ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2154/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2154/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor

de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 612 din 11 decembrie 2012

Tribunalul Giurgiu, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art.

10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.A. pentru săvârșirea

infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art.

25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

(modificată și completată) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a

fost condamnat inculpatul G.I.M. la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) art. 14 lit. a) și c) și art. 16 din Legea nr. 143/2000 (modificată

și completată), cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost

condamnat același inculpat la 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiuni de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3

(trei) ani și 4 (patru) luni închisoare.

A fost aplicată

inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2

(doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, ca

pedeapsă accesorie.

În baza art. 8 din

Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a

fost condamnată inculpata P.M. la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2), art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 (modificată și

completată) cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe

aceeași inculpată la 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.

pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani și 8

(opt) luni închisoare.

A fost aplicată

inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64

alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C.

pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, ca

pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 din

Legea nr. 143/2000 modificată și completată, a confiscat cantitatea de 2,15 gr

heroină de la inculpatul G.I.M., aflată la Camera de Corpuri delicte din cadrul

IGPR conform dovezi din 23 septembrie 2010.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul G.I.M. la plata sumei de 600 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu parțial apărător

oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului de Justiție, iar inculpata P.M.

la 900 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu apărător

oficiu în faza de urmărire penală și 300 lei în faza de judecată, fiind

avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile

judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia cu privire la

inculpatul T.A., iar onorariile apărătorilor din oficiu de 200 lei în faza de

urmărire penală și 300 lei în faza de judecată, fiind avansate din fondurile

Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța

această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză,

prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la

data de 28 iulie 2010, numitul A.C.C., deținut în Penitenciarul Giurgiu, a

formulat un denunț cu privire la faptul că un funcționar public cu statut

special, respectiv inculpatul G.I.M., zis (G.), în înțelegere cu alți deținuți

printre care și T.A. (zis Z.), comandă droguri de mare risc unor persoane

aflate în libertate, pe care apoi le introduce în penitenciar și le livrează

deținuților prin intermediul lui T.A..

În baza acestui

denunț, prin încheierea din 29 iulie 2010, Tribunalul Giurgiu a dispus

interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul

G.I.M., pe o perioadă de 30 de zile.

Ulterior, prin

încheierea din 26 august 2010, Tribunalul Giurgiu a autorizat interceptarea și

înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul T.A., pe o

perioadă de 30 de zile.

Prin încheierea din 2

septembrie 2010 a Tribunalului Giurgiu, s-a dispus interceptarea și

înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați de pe alte

telefoane, cu alte numere, pe o perioadă de 30 de zile, precum și cele purtate

de către inculpata P.M..

Din coroborarea

probelor administrate a reieșit că la data de 2 septembrie 2010, inculpata P.M.

zisă "R." a cumpărat cantitatea de 2,20 grame heroină, din București

și, după ce a discutat la telefon cu inculpatul G.I.M. s-a deplasat în

municipiul Giurgiu, s-a întâlnit cu acesta din urmă și i-a înmânat drogurile.

A doua zi, 3

septembrie 2010, inculpatul G.I.M. a introdus drogurile în Penitenciarul

Giurgiu și le-a ascuns într-o toaletă din incinta sectorului "Vizite"

din cadrul penitenciarului. La scurt timp după acest fapt, inculpatul G.I.M. a

fost percheziționat de lucrătorii din cadrul Penitenciarului Giurgiu, situație

care l-a determinat pe acesta să nu încerce să recupereze drogurile ascunse în

aceeași zi.

În data de 6

septembrie 2010, inculpatul G.I.M. a formulat un denunț prin care aducea la

cunoștință organelor de urmărire penală existența grupului infracțional din

care el făcea parte și a descris modalitatea în care el introducea drogurile în

Penitenciarul Giurgiu, precum și persoanele implicate.

Totodată acesta a

indicat unde erau ascunse drogurile introduse în Penitenciar la data de 3

septembrie 2010 și s-a oferit să conducă organele de urmărire penală la locul

respectiv.

În prezența organelor

de urmărire penală, a șefului de tură, subcomisar B.M., agent șef P.F. (ambii

din cadrul Penitenciarului Giurgiu), a avocatului ales P.R., inculpatul G.I.M.

a indicat locul unde ascunsese o "bilă" confecționată din folie de

plastic lipită prin ardere ce conținea o substanță de culoare bej; bila era

ascunsă în toaleta din cadrul unui corp de clădire denumit "Sector

Vizite", în spatele conductei de alimentare cu apă (procesul verbal din 6

septembrie 2010).

Din raportul de

constatare tehnico-științifică din 13 septembrie 2010, a rezultat că proba

analizată este constituită din 2,20 grame heroină.

Inculpatul G.I.M. a

recunoscut săvârșirea faptelor, acesta declarând că în cursul lunii iulie 2010,

a fost constrâns de către inculpatul T.A. și cumnatul acestuia poreclit

"G." (persoană neidentificată) pentru a introduce droguri în

Penitenciarul Giurgiu, drogurile fiind procurate și înmânate acestuia de

inculpata P.M.. Inculpatul G.I.M. a acceptat și s-a înțeles cu celelalte persoane

să introducă droguri în penitenciar, drogurile fiind transportate fie de

inculpata P.M. în municipiul Giurgiu, fie inculpatul G.I.M. se deplasa în

localitatea Bragadiru unde locuia aceasta și intra astfel în posesia

drogurilor, în schimbul acestor servicii inculpatul G.I.M. primea sume de bani

cuprinse între 50 - 300 lei. În activitatea infracțională, inculpatul G.I.M.

