ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 324/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 535 din data de 10 august 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală, în baza art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.I. la o pedeapsă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen în condițiile stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., raportat la art. 39 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executare pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 339 din 20 martie 2008 definitivă prin decizia penală nr. 169 din 9 iulie 2008 a Curții de Apel București și a fost contopit restul rămas neexecutat de 511 zile, cu pedeapsa aplicată în speță.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, și lit. b) C. pen. pe întreaga durată a executării pedepsei principale.

În baza art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a mai fost condamnat inculpatul R.I. la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în condițiile stării de recidivă prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., raportat la art. 39 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate din executare pedepsei de 5 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 339 din 20 martie 2008 definitivă prin decizia penală nr. 169 din 9 iulie 2008 a Curții de Apel București și a fost contopit restul rămas neexecutat de 511 zile, cu pedeapsa aplicată în speță.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, și lit. b) C. pen. pe întreaga durată a executării pedepsei principale.

În baza art. 33 alin. (1) lit. a) C. pen., raportat la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse principale menționate și s-a aplicat inculpatului, în final, pedeapsa cea mai grea, acesta urmând a executa în final o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-ll-a, și lit. b) C. pen. pe întreaga durată a executării pedepsei principale.

Conform art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei aplicate durata reținerii și a măsurii arestării preventive de la 19 iunie 2012, la zi.

În conformitate cu dispozițiile art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului R.I.

Conform art. 17 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 0,52 grame pulbere, conținând heroină și cafeina, ambalată cu sigiliul Ministerului Administrației și Internelor, depusă la I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 3 iulie 2012.

Conform art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, avocat S.M., delegație din 8 august 2012 se vor deconta din fondurile Ministerului Justiției către S.A.J. București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 3 februarie 2012, numitul M.M., având calitatea de inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc" în Dosarul nr. 440D/P/2011, a arătat că are cunoștință despre faptul că persoana cunoscută sub apelativul „C.”, identificat în persoana inculpatului R.I., ar avea ca preocupări infracționale vânzarea de heroină către diverși consumatori, fie la „doză", fie la „gram". A mai arătat că pentru realizarea tranzacțiilor acesta era contactat de către consumatori la numărul de telefon 0764.XXX.XXX.

De asemenea, și numitul C.S.C. a formulat în baza art. 15 din Legea nr. 143/2000 un denunț față de numitul R.I., zis „C.", arătând că este consumator de heroină, iar drogurile destinate consumului său propriu le cumpăra de la acesta, care locuia în București, sector 3, unde aveau loc și tranzacțiile. În cuprinsul acestui denunț, a mai arătat că în situația în care R.I. nu se afla în locuință, drogurile de mare risc îi erau vândute de către sora acestuia, G.M., sau de concubinul acesteia F.C., ori de copii lor.

Totodată, numitul C.S.C. și-a exprimat consimțământul de a colabora cu organele judiciare în vederea identificării și tragerii la răspundere penală a numitului R.I. și a persoanelor cu care se afla în legătură infracțională pe linia traficului de droguri.

În urma investigațiilor realizate, s-a stabilit că inculpatul R.I., cunoscut și sub apelativul „C.", locuia în imobilul situat în București, sector 3, unde și depozita heroina destinată punerii în vânzare.

În aceste condiții, în data de 19 iunie 2012, a fost realizată o acțiune de prindere în flagrant a inculpatului R.I., ce avea ca preocupări infracționale traficul de droguri de mare risc.

Astfel, lucrătorii de poliție din cadrul S.C.C.O. Ilfov au procedat la consemnarea, într-un proces-verbal, a seriilor a cinci bancnote a câte 10 RON fiecare, și a unei bancnote de 50 RON, suma totală de 100 RON, disponibilizată din fondurile Ministerului Administrației și Internelor, fiind destinată cumpărării a două doze cu heroină de la inculpatul R.I., de către martorul-denunțător C.S.C.

