ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2537/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2537/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 26 iulie 2012, Curtea de

Apel București, în baza art. 300

2

rap la art. 160

b

alin.

(1) și (3) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpaților G.N., B.F.

și I.G. În temeiul art. 139 alin. (1) C. proc. pen., a respins ca nefondate

cererile inculpaților B.F. și I.G. de înlocuire a măsurii preventive cu măsura

obligării de a nu părăsi țara.

A constatat instanța

că lăsarea în libertate a acestora prezintă și în prezent un pericol concret

pentru ordinea publică, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art.

148 lit. f) C. proc. pen., întrucât fapta reținută în sarcina lor constituie

infracțiune pedepsită de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, existând probe

că lăsarea lor în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. Acest

pericol rezidă din natura și gravitatea infracțiunii, dar și din modul de

desfășurare a activității infracționale, cantitatea de drog traficată. De

asemenea, a constatat că există suficiente indicii temeinice, în sensul art.

143 alin. (3) C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că

inculpații au săvârșit fapta pentru care sunt cercetați, relevante fiind

probele administrate la dosar.

A constatat instanța

că în prezent subzistă temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea

măsurii arestării preventive, măsură luată și menținută cu respectarea disp.

art. 143 C. proc. pen. și respectiv art. 148 lit. f) C. proc. pen. și că

temeiurile inițiale nu s-au modificat și nici nu au încetat. A apreciat că în

cauză menținerea măsurii arestării preventive se justifică în scopul de a-i

face pe inculpați să conștientizeze asupra comportamentului antisocial, cât și

pentru buna desfășurare a judecății și pentru a-i împiedica să comită alte

fapte penale.

Împotriva încheierii

au declarat recurs inculpații G.N., B.F. și I.G. și au solicitat admiterea

recursurilor, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive,

arătând că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri,

întrucât pericolul social s-a diminuat, nu au antecedente penale, au recunoscut

săvârșirea faptelor și au beneficiat de disp. art. 320

1

C. proc.

pen.

Analizând recursurile

declarate, sub aspectele invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de

legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3)

C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (3) și art. 385

14

din același cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații

G.N., B.F. și I.G. sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în

continuare:

Prin Rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

nr. 119/D/P/2011 din data de 5 septembrie 2011 au fost trimiși în judecată, în

stare de arest, inculpații G.N., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic

ilicit de droguri de mare risc în formă continuată și trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C.

pen.; art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a)

C. pen.; ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; B.F., pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; ambele cu aplic. art.

33 lit. a) C. pen.; I.G., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de

droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc,

prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit.

a) C. pen.; art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75

lit. a) C. pen.; ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.; și în stare de

libertate, a inculpaților D.M., pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit

de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.; V.I., pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc și mare risc în formă

continuată, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen.

Prin Sentința penală

nr. 258 din 9 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a II-a, în baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen.

respectiv cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe

inculpatul I.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 3 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu

aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul I.G. la

pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b)

C. pen., inculpatul va executa pedeapsa mai grea, de 3 ani închisoare. A

aplicat inculpatului disp. art. 71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei

principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată prin

prezenta hotărâre durata reținerii și a arestării preventive a inculpatului

I.G. de la data de 13 iunie 2011 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut

starea de arest a inculpatului I.G.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G.N. la

pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G.N. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. A aplicat inculpatului disp. art.

71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 65

C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre durata reținerii și

a arestării preventive a inculpatului G.N. de la data de 13 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului G.N.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul B.F. la

pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. respectiv cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa

pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. A aplicat inculpatului disp. art.

71 - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 65

C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre durata reținerii și

a arestării preventive a inculpatului B.F. de la data de 13 iunie 2011 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului B.F.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. respectiv

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. condamnă pe inculpatul V.I. la

pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 86

1

C. pen., suspendă sub

supraveghere executarea pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani, conform

art. 86

2

C. pen.

În baza art. 18 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea în vederea distrugerii a

cantităților totale cocaină și a obligat inculpații la câte 1.500 RON fiecare,

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut cu

privire la inculpatul G.N. că, în cursul anului 2011, în repetate rânduri și în

baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu mai multe persoane, a

deținut în vederea vânzării, a vândut, a oferit cu titlu gratuit și a

intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de mare risc, împrejurări

în care, la data de 31 martie 2011, singur, a vândut investigatorului

"M.D." cantitatea de 26,56 grame de amestec conținând cocaină în

concentrație de 21,27% ± 2% (Raportul de constatare tehnico-științifică din 1

aprilie 2011 al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul

Central de Analiză și Profil al Drogurilor), cu suma de 1.800 euro și 100 RON,

la data de 18 aprilie 2011, împreună cu inculpatul V.I., a oferit cu titlu

gratuit investigatorului "M.D." două comprimate având ca substanță

activă MDMA/3,4-methylenedioxymetamfetamine (Raportul de constatare

tehnico-științifică din 19 aprilie 2011 al Inspectoratului General al Poliției

Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor), iar la data

de 12 iunie 2011, împreună cu inculpații D.M., I.G. și B.F., a vândut

cantitatea de 573,55 grame, în concentrație de 29,99% ± 2% (Raportul de

constatare tehnico-științifică din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului

General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al

Drogurilor), pentru suma de 36.000 euro, din care 33.000 euro s-au plătit la

data constatării comiterii flagrante a actului material de trafic ilicit de

droguri de mare risc din 12 iunie 2011, cu precizarea că respectiva cantitate

de cocaină a fost transportată din Olanda - Belgia, la solicitarea acestui

inculpat.

Cu privire la

inculpatul B.F. s-a reținut că, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu

inculpatul I.G., a transportat din Olanda, prin Belgia și până pe teritoriul

României cantitatea de 573,55 grame, în concentrație de 29,99% ± 2% (Raportul

de constatare tehnico-științifică din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului

General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al

Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu același inculpat a

predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaților G.N. și D.M., în vederea

vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire "M.D." și

"N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit

33.000 euro.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul I.G. s-a reținut că, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu

inculpatul B.F., a transportat din Olanda, prin Belgia și până pe teritoriul

României cantitatea de 573,55 grame, în concentrație de 29,99% ± 2% (Raportul

de constatare tehnico-științifică din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului

General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză și Profil al

Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu același inculpat a

predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaților G.N. și D.M., în vederea

vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire "M.D." și

"N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit

33.000 euro.

Înalta Curte, pornind

de la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpaților G.N., B.F. și I.G., reține că potrivit art. 148 alin.

(1) lit. f) C. proc. pen., dacă sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 143

din același cod și dacă inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea

prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani

și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică, se poate dispune măsura arestării preventive.

În ceea ce privește

temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, care

subzistă, analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă îndeplinirea

cerințelor prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Astfel, se constată

că, în raport de actele dosarului, prima condiție prevăzută de textul de lege

menționat, referitoare la săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede

pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită, având în vedere că

infracțiunile reținute în sarcina inculpaților art. 2 alin. (1) și (2) și art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 sunt sancționate cu pedepse ce

depășesc 4 ani închisoare, (respectiv 3 - 15 ani, 10 - 20 ani, 15 - 25 ani).

Analiza actelor și

lucrărilor dosarului relevă existența și a celei de-a doua cerințe prevăzute în

art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care trebuie îndeplinită cumulativ