ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2112/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2112/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 11/MP din data de 27 mai 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș.

A fost condamnat inculpatul T.I.G. la:

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și 320

1

C. proc. pen.;

- 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit c) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului și s-a dispus executarea celei mai grele de 16 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani și 6 luni închisoare, în total s-a dispus a se executa 18 ani și 6 luni închisoare în condițiile art. 57, art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen.

A fost condamnat inculpatul P.N. la:

- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și 320

1

C. proc. pen.;

- 16 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului și s-a dispus executarea celei mai grele de 16 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în total s-a dispus a se executa 18 ani închisoare în condițiile art. 57, art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.I.C. la:

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 192 alin. (2) C. pen., art. 99 C. pen. și 320

1

C. proc. pen.;

- 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., art. 99 C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate inculpatului și s-a dispus executarea celei mai grele de 7 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, în total va executa 8 ani închisoare în condițiile art. 57, art. 71 C. pen. raportat la art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada reținerii și a arestului preventiv față de cei trei inculpați începând cu data da de 26 ianuarie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de la fiecare inculpat suma de câte 76,66 lei.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpați a probelor genetice, în vederea introducerii în S.N.D.G.J.

S-a luat act că partea vătămată N.L. nu s-a constituit parte civilă.

A fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 51/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeș, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților majori P.N. și T.I.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin. (3) teza a II-a C. pen. și de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen., precum și a inculpatului minor D.I.C., pentru săvârșirea acelorași infracțiuni, cu reținerea art. 99 și art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut că, în noaptea de 21/22 ianuarie 2012, cei trei inculpați au intrat fără drept în locuința numitei S.E. și, după întrebuințarea de violente și amenințări, au sustras de la această victimă suma de 230 lei, ulterior victima decedând.

Cauza a fost judecată în primul ciclu procesual, iar prin Sentința penală nr. 9/MF din 18 mai 2012 Tribunalul Argeș a pronunțat condamnarea inculpaților, astfel:

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul P.N., la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 16 ani și 8 luni, și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.N. la pedeapsa închisorii de 16 ani și 8 luni închisoare, și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 16 ani și 8 luni închisoare la care s-a mai adăugat un spor de 3 ani și 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 20 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 C. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.G., la pedeapsa închisorii de 5 ani.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat, T.I.G., la pedeapsa închisorii de 16 ani și 8 luni și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul T.I.G. și la pedeapsa închisorii de 16 ani și 8 luni închisoare, și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 16 ani și 8 luni închisoare la care s-a mai adăugat un spor de 3 ani și 4 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 20 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 C. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.C., la pedeapsa închisorii de 2 ani și 6 luni.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.C. la pedeapsa închisorii de 8 ani și 4 luni.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., și cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., a fost condamnat inculpatul D.I.C. la pedeapsa închisorii de 8 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 4 luni închisoare la care s-a mai adăugat un spor de 2 ani și 8 luni, urmând ca inculpatul să execute în final 11 ani închisoare, cu executare în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) C. pen., s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pedeapsă ce s-a aplicat de la împlinirea majoratului.

Apelurile declarate împotriva acestei sentințe de inculpați și de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș au fost admise prin Decizia penală nr. 131/A/MF din 08 noiembrie 2012 a Curții de Apel Pitești, desființându-se în totalitate sentința, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

S-a motivat că sentința este lovită de nulitate absolută, deoarece procedeul folosit de prima instanță în ce privește schimbarea de încadrare juridică este nelegal. Această dispoziție, deși discutată și soluționată în practicaua hotărârii, trebuia să se regăsească și în minuta și dispozitivul sentinței pronunțate.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată la 15 februarie 2013, iar în cursul cercetării judecătorești, cu ocazia audierii, inculpații P.N. și D.I.C. au menținut declarațiile anterioare și au solicitat aplicarea în favoarea lor a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpatul T.I.G. a recunoscut săvârșirea faptelor din actul de sesizare, cu excepția aspectului ce viza folosirea de către acesta a cozii unui topor la agresarea victimei în modalitatea descrisă în rechizitoriu.

Față de declarația acestuia și văzând faptul că singurele mijloace de probă de administrat erau audierea celor trei martori din acte, instanța nu a disjuns soluționarea cauzei, ci a procedat cu celeritate la administrarea acestor probe.