Apoi, martorului-denunțător C.S.C. i-a fost efectuat un control corporal, fără ca asupra sa să fie găsite sume de bani, bunuri sau obiecte interzise la deținere, după care i-a fost înmânată suma de 100 RON, menționată mai sus.

Sub supravegherea lucrătorilor de poliție, în jurul orei 11.30, martorul-denunțător C.S.C. s-a deplasat spre imobilul situat în București, sector 3, unde locuia inculpatul R.I. zis „C.", în zonă fiind instituit și un dispozitiv de supraveghere. Martorul-denunțător C.S.C. a intrat în curtea imobilului, de unde a revenit după aproximativ 5 minute, fiind preluat de către lucrătorii de poliție, cărora Ie-a predat două punguțe din plastic ce conțineau o substanță pulverulentă, cu privire la care a declarat verbal că ar fi două doze cu heroină, cumpărate pentru suma de 100 RON de la numitul R.I., zis „C.".

Cele două punguțe, constituind proba nr. 1, au fost ambalate și sigilate de către lucrătorii de poliție, fiind trimise Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor în vederea efectuării determinărilor de specialitate.

De asemenea, martorului-denunțător C.S.C. i-a fost efectuat un nou control corporal, rezultatul fiind negativ.

Imediat după aceasta, lucrătorii de poliție, în baza autorizației de percheziție din 12 iunie 2012 a Tribunalului București, secția I penală, au pătruns în imobilul situat în sector 3, în vederea efectuării percheziției domiciliare.

Cu această ocazie, în încăperea cu destinația „dormitor", folosită de către inculpatul R.I., zis „C.", au fost găsite 11 punguțe din plastic, ce conțineau o substanță pulverulentă, cu privire la care inculpatul a declarat verbal că reprezintă heroină, destinată atât consumului său propriu, cât și vânzării către alți consumatori. Cele 11 punguțe din plastic, în care se afla substanța pulverulentă de culoare bej, reprezentând proba nr. 2, au fost ambalate și sigilate de către lucrătorii de poliție și au fost predate Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor pentru efectuarea analizelor specifice.

Totodată, cu ocazia controlului corporal efectuat asupra inculpatului R.I., într-un buzunar al pantalonilor a fost găsită suma de 100 RON, formată dintr-o bancnotă în cupiură de 50 RON și cinci bancnote în cupiură de câte 10 RON fiecare, constatându-se că aceste bancnote aveau aceleași serii cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit de către lucrătorii de poliție. Referitor la această sumă, de 100 RON, inculpatul R.I. a declarat că provenea din vânzarea a două doze de heroină, la data de 19 iunie 2012.

Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-științifică din 19 iunie 2012, proba nr. 1 era reprezentată prin cantitatea de 0,12 grame pulbere ce conținea heroină și cofeină, iar proba nr. 2, prin cantitatea de 0,68 grame pulbere ce conținea heroină și cofeină. Heroina este inclusă în tabelel-anexă nr. I al Legii nr. 143/2000.

Proba nr. 1 a fost consumată în procesul analizelor de laborator, iar cantitatea de 0,52 grame pulbere ce conținea heroină și cofeină, rămasă din proba nr. 2 după efectuarea analizelor de laborator, a fost ambalată și sigilată cu sigiliul Ministerului Administrației și Internelor, fiind depusă la I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. în baza dovezii din 3 iulie 2012.

Cu ocazia percheziției domiciliare nu au fost ridicate alte bunuri sau valori, cu excepția drogurilor de mare risc menționate mai sus, cât și a sumei de 100 RON, destinată realizării acțiunii de prindere în flagrant și provenind din fondurile Ministerului Administrației și Internelor.

La data de 5 septembrie 2011, lucrătorii de poliție din cadrul Direcției de Combatere a Criminalității Organizate, Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că o rețea de traficanți de droguri formată din cetățeni români și turci ar transporta importante cantități de heroină din Turcia în România, dosarul fiind înregistrat la D.I.I.C.O.T., Structura Centrală.

