ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 94/2015

Asupra contestației la executare de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 612 din 11 decembrie 2012 Tribunalul Giurgiu, secția penală, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată) cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.I.M. la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) art. 14 lit. a) și c și art. 16 din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată), cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiuni de trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. inculpatul execută pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani și 4 (patru) luni închisoare.

A fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 2 (doi) ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 320/1 alin. 7 C. proc. pen. a fost condamnată inculpata P.M. la 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.

În baza art. 2 alin. (1) și (2), art. 14 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 143/2000 (modificată și completată) cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la 6 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., inculpata urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare.

A fost aplicată inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 modificată și completată, a confiscat cantitatea de 2,15 gr heroină de la inculpatul G.I.M., aflată la Camera de Corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. conform dovezi din 23 septembrie 2010.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.I.M. la plata sumei de 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariu parțial apărător oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului de Justiție, iar inculpata P.M. la 900 lei cheltuieli judiciare către stat;. din care 200 lei onorariu apărător oficiu în faza de urmărire penală și 300 lei în faza de judecată, fiind avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia cu privire la inculpatul T.A., iar onorariile apărătorilor din oficiu de 200 lei în faza de urmărire penală și 300 lei în faza de judecată, fiind avansate din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate în cauză, prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 28 iulie 2010, numitul A.C.C., deținut în Penitenciarul Giurgiu, a formulat un denunț cu privire la faptul că un funcționar public cu statut special, respectiv inculpatul G.I.M., zis (G.), în înțelegere cu alți deținuți printre care și T.A. (zis Z.), comandă droguri de mare risc unor persoane aflate în libertate, pe care apoi le introduce în penitenciar și le livrează deținuților prin intermediul lui T.A.

În baza acestui denunț, prin încheierea din 29 iulie 2010, Tribunalul Giurgiu a dispus interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul G.I.M., de pe telefonul său, pe o perioadă de 30 de zile.

Ulterior, prin încheierea din 26 august 2010, Tribunalul Giurgiu a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de inculpatul T.A. de la telefon, pe o perioadă de 30 de zile.

Prin încheierea din 02 septembrie 2010 a Tribunalului Giurgiu, s-a dispus interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați de pe alte telefoane, cu alte numere, pe o perioadă de 30 de zile, precum și cele purtate de către inculpata P.M.

Din coroborarea probelor administrate a reieșit că la data de 02 septembrie 2010, inculpata P.M. zisă „R." a cumpărat cantitatea de 2,20 grame heroină, din București și, după ce a discutat la telefon cu inculpatul G.I.M. s-a deplasat în municipiul Giurgiu, s-a întâlnit cu acesta din urmă și i-a înmânat drogurile.

A doua zi, 03 septembrie 2010, inculpatul G.I.M. a introdus drogurile în Penitenciarul Giurgiu și le-a ascuns într-o toaletă din incinta sectorului „V." din cadrul penitenciarului. La scurt timp după acest fapt, inculpatul G.I.M. a fost percheziționat de lucrătorii din cadrul Penitenciarului Giurgiu, situație care 1-a determinat pe acesta să nu încerce să recupereze drogurile ascunse în aceeași zi.

În data de 06 septembrie 2010, inculpatul G.I.M. a formulat un denunț prin care aducea la cunoștință organelor de urmărire penală existența grupului infracțional din care el făcea parte și a descris modalitatea în care el introducea drogurile în Penitenciarul Giurgiu, precum și persoanele implicate.

Totodată acesta a indicat unde erau ascunse drogurile introduse în Penitenciar la data de 03 septembrie 2010 și s-a oferit să conducă organele de urmărire penală la locul respectiv.

În prezența organelor de urmărire penală, a șefului de tură, subcomisar B.M., agent șef P.F. (ambii din cadrul Penitenciarului Giurgiu), a avocatului ales P.R., inculpatul G.I.M. a indicat locul unde ascunsese o „bilă" confecționată din folie de plastic lipită prin ardere ce conținea o substanță de culoare bej; bila era ascunsă în toaleta din cadrul unui corp de clădire denumit „Sector V.", în spatele conductei de alimentare cu apă (procesul verbal din 06 septembrie 2010 - filele 56 dup).

Din raportul de constatare tennico-științifică din 13 septembrie 2010, a rezultat că proba analizată este constituită din 2,20 grame heroină.