S-a stabilit următoarea situație de fapt: în seara zilei de 21 ianuarie 2012, inculpații P.N., D.I.C. și T.I.G., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, au pătruns fără drept în locuința numitei S.E., în vârstă de 88 de ani, din comuna Băiculești, sat Tutana. Aici, cei trei au supus-o pe victimă la amenințări și violențe de o intensitate extremă, ce au culminat cu comiterea unor acte sexuale extrem de dureroase, săvârșite cu scopul de a-i înfrânge voința și de a-și însuși de la aceasta banii pe care îi avea în casă. Cei trei inculpați au reușit, până la urmă, să sustragă suma de 230 de lei, însă, la scurt timp după ce inculpații au părăsit locuința victimei, aceasta a decedat.

În declarațiile lor, inculpații au arătat că, în seara zilei de 21 ianuarie 2012, au consumat împreună cu martorii C.A., D.C.N. și M.I. mai multe cantități de băuturi alcoolice în barul din localitatea Tutana zis "L.", până la ora închiderii. În timp ce se deplasau către locuințele lor, martorul C.A. le-a propus tuturor să meargă în localitatea Valea Danului, pentru a continua distracția la alt bar.

Cum cei trei inculpați nu mai aveau bani asupra lor, aceștia s-au gândit să meargă la domiciliul numitei S.E. pentru a sustrage bani, mai ales că știau despre aceasta că este o femeie în vârstă care locuiește singură și care nu se poate apăra.

După ce le-au spus celor trei martori care îi însoțeau să îi aștepte în apropierea magazinului "T." deoarece "ei se duc să facă rost de bani", inculpații au plecat spre locuința numitei S.E. Au escaladat gardul și au pătruns în gospodăria acesteia, iar de aici s-au îndreptat către camera unde știau că obișnuiește să doarmă proprietara.

Inculpatul T.I.G. a împins cu umărul în ușa de acces și, după ce a deschis-o, tot el a trântit-o la pământ pe S.E. și a imobilizat-o, urcându-se cu genunchii pe pieptul acesteia. Pentru a o împiedica să țipe, inculpatul T.I.G. i-a pus acesteia peste gură o căciulă pe care a găsit-o în locuință. În acest timp, inculpații P.N. și D.I.C. au căutat în cameră după bani, dar fără succes. Pentru a o obliga pe bătrână să le spună unde ține banii, inculpații T.I.G. și P.N. trecut la comiterea unor acte sexuale asupra acesteia de o intensitate și suferință atroce.

Practic, cei doi și-au înfășurat mâinile într-o pungă pe care au găsit-o în încăpere, după care și le-au introdus în vaginul acesteia, cu intenția de a-i produce suferințe cât mai mari. Tot în acest scop, inculpatul T.I.G. a lovit-o pe S.E. în zona abdominală cu coada unui topor, după care, continuând agresiunea sexuală, i-a introdus-o victimei în vagin. în fața unor violențe de acest gen, victima a cedat și până la urmă le-a spus agresorilor unde avea ascunși banii. Inculpatul P.N. s-a îndreptat în acel loc, de unde a sustras suma de 230 de lei.

Cei trei inculpați au părăsit locuința victimei, lăsând-o pe aceasta căzută la pământ. La scurt timp a survenit decesul bătrânei. Inculpatul T.I.G. a luat cu el toporul cu care o agresase pe victimă și l-a aruncat în tomberonul din fața magazinului "T.", de unde a fost recuperat de organele de urmărire penală.

Până la urmă, inculpații nu au mai cheltuit banii sustrași în acea noapte, "distracția" fiindu-le întreruptă de tatăl lui P.N., care a produs plecarea intempestivă a acestui din urmă inculpat din rândul grupului din care făcea parte. A doua zi, inculpatul P.N., asupra căruia rămăsese întreaga sumă de bani, a cheltuit cei 230 de lei la bar "L.", împreună cu martorii C.A. și M.I.

Din raportul de constatare medico-legală (autopsie) nr. 15/B/2012 întocmit de S.M.L. Argeș, a rezultat că moartea numitei S.E. a fost violentă. Ea s-a datorat unui șoc traumatic care a survenit în urma unui politraumatism forte, cu multiple leziuni traumatice - echimoze, escoriații, infiltrate hemoragice, inclusiv în sfera vaginală, fracturi, care au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur, posibil în condițiile unei agresiuni sexuale. S-a apreciat că decesul a survenit aproximativ în jurul datei de 21/22 ianuarie 2012.

În cauză s-a mai dispus efectuarea unei expertize tehnico-științifice biocriminalistice genetice de către experți din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici. Din constatările preliminarii nr. A15/1720 din 02 aprilie 2012, a rezultat că în depozitele subunghiale, tampoane cu secreție vaginală și anală, prelevate de la victima S.E., nu s-a pus în evidență prezența spermei de natură umană; la nivelul pungii de plastic folosite de inculpați pentru a-și proteja mâna și a lamei toporului ridicate de la fața locului, testul de identificare a pus în evidență prezența sângelui de natură umană, iar analiza genetică a evidențiat profilul ADN aparținând victimei S.E.; profilurile genetice ale celor trei inculpați nu au fost evidențiate la nivelul probelor judiciare înaintate.

Un alt raport de expertiză medico-legală, nr. 29/A7/2012 întocmit de S.M.L. Argeș, a evidențiat faptul că inculpatul T.I.G. prezenta leziuni traumatice la nivelul mâinii drepte, produse posibil prin zgâriere, ce puteau data din 21/22 ianuarie 2012, aspecte ce se coroborează cu afirmațiile inculpatului că aceste zgârieturi i-au fost făcute de victimă, în încercarea de a se apăra.

Având în vedere probatoriul administrat, astfel cum a fost analizat, tribunalul a considerat că acesta dovedește atât existența faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, cât și vinovăția inculpaților în comiterea acestora, respectiv a infracțiunilor de tâlhărie urmată de moartea victimei, prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) și alin. (3) teza a II-a C. pen. și violare de domiciliu prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a precizat că fost obligată să țină seama de regula neagravării situației inculpatului în propriul apel și în apelul procurorului declarat în favoarea sa.

S-a analizat în ce măsură procurorul putea reformula apelul, apreciat de judecător ca fiind declarat în favoarea inculpaților și transformat ulterior în defavoarea acestora, infracțiunea de omor deosebit de grav fiind o încadrare juridică ce atrage acest lucru.

Acest aspect a fost avut în vedere și în ceea ce privește înlăturarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. față de inculpatul T.I.G., în motivele scrise neinvocându-se înlăturarea acestei dispoziții legale.

Plecând de la aceste considerente, tribunalul a concluzionat că, chiar dacă inculpatul nu a recunoscut folosirea toporului la săvârșirea infracțiunii, în rejudecare nu ar fi putut înlătura beneficiul acordat de legiuitor.

În acest context, tribunalul a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de procuror, în sensul reținerii și a infracțiunii de omor deosebit de grav, este neîntemeiată.

S-a observat că obiectul juridic al infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei și al infracțiunii de omor deosebit de grav este diferit. Astfel, infracțiunea de omor deosebit de grav este o infracțiune contra persoanei, pe când infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei, este o infracțiune atât împotriva persoanei cât și a patrimoniului. Cum inculpații au vizat, prin acțiunea principală, patrimoniul victimei, intenția lor fiind clară și fără echivoc că au pătruns în domiciliul victimei în scopul de "a face rost de bani", iar violențele ce le-au exercitat asupra victimei s-au subsumat acestui scop și au fost urmate de rezultatul praeterintențional survenit, s-a apreciat că este evident că o atare faptă are un caracter complex și trebuie încadrată în dispozițiile ce reglementează infracțiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei.

Latura obiectivă a acestei infracțiuni implică, pe de o parte, realizarea raportului de cauzalitate între fapta de tâlhărie și moartea victimei, iar pe de altă parte, se cere ca inculpatul să acționeze cu intenție în ce privește fapta de tâlhărie și, totodată, să fie în culpă față de producerea rezultatului mai grav, respectiv decesul victimei.

Intenția inculpaților a fost aceea de a fura banii victimei, iar prin întrebuințarea violențelor s-a ajuns la deznodământul cunoscut, adică la moartea victimei din culpă.

Ca formă a vinovăției, praeterintenția (intenția depășită) a rezultat din suprapunerea culpei fără previziune peste intenția directă, în acest caz producându-se un rezultat mai amplu decât cel prevăzut și urmărit de către inculpați.

La individualizarea pedepselor, au fost avute în vedere dispozițiile art. 52 C. pen., din care a rezultat dublul caracter al pedepsei, aceasta fiind nu numai o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare al inculpatului.

Tribunalul nu a reținut în favoarea acuzaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., întrucât acordarea acestora nu este obligatorie pentru instanța de judecată, putând fi aplicate în mod facultativ în măsura în care o astfel de modalitate de diminuare a pedepselor aplicate se justifică în raport cu scopul lor și cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 52 și 72 C. pen.

Spre deosebire de stările, situațiile și împrejurările arătate de art. 73 C. pen., care odată reținute, se impun judecătorului ca circumstanțe atenuante legale, celelalte situații și împrejurări enumerate exemplificativ de art. 74 C. pen., pot constitui circumstanțe atenuante judiciare numai atunci când judecătorul constată că atitudinea infractorului reflectă efectiv un grad de periculozitate scăzută a acestuia.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a acestora, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării, respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen., subzistă în continuare.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 230 lei sustrasă de cei trei inculpați de la victima S.E., respectiv a sumei de câte 76,66 lei de la fiecare inculpat.

Sub aspectul laturii civile, s-a luat act că fiica victimei, respectiv partea vătămată N.L. nu s-a constituit parte civilă.

Împotriva sentinței au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș și inculpații P.N., T.I.G. și D.I.C.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați în actul se sesizare, din infracțiunile de tâlhărie urmată de moartea victimei și violare de domiciliu în concurs real, în trei infracțiuni, respectiv: omorul deosebit de grav - infracțiune prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) și d) C. pen., infracțiunea de tâlhărie calificată - prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. și violarea de domiciliu - infracțiune prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., în condițiile art. 33 lit. a) C. pen., cu reținerea agravantei prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen., pentru inculpații majori P.N. și T.I.G., precum, și a dispozițiilor art. 99 și următoarele C. pen. - pentru inculpatul D.I.C.

Cererea de schimbarea a încadrării juridice, formulată de procuror și cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, înainte de acordarea cuvântului în dezbateri asupra fondului, se întemeiază pe faptul că actele de violență ale inculpaților au fost săvârșite în mod clar cu intenția de a ucide victima, în circumstanțele menționate la art. 175 lit. d) și 176 alin. (a) și d) C. pen., raportat la concluziile raportului medical de necropsie și la împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta.

Se susține de către recurent că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de procuror ca neîntemeiată, considerând că procurorul de ședință de la instanța de apel nu ar fi putut cere desființarea hotărârii pentru alte motive decât cele invocate în scris.

Decizia Curții de Apel Pitești prin care s-au admis apelurile declarate, s-a desființat în totalitate sentința și s-a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond nu hotărăște asupra încadrării juridice și nici asupra împrejurării că în mod greșit s-a reținut pentru inculpatul minor D.I.C. circumstanța agravantă prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., respectiv "săvârșirea infracțiunii împreună cu un minor".

Având în vedere gradul de pericol social concret al infracțiunilor comise de inculpați, mijloacele de săvârșire, urmările produse, zona vizată de aceștia în aplicarea loviturilor, precum și corpul delict folosit de către aceștia și, nu în ultimul rând, rezonanța pe care o produce o astfel de faptă în rândul opiniei publice, este pe deplin justificată schimbarea încadrării juridice dată faptelor reținute inculpaților prin rechizitoriu, cu consecința înlăturării dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

De asemenea, parchetul a criticat sentința și sub aspectul cuantumului pedepselor rezultante aplicate inculpaților P.N., T.I.G. și D.I.C.

S-a atras atenția asupra gradului de pericol social concret al infracțiunilor comise de inculpați, precum și asupra dispozițiilor art. 72 C. pen. și art. 53 din Constituția României, privind principiul proporționalității pedepselor.

În ce-i privește pe apelanții-inculpați, aceștia au adus critici modului de individualizare a pedepselor, cerând a se reduce aceste pedepse, ținându-se seama de împrejurarea că au acționat pe fondul consumului de alcool și că nu au realizat pe deplin gravitatea faptelor lor. Au mai invocat recurenții circumstanțele care le caracterizează persoana, și anume lipsa antecedentelor penale și starea de minoritate în care se găseau.

Fiind pusă în discuție schimbarea încadrării juridice dată faptelor în infracțiunea de omor deosebit de grav, în apel Curtea a dispus, în temeiul art. 117 alin. (1) C. proc. pen., expertizarea apelanților-inculpați din punct de vedere psihiatric, pentru a se stabili dacă la data comiterii faptelor deduse judecății au acționat cu discernământ ori au avut discernământul diminuat sau abolit.

Experții din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici au răspuns solicitării instanței, întocmind, după consultarea celor în cauză, Rapoartele de expertiză nr. A1/10484/2013, nr. A1/10483/2013 și nr. A1/10482/2013. Concluziile formulate de medicii legiști sunt în sensul că toți cei trei inculpați au discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care sunt cercetați.

În ședința publică din data de 03 octombrie 2013, le-a fost adus la cunoștință acuzaților dreptul prevăzut de art. 70 C. proc. pen., precum și faptul că au posibilitatea de a da o declarație.

Aceștia s-au prevalat de dreptul la tăcere (poziție pe care au exprimat-o din nou, fără echivoc, în ședința publică din data de 11 decembrie 2013 și care a fost consemnată în practicaua prezentei hotărâri), precizând că își mențin atitudinea sinceră, de însușire în totalitate a acuzațiilor, avută în fața judecătorului fondului, iar T.I.G. a precizat, de asemenea, că are de făcut aceeași obiecțiune în privința situației de fapt stabilite de procuror, anume că nu a folosit toporul la comiterea faptelor.

Examinând apelurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 371, 372 și art. 378 C. proc. pen. anterior, instanța de apel a reținut următoarele:

1). Referitor la limitele rejudecării:

Așa cum judicios a observat tribunalul, cauza se află în rejudecare în al doilea ciclul procesual, după pronunțarea unei condamnări de către prima instanță și desființarea cu trimitere spre rejudecare a acesteia, în apelul declarat atât de procuror, cât și de acuzați.

Într-adevăr, judecătorul era dator a se supune dispozițiilor art. 385 C. proc. pen., potrivit cărora instanța de rejudecare trebuie să se conformeze hotărârii instanței de apel, în măsura în care situația de fapt rămâne cea avută în vedere la soluționarea apelului.

Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, dacă hotărârea a fost desființată în apelul procurorului, declarat în defavoarea inculpatului sau în apelul părții vătămate, instanța care rejudecă poate pronunța și o pedeapsă mai grea decât cea arătată în art. 372 alin. (2) și art. 373.

În cauza pendinte, faptele comise de inculpați au fost calificate de procurorul care a întocmit rechizitoriul ca fiind infracțiuni de violare de domiciliu în formă agravată, prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și tâlhărie în formă agravată, prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., comise în concurs real, potrivit prevederilor art. 33 lit. a) din același Cod. Față de inculpații majori P.N. și T.I.G. s-a reținut agravanta prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., iar inculpatului D.I.C. i-au fost aplicate prevederile legale vizând starea de minoritate, respectiv art. 99 și urm. C. pen.

În primul ciclu procesual, judecătorul fondului a dispus, în ședința publică din data de 17 mai 2012, schimbarea încadrării juridice, în sensul de a se reține în sarcina fiecăruia dintre inculpați și săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzute de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza a II-a C. pen.

Pronunțând hotărârea, i-a condamnat pe cei trei inculpați pentru comiterea a trei infracțiuni în concurs real (în loc de două, așa cum erau reținute în rechizitoriu), și anume: violare de domiciliu în formă agravată, prev. de art. 192 alin. (2), viol având ca urmare moartea victimei, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza a II-a C. pen. și tâlhărie în formă agravată, prev. de 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a) și c) și alin. (3) teza a II-a C. pen.

Această sentință a fost criticată de procuror nu sub aspectul încadrării juridice date faptelor, ci doar al procedeului utilizat de instanță, considerat ca nelegal, întrucât judecătorul nu a consemnat dispoziția de schimbare a calificării juridice în minuta sentinței pronunțate la aceeași dată, 17 mai 2012.

Un alt motiv de apel formulat de procuror viza omisiunea introducerii în cauză și citării Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Argeș.

Inculpații au formulat critici în privința modului de individualizare a pedepselor, solicitând reducerea acestora, în raport cu contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii.

Instanța de control judiciar, pronunțând Decizia nr. T31/A/MF/2012, a primit prima critică, vizând nelegalitatea, ca fiind pertinentă, constatând că au fost încălcate dispozițiile art. 334 C. proc. pen. și precizând că, oricum, judecătorul care a procedat la schimbarea încadrării juridice devenise incompatibil și era dator a se abține de la soluționarea cauzei.

În decizia de trimitere a cauzei spre rejudecare, ca urmare a desființării sentinței, se menționează că toate celelalte critici formulate de parchet și de către inculpați "urmează a fi avute în vedere cu ocazia rejudecării cauzei (...)".

În raport cu împrejurările de fapt expuse, Curtea apreciază că este eronată concluzia la care a ajuns judecătorul fondului, învestit a soluționa cauza în cel de-al doilea ciclu procesual, aceea că apelul procurorului ar fi fost formulat doar în favoarea inculpaților și că ar opera principiul prevăzut de art. 372 C. proc. pen.

De aceea, argumentul pentru care a fost respinsă de plano cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de procuror în ședința publică din 21 mai 2013, acela că s-ar fi "reformulat apelul", în sensul că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești ar fi declarat apel în favoarea inculpaților și l-ar fi "transformat ulterior în defavoarea acestora", nu poate fi primit de Curte.

Tribunalul se afla în situația prevăzută la art. 385 alin. (2) C. proc. pen., text de lege care îi permitea să facă o analiză asupra temeiniciei cererii cu a cărei soluționare fusese învestit, în temeiul art. 334 C. proc. pen.

2). În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 320

1

C. proc. pen.:

Reținând incidența art. 372 din Cod în procedura rejudecării, instanța de fond s-a considerat obligată a face aplicațiunea art. 320

1

, referitor la procedura simplificată, chiar și față de inculpatul T.I.G., care a declarat: "nu este adevărată reținerea din actul de sesizare în sensul că aș fi lovit-o pe victimă cu coada unui topor pe care ulterior aș fi introdus-o în vaginul acesteia".

Aceasta, deși prin încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2013, văzând poziția inculpatului sus-numit, a dispus citarea martorilor audiați în faza de urmărire penală și a procedat apoi la audierea acestora.

În considerentele sentinței de condamnare nr. 11/MF/2013 se face aprecierea (de asemenea eronată, în opinia Curții) că, deși inculpatul T.I.G. nu a recunoscut folosirea toporului la săvârșirea infracțiunii, nu s-ar fi putut înlătura beneficiul acordat de legiuitor și reținut de prima instanță.

Procedând la rejudecarea cauzei, ca urmare a desființării primei sentințe în apelul declarat și de procuror, vizând motive de nelegalitate și prin care se cerea menținerea schimbării calificării juridice date faptelor, din două infracțiuni comise în concurs, în trei infracțiuni (cu reținerea și a violului în formă agravată, urmat de moartea victimei), instanța de fond era datoare să pronunțe o hotărâre legală și temeinică, cu citarea legală a tuturor părților (inclusiv a Serviciului de probațiune, așa cum a și procedat) și să facă o analiză asupra temeiniciei acuzațiilor, a calificării date în drept faptelor, a textelor de lege aplicabile speței, conform art. 343 C. proc. pen.

În condițiile în care unul dintre inculpați a contestat fapta descrisă în rechizitoriu, sub aspectul modalității în care ea a fost comisă (cu sau fără topor), judecătorul nu mai putea face aplicațiunea art. 320

1

, care presupune o asumare în întregime a acuzației aduse prin rechizitoriu, iar nu parțială (alin. (2) al art. 320

1

).

Aceasta, mai ales în condițiile în care acest "amănunt nesemnificativ" al utilizării toporului în provocarea de suferințe victimei, negat de către inculpatul T.I.G., are o importanță covârșitoare în stabilirea corectei încadrări juridice a faptelor, după cum se va arăta în continuare.

3). Asupra calificării juridice a faptelor:

Curtea de apel a reținut că starea de fapt stabilită de judecătorul fondului corespunde întocmai probatoriului administrat în cauză, fiind fără dubiu că, după consumarea de băuturi alcoolice în barul din localitatea Tutana, cei trei coinculpați, rămași fără bani, au hotărât să meargă la domiciliul victimei S.E., pentru a sustrage bani.

Aceasta a fost intenția inițială a infractorilor și, în realizarea ei, în noaptea de 21 spre 22 ianuarie 2012 au pătruns fără drept în domiciliul bătrânei în vârstă de 88 de ani. Inculpatul T.I.G. a împins cu umărul ușa de la intrarea în casă, deschizând-o, după care a trântit-o la pământ pe victimă și a imobilizat-o, urcându-se cu genunchii pe pieptul acesteia.

Pentru ca victima să nu strige după ajutor, inculpatul sus-numit i-a pus peste gură o căciulă găsită în casă, iar ceilalți doi au căutat în cameră bani, fără a găsi.

Cele întâmplate ulterior vorbesc în mod clar despre faptul că inculpații au acționat cu cruzime, supunând-o pe victimă la acte sexuale de o intensitate și o suferință atroce, după cum menționează chiar judecătorul fondului, în sentința atacată.

Astfel, inculpații T.I.G. și P.N. și-au înfășurat mâinile într-o pungă pe care au găsit-o în încăpere și le-au introdus pe rând în vaginul victimei, cu intenția de a-i produce suferințe cât mai mari. Inculpatul T.I.G. a lovit-o pe victimă cu coada unui topor în zona abdominală, după care, continuând agresiunea sexuală, a introdus coada toporului în vaginul victimei.

Nemaiputând suporta durerile cumplite, victima le-a spus celor trei unde ținea suma de 230 lei, bani pe care inculpații și i-au însușit și au plecat de la locul faptei, lăsând-o pe victimă să zacă pe podea într-o baltă de sânge, așa cum a fost găsită decedată în dimineața zilei următoare.

Deși inculpatul T.I.G. a negat că a folosit toporul în comiterea agresiunii asupra victimei, atât în prima declarație dată în fața instanței de fond, cât și în rejudecare, susținerea sa este înlăturată de constatarea preliminară în vederea întocmirii expertizei tehnico-științifice biocriminalistice genetice de către I.N.M.L. Mina Minovici București, din care reiese că la nivelul pungii de plastic folosite de inculpați pentru a-și proteja mâna și al lamei toporului ridicat de la fața locului s-a evidențiat profilul ADN aparținând victimei S.E., precum și de declarațiile coinculpaților, care se coroborează cu expertiza medico-legală realizată de S.M.L. Argeș, potrivit căreia moartea numitei S.E. a fost violentă, datorându-se unui șoc traumatic care a survenit pe fondul unui politraumatism forte, cu multiple leziuni în sfera vaginală și fracturi.

În același sens sunt și planșele fotografice efectuate la examinarea cadavrului victimei, declarația inculpatului minor D.I.C., în care acesta descrie cum cei doi coinculpați au introdus mâna în vaginul victimei "până a început să curgă sângele", declarația dată de P.N., în care arată că toată această acțiune, a introducerii în vaginul victimei a mâinii protejate de pungă și a bucății de lemn care "arăta ca o coadă de topor", se petrecea în timp ce inculpatul D.I.C. o ținea pe victimă de mâini.

În contextul arătat, victima a îndurat suferințe mari, fizice și psihice, timp îndelungat, iar actele materiale comise de inculpați se circumscriu laturii obiective a infracțiunii de omor deosebit de grav, prin cruzimi, pentru a săvârși o tâlhărie, prevăzute de art 174 rap. la art. 176 lit. a) C. pen.

În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, intenția, Curtea de apel a apreciat că inculpații au acționat în condițiile art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen., în sensul că rezultatul faptelor atroce lor a fost prevăzut (supunerea victimei la lovituri și chinuri de o asemenea intensitate, de natură a provoca fracturi și sângerări), iar lor nu le-a păsat de aceasta, acceptând un atare rezultat, constând în moartea victimei.

Pentru existenta praeterintenției ori a intenției depășite (la care face referire judecătorul fondului), instanța de apel a apreciat că este necesar ca fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată să producă un rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului. Nu acesta este cazul în speță, întrucât agresarea victimei nu a constat într-o singură lovitură, care să fi avut o urmare pe care inculpații să fi nu fi acceptat-o, socotind fără temei că nu se va produce, ci în folosirea unor procedee care au provocat victimei chinuri mari, prelungite. Faptul că cei în cauză au prevăzut rezultatul letal și că au acceptat producerea acestuia este relevat în chiar declarațiile inculpatului minor, care la un moment dat "i-a spus lui I. să o lase, că o omoară".

S-a avut în vedere de către instanța de apel și constituția fragilă a victimei (o femeie în vârstă de 88 de ani) și disproporția vădită în care aceasta se găsea cu cei trei inculpați tineri, obiectivată în multiplele leziuni traumatice produse.

Față de cele mai sus expuse, Curtea de apel a apreciat că încadrarea juridică ce se impunea a fi dată faptelor descrise este:

- pentru inculpatul T.I.G., în infracțiunile prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul P.N., în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- pentru inculpatul D.I.C., în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. d) comb. cu art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În procesul de individualizare judiciară a pedepselor, Curtea de apel a ținut seama și de prevederile art. 52 C. pen., referitoare la scopul preventiv, educativ al sancțiunii penale.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că potrivit dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., dispozițiile alin. (1) - (6) ale acestui articol nu se aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață. Potrivit art. 141

1

C. pen., prin pedeapsă prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.

Potrivit art. 176 C. pen., omorul deosebit de grav se pedepsește cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

În acest context, solicitarea inculpaților, în sensul aplicării procedurii simplificate și, drept consecință, reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, a fost considerată de către instanța de apel, ca fiind nefondată.

Față de cele menționate, prin Decizia penală nr. 147/A din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș, împotriva Sentinței penale nr. 11/MF din 27 mai 2013, pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 2408/109/2012*.

A fost desființată, în parte, sentința penală și rejudecând, au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaților în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor.

A fost înlăturată aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. față de toți inculpații.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor și schimbată încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, astfel:

- pentru inculpatul T.I.G., din infracțiunile prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. a), c) și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. în infracțiunile prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.; art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpatul P.N., din infracțiunile prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

- pentru inculpatul D.I.C., din infracțiunile prev. de art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen. și art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. și alin. (3) teza a II-a C. pen., cu aplic. art. 99 C. pen., în infracțiunile prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. d) comb. cu art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. cu aplic. art. 99 și urm. C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 99 C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Au fost condamnați inculpații T.I.G. și P.N., în prezent aflați în Penitenciarul Colibași, astfel:

- la câte 18 ani închisoare, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prev. de art. 174 C. pen. și art. 175 lit. d) C. pen. combinat cu art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen. și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și e) C. pen.;

- la câte 16 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie în formă agravată, prev. de art 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplic. art. 75 lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpaților, de 18 ani închisoare, 16 ani închisoare și 5 ani închisoare și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 18 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și e) C. pen.

A fost condamnat inculpatul D.I.C. la:

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. și art. 175 lit. d) C. pen. comb.cu art. 176 lit. a) și d) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm.C. pen.;

- 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplic. art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de 8 ani închisoare, 7 ani închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare și s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele, de 8 ani închisoare.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate.

A fost menținută starea de arest a apelanților - inculpați P.N., T.I.G. și D.I.C. și deduce la zi prevenția.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de apelanții -inculpați P.N., T.I.G. și D.I.C.

Au fost obligați apelanții-inculpați la câte 2000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 300 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu și câte 135 lei reprezentând taxa expertizei medico-legală, avansată din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva Deciziei penale nr. 147/A din 11 decembrie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au declarat recurs inculpații P.N. și T.I.G.

Niciunul dintre recurenți nu a motivat calea de atac prin declarația de recurs.

Ulterior, la data de 29 ianuarie 2014, apărătorul din oficiu al inculpatului T.I.G., a depus la dosar un înscris prin care a învederat instanței că motivul de recurs se întemeiază pe dispozițiile art 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

La data de 30 aprilie 2014, apărătorul din oficiu al inculpatului P.N. a depus motive de recurs în scris, criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, conform art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepsei prin reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 72 și 74 C. pen., cărora să li se dea o mai mare eficiență, luând în considerare că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a colaborat cu organele de anchetă în vederea aflării adevărului, a recunoscut faptele, a avut o conduită bună și după săvârșirea acestora, precum și a dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., întrucât inculpatul a solicitat judecarea cauzei în cadrul procedurii simplificate.

De asemenea, a arătat că instanța de apel, în mod greșit, a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din tâlhărie ce avut ca urmare moartea victimei, în omor deosebit de grav, întrucât în cadrul rezoluției infracționale a inculpatului nu a existat intenția de omor, ci doar aceea de tâlhărie.

Cu ocazia dezbaterilor, apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat T.I.G. a solicitat reaprecierea probelor aflate la dosar și micșorarea pedepselor, iar în ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, a solicitat în ceea ce privește infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, să se facă aplicarea legii vechi, iar în ceea ce privește infracțiunile de violare de domiciliu și tâlhărie a apreciat legea nouă ca fiind mai favorabilă inculpatului, în concluzie solicitând contopirea pedepselor pe legea veche.

Cu aceeași ocazie, apărătorul din oficiu al recurentului - inculpat P.G., a susținut cazul de casare invocat în motivele scrise de recurs, fără a formula critici suplimentare.

Ambele recursuri au fost motivate cu respectarea dispozițiilor art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Analizând decizia recurată atât din perspectiva criticilor formulate cât și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual-penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Cum decizia atacată a fost pronunțată la data de 11 decembrie 2013 sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură penală anterior, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin legea anterior menționată s-a realizat o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a motivului de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Recursul declarat de inculpatul T.I.G. a fost întemeiat pe cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

În conformitate cu dispozițiile art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., hotărârea este supusă casării când este contrară legii, sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În realitate, prin motivul de recurs nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de fond și de cea de apel.

Și sub acest aspect, Legea nr. 2/2013 a limitat posibilitatea instanței de recurs de a analiza cauza, abrogând în mod expres cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., singurul care dădea posibilitatea instanței de recurs să analizeze situația de fapt, dar și atunci, numai în anumite condiții.

Referitor la critica formulată de recurentul inculpat P.N. cu privire la greșita individualizare a pedepsei, se constată că nu se încadrează în cazul de casare invocat, prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Stabilirea pedepsei pe baza criteriilor prev. de art. 72 C. pen. constituie o operațiune de apreciere și este atributul exclusiv al primei instanțe și al instanței de apel (aceasta din urmă în virtutea caracterului devolutiv total al apelului), neputând face obiectul examinării cauzei de către instanța de recurs.

Înalta Curte nu poate proceda la o reapreciere a probelor din perspectiva individualizării pedepsei sau a modului de executare, acestea neîncadrându-se în chestiunile de drept, singurele ce pot fi analizate de instanța de recurs în limitele procedurale stabilite de Legea nr. 2/2013.

Inte