Prin rezoluția din data de 18 iunie 2012 a D.I.I.C.O.T., Structura Centrală (Dosar nr. 256D/P/2011) s-a dispus începerea urmăririi penale față de R.I. pentru săvârșirea infracțiunii de „trafic de droguri de mare risc”, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în aceea că începând din luna februarie 2012, până în iunie 2012, ar fi deținut și vândut în mod repetat diferite cantități de heroină pe raza municipiului București.

Prin ordonanța din data de 20 iunie 2012 a D.I.I.C.O.T., Structura Centrală, s-a dispus disjungerea Dosarului penal nr. 256D/P/2011 și formarea unui nou dosar, înregistrat sub nr. 142D/P/2012, în vederea continuării cercetărilor față de învinuitul R.I., sub aspectul săvârșirii prevăzut de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acestei cauze penale în favoarea D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București, în vederea conexării la Dosarul nr. 199D/P/2012.

Dosarul a fost înregistrat la D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial București sub nr. 1588D/P/2012, iar prin ordonanța din data de 3 iulie 2012, s-a dispus conexarea acestui dosar la Dosarul nr. 199D/P/2012.

În urma investigațiilor realizate de către lucrătorii de poliție în cadrul Dosarului nr. 256D/P/2011 al D.I.I.C.O.T., Structura Centrală a fost identificat inculpatul R.I., zis „C." ca având ca preocupări infracționale vânzarea de heroină către diverși consumatori.

Întrucât acest inculpat folosea diverse posturi telefonice în vederea realizării unor tranzacții cu droguri, prin autorizația din 22 februarie 2012 a Tribunalului București a fost autorizată, pentru 30 de zile, până la data de 22 martie 2012, interceptarea și înregistrarea convorbirilor/comunicărilor efectuate de sus-numitul, de la postul telefonic cu numărul 0764.XXX.XXX.

Această autorizație a fost prelungită pentru încă 30 de zile, până la data de 21 aprilie 2012 prin încheierea din 22 martie 2012 a Tribunalului București, respectiv până la 21 mai 2012, prin încheierea din data de 20 aprilie 2012 a aceleiași instanțe.

De asemenea, prin autorizația 26 aprilie 2012 a Tribunalului București a fost autorizată pentru 30 de zile, până la data de 25 mai 2012, interceptarea și înregistrarea convorbirilor/comunicărilor efectuate prin telefon de către numitul „C. " de la postul telefonic cu numărul de apel 0766.XXX.XXX.

Autorizația din 2012 a fost prelungită pentru încă 26 de zile, până la data de 26 iunie 2012 de către Tribunalul București.

Din punerea în executare a acestor autorizații, a rezultat că inculpatul R.I. purta discuții telefonice cu mai multe persoane, discuții având ca obiect realizarea unor tranzacții cu droguri de mare risc.

În acest sens, Tribunalul a exemplificat convorbirea telefonică din data de 29 februarie 2012, când inculpatul R.I., aflat la postul telefonic cu numărul de apel 0764.XXX.XXX ia legătura cu un bărbat, ocazie cu care îi spune acestuia: „....dacă vreau și eu o cantitate, dar să fie calitate superioară, ce zici, se poate face ceva?", răspunsul fiind „Posibil, vorbim".

De asemenea, la data de 4 martie 2012, ora 13:16:37, inculpatul R.I., de la postul telefonic cu numărul de apel 0764.XXX.XXX, a luat legătura cu altă persoană, cu apelativul „M." întrebându-l pe acesta: „Ai ceva bun? Trebuie să dau la cineva. Da' da să fie bun, nu...elastice".

La data de 26 martie 2012, ora 17:32:04, inculpatul R.I., de la postul telefonic cu numărul 0764.XXX.XXX ia legătura cu un bărbat, care îi spune: „Băi am 850 de mii, îmi dai și mie două d-alea și îți aduc mâine seară, când vin de la muncă, restul?", din restul discuției rezultând că inculpatul R.I. urma să se deplaseze pentru a obține heroina destinată interlocutorului.