Inculpatul G.I.M. a recunoscut săvârșirea faptelor, acesta declarând că în cursul lunii iulie 2010, a fost constrâns de către inculpatul T.A. și cumnatul acestuia poreclit „G." (persoană neidentificată) pentru a introduce droguri în Penitenciarul Giurgiu, drogurile fiind procurate și înmânate acestuia de inculpata P.M.. Inculpatul G.I.M. a acceptat și s-a înțeles cu celelalte persoane să introducă droguri în penitenciar, drogurile fiind transportate fie de inculpata P.M. în municipiul Giurgiu, fie inculpatul G.I.M. se deplasa în localitatea Bragadiru unde locuia aceasta și intra astfel în posesia drogurilor, în schimbul acestor servicii inculpatul G.I.M. primea sume de bani cuprinse între 50-300 lei. In activitatea infracțională, inculpatul G.I.M. folosea mai multe telefoane mobile, acesta evitând pe cât posibil convorbirile telefonice și purta astfel de discuții doar când era sigur că nu poate fi interceptat sau discuta cu inculpata P.M. și aceasta, ulterior, vorbea cu inculpatul T.A.. A susținut că stabilise un limbaj codificat cu persoanele implicate în activitatea infracțională, folosind expresii diverse pentru „identificare" - unchiule", „nepoate", iar pentru droguri erau folosite alte cuvinte/expresii („bani", „C.D.-uri"). În baza acestei înțelegeri, inculpatul G.I.M. a introdus droguri în penitenciar de mai multe ori, acestea ajungând la inculpatul T.A., de regula prin intermediul altor persoane private de libertate. La data de 02 septembrie 2010, a primit o informație din partea inculpatului T.A., în timp ce era de serviciu pe Secția 1 B, de la o persoană privată de libertate pe nume „B." (neidentificat) că în seara respectivă va primi o cantitate de droguri de la inculpata P.M. în aceeași zi, seara, în jurul orei 20, inculpata P.M. i-a adus la locuința acestuia din Giurgiu o „bilă" care trebuia să ajungă a doua zi la inculpatul T.A.. In jurul orei 22, inculpatul G.I.M. a apelat-o de pe telefon pe inculpata P.M. și a avertizat-o să nu-i mai comunice nimic soției acestuia despre drogurile aduse în acea seară (ori de câte ori se discuta telefonic de droguri se folosea termenul „bani", iar dacă era vorba de droguri introduse în penitenciar se folosea expresia „bani din Bulgaria"), deoarece soția acestuia îl amenințase că îl va denunța autorităților pentru traficul de droguri. A doua zi, 03 septembrie 2010, a reușit să introducă drogurile în penitenciar și le-a ascuns într-o toaletă dintr-o clădire din cadrul Sectorului „V.", urmând ca ulterior să le „plaseze" persoanelor indicate de inculpatul T.A.. La scurt timp a fost percheziționat de funcționarii din penitenciar, fără însă a se găsi drogurile asupra sa. în data de 05 septembrie 2010, a fost apelat în jurul orei 10.00 de către inculpata P.M. care dorea lămuriri cu privire la faptul că drogurile nu ajunsese la inculpatul T.A., dar inculpatul i-a spus că a reușit să introducă „banii" (drogurile) în Bulgaria (penitenciar) însă urma ca ulterior, pe un alt telefon, să-i comunice locul unde erau ascunse pentru ca persoanele private de libertate care aveau acces în acel sector să intre în posesia lor.

Declarațiile acestui inculpat se coroborează cu alte probe administrate în cauză, din care rezultă că la data de 02 septembrie 2010, inculpata P.M. s-a deplasat în municipiul Giurgiu și i-a înmânat inculpatului G.I.M. cantitatea de 2,20 grame heroină (întâlnirea a avut loc la locuința învinuitului G.I.M.). în jurul orei 21,40, inculpatul G.I.M. i-a telefonat inculpatei P.M. și i-a adus la cunoștință acesteia să nu-i spună nimic soției acestuia în legătură cu mtâlnirea din acea seară. Urmare a întâlnirii și discuțiilor anterioare, la data de 05 septembrie 2010, în jurul orei 10,14 are loc o convorbire telefonică între inculpatul G.I.M. și inculpata P.M., iar inculpatul G.I.M. i-a povestit cum în data 03 septembrie 2010 a fost percheziționat în penitenciar, fiind suspect că transportă droguri, că sunt ascultate telefoanele, că a fost urmărit pas cu pas în concediu când a călătorit cu soția sa și că nu mai poate să continue activitatea infracțională. Inculpata P.M. l-a întrebat dacă au găsit „banii" la el adică drogurile, iar el a răspuns că nu și că i-a lăsat într-un anumit loc, în siguranță. Inculpatul G.I.M. se plângea că soția sa l-a amenințat cu pușcăria și că o să-i facă „manevră" cât de curând. Inculpata P.M. îl sfătuiește fie să își dea demisia, fie să înceteze o perioadă de a mai face ceva rău. Inculpatul G.I.M. i-a atras atenția însă, că hotărârea de a nu mai continua activitatea infracțională este definitivă, pentru că în penitenciar au instalat un aparat care „scanează" organismul uman, inculpatul bănuind că telefoanele sunt ascultate, astfel că i-a adus la cunoștință inculpatei P.M. că o va suna de pe alt telefon, pe telefonul soacrei acesteia și îi va spune unde sunt ascunși „banii" (adică drogurile) pentru ca aceasta să-i comunice inculpatului T.A.. După această convorbire, la ora 11.00,, inculpatul T.A. a contactat-o telefonic pe inculpata P.M. și au vorbit despre discuția avută de aceasta cu inculpatul G.I.M. în urmă cu aproximativ o oră. Astfel, aceasta îi relatează starea sufletească în care se afla inculpatul G.I.M., despre problemele acestuia cu soția sa, despre faptul că este urmărit peste tot că nu mai dorește să continue activitatea infracțională, nici cu aceștia, nici cu alte persoane. De asemenea, inculpata P.M. îi comunica acestuia și informațiile privind instalarea aparatului de scanat a organismului celor care intră în penitenciar „S-a băgat un aparat pe care te sui și se vede ce e în burtă" (fila 163-164 dup).

Inculpatul T.A. nu a recunoscut săvârșirea faptelor, acesta a susținut că nu a discutat niciodată cu învinuitul G.I.M. decât în ceea ce privește relațiile stricte funcționar public - persoană privată de libertate.

La data de 28 februarie 2012, a fost efectuată confruntarea între inculpatul G.I.M. și inculpatul T.A., ocazie cu care inculpatul G.I.M. a declarat că știe persoana care este de față, l-a cunoscut în Penitenciarul Giurgiu în perioada în care a lucrat în această unitate, dar nu poate preciza numele și prenumele acestuia. Pe măsură ce răspundea întrebărilor adresate, inculpatul G.I.M. a realizat că acea persoană este învinuitul T.A. zis „Z.", dar că este foarte mult schimbat din punct de vedere fizic, deoarece în vara anului 2010 era mult mai slab (era consumator de droguri), iar întâlnirile dintre aceștia erau foarte scurte, deoarece, de teama de a nu fi descoperiți, la indicațiile învinuitului T.A., se foloseau persoane interpuse pentru ca niciodată drogurile să nu le înmâneze direct acestuia ci prin intermediari. Deoarece intermediarii erau înlocuiți frecvent, inculpatul G.I.M. nu a putut să indice numele acestora, în vederea identificării.

Inculpata P.M. a declarat inițial (18 ianuarie 2011 (filele 33-34 dup) că, în urmă cu 6-7 luni, a fost căutată la locuința sa din Bragadiru, județul Ilfov de către un gardian din cadrul Penitenciarului Giurgiu, pe nume „G.", fiind trimis de către inculpatul T.A., pentru ca aceasta să-i înmâneze telefoane pentru a fi introduse în penitenciar. După câteva zile, inculpatul G.I.M. i-a propus acesteia să introducă droguri în penitenciar, iar inculpata urma să procure drogurile, pe care le înmâna inculpatului G.I.M., acesta le înmâna la rândul său inculpatului T.A., iar acesta din urmă le înmâna unor persoane private de libertate din „Clanul T.", aceștia fiind de fapt cei care comandau drogurile. Inculpatul T.A. a procedat în acest mod, nu pentru a vinde drogurile în penitenciar, ci pentru a obține astfel doza zilnică de heroină pentru consumul propriu. Drogurile erau cumpărate în urma discuțiilor purtate cu inculpatul T.A., iar acesta la rândul său primea „dispoziții" de la „Trestieni". Inculpata a comis fapta pentru a-l ajuta pe inculpatul T.A., acesta fiind amenințat de cei din clanul „T." și de asemenea pentru că se simțea amenințată de rudele acestora din urmă.

Ulterior, la momentul prezentării materialului de urmărire penală, aceasta a revenit asupra acestei declarații și a susținut că l-a cunoscut întâmplător pe inculpatul G.I.M., ea fiind „ghicitoare în cărți" iar în această calitate acesta a apelat la ea. La scurt timp, inculpatul G.I.M. i-a propus ca ea să cumpere droguri pentru ca la rândul său să le vândă în penitenciar, după care a fost apelată telefonic de un bărbat care s-a prezentat ca fiind „E. din clanul T." care i-a adus la cunoștință că drogurile sunt pentru el. în baza înțelegerii intervenite astfel, inculpata P.M. primea diverse cantități de droguri de la persoane necunoscute în diverse locuri din București, persoane trimise la mtâlnire de inculpatul G.I.M.; drogurile astfel obținute le înmâna acestuia ca ulterior să fie introduse în penitenciar. A susținut că ea a cerut la un moment dat să nu mai continue să introducă droguri în penitenciar, însă inculpatul G.I.M. a forțat-o să continue, a susținut de asemenea că nu a vorbit niciodată la telefon cu T.A. despre legăturile sale cu inculpatul G.I.M. și nici acesta cu T.A.

Audiați în fața instanței inculpații G.I.M. și P.M. au recunoscut faptele și au solicitat ca judecata să se facă pe baza materialului probator administrat în cursul urmăririi penale pe care îl cunosc și și-l însușesc și, în consecință să se facă aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Inculpatul T.A. nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Au fost audiați martorii din lucrări, D.R.D., A.C.C., I.C., Z.I., B.G., M.A.

Inculpatul T.A. a solicitat proba cu trei martori pentru a-și dovedi nevinovăția, respectiv P.G., P.M. și M.E., deținuți în Penitenciarul Giurgiu.

Instanța a încuviințat proba solicitată, a dispus citarea martorilor însă la termenul de judecată din 14 noiembrie 2012, au fost prezenți doi dintre aceștia, respectiv P.G. și M.E., iar inculpatul T.A., nu a insistat în audierea celui de-al treilea martor.

Cu privire la activitatea infracțională a inculpaților G.I.M. și P.M., instanța a constatat că nu există nici un dubiu, fiecare recunoscând partea sa de contribuție în derularea acestei activități.

Din înregistrările convorbirilor telefonice autorizate de către Tribunal rezultă că inculpatul G.I.M. a purtat mai multe convorbiri telefonice cu numitul D.M., cu P.G. și cu inculpata P.M.

Analizând cu atenție conținutul acestor convorbirii nu rezultă vreo implicare a inculpatului T.A., nici chiar vreo aluzie la persoana acestuia.

Există o singură convorbire, purtată între Z. (inculpatul T.A.) și inculpata P.M. (transcriere - fila 163), din cuprinsul căreia nu rezultă că inculpatul T.A. îi solicită acestei droguri sau îl instigă să procure droguri pentru el sau pentru a le vinde altor deținuți.

Ori, prin rechizitoriu, inculpatul T.A. este trimis în judecată pentru asociere în vederea săvârșirii de infracțiunii și instigare la trafic de droguri.

Din cuprinsul convorbirilor telefonice autorizate a fi interceptate nu rezultă existența nici unei asocieri între inculpații G.I.M. și P.M. și nici între T.A. și celelalte persoane care au purtat discuții telefonice cu ceilalți doi inculpați.

Nici din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă că inculpatul T.A. primea droguri de la inculpatul G.I.M. și le vindea altor deținuți.

Apărarea acestuia inculpat, că ar fi fost constrâns de inculpatul T.A. și de alți deținuți să le procure droguri, nu a putut fi dovedită.

De altfel, acest inculpat s-a dovedit că a fost implicat în activități de acest gen și cu alte persoane.

Astfel, în Dosarul nr. 92/D/P/2010 al D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Giurgiu, din rechizitoriul emis la data de 06 octombrie 2010 (filele 196 - 205), rezultă că G.I.M. a avut calitatea de martor, dar relațiile acestuia se circumscriu tot traficului de droguri, în care sunt implicate alte persoane.

Instanța a constatat că materialul probator administrat în cauză nu face dovada vinovăției inculpatului T.A. cu privire la săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 și art. 25 C. pen., raportata la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c) din legea nr. 143/2000 și în consecință a dispus achitarea acestuia în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c), C. proc. pen.

Chiar dacă acest inculpat este recidivist, fost consumator de droguri, condamnat în prezent tot pentru trafic de droguri, aceste circumstanțe personale nu sunt de natură să determine condamnarea sa, în lipsa unui probatoriu consistent.

Cu privire la inculpații G.I.M. și P.M., constatând vinovăția acestora pe deplin dovedită și recunoscută, instanța a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, cu aplicarea art. 320 C. proc. pen.

La individualizarea pedepselor s-a avut în vedere pericolul social ridicat al faptelor comise, împrejurarea că inculpatul G.I.M. în calitatea de funcționar public în cadrul Penitenciarului Giurgiu, din dorința de a obține ilegal bani, a sfidat ordinea publică, a încurajat consumul de droguri, în concret a disprețuit statutul pe care îl avea.

Pentru ambii inculpați, s-a apreciat că nu există motive ca aceștia să beneficieze de circumstanțe atenuante, astfel că s-a stabilit ca pedepsele să fie executate regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București și inculpații G.I.M. și P.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În apelul parchetului se critica sentința pentru greșita achitare a inculpatului T.A., contrar probelor administrate în cauză.

Din coroborarea declarațiilor inculpatului G.I.M., parțial ale inculpatei P.M., din depozițiile martorilor D.R.D., I.C., parchetul a considerat că rezultă că drogurile găsite asupra martorului denunțător A.C.C. la 19 august 2010, erau cumpărate de la inculpatul T.A.

S-a mai susținut, de asemenea, că inculpata P.M., se ocupa cu procurarea drogurilor pe care la înmâna inculpatului G.I.M., care la rândul său le înmâna inculpatului T.A., fie direct, fie prin intermedierea altor persoane, între inculpatul T.A. și inculpata P.M. existând o comunicare codificată cu privire la circuitul drogurilor, acestea fiind cumpărate în urma unor demersuri și acte de instigare comise de inculpatul T.A., asupra inculpatului G.I.M., în cauză existând și o convorbire telefonică din 05 septembrie 2010 purtată de inculpatul T.A. cu inculpata P.M. din care reiese că aceștia cunoșteau întreaga activitate pe care o puseseră la care pentru introducerea de droguri în penitenciar.

În apelul inculpatului G.I.M., motivat în scris (filele 59-61), se solicita o reindividualizare a pedepsei prin stabilirea unui cuantum sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere poziția cooperantă cu organele judiciare - motiv pentru care i s-a reținut și art. 16 din Legea nr. 143/2000, ceea ce ar putea conduce și la reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Mai solicita a se avea în vedere și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. și stabilirea unei pedepse în regimul suspendării sub supraveghere, prin luarea în considerare a circumstanțelor personale -lipsa antecedentelor penale, fiind reintegrat social, angajat în muncă, căsătorit și cu un copil minori în întreținere.

