mai susținut că întreaga activitate infracțională a inculpatului A.K. s-a desfășurat în perioada 2006 - 2009 și nu între 2008 - 2009, cum în mod greșit s-a reținut prin rechizitoriu, cât și prin hotărârea de condamnare.

S-a arătat că această susținerea a apărării, vizează confiscarea sumei de 100.000 Euro de către instanța de fond În baza art. 118 lit. e) raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, care s-a întemeiat în mod exclusiv pe declarația inculpatului A.K. S-a reținut că, în declarația dată în ședința publică din 07 octombrie 2010, inculpatul A.K. a arătat următoarele: „în perioada 2007 - 2009 din Iran au fost aduse prin Turcia în România importante cantități de heroină, periodic la intervale de o săptămână uneori, alteori chiar și de 6 luni, la fiecare transport fiind aduse 2 Kg de heroină. Procedeul era același în sensul că eu luam legătura telefonic cu distribuitorul de heroină din Iran, iar S.F.

se ducea la Gara Filaret de unde lua coletul cu heroină. La fiecare transport obțineam și eu sume cuprinse între 2.000 - 3.000 Euro. Banii care mi-au revenit din efectuarea acestor transporturi de heroină, în perioada 2006 - 2009 a fost de aproximativ 100.000 Euro”. Este adevărat că în declarația din data de 04 noiembrie 2010 martorul S.F.S. a susținut că: ”din primăvara anului 2006 și până în toamna anului 2006 când am fost mutat în altă cameră au fost realizate un nr. de 10 - 15 transporturi de heroină din Turcia în România”. Însă Curtea, fiind ținută de dispozițiile art. 372 C. proc. pen., a apreciat că, în condițiile în care numai inculpatul a declarat apel împotriva sentinței atacate nu poate să constate existența unei alte situații de fapt decât cea reținută de către instanța de fond, pe baza coroborării întregului material existent la dosarul cauzei.

Potrivit art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 se confiscă banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și a altor bunuri care au făcut obiectul unei infracțiuni prevăzute de art. 2 - 10 din aceeași lege. În raport de aceste dispoziții, suma de 100.000 Euro și în situația în care ar fi fost dobândită prin săvârșirea infracțiunii de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc începând cu anul 2006, trebuie să fie supusă confiscării atâta timp cât ultimul act material a avut loc la data de 09 decembrie 2009, când a fost capturată de către organele de poliție cantitatea de 2.024,2 gr. 3. S-a constatat, totodată, că atât în doctrină, cât și în practica judiciară, s-a statuat că infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenirea unei fapte contrare.

Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond inculpatul A.K. în fața organelor judiciare s-a prezentat sub o identitate falsă, respectiv aceea de M.O. Conform actelor și lucrărilor dosarului inculpatul A.K. a fost condamnat sub identitatea falsă de M.O.

nu numai prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție și Sentința penală nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dar și prin Sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție la pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 192 alin. (1) și (2) C. pen., art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) ,b), d) și alin. (3) C. pen., art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 26 C. pen.

raportat la art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Ulterior, prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3994/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în conformitate cu art. 37 C. pen. raportat la art. 34 lit. b) C. pen. s-a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de inculpatul A.K. sub numele fals de M.O., urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultant de 19 ani închisoare. În raport de această situație prezentată, Curtea a apreciat că infracțiunea de fals privind identitatea săvârșită de inculpatul A.K.

are caracterul unei infracțiuni permanente și succesive și nicidecum a unei infracțiuni continuate cum susține apărarea. Pentru a exista infracțiunea continuată prev. de art. 41 alin. (2) C. pen., este necesar ca pluralitatea actelor de executare (acțiuni și inacțiuni) să fie săvârșite la intervale scurte de timp. O altă condiție a existenței infracțiunii continuate privește unitate de rezoluție infracțională. S-a considerat atât în doctrină cât și în practică că este îndeplinită această condiție atunci când infractorul ia o nouă hotărâre infracțională ce intră în conținutul constitutiv al aceleiași infracțiuni. De asemenea, s-a constatat că momentul epuizării infracțiunii prev. de art. 293 C. pen.

a avut loc la data de 03 martie 2010, când inculpatul A.K. a prezentat organelor de urmărire penală adevărata sa identitate, așa încât în mod corect au fost reținute și dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., de către instanța de fond. II. A fost apreciat ca nefondat motivul de apel al inculpatului A.K. privitor la respingerea cererii de extindere a acțiunii penale pentru alte acte materiale conform art. 335 alin. (2) C. proc. pen. S-a reținut că, prin Sentința penală nr. 42 din 20 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 2630 din 23 mai 2001 de Curtea Supremă de Justiție, inculpatul și-a declinat o altă identitate falsă fiind condamnat sub numele de M.O.

ca și prin sentințele penale nr. 220/F din 22 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 53 din 09 ianuarie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Sentința penală nr. 81 din 25 ianuarie 2005, definitivă prin Decizia penală nr. 7329 din 18 decembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 3994/3/2007, definitivă prin Decizia penală nr. 5372 din 09 noiembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, așa încât nu se poate vorbi de o reuniune a cauzelor în fața primei instanțe, cum greșit a susținut apărarea.

De asemenea, în mod cu totul inexplicabil apărarea a solicitat instanței de apel să deducă perioadele executate de către inculpatul A.K. începând cu anul 1998, în condițiile în care această dispoziție ar putea fi luată numai în condițiile existenței art. 36 alin. (2) C. pen. III. Inculpatul A.K., prin apărător, a solicitat instanței de apel coborârea pedepselor mai mult sub minimul special prevăzut de lege prin acordarea unei mai mari eficiențe circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat că instanța de fond a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepselor de 15 ani închisoare și respectiv 1 an închisoare, aplicate pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor prev. de 26 C. pen.

raportat la art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. și art. 293 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 80 alin. (2) C. pen. Critica apărării, în sensul coborârii pedepsei pentru infracțiunea de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc la 1 an închisoare a fost apreciată ca nefondată față de gravitatea deosebită a faptei, cât și a periculozității inculpatului A.K., ce rezultă din antecedența sa penală, conform actelor de la dosar.

În conformitate cu art. 52 C. pen., Curtea a apreciat că scopul pedepselor poate fi atins numai în cuantumul stabilit de instanța de fond, având în vedere și situația de fapt rezultată din probele administrate, în sensul că în perioada 1998 - 2010 inculpatul A.K. și-a atribuit o identitate falsă, respectiv aceea de M.O. S-a arătat că, după cum în mod corect a reținut și procurorul de ședință, sentința pronunțată de instanța de fond este lovită de nulitate relativă, atâta timp cât instanța de fond în temeiul art. 39 alin. (2) C. pen., a contopit pedeapsa de 3206 zile închisoare rămasă de executat din pedeapsa de 19 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 835 din 05 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizi