ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2357/2011

Asupra recursurilor penale de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 830/F din 3 noiembrie 2010, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat pe inculpatul N.E.  la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată și a contopit restul rămas neexecutat de 296 de zile (din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 79 din 30 ianuarie 2008 a Tribunalului București, definitivă prin Decizia penală nr. 1551 din 06 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 41 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. d) C. pen. și art. 80 C. pen. a condamnat același inculpat la pedeapsa de 11 luni închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată și contopește restul rămas neexecutat de 296 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 6 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 35 C. pen., după executarea pedepsei principale, s-a dispus ca inculpatul să execute și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 6 ani.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpatul N.E. suma de 100 de RON.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpatul T.A.M.  la pedeapsa de 5 ani și 2 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată și a contopit restul rămas neexecutat de 934 de zile (din pedeapsa de 8 ani închisoare ce i-a fost aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 549 din 03 iunie 2003 a Tribunalului București, secția II penală, definitivă prin Decizia penală nr. 108 din 09 ianuarie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani și 2 luni închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpat suma de 75 de RON.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., a condamnat pe inculpata D.C.  la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată și a contopit restul rămas neexecutat de 914 de zile (din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentința penală nr. 77 din 09 februarie 2005 a Tribunalului Argeș, definitivă prin Decizia penală nr. 5098 din 12 septembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani și 3 luni închisoare în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, a confiscat de la inculpată suma de 25 de RON.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 4,50 grame heroină în vederea distrugerii (cu păstrarea contraprobelor).

În baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest a inculpaților N.E., T.A.M. și D.C.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate acestor inculpați prevenția de la 02 martie 2010 la zi.

În baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. și art. 80 C. pen., a condamnat inculpatele P.C.F. și S.T.A.  la pedeapsa de 3 ani închisoare fiecare pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatelor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 81 - 82 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatelor P.C.F. și S.T.A. pe un termen de încercare de 5 ani.

A pus în vedere inculpatelor dispozițiile art. 83 C. pen.

A făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În baza art. 350 alin. (3) C. proc. pen. a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului P.C.F. și S.T.A. dacă nu sunt arestate în altă cauză.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a confiscat 210 RON de la inculpata P.C.F. și 100 RON de la inculpata S.T.A.

În baza art. 88 C. pen. a dedus de la 02 martie 2010 până la data punerii efective în libertate a acestor inculpate.

În baza art. 357 lit. e) C. proc. pen. a dispus restituirea sumelor de 3275 RON și 50 euro către inculpata D.C. și 829 de RON către inculpata S.T.A.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații la câte 6000 RON cheltuieli judiciare către stat fiecare.

Onorariul avocaților din oficiu în sumă de câte 400 RON pentru inculpații N.E., T.A.M. și P.C.F. s-a dispus a fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Această situație de fapt se dovedește cu probele de la urmărirea penală, precum și cu declarațiile de recunoaștere a faptelor date de inculpații N.E., T.A.M. și S.T.A.

Cât privește declarațiile inculpatei D.C., de nerecunoaștere a faptei (de la urmărirea penală și de la instanță), acestea vor fi înlăturate, vinovăția inculpatei reieșind din declarațiile colaboratorului "D.L." (de la urmărirea penală), ale investigatorului "D.I.", din procesul-verbal de redare a raportului investigatorului și din înregistrarea video a tranzacției respective.

Astfel, colaboratorul a intrat în imobilul situat în str. L. și a ajuns la etajul 1 în locuința unde se afla inculpata D.C., căreia i-a cerut o doză de heroină, înmânându-i în același timp suma de 50 de RON, reprezentând contravaloarea acesteia.

Inculpata D.C. a luat suma de 50 de RON și i-a lăsat pe o măsuță aflată în cameră, solicitându-i colaboratorului să aștepte puțin, întrucât inculpatul T.A.M. se afla în "moară" de unde urmează să aducă heroina.

După câteva minute inculpatul T.A.M., zis "M." a ajuns în locuință, având în mână o "pungă" mai mare pe care a desfăcut-o în fața colaboratorului și în care se aflau mai multe doze de heroină gata porționate.

Din cantitatea respectivă, inculpatul T.A.M., zis "M." a luat o doză de heroină pe care i-a înmânat-o inculpatei D.C. care, la rândul ei a predat-o colaboratorului.

Situația de fapt a fost stabilită de instanța de fond în urma unei analize judicioase a întregului ansamblu probator administrat în cauză respectiv declarațiile colaboratorului, procesele-verbale de redare a convorbirilor înregistrate și interceptate audio-video în mediul ambiental aferente tranzacțiilor având ca obiect vânzarea de heroină, rapoartele de constatare tehnico-științifică privind drogurile vândute de inculpați colaboratorului introdus în cauză și a celor găsite cu ocazia perchezițiilor domiciliare, declarațiile martorilor, toate coroborate cu declarațiile inculpaților.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Fiind audiați inculpații N.E. și T.A.M. au recunoscut faptele reținute în sarcina lor, însă inculpata D.C. a negat comiterea faptei.

Împotriva aceste sentințe au declarat apel inculpații N.E., T.A.M. și Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Parchetul a criticat sentința penală atacată pentru netemeinicie arătând că pedepsele aplicate sunt prea blânde în raport de circumstanțele reale ale faptelor și cele personale ale inculpaților și inculpații au solicitat reducerea pedepselor.

Prin Decizia penală nr. 31/A din 27 ianuarie 2011 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații N.E., T.A.M. și D.C. împotriva Sentinței penale nr. 830 din 3 noiembrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

În baza art. 383 alin. (1

1

) și alin. 2 C. proc. pen., a computat prevenția de la 02 martie 2010 la zi și a menținut starea de arest a inculpaților.

A obligat fiecare apelant inculpat la câte 300 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu, în cuantum de 200 RON s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut că sentința penală apelată este legală și temeinică neexistând motive care să conducă la desființarea acesteia.

Împotriva aceste decizii, în termen legal, au declarat recurs inculpații N.E., T.A.M. și D.C. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

Parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. criticând decizia și sentința sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate inculpaților solicitând majorarea pedepselor aplicate având în vedere circumstanțele personale negative.

Și inculpații în recursurile promovate solicită reducerea pedepselor invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte reține că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în baza unei analize judicioase și complete a întregului ansamblu probator, încadrarea juridică dată faptelor este justă, în mod corect apreciind instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile pentru tragerea la răspundere penală a inculpaților sub aspectul săvârșirii infracțiunilor reținute în sarcina fiecăruia.

Probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu, că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

De altfel, inculpații au recunoscut faptele pentru care au fost trimiși în judecată cu excepția inculpatei D.C. însă și aceasta a revenit asupra poziției inițiale, arătând în fața Înaltei Curți că solicită doar redozarea pedepsei.

Inculpata D.C. a fost audiată de instanța de apel, ocazie cu care aceasta a arătat că recunoaște și regretă fapta reținută în sarcina sa.

Cu privire la pedepsele aplicate inculpaților Înalta Curte apreciază că au fost corect dozate, fapt pentru care atât criticile formulate de parchet cât și cele formulate de inculpați apar ca nefondate.

Instanța de fond a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., cuantumul pedepsei fiind direct proporțional cu gradul de pericol social concret al faptelor.

Natura infracțiunilor comise, modalitatea de comitere a faptelor constând în comiterea mai multor acte materiale, faptul că inculpata D.C. și inculpatul T.A.M. vindeau droguri la domiciliul lor în prezența copiilor minori ca și starea de recidivă a inculpaților sunt împrejurări ce au fost avute în vedere de instanța de fond care a considerat însă că față de cantitatea mică de droguri traficată și poziția sinceră adoptată a inculpaților se impune aplicarea unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.

De altfel, Înalta Curte, în urma propriei analize, apreciază că pedepsele aplicate de instanța de fond sunt în măsură să contribuie la atingerea scopului educativ și coercitiv al pedepsei reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen. neexistând elemente care să conducă la concluzia că aplicarea unor pedepse într-un cuantum majorat așa cum solicită parchetul vor fi apte să contribuie într-o măsură mai mare la atingerea acestei finalități.

Nici criticile invocate de inculpați nu sunt întemeiate astfel încât reține Înalta Curte că nu se impune o reapreciere a circumstanțelor atenuante, în caz contrar existând posibilitatea de a aplica pedepse derizorii, pentru fapte deosebit de grave, cu consecința proliferării acestui gen de infracțiuni.

Starea de recidivă în care se află toți recurenții inculpați, primul termen al recidivei în cazul inculpaților N.E. și D.C. fiind o condamnare tot pentru infracțiuni de aceeași natură, face imposibilă o nouă reindividualizare a pedepselor.

Singurul element pozitiv în cazul fiecărui inculpat îl reprezintă poziția sinceră manifestată de inculpați pe parcursul procesului penal, circumstanță căreia instanța de fond i-a dat consistența necesară coborând pedepsele aplicate sub limita minimă prevăzută de lege fără a exista însă posibilitatea de a i se acorda o mai largă eficiență, în caz contrar existând riscul anulării caracterului de exemplaritate al pedepsei.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate de parchet și inculpați.

În baza art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va computa prevenția inculpaților de la 2 martie 2010 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații N.E., T.A.M. și D.C. împotriva Deciziei penale nr. 31/A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 02 martie 2010 la 10 iunie 2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2011.