La dosarul de urmărire penală au fost atașate procese-verbale și note de redare a convorbirilor/comunicărilor efectuate prin telefon de către inculpatul R.I., din care rezultă că indicii cu privire la săvârșirea de către acesta a infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, începând din luna februarie și până în luna iunie 2012.

Audiat în fața instanței de judecată la termenul de judecată din data de 10 august 2012, inculpatul a arătat că dorește să fie judecat în temeiul procedurii prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., referitoare la judecata în cazul recunoașterii vinovăției, recunoscând faptele comise. A mai arătat inculpatul că este tatăl a patru copii, din care unul în vârstă de 12 ani, cu handicap sever, care nu poate urma cursurile unei școli. „Sunt consumator dependent și nu am urmat nici un tratament de dezintoxicare. Mi s-a făcut o examinare sumară la introducerea în arest, iar ulterior am făcut o analiză la plămâni. Regret comiterea faptelor, atât din punct de vedere al faptelor de vânzare, dar și al consumului", a mai arătat inculpatul R.I. în declarația dată în fața instanței de judecată.

Prin urmare, mijloacele de probă administrate la data începerii urmăririi penale și până la data sesizării instanței cu judecarea cauzei penale demonstrează că inculpatul R.I. s-a ocupat în mod sistematic cu comercializarea substanțelor stupefiante către consumatori, fiind în același timp consumator dependent.

Judecătorul fondului a arătat că, în drept, faptele săvârșite de către inculpatul R.I., constând în aceea că în data de 19 iunie 2012 a vândut martorului-denunțător C.S.C., două punguțe ce conțineau cantitatea de 0,12 grame heroină și cofeină, pentru suma de 100 RON, iar cu ocazia percheziției efectuate în aceeași zi, în imobilul unde locuiește fără forme legale, au fost depistate alte 11 punguțe ce conțineau cantitatea totală de 0,68 grame heroină, deținută fără drept și destinată atât traficului, cât și consumului său propriu, respectiv faptele acestuia, de a vinde droguri de mare risc (heroină), în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada lunilor februarie-iunie 2012, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „trafic de droguri de mare risc" și „deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu", prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, precum și de persoana și conduita inculpatului.

Prima instanță a mai reținut că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, care atrag starea de recidivă specială și sunt de natură a demonstra existența atât a unei specializări a acestuia în comiterea unor acte antisociale, cât și a unui grad de potențial criminogen relativ ridicat. Edificator din acest punct de vedere este faptul că din fișa de cazier judiciar rezultă că același inculpat a mai fost condamnat în anul 2003, dar și în anul 2008 pentru trafic de droguri de mare risc, aspect care denotă și existența unei specializări în comiterea de infracțiuni relative la regimul substanțelor stupefiante.

Existența unor condamnări anterioare în regim de executare, în măsură să constituie primul termen a stării de recidivă mare postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ar fi trebuit să constituie un avertisment extrem de serios față de care inculpatul ar fi trebuit să-și adapteze conduita în spiritul respectului pentru valorile sociale ocrotite de legea penală. Perseverând în activitatea infracțională chiar în intervalul celor 511 de zile rest rămas neexecutat ca urmare a liberării condiționate, deci într-un interval în care trebuia să demonstreze că scopul și funcțiile unei pedepse aplicate pot fi atinse și fără privare efectivă de libertate și în care trebuia să se supună acelor măsuri de supraveghere menite să înlăture riscul de recidivă, inculpatul R.I. a demonstrat existența unui grad ridicat de potențial criminogen, aspect care impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție și într-un cuantum superior celor aplicate prin sentința penală nr. 3536/2006 și prin sentința penală nr. 339 din 20 martie 2008.

În egală măsură, judecătorul fondului instanța a reținut că inculpatul a recunoscut implicarea sa în activitatea pentru care a fost trimis în judecată, declarațiile sale fiind confirmate prin mențiunile procesului-verbal de prindere în flagrant, prin declarațiile martorilor audiați, precum și prin conținutul convorbirilor interceptate, astfel încât și această atitudine procesuală a fost avută în vedere în procesul de individualizare a pedepsei aplicate.

Față de toate considerentele expuse mai sus, instanța fondului a apreciat că numai aplicarea unor pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție, orientate spre limita minimă, pot fi de natură a contribui la realizarea scopului educativ, coercitiv și preventiv al procesului penal.

S-a mai reținut că, în condițiile în care, inculpatul a fost anterior condamnat la două pedepse a către 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, revenind de fiecare dată la comiterea de activități infracționale, chiar în termenul de liberare condiționată se impune aplicarea unor pedepse cu închisoarea într-un cuantum superior celor deja aplicate și executate în parte, apărările inculpatului conform cu care nu ar fi vândut cantități considerabile și nici nu s-ar fi îmbogățit în urma unui astfel de comerț, fiind eliminate prin chiar perseverența infracțională de care a dat dovadă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal (la 31 august 2012 data comunicării), a declarat apel inculpatul R.I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 248 din 19 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția l-a penală, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de inculpatul R.I., instanța de apel constatând că prima instanță a făcut o justă și completă analiză a probelor administrate, stabilind corespunzător activitatea infracțională desfășurată de inculpat și vinovăția acestuia, activitate corect încadrată în dispozițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., având în vedere împrejurările concrete în care s-a acționat.

Instanța de apel a constatat că, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, instanța fondului a avut în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepselor prevăzute de art. 72 C. pen., aplicându-i inculpatului o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptei săvârșite, modalitatea și împrejurările în care aceasta a fost comisă, orientată spre minimul special prevăzut de lege, prin reținerea dispozițiilor prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen. (reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege), apreciindu-se că nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante.

Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul R.I., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și reducerera pedepsei rezultante aplicate, avându-se în vedere circumstanțele persoanale ale acestuia.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul R.I. este nefondat, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost just și corect individualizată, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. dispozițiile părții generale ale C. pen., limitele de pedeapsă fixate prin norma incriminatoare, gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, atât gradul de pericol generic cât și cel concret, dar și persoana inculpatului, care nu este la prima abatere de natură penală.

Atât infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, cât și cea de deținere fără drept de droguri de mare risc pentru consum propriu, se caracterizează printr-un grad ridicat de pericol social, având în vedere frecvența pe care o înregistrează în prezent acest tip particular de infracțiune, cu consecințe tragice asupra sănătății și chiar a vieții omenești, însă pericolul social generic, reflectat în limitele ridicate de pedeapsă stabilite de legiuitor, nu se identifică cu pericolul social concret, determinat pentru fiecare caz în parte de ansamblul datelor particulare ale cauzei.

Pedeapsa trebuie adecvată nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea socială a infractorului, apreciată în contextul comportamentului manifestat de inculpat după săvârșirea faptelor, acesta încercând să scape de răspundere penală, prin acreditarea ideii, în faza urmăririi penale, că heroina era destinată consumului propriu.

Înalta Curte constată că în cauză nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante, nefiind conturate premisele în acest sens, față de modalitatea în care a acționat inculpatul urmare a hotărârii infracționale luate, iar în ceea ce privește intenția acestuia de a vinde heroină unui număr cât mai mare de persoane, vine să contureze caracterul repetat al faptelor, acesta nefiind un accident în viața sa.

Aplicarea unei pedepse privative de libertate, într-un cuantum de 7 ani, este aptă să ducă la îndeplinirea scopului reglementat prin art. 52 C. pen., sancțiunea, astfel stabilită de tribunal, având caracterul atât al unei măsuri de constrângere, cât și al unui mijloc de reeducare a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că au fost respectate dispozițiile legale mai sus arătate, iar instanțele au aplicat cumulat criteriile de individualizare și au acordat semnificația cuvenită acestora.

În cauză, pedepsa a fost just individualizată și nu se constată existența unor motive care să justifice reindividualizarea, în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Față de considerentele arătate mai sus, constatând nefondate motivele de recurs invocate și nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același Cod urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului R.I.

Totodată , în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 248 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 19 iunie 2012 la 31 ianuarie 2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 31 ianuarie 2013.