În apelul inculpatei P.M., motivat în scris (filele 67 - 68), se solicita reindividualizarea pedepsei prin aplicarea unui cuantum redus față de circumstanțele personale - lipsa antecedentelor penale, doi copii minori, dar și suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Prin memoriul depus la 12 septembrie 2013 (filele 94 - 96) - inculpata și-a reformulat criticile aduse sentinței, în sensul că a susținut că nu a comis infracțiunea, în același sens fiind și susținerile - prin avocat din oficiu - de la dezbateri, când a solicitat achitarea pe temeiul prevăzut de art. 10 lit. b) C. proc. pen., motivat de lipsa probelor în sensul comiterii infracțiunii.

Curtea, examinând potrivit art. 371 și art. 378 C. proc. pen., apelurile declarate în cauză a constatat că apelul parchetului este întemeiat, în schimb apelurile celor doi inculpați fiind neîntemeiate.

În aplicarea art. 378 alin. (1) C. proc. pen. instanța de apel a audiat la termenul din 21 octombrie 2013 pe inculpatul T.A. care a declarat că este nevinovat pentru infracțiunile de care este acuzat și nu a avut nicio legătură cu inculpata P.M. pentru a-i procura droguri (fila 118).

Inculpații G.I.M. și P.M., la același termen, nu au fost de acord să dea declarații în fața instanței de apel, menținându-și declarațiile din fața instanței de fond.

Examinând criticile din apelul parchetului, s-a constatat că acestea sunt întemeiate, instanța de fond, în mod greșit dispunând achitarea inculpatului T.A., contrar probelor administrate.

Inculpatul T.A. a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003, cu referire la art. 323 C. pen. și pentru cea prev. de art. 25 C. pen. raportat la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000 (fapta fiind comisă într-un loc de detenție), infracțiuni pe care inculpatul le-a negat pe parcursul procesului.

S-a arătat că la dosarul cauzei se află denunțul martorului A.C.C., din care rezultă că inculpatul T.A. „distribuia" droguri în penitenciar (inclusiv acestui martor), droguri pe care le introducea inculpatul G.I.M. Martorul arată că inculpatul T.A. este cunoscut sub porecla „Z.", acest martor arătând și modalitatea în care procedează inculpatul T.A. pentru a intra în posesia drogurilor și a le distribui (filele 1-2 d.u.p.).

Ulterior, s-a reținut faptul că acest martor, la audierea la fond (fila 56) a revenit asupra declarației anterioare, doar cu privire la inculpatul T.A., aspect ce nu poate conduce la înlăturarea declarației de la urmărirea penală, întrucât, pe de o parte nu sunt reliefate împrejurări faptice care să justifice o asemenea revenire, iar pe de altă parte susținerile martorului A.C.C. nu sunt singurele pe care se sprijină acuzarea.

Martorul I.C., a relatat la urmărirea penală (filele 78 - 79) că inculpatul T.A. - cunoscut drept „Z." este cel care, prin intermediul inculpatului G.I.M. procura droguri pe care le distribuia în penitenciar, martorul fiind prezent la momentul când martorul A.C.C. a cumpărat de la inculpatul T.A. droguri, în timp ce se afla în curtea de plimbare. Și acest martor, în fața instanței (fila 57) arată că nu inculpatul T.A. este cel denumit „Z." la care s-a referit in declarația de la urmărirea penală, dar aceleași considerente expuse la situația martorului A.C.C., sunt incidente și pentru acest martor.

S-a apreciat că declarațiile constante ale inculpatului G.I.M. pe parcursul procesului, inclusiv cele consemnate la confruntarea cu inculpatul T.A. (fila 45 d.i.f, 14-17 d.u.p., filele 82- 84 d.u.p.), conturează alături de celelalte dovezi implicarea inculpatului T.A. în activitatea infracțională de care este acuzat, în același sens fiind și primele declarații date de coinculpata P.M..

În continuare s-a reținut că la dosar se află mai multe transcrieri ale unor convorbiri telefonice purtate de inculpata P.M. cu inculpatul G.I.M., cu inculpatul T.A., din care rezultă că acesta cunoștea funcționarea cercului relațional pentru procurarea, introducerea și distribuirea drogurilor în penitenciar, folosind un limbaj codificat (filele 156 -164 d.u.p.), dar și că primise informații cu privire la dotarea penitenciarului cu un aparat de depistare a drogurilor prin scanarea corpului uman, tocmai pentru ca acesta să-și reconfigureze modul de acțiune, dovezile indicate demonstrând implicare inculpatului T.A.

Din toate aceste dovezi reiese că inculpatul T.A. era implicat în activitatea infracțională, fiind cel care în modalitatea instigării, l-a determinat pe inculpatul G.I.M. să introducă droguri în penitenciar, modul său de acțiune printr-o neimplicare evidentă și directă de fiecare dată, este și consecința experienței dobândite de acest inculpat pentru acest mod de lucru, el fiind în executarea unei pedepse aplicate pentru o infracțiune comisă în aceeași modalitate, ceea ce arată o perseverență infracțională, „ajutat" și de implicarea unor funcționari publici ce-și desfășurau activitatea în penitenciar.

Astfel, vinovăția inculpatului T.A., s-a considerat dovedită, urmând ca prin admiterea apelului formulat de parchet, potrivit art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., să se desființeze în parte sentința și să se dispună condamnarea acestui inculpat.

La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile art. 72 C. pen., natura, gravitatea și împrejurările comiterii, locul în care se trafîcau drogurile (penitenciar), starea de recidivă a inculpatului potrivit art. 37 lit. a) C. pen., astfel că o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare, este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei conform art. 52 C. pen.

Cum fapta este comisă în luna septembrie 2010, ulterior rămânerii definitive a sentinței penale nr. 72 din 11 februarie 2009 - definitivă la 05 octombrie 2009, vor fi incidente dispozițiile art. 39 alin. (2) C. pen., s-au contopit restul neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare, respectiv 805 zile, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul executând o pedeapsă de 10 ani închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare și a celei accesorii, cu referire la exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În ce privește apelul inculpatul G.I.M. s-a constatat că acesta vizează numai individualizarea greșită a pedepsei aplicate, inculpatul solicitând aplicarea unei pedepse sub rninimul special prevăzut de lege.

Inculpatul în fața instanței de fond și-a recunoscut vinovăția solicitând și beneficiind de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., cum și de cele ale art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În apel, inculpatul a susținut că se impune și aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, fără însă ca la dosarul cauzei să existe un denunț în sensul acestui text și nici nu a facilitat tragerea la răspundere penală a altor persoane, în calitatea cerută de art. 19 rap. la art. 2 pct. 1 lit. a) pct. 1 și 2 din Legea nr. 682/2002, astfel că nu poate fi aplicat acest text de lege.

Pedeapsa aplicată inculpatului de 3 ani și 4 luni închisoare s-a apreciat ca fiind proporțională cu împrejurările comiterii faptei - calitatea de funcționar public cu activitate desfășurată în penitenciar, loc de detenție supus unor rigori și reglementări care să conducă la îndreptarea celor aflați în executarea pedepsei, iar nu să-și continue activitatea infracțională, poziția sinceră și cooperantă a inculpatului care a relatat modul de acțiune și sistemul relațional, cu natura și gravitatea faptei, dar și cu circumstanțele personale ale inculpatului, avute în vedere de instanța fondului. Solicitarea de reținere a circumstanțelor atenuante nu este justificată, poziția profesională a inculpatului cerea ca acesta să nu aibă antecedente penale, iar atitudinea avută după comiterea infracțiunii nu se rezumă numai la recunoașterea vinovăției, ci are în vedere și aspecte ce țin de determinarea acestui comportament. In cauză inculpatul era angrenat într-o activitate de introducere a drogurilor în penitenciar, a fost supravegheat și surprins imediat ce reușise să ascundă drogurile, despre care o anunțase pe inculpata P.M., apreciindu-se că atitudinea sa a fost determinată de evidența dovezilor, așa încât nu este justificată reținerea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen.

Cât privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța s-a orientat justificat la regimul de detenție, o altă modalitate, fără privare de libertate nu ar fi în concordanță cu criteriile art. 72 C. pen. și nici cu scopul pedepsei, fiind vorba de o infracțiune gravă, comisă în penitenciar, iar faptul că și într-un asemenea loc este realizat traficul de droguri și chiar de persoane angajate ale penitenciarului, nu poate avea nicio justificare rezonabilă care să conducă la o altă modalitate de executare a pedepsei.

În ceea ce privește apelul inculpatei P.M., s-a constatat, nu doar că' susținerile sunt contradictorii, în motivarea apelului, dar chiar cu poziția procesuală avută la instanța de fond când și-a recunoscut vinovăția și a solicitat și a beneficiat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen.

În apel, și-a susținut nevinovăția pe baza acelorași dovezi avute în vedere la fond când a solicitat și a beneficiat de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., ce presupune a formula apărări pro cauza, fără suport faptic și probator, dar și contrar normelor procesual penale, iar solicitarea de achitare pe temeiul art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a considerat a nu avea legătură cu circumstanțele cauzei, inculpata comițând infracțiuni prevăzute de legea penală și care sunt dovedite în cauză, dar și recunoscute la fond.

Celelalte solicitări, cu privire la reindividualizarea pedepsei au fost considerate ca fiind neîntemeiate, inculpatei fiindu-i aplicată o pedeapsă de 6 an și 8 luni închisoare, având în. vedere nu doar împrejurările comiterii, natura și gravitatea faptelor, dar și gradul de implicare al inculpatei, care este major. Aceasta era cea care procura drogurile, la preda inculpatului G.I.M. pentru a le transporta în penitenciar și aici să ajungă la inculpatul T.A., dar și verifica permanent pe inculpatul G.I.M. cu privire la circuitul drogurilor, asigurându-se că acestea ajung la destinație.

Prin Decizia penală nr. 297 din 25 noiembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Giurgiu, împotriva sentinței penale nr. 612 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală - cauze generale.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând în fond:

În temeiul art. 8 din Legea nr. 39/2003, în ref. la art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a), C. pen., a fost condamnat inculpatul T.A., la o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (2), C. pen., s-a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat de 805 zile, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 72 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, modificată prin Decizia penală nr. 93 din 09 aprilie 2010 a Curții de Apel București, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3121 din 05 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 25, C. pen., raportat la art. 2 alin. (1) și (2), din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 lit. c), din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a), C. pen., a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), din C. pen.

În temeiul art. 39 alin. (2), C. pen., s-a contopit restul de pedeapsa neexecutat, de 805 zile, din pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 72 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, modificată prin Decizia penală nr. 93 din 09 aprilie 2010 a Curții de Apel București, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3121 din 05 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, cu pedeapsa aplicată prin prezenta decizie, inculpatul urmând să execute o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), C. pen.

În temeiul art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) și art. 35 și art. 65, C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.A. să execute pedeapsa principală cea mai grea, respectiv 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), din C. pen., ca pedeapsă complementară,

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b), din C. pen.

S-a constatat că inculpatul T.A. este arestat în altă cauză și s-a dispus anularea M.E.P.I. nr. 80/2009 din data de 06 octombrie 2009 emis de Tribunalul Giurgiu și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei potrivit prezentei decizii.

Au fost menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.M. și G.I.M., împotriva aceleiași sentințe penale, în temeiul art. 189 și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

În temeiul art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul T.A., la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, pentru judecata în fond.

În temeiul art. 189 și art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat G.I.M., la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar inculpata P.M. la plata sumei de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 300 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpatul intimat T.A., de 300 lei, cum și onorariul parțial pentru avocatul din oficiu desemnat pentru inculpatul G.I.M., de 75 lei, s-au suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termenul legal inculpații T.A. și G.I.M., iar inculpata P.M. peste termenul prevăzut de C. proc. pen.

Inculpata P.M. a criticat sentința pronunțată la fondul cauzei, apreciind că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare raportat la aspectul că este la primul impact cu legea penală și că este nevinovată.

Inculpatul T.A. a susținut că este nevinovat de săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, că în Penitenciarul Giurgiu sunt mai multe persoane cu aceeași poreclă cu a sa și că martorul denunțător A.C.C. a dar declarații contradictorii în cauză, condamnarea sa având la bază declarațiile coinculpatului G.I.M., deși aceste declarații sunt contrazise de celelalte probe administrate în dosar.

În ceea ce îl privește pe inculpatul G.I.M., apărătorul ales al acestuia a solicitat - invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 și pct. 17 C. proc. pen. - o reindividualizare a pedepselor prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, solicitând totodată, față de circumstanțele personale ale inculpatului, să sa aibă în vedere ca și modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 14 ianuarie 2014.

Prin Decizia penală nr. 2154 din data de 25 iunie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 822/122/2012 a admis recursurile declarate de inculpații G.I.M. și T.A. împotriva Deciziei penale nr. 297 din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

A casat, în parte, decizia penală recurată și sentința penală nr. 612 din 11 decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția penală, și rejudecând:

A descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților G.I.M. și T.A. în pedepsele componente.

A făcut aplicarea art. 5 C. pen. și, în consecință:

l. În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul G.I.M. din infracțiunea prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în infracțiunea prev. de art. 367 alin. (2) C. pen., text de lege în baza căruia, cu aplic. art. 396 alin. (1) C. proc. pen., condamnă pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

A redus de la 3 ani și 4 luni închisoare la 2 ani închisoare pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 14 lit. a) și c), art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., interzicând acestuia exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care a adăugat un spor de 8 luni închisoare, în final, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A redus de la 10 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pedeapsa la care inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 C. pen. rap. la art. 2 alin. (1) și (2), art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 43 alin. (2) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 45 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an și 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 43 alin. (2) C. pen. a adăugat pedeapsa rezultantă, de 6 ani și 8 luni închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. la restul de 805 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72 din 11 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 3121 din 05 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani, 10 luni și 15 zile închisoare și 3 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de ort 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

A constatat că inculpatul T.A. este arestat în altă cauză.

Respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpata P.M. împotriva aceleiași decizii.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat T.A., în sumă de 300 lei, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat G.I.M., în sumă de 75 lei, s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta inculpată P.M. la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, în raport de data pronunțării deciziei recurate, respectiv 25 noiembrie 2013, ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești și că recursurile declarate de inculpați au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 decembrie 2013, hotărârea atacată este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen. (1969), care este legea procesual penală aplicabilă în situația de față.

Potrivit art. 385

10

alin. (1), (2) C. proc. pen. anterior, recursul trebuie motivat prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înainte de primul termen de judecată.

Conform art. 385

10

alin. (21) C. proc. pen. anterior, în cazul în care nu respectă condițiile de mai sus, instanța de recurs ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. anterior se iau în considerare din oficiu.

Asupra cererii de recurs formulate de inculpata P.M. s-a constatat că așa cum reiese din cuprinsul deciziei criticate, aceasta a fost prezentă la dezbateri, astfel, că termenul de declarare a recursului curge de la momentul pronunțării, respectiv, data de 25 noiembrie 2013.

La fila 18 a dosarului Înaltei Curți se regăsesc motivele de recurs formulate de aceasta, cererea fiind înregistrată la data de 14 februarie 2014 la registratura generală a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Față de dispozițiile art. 385

3

C. proc. pen. anterior, care prevăd că termenul de recurs este de 10 zile și raportat la dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen. anterior care stipulează că pentru partea care a fost prezentă la dezbateri, termenul de declarare a unei căi de atac curge de la pronunțare, se reține că recursul a fost declarat cu mult peste termenul legal, Înalta Curte urmând a respinge, ca tardiv, recursul formulat de aceasta.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenta inculpată va fi obligată la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Asupra cererii de recurs formulată de inculpatul G.I.M. s-a constatat că a formulat motive de recurs la data de 30 mai 2014, acestea fiind depuse în aceeași zi prin serviciul registratură al Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar primul termen de judecată a fost la data de 30 aprilie 2014. În motivele scrise acesta a solicitat să se facă aplicarea dispozițiilor art. 385 pct. 14 și pct. 172 C. pen. anterior, în sensul că cele două instanțe care s-au pronunțat în cauză au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 72, neținând cont de prevederile art. 74 lit. a) și c, art. 76 C. pen. anterior, neacordând eficiență juridică prevederilor art. 19 din Legea nr. 822/2002, ceea ce are ca și consecință aplicarea unei pedepse finale în alte limite decât cele legale. De asemenea a criticat decizia din apel sub aspectul că pedeapsa aplicată nu este în concordanță cu circumstanțele personale.

Înalta Curte, a apreciat că față de momentul depunerii motivelor de recurs, nu poate examina criticile încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen. anterior, caz care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, nu poate fi avut în vedere din oficiu.

Critica inculpatului, vizând reindividualizarea pedepsei, nu intră sub incidența cazului de casare prevăzut de art. 385 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., neputând fi examinată nici în raport cu pct. 14 al aceluiași articol, câtă vreme este evident că, în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 alin. (1) C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege și reglementându-se, așadar, un caz de casare exclusiv de nelegalitate, astfel încât netemeinicia deciziei atacate, sub aspectul individualizării pedepsei, nu mai poate fi examinată în recurs.

Cu toate acestea, ca urmare a intrării în vigoare, la data de 1 februarie 2014, a noilor coduri- penal și de procedură penală- instanța este datoare, fie la cererea inculpatului recurent, fie chiar din oficiu, să examineze conform art. 5 C. pen. care este legea penală mai favorabilă.

Din această perspectivă, s-a constatat că inculpatul G.I.M. a fost trimis în judecată și condamnat la câte o pedeapsă de 2 ani închisoare, respectiv 3 ani și 4 luni închisoare, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., pedeapsa rezultantă fiind de 3 ani și 2 luni, pentru săvârșirea unei infracțiuni de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și a unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, fapte prevăzute de:

- art. 8 din Legea nr. 39/2003.

- art. 2 alin. (1) și (2), art. 14 lit. a) și c) și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 33, 34 C. pen., s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani și 4 luni închisoare.

Totodată i-a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

S-a constatat că infracțiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 pentru care a fost condamnat inculpatul are corespondent în noul C. pen., în dispozițiile art. 367 alin. (2), unde limitele de pedeapsă sunt mai reduse.

Dispozițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. (2014) prevăd că, în caz de concurs de infracțiuni, atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Și infracțiunile prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 au suferit modificări sub aspectul limitelor de pedeapsă, astfel că, dacă în reglementarea anterioară, infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) Legea nr. 143/2000 prevedea pedeapsa închisorii de la 10 ani la 20 ani și interzicerea unor drepturi, în reglementarea actuală, infracțiunile prevăzute la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, așa cum a fost modificată de Legea nr. 187/2012 se pedepsesc cu închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor cfrepturi.

Totodată, pentru respectarea principiului proporționalității pedepsei și pentru transpunerea proporțională a pedepsei stabilite pe legea anterioară raportat la legea mai favorabilă, față de actuala reglementare, Înalta Curte a apreciat că se impune, în ceea ce îl privește pe inculpatul G.I.M., aplicarea unei sancțiuni în condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen., reducând proporțional pedeapsa aplicată.

Așa fiind, în aplicarea art. 5 C. pen., precum și a deciziei 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, în privința inculpatului, instanța a constatat că legea penală nouă îi este mai favorabilă, motiv pentru care, pentru considerentele expuse mai sus, recursul declarat de inculpatul G.I.M. a fost admis.

În ceea ce privește recursul declarat de inculpatul T.A. s-a constatat că acesta a depus motivele cererii sale în termenul de 5 zile prevăzut de dispozițiile legale, dar critica sa vizează situația de fapt. Dispozițiile art. 385

9

, alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. anterior, raportat la care se putea analiza și reaprecia situația de fapt, au fost abrogate prin intrarea in vigoare a Legii nr. 2/2013.

Dispozițiile pct. 12 al art. 385

9

C. proc. pen. anterior, deși indicate formal, nu sunt incidente, tocmai pentru că acestea vizează situația de fapt.

Totuși, ca urmare a intrării în vigoare a noilor C. pen. și de proc. pen., instanța a procedat și în cazul inculpatului T.A. la examinarea incidenței legii penale mai favorabile, conform art. 5 C. pen.

Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat, în calea de atac a