folosea mai multe telefoane mobile, acesta evitând pe cât posibil convorbirile

telefonice și purta astfel de discuții doar când era sigur că nu poate fi

interceptat sau discuta cu inculpata P.M. și aceasta, ulterior, vorbea cu

inculpatul T.A.. A susținut că stabilise un limbaj codificat cu persoanele

implicate în activitatea infracțională, folosind expresii diverse pentru

"identificare" - unchiule", "nepoate", iar pentru

droguri erau folosite alte cuvinte/expresii ("bani",

"CD-uri"). În baza acestei înțelegeri, inculpatul G.I.M. a introdus

droguri în penitenciar de mai multe ori, acestea ajungând la inculpatul T.A.,

de regula prin intermediul altor persoane private de libertate. La data de 2

septembrie 2010, a primit o informație din partea inculpatului T.A., în timp ce

era de serviciu pe Secția 1 B, de la o persoană privată de libertate pe nume

"B." (neidentificat) că în seara respectivă va primi o cantitate de

droguri de la inculpata P.M.. În aceeași zi, seara, în jurul orei 20,30,

inculpata P.M. i-a adus la locuința acestuia din Giurgiu o "bilă"

care trebuia să ajungă a doua zi la inculpatul T.A.. În jurul orei 22,02,

inculpatul G.I.M. a apelat-o pe inculpata P.M. și a avertizat-o să nu-i mai

comunice nimic soției acestuia despre drogurile aduse în acea seară (ori de

câte ori se discuta telefonic de droguri se folosea termenul "bani",

iar dacă era vorba de droguri introduse în penitenciar se folosea expresia

"bani din Bulgaria"), deoarece soția acestuia îl amenințase că îl va

denunța autorităților pentru traficul de droguri. A doua zi, 3 septembrie 2010,

a reușit să introducă drogurile în penitenciar și le-a ascuns într-o toaletă

dintr-o clădire din cadrul Sectorului "Vizite", urmând ca ulterior să

le "plaseze" persoanelor indicate de inculpatul T.A.. La scurt timp a

fost percheziționat de funcționarii din penitenciar, fără însă a se găsi

drogurile asupra sa. În data de 5 septembrie 2010, a fost apelat în jurul orei

10,00 de către inculpata P.M. care dorea lămuriri cu privire la faptul că

drogurile nu ajunsese la inculpatul T.A., dar inculpatul i-a spus că a reușit

să introducă "banii" (drogurile) în Bulgaria (penitenciar) însă urma

ca ulterior, pe un alt telefon, să-i comunice locul unde erau ascunse pentru ca

persoanele private de libertate care aveau acces în acel sector să intre în

posesia lor.

Declarațiile acestui

inculpat se coroborează cu alte probe administrate în cauză, din care rezultă

că la data de 2 septembrie 2010, inculpata P.M. s-a deplasat în municipiul

Giurgiu și i-a înmânat inculpatului G.I.M. cantitatea de 2,20 grame heroină

(întâlnirea a avut loc la locuința învinuitului G.I.M.). În jurul orei 21,40,

inculpatul G.I.M. i-a telefonat inculpatei P.M. și i-a adus la cunoștință

acesteia să nu-i spună nimic soției acestuia în legătură cu întâlnirea din acea

seară. Urmare a întâlnirii și discuțiilor anterioare, la data de 5 septembrie

2010, în jurul orei 10,14 are loc o convorbire telefonică între inculpatul

G.I.M. și inculpata P.M., iar inculpatul G.I.M. i-a povestit cum în data 3

septembrie 2010 a fost percheziționat în penitenciar, fiind suspect că

transportă droguri, că sunt ascultate telefoanele, că a fost urmărit pas cu pas

în concediu când a călătorit cu soția sa și că nu mai poate să continue

activitatea infracțională. Inculpata P.M. l-a întrebat dacă au găsit

"banii" la el adică drogurile, iar el a răspuns că nu și că i-a lăsat

într-un anumit loc, în siguranță. Inculpatul G.I.M. se plângea că soția sa l-a

amenințat cu pușcăria și că o să-i facă "manevră" cât de curând.

Inculpata P.M. îl sfătuiește fie să își dea demisia, fie să înceteze o perioadă

de a mai face ceva rău. Inculpatul G.I.M. i-a atras atenția însă, că hotărârea

de a nu mai continua activitatea infracțională este definitivă, pentru că în

penitenciar au instalat un aparat care "scanează" organismul uman,

inculpatul bănuind că telefoanele sunt ascultate, astfel că i-a adus la

cunoștință inculpatei P.M. că o va suna de pe alt telefon, pe telefonul soacrei

acesteia și îi va spune unde sunt ascunși "banii" (adică drogurile)

pentru ca aceasta să-i comunice inculpatului T.A.. După această convorbire, la

ora 11,00, inculpatul T.A. a contactat-o telefonic pe inculpata P.M. și au

vorbit despre discuția avută de aceasta cu inculpatul G.I.M. în urmă cu

aproximativ o oră. Astfel, aceasta îi relatează starea sufletească în care se

afla inculpatul G.I.M., despre problemele acestuia cu soția sa, despre faptul

că este urmărit peste tot că nu mai dorește să continue activitatea

infracțională, nici cu aceștia, nici cu alte persoane. De asemenea, inculpata

P.M. îi comunica acestuia și informațiile privind instalarea aparatului de

scanat a organismului celor care intră în penitenciar "S-a băgat un aparat

pe care te sui și se vede ce e în burtă".

Inculpatul T.A. nu a

recunoscut săvârșirea faptelor, acesta a susținut că nu a discutat niciodată cu

învinuitul G.I.M. decât în ceea ce privește relațiile stricte funcționar public

- persoană privată de libertate.

La data de 28

februarie 2012, a fost efectuată confruntarea între inculpatul G.I.M. și

inculpatul T.A., ocazie cu care inculpatul G.I.M. a declarat că știe persoana

care este de față, l-a cunoscut în Penitenciarul Giurgiu în perioada în care a

lucrat în această unitate, dar nu poate preciza numele și prenumele acestuia.

Pe măsură ce răspundea întrebărilor adresate, inculpatul G.I.M. a realizat că

acea persoană este învinuitul T.A. zis "Z.", dar că este foarte mult

schimbat din punct de vedere fizic, deoarece în vara anului 2010 era mult mai

slab (era consumator de droguri), iar întâlnirile dintre aceștia erau foarte

scurte, deoarece, de teama de a nu fi descoperiți, la indicațiile învinuitului

T.A., se foloseau persoane interpuse pentru ca niciodată drogurile să nu le

înmâneze direct acestuia ci prin intermediari. Deoarece intermediarii erau

înlocuiți frecvent, inculpatul G.I.M. nu a putut să indice numele acestora, în

vederea identificării.

Inculpata P.M. a

declarat inițial (18 ianuarie 2011 că, în urmă cu 6 - 7 luni, a fost căutată la

locuința sa din Bragadiru, județul Ilfov de către un gardian din cadrul

Penitenciarului Giurgiu, pe nume "G.", fiind trimis de către

inculpatul T.A., pentru ca aceasta să-i înmâneze telefoane pentru a fi introduse

în penitenciar. După câteva zile, inculpatul G.I.M. i-a propus acesteia să

introducă droguri în penitenciar, iar inculpata urma să procure drogurile, pe

care le înmâna inculpatului G.I.M., acesta le înmâna la rândul său inculpatului

T.A., iar acesta din urmă le înmâna unor persoane private de libertate din

"Clanul T.", aceștia fiind de fapt cei care comandau drogurile.

Inculpatul T.A. a procedat în acest mod, nu pentru a vinde drogurile

În penitenciar, ci

pentru a obține astfel doza zilnică de heroină pentru consumul propriu.

Drogurile erau cumpărate în urma discuțiilor purtate cu inculpatul T.A., iar

acesta la rândul său primea "dispoziții" de la "T.".

Inculpata a comis fapta pentru a-l ajuta pe inculpatul T.A., acesta fiind amenințat

de cei din clanul "T." și de asemenea pentru că se simțea amenințată

de rudele acestora din urmă.

Ulterior, la momentul

prezentării materialului de urmărire penală, aceasta a revenit asupra acestei

declarații și a susținut că l-a cunoscut întâmplător pe inculpatul G.I.M., ea

fiind "ghicitoare în cărți" iar în această calitate acesta a apelat

la ea. La scurt timp, inculpatul G.I.M. i-a propus ca ea să cumpere droguri

pentru ca la rândul său să le vândă în penitenciar, după care a fost apelată

telefonic de un bărbat care s-a prezentat ca fiind "E. din clanul T."

care i-a adus la cunoștință că drogurile sunt pentru el. În baza înțelegerii

intervenite astfel, inculpata P.M. primea diverse cantități de droguri de la

persoane necunoscute în diverse locuri din București, persoane trimise la

întâlnire de inculpatul G.I.M.; drogurile astfel obținute le înmâna acestuia ca

ulterior să fie introduse în penitenciar. A susținut că ea a cerut la un moment

dat să nu mai continue să introducă droguri în penitenciar, însă inculpatul

G.I.M. a forțat-o să continue, a susținut de asemenea că nu a vorbit niciodată

la telefon cu T.A. despre legăturile sale cu inculpatul G.I.M. și nici acesta

cu T.A..

Audiați în fața

instanței inculpații G.I.M. și P.M. au recunoscut faptele și au solicitat ca

judecata să se facă pe baza materialului probator administrat în cursul

urmăririi penale pe care îl cunosc și și-l însușesc și, în consecință să se

facă aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpatul T.A. nu a

recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Au fost audiați

martorii din lucrări, D.R.D., A.C.C., I.C., Z.I., B.G., M.A..

Inculpatul T.A. a

solicitat proba cu trei martori pentru a-și dovedi nevinovăția, respectiv P.G.,

P.M. și P.E., deținuți în Penitenciarul Giurgiu.

Instanța a încuviințat

proba solicitată, a dispus citarea martorilor însă la termenul de judecată din

14 noiembrie 2012, au fost prezenți doi dintre aceștia, respectiv P.G. și P.E.,

iar inculpatul T.A., nu a insistat în audierea celui de-al treilea martor.

Cu privire la activitatea

infracțională a inculpaților G.I.M. și P.M., instanța a constatat că nu există

nici un dubiu, fiecare recunoscând partea sa de contribuție în derularea

acestei activități.

Din înregistrările

convorbirilor telefonice autorizate de către Tribunal rezultă că inculpatul

G.I.M. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu numitul D.M., cu P.G. și cu

inculpata P.M..

Analizând cu atenție

conținutul acestor convorbirii nu rezultă vreo implicare a inculpatului T.A.,

nici chiar vreo aluzie la persoana acestuia.

Există o singură

convorbire, purtată între Z. (inculpatul T.A.) și inculpata P.M. (transcriere),

din cuprinsul căreia nu rezultă că inculpatul T.A. îi solicită acestei droguri

sau îl instigă să procure droguri pentru el sau pentru a le vinde altor deținuți.

Ori, prin

rechizitoriu, inculpatul T.A. este trimis în judecată pentru asociere în

vederea săvârșirii de infracțiunii și instigare la trafic de droguri.

Din cuprinsul

convorbirilor telefonice autorizate a fi interceptate nu rezultă existența nici

unei asocieri între inculpații G.I.M. și P.M. și nici între T.A. și celelalte

persoane care au purtat discuții telefonice cu ceilalți doi inculpați.

Nici din declarațiile

martorilor audiați în cauză nu rezultă că inculpatul T.A. primea droguri de la

inculpatul G.I.M. și le vindea altor deținuți.

Apărarea acestuia

inculpat, că ar fi fost constrâns de inculpatul T.A. și de alți deținuți să le

procure droguri, nu a putut fi dovedită.

De altfel, acest

inculpat s-a dovedit că a fost implicat în activități de acest gen și cu alte

persoane.

Astfel, în Dosarul

nr. 92/D/P/2010 al DIICOT - Biroul Teritorial Giurgiu, din rechizitoriul emis

la data de 6 octombrie 2010, rezultă că G.I.M. a avut calitatea de martor, dar

relațiile acestuia se circumscriu tot traficului de droguri, în care sunt

implicate alte persoane.

Instanța a constatat

că materialul probator administrat în cauză nu face dovada vinovăției

inculpatului T.A. cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din

Legea nr. 39/2003 și art. 25 C. pen., raportată la art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 și în

consecință a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la

art. 10 lit. c), C. proc. pen.

Chiar dacă acest

inculpat este recidivist, fost consumator de droguri, condamnat în prezent tot

pentru trafic de droguri, aceste circumstanțe personale nu sunt de natură să

determine condamnarea sa, în lipsa unui probatoriu consistent.

Cu privire la

inculpații G.I.M. și P.M., constatând vinovăția acestora pe deplin dovedită și

recunoscută, instanța a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, cu aplicarea

art. 320 C. proc. pen.

La individualizarea

pedepselor s-a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise,

împrejurarea că inculpatul G.I.M. în calitatea de funcționar public în cadrul

Penitenciarului Giurgiu, din dorința de a obține ilegal bani, a sfidat ordinea

publică, a încurajat consumul de droguri, în concret a disprețuit statutul pe

care îl avea.

Pentru ambii

inculpați, s-a apreciat că nu există motive ca aceștia să beneficieze de

circumstanțe atenuante, astfel că s-a stabilit ca pedepsele să fie executate

regim de detenție.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial București și inculpații G.I.M. și P.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În apelul parchetului

se critica sentința pentru greșita achitare a inculpatului T.A., contrar

probelor administrate în cauză.

Din coroborarea

declarațiilor inculpatului G.I.M., parțial ale inculpatei P.M., din depozițiile

martorilor D.R.D., I.C., parchetul a considerat că rezultă că drogurile găsite

asupra martorului denunțător A.C.C. la 19 august 2010, erau cumpărate de la

inculpatul T.A..

S-a mai susținut, de

asemenea, că inculpata P.M., se ocupa cu procurarea drogurilor pe care la

înmâna inculpatului G.I.M., care la rândul său le înmâna inculpatului T.A., fie

direct, fie prin intermedierea altor persoane, între inculpatul T.A. și

inculpata P.M. existând o comunicare codificată cu privire la circuitul

drogurilor, acestea fiind cumpărate în urma unor demersuri și acte de instigare

comise de inculpatul T.A., asupra inculpatului G.I.M., în cauză existând și o

convorbire telefonică din 5 septembrie 2010 purtată de inculpatul T.A. cu

inculpata P.M. din care reiese că aceștia cunoșteau întreaga activitate pe care

o puseseră la care pentru introducerea de droguri în penitenciar.

În apelul inculpatului

G.I.M., motivat în scris, se solicita o reindividualizare a pedepsei prin

stabilirea unui cuantum sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere

poziția cooperantă cu organele judiciare - motiv pentru care i s-a reținut și

art. 16 din Legea nr. 143/2000, ceea ce ar putea conduce și la reținerea art.

19 din Legea nr. 682/2002.

Mai solicita a se

avea în vedere și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a),

c) C. pen. și stabilirea unei pedepse în regimul suspendării sub supraveghere,

prin luarea în considerare a circumstanțelor personale - lipsa antecedentelor

penale, fiind reintegrat social, angajat în muncă, căsătorit și cu un copil

minori în întreținere.

În apelul inculpatei

P.M., motivat în scris, se solicita reindividualizarea pedepsei prin aplicarea

unui cuantum redus față de circumstanțele personale - lipsa antecedentelor

penale, doi copii minori, dar și suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

Prin memoriul depus

la 12 septembrie 2013 - inculpata și-a reformulat criticile aduse sentinței, în

sensul că a susținut că nu a comis infracțiunea, în același sens fiind și

susținerile - prin avocat din oficiu - de la dezbateri, când a solicitat

achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen., motivat de

lipsa probelor în sensul comiterii infracțiunii.

Curtea, examinând

potrivit art. 371 și art. 378 C. proc. pen., apelurile declarate în cauză a

constatat că apelul parchetului este întemeiat, în schimb apelurile celor doi

inculpați fiind neîntemeiate.

În aplicarea art. 378

alin. (1) D.R.D. C. proc. pen. instanța de apel a audiat la termenul din 21

octombrie 2013 pe inculpatul T.A. care a declarat că este nevinovat pentru

infracțiunile de care este acuzat și nu a avut nicio legătură cu inculpata P.M.

pentru a-i procura droguri.

Inculpații G.I.M. și

P.M., la același termen, nu au fost de acord să dea declarații în fața

instanței de apel, menținându-și declarațiile din fața instanței de fond.

Examinând criticile

din apelul parchetului, s-a constatat că acestea sunt întemeiate, instanța de

fond, în mod greșit dispunând achitarea inculpatului T.A., contrar probelor

administrate.

Inculpatul T.A. a

fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr.

39/2003, cu referire la art. 323 C. pen. și pentru cea prev. de art. 25 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14

lit. c) din Legea nr. 143/2000 (fapta fiind comisă într-un loc de detenție),

infracțiuni pe care inculpatul le-a negat pe parcursul procesului.

S-a arătat că la

dosarul cauzei se află denunțul martorului A.C.C., din care rezultă că

inculpatul T.A. "distribuia" droguri în penitenciar (inclusiv acestui

martor), droguri pe care le introducea inculpatul G.I.M.. Martorul arată că

inculpatul T.A. este cunoscut sub porecla "Z.", acest martor arătând

și modalitatea în care procedează inculpatul T.A. pentru a intra în posesia

drogurilor și a le distribui.

Ulterior, s-a reținut

faptul că acest martor, la audierea la fond a revenit asupra declarației

anterioare, doar cu privire la inculpatul T.A., aspect ce nu poate conduce la

înlăturarea declarației de la urmărirea penală, întrucât, pe de o parte nu sunt

reliefate împrejurări faptice care să justifice o asemenea revenire, iar pe de

altă parte susținerile martorului A.C.C. nu sunt singurele pe care se sprijină

acuzarea.

Martorul I.C., a

relatat la urmărirea penală că inculpatul T.A. - cunoscut drept "Z."

este cel care, prin intermediul inculpatului G.I.M. procura droguri pe care le

distribuia în penitenciar, martorul fiind prezent la momentul când martorul

A.C.C. a cumpărat de la inculpatul T.A. droguri, în timp ce se afla în curtea

de plimbare. Și acest martor, în fața instanței arată că nu inculpatul T.A.

este cel denumit "Z." la care s-a referit în declarația de la urmărirea

penală, dar aceleași considerente expuse la situația martorului A.C.C., sunt

incidente și pentru acest martor.

S-a apreciat că

declarațiile constante ale inculpatului G.I.M. pe parcursul procesului,

inclusiv cele consemnate la confruntarea cu inculpatul T.A., conturează alături

de celelalte dovezi implicarea inculpatului T.A. În activitatea infracțională

de care este acuzat, în același sens fiind și primele declarații date de

coinculpata P.M..

În continuare s-a

reținut că la dosar se află mai multe transcrieri ale unor convorbiri

telefonice purtate de inculpata P.M. cu inculpatul G.I.M., cu inculpatul T.A.,

din care rezultă că acesta cunoștea funcționarea cercului relațional pentru

procurarea, introducerea și distribuirea drogurilor în penitenciar, folosind un

limbaj codificat, dar și că primise informații cu privire la dotarea

penitenciarului cu un aparat de depistare a drogurilor prin scanarea corpului

uman, tocmai pentru ca acesta să-și reconfigureze modul de acțiune, dovezile

indicate demonstrând implicare inculpatului T.A.

Din toate aceste

dovezi reiese că inculpatul T.A. era implicat în activitatea infracțională,

fiind cel care în modalitatea instigării, l-a determinat pe inculpatul G.I.M.

să introducă droguri în penitenciar, modul său de acțiune printr-o neimplicare

evidentă și directă de fiecare dată, este și consecința experienței dobândite

de acest inculpat pentru acest mod de lucru, el fiind în executarea unei

pedepse aplicate pentru o infracțiune comisă în aceeași modalitate, ceea ce

arata o perseverență infracțională, "ajutat" și de implicarea unor

funcționari publici ce-și desfășurau activitatea în penitenciar.

Astfel, vinovăția

inculpatului T.A., s-a considerat dovedită, urmând ca prin admiterea apelului

formulat de parchet, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se

desființeze în parte sentința și să se dispună condamnarea acestui inculpat.

La individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere criteriile art. 72 C. pen., natura, gravitatea

și împrejurările comiterii, locul în care se traficau drogurile (penitenciar),

starea de recidivă a inculpatului potrivit art. 37 lit. a) C. pen., astfel că o

pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, este de natură să asigure realizarea

scopului pedepsei conform art. 52 C. pen.

Cum fapta este comisă

în luna septembrie 2010, ulterior rămânerii definitive a Sentinței penale nr.

72 din 11 februarie 2009 - definitivă la 5 octombrie 2009, vor fi incidente

dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen., s-au contopit restul neexecutat din

pedeapsa de 8 ani închisoare, respectiv 805 zile, cu pedeapsa aplicată în

cauză, inculpatul executând o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu aplicarea

pedepsei complementare și a celei accesorii, cu referire la exercițiul

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În ce privește apelul

inculpatul G.I.M. s-a constatat că acesta vizează numai individualizarea

greșită a pedepsei aplicate, inculpatul solicitând aplicarea unei pedepse sub

minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul în fața

instanței de fond și-a recunoscut vinovăția solicitând și beneficiind de

prevederile art. 320

1

C. proc. pen., cum și de cele ale art. 16 din

Legea nr. 143/2000.

În apel, inculpatul a

susținut că se impune și aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, fără însă ca

la dosarul cauzei să existe un denunț în sensul acestui text și nici nu a

facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane, în calitatea cerută

de art. 19 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) pct. 1 și 2 din Legea nr. 682/2002,

astfel că nu poate fi aplicat acest text de lege.

Pedeapsa aplicată

inculpatului de 3 ani și 4 luni închisoare s-a apreciat ca fiind proporțională

cu împrejurările comiterii faptei - calitatea de funcționar public cu

activitate desfășurată în penitenciar, loc de detenție supus unor rigori și

reglementări care să conducă la îndreptarea celor aflați în executarea

pedepsei, iar nu să-și continue activitatea infracțională, poziția sinceră și

cooperantă a inculpatului care a relatat modul de acțiune și sistemul

relațional, cu natura și gravitatea faptei, dar și cu circumstanțele personale

ale inculpatului, avute în vedere de instanța fondului. Solicitarea de reținere

a circumstanțelor atenuante nu este justificată, poziția profesională a

inculpatului cerea ca acesta să nu aibă antecedente penale, iar atitudinea

avută după comiterea infracțiunii nu se rezumă numai la recunoașterea

vinovăției, ci are în vedere și aspecte ce țin de determinarea acestui

comportament. În cauză inculpatul era angrenat într-o activitate de introducere

a drogurilor în penitenciar, a fost supravegheat și surprins imediat ce reușise

să ascundă drogurile, despre care o anunțase pe inculpata P.M., apreciindu-se

că atitudinea sa a fost determinată de evidența dovezilor, așa încât nu este

justificată reținerea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Cât privește

modalitatea de executare a pedepsei, instanța s-a orientat justificat la

regimul de detenție, o altă modalitate, fără privare de libertate nu ar fi în

concordanță cu criteriile art. 72 C. pen. și nici cu scopul pedepsei, fiind

vorba de o infracțiune gravă, comisă în penitenciar, iar faptul că și într-un

asemenea loc este realizat traficul de droguri și chiar de persoane angajate

ale penitenciarului, nu poate avea nicio justificare rezonabilă care să conducă

la o altă modalitate de executare a pedepsei.

În ceea ce privește

apelul inculpatei P.M., s-a constatat, nu doar că susținerile sunt

contradictorii, în motivarea apelului, dar chiar cu poziția procesuală avută la

instanța de fond când și-a recunoscut vinovăția și a solicitat și a beneficiat

de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În apei, și-a

susținut nevinovăția pe baza acelorași dovezi avute în vedere la fond când a

solicitat și a beneficiat de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., ce

presupune a formula apărări pro cauza, fără suport faptic și probator, dar și

contrar normelor procesual penale, iar solicitarea de achitare pe temeiul art.

10 lit. b) C. proc. pen., s-a considerat a nu avea legătură cu circumstanțele

cauzei, inculpata comițând infracțiuni prevăzute de legea penală și care sunt

dovedite în cauză, dar și recunoscute la fond.

Celelalte solicitări,

cu privire la reindividualizarea pedepsei au fost considerate ca fiind

neîntemeiate, inculpatei fiindu-i aplicată o pedeapsă de 6 an și 8 luni

închisoare, având în vedere nu doar împrejurările comiterii, natura și

gravitatea faptelor, dar și gradul de implicare al inculpatei, care este major.

Aceasta era cea care procura drogurile, la preda inculpatului G.I.M. pentru a

le transporta în penitenciar și aici să ajungă la inculpatul T.A., dar și

verifica permanent pe inculpatul G.I.M. cu privire la circuitul drogurilor,

asigurându-se că acestea ajung la destinație.

Prin Decizia penală

nr. 297 din 25 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Giurgiu, împotriva Sentinței

penale nr. 612 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția

penală - cauze generale.

A fost desființată,

în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:

În temeiul art. 8 din

Legea nr. 39/2003, în ref. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1)

lit. a), C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 39

alin. (2), C. pen., s-a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat de

805 zile, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.

72 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, modificată prin

Decizia penală nr. 93 din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel București, modificată

și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3121 din 5 octombrie 2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cu pedeapsa

aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 5

ani închisoare.

În temeiul art. 25,

C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2), din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 14 lit. c), din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin.

(1) lit. a), C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b), din C. pen.

În temeiul art. 39

alin. (2), C. pen., s-a contopit restul de pedeapsă neexecutat, de 805 zile,

din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 72 din 11

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, modificată prin Decizia penală

nr. 93 din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel București, modificată și rămasă definitivă

prin Decizia penală nr. 3121 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția penală, cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie,

inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b), C. pen.

În temeiul art. 33

lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 și art. 65, C. pen., s-a dispus

ca inculpatul T.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 10

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b), din C. pen., ca pedeapsă complementară.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), din C. pen.

S-a constatat că

inculpatul T.A. este arestat în altă cauză și s-a dispus anularea MEPI nr.

80/2009 din data de 6 octombrie 2009 emis de Tribunalul Giurgiu și emiterea

unui nou mandat de executare a pedepsei potrivit prezentei decizii.

Au fost menține

celelalte dispozițiile sentinței penale apelate.

În temeiul art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate

de inculpații P.M. și G.I.M., împotriva aceleiași sentințe penale, în temeiul

art. 189 și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

În temeiul art. 189

și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.A., la plata

sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în fond.

În temeiul art. 189

și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat G.I.M.,

la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata P.M.

la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul

avocatului din oficiu, în sumă de 300 lei se avansează din fondurile

Ministerului Justiției.

Onorariul avocatului

din oficiu, desemnat pentru inculpatul intimat T.A., de 300 lei, cum și

onorariul parțial pentru avocatul din oficiu desemnat pentru inculpatul G.I.M.,

de 75 lei, s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei

decizii penale au declarat recurs în termenul legal inculpații T.A. și G.I.M.,

iar inculpata P.M. peste termenul prevăzut de C. proc. pen..

Inculpata P.M. a

criticat sentința pronunțată la fondul cauzei, apreciind că pedeapsa ce i-a

fost aplicată este prea mare raportat la aspectul că este la primul impact cu

legea penală și că este nevinovată.

Inculpatul T.A. a

susținut că este nevinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa,

că în Penitenciarul Giurgiu sunt mai multe persoane cu aceeași poreclă cu a sa

și că martorul denunțător A.C.C. a dar declarații contradictorii în cauză,

condamnarea sa având la bază declarațiile coinculpatului G.I.M., deși aceste

declarații sunt contrazise de celelalte probe administrate în dosar.

În ceea ce îl privește

pe inculpatul G.I.M., apărătorul ales al acestuia a solicitat - invocând cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. l4 și pct. 17

2

C.

proc. pen. - o reindividualizare a pedepselor prin aplicarea dispozițiilor art.

19 din Legea nr. 682/2002, solicitând totodată, față de circumstanțele

personale ale inculpatului, să se aibă în vedere ca și modalitate de executare

a pedepsei suspendarea condiționată.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14

ianuarie 2014.

Examinând cauza,

Înalta Curte apreciază că recursul formulat de inculpata P.M. este tardiv, iar

recursurile formulate de inculpații T.A. și G.I.M. sunt fondate, urmând a fi

admise din următoarele considerente:

Având în vedere data

pronunțării deciziei recurate, 25 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare

(pe 15 februarie) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea

instanțelor judecătorești și că recursurile declarate de inculpați au fost

înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16

decembrie 2013, hotărârea atacată este supusă casării în limita motivelor de

recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. (1969), care este legea

procesual penală aplicabilă în situația de față.

Potrivit art. 385

10

alin. (1), (2) C. proc. pen. anterior, recursul trebuie motivat prin cererea de

recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs

cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată.

Conform art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen. anterior, în cazul în care nu respectă

condițiile de mai sus, instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de

casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior se

iau în considerare din oficiu.

Asupra cererii de recurs formulate de inculpata

P.M.: Așa cum reiese din cuprinsul deciziei criticate, aceasta a fost prezentă

la dezbateri, astfel, că termenul de declarare a recursului curge de la

momentul pronunțării, respectiv, data de 25 noiembrie 2013.

La Dosarul Înaltei

Curți se regăsesc motivele de recurs formulate de aceasta, cererea fiind

înregistrată la data de 14 februarie 2014 la registratura generală a Înaltei

Curți de Casație și Justiție. Față de dispozițiile art. 385

3

C.

proc. pen. anterior, care prevăd că termenul de recurs este de 10 zile și raportat

la dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen. anterior care stipulează că

pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, termenul de declarare a unei

căi de atac curge de la pronunțare, se reține că recursul a fost declarat cu

mult peste termenul legal, Înalta Curte urmând a respinge, ca tardiv, recursul

formulat de aceasta.

Conform art. 275

alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de

400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Asupra cererii de

recurs formulată de inculpatul G.I.M.:

Inculpatul a formulat

motive de recurs la data de 30 mai 2014, acestea fiind depuse în aceeași zi

prin serviciul registratură al Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar primul

termen de judecată a fost la data de 30 aprilie 2014. În motivele scrise acesta

a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 385

9

pct. 14 și

pct. 17

2

C. pen. anterior, în sensul că cele două instanțe care s-au

pronunțat în cauză au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 72,

neținând cont de prevederile art. 74 lit. a) și c), art. 76 C. pen. anterior,

neacordând eficiență juridică prevederilor art. 19 din Legea nr. 822/2002, ceea

ce are ca și consecință aplicarea unei pedepse finale în alte limite decât cele

legale. De asemenea a criticat decizia din apel sub aspectul că pedeapsa

aplicată nu este în concordanță cu circumstanțele personale.

Înalta Curte, față de

momentul depunerii motivelor de recurs, nu poate examina criticile încadrate în

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen. anterior, caz care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen. anterior, nu poate fi avut în vedere din oficiu.

Critica inculpatului,

vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., neputând fi

examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este

evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului

judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost

modificat și pct. 14 al art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen.,

stabilindu-se că hotărârile supuse casării doar atunci când s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se,

așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia

deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi

examinată în recurs.

Cu toate acestea, ca

urmare a intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noilor coduri

-penal și de procedură penală - instanța este datoare, fie la cererea

inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze conform art. 5 C.

pen. care este legea penală mai favorabilă.

Din această perspectivă, instanța constată ca

inculpatul G.I.M. a fost trimis în judecată și condamnat la câte o pedeapsă de

2 ani închisoare, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 320

C. proc. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani și 2 luni, pentru săvârșirea

unei infracțiuni de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a unei

infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, fapte prevăzute de:

-  art. 8 din Legea

39/2003

-  art. 2 alin. (1)

și (2), art. 14 lit. a) și c) și art. 16 din Legea 143/2000.

În baza art. 33, 34

C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de

3 ani și 4 luni închisoare.

Totodată i-a fost

interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

Se constată că

infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru care a fost

condamnat inculpatul are corespondent în noul C. pen., în dispozițiile art. 367

alin. (2), unde limitele de pedeapsă sunt mai reduse.

Dispozițiile art. 39

alin. (1) lit. b) C. pen. (2014) prevăd că, în caz de concurs de infracțiuni,

atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea

mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse

stabilite.

Și infracțiunile

prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000 au suferit

modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă, astfel că, dacă în reglementarea

anterioară, infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) Legea nr.

143/2000 prevedea pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani și interzicerea

unor drepturi, în reglementarea actuală, infracțiunile prevăzute la art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată de Legea nr.

187/2012 se pedepsesc cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor

drepturi.

Totodată, pentru

respectarea principiului proporționalității pedepsei și pentru transpunerea

proporțională a pedepsei stabilite pe legea anterioară raportat la legea mai

favorabilă, față de actuala reglementare, Înalta Curte apreciază că se impune,

în ceea ce îl privește pe inculpatul G.I.M., aplicarea unei sancțiuni în

condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., reducând proporțional pedeapsa

aplicată.

Așa fiind, în

aplicarea art. 5 C. pen., precum și a Deciziei 265 din 6 mai 2014 a Curții

Constituționale, în privința inculpatului, instanța constată că legea penală

nouă îi este mai favorabilă, motiv pentru care, pentru considerentele expuse

mai sus, recursul declarat de inculpatul G.I.M. urmează a fi admis.

În baza art. 386 C.

proc. pen. se va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul

G.I.M. din infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea

prev. de art. 367 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic.

art. 396 alin. (10) C. proc. pen., va condamna pe inculpat la pedeapsa de 2 ani

închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66

alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

Înalta Curte va

reduce de la 3 ani și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa la care

inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2

alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 14 lit. a) și c), art. 16 din Legea nr.

143/2000 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., interzicând acestuia exercițiul

drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2

ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 39 alin.

(1) lit. b) și art. 45 alin. (1) C. pen. va aplica inculpatului pedeapsa cea

mai grea de 2 ani închisoare la care adaugă un spor de 8 luni închisoare, în

final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 2

ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și

b) C. pen.

În baza art. 65 C.

pen. va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66

alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În ceea ce privește

recursul declarat de inculpatul T.A.. Acesta a depus motivele cererii sale în

termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile legale, dar critica sa vizează

situația de fapt. Dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc.

pen. anterior, raportat la care se putea analiza și reaprecia situația de fapt,

au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013.

Dispozițiile pct. 12

al art. 385

9

C. proc. pen. anterior, deși indicate formal, nu sunt

incidente, tocmai pentru că acestea vizează situația de fapt.

Totuși, ca urmare a

intrării în vigoare a noilor coduri - penal și de procedură penală -, instanța

va proceda și în cazul inculpatului T.A. la examinarea incidenței legii penale

mai favorabile, conform art. 5 C. pen.

Inculpatul a fost

trimis în judecată și condamnat, în calea de atac a apelului la câte o pedeapsă

de 5 ani închisoare, respectiv 10 ani închisoare, pentru săvârșirea unei

infracțiuni de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a unei instigări la

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, cu reținerea stării de recidivă

postcondamnatorii, fapte prevăzute de:

-  art. 8 din Legea

39/2003

-  art. 25 C. pen.

raportat la art. 2 alin. (1) și (2), art. 14 lit. a) și c) și art. 16 din Legea

nr. 143/2000.

Totodată i-a fost

interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 39

alin. (2), C. pen., a fost contopit restul de pedeapsă neexecutat de 805 zile,

din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 72 din 11

februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, modificată prin Decizia penală

nr. 93 din 9 aprilie 2010 a Curții de Apel București, modificată și rămasă

definitivă prin Decizia penală nr. 3121 din 5 octombrie 2009 pronunțată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția penală, cu pedepsele aplicate prin decizie

recurată, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare,

respectiv 10 ani închisoare.

În temeiul art. 33

lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 și art. 65, C. pen., s-a dispus

ca inculpatul T.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 10

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a) teza a II-a și lit. b), din C. pen., ca pedeapsă complementară, făcându-se

aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), din C.

pen.

Și cu privire la

inculpatul T.A., față de dispozițiile legale învederate mai sus, infracțiunea

prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 are corespondent în noul C. pen., iar

conținutul dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în

prezenta reglementare au limite mai reduse de pedeapsă.

Totodată, art. 43

alin. (2) C. pen. nou, prevede că, dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi

fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe

infracțiuni concurente, din care cel puțin una se află în stare de recidivă,

pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la

concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultantă se adaugă la pedeapsa

anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.

Pentru considerentele

expuse anterior, și în ceea ce îl privește pe inculpatul T.A. instanța va

aplica pedepse în condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., reducând proporțional

pedeapsa aplicată.

Astfel că, făcând

aplicarea art. 5 C. pen., raportat și la conținutul Deciziei nr. 265 din 6 mai

2014 a Curții Constituționale, în privința inculpatului T.A., instanța constată

că legea nouă este legea mai favorabilă, urmând a admite recursul formulat de

inculpat.

În baza art. 386 C.

proc. pen. urmează a schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de

inculpatul T.A. din infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu

aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior, în infracțiunea prev. de

art. 367 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 43 alin. (2) C. pen., texte de

lege în baza cărora va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și

b) C. pen.

Va reduce pedeapsa de

la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.

(1) teza a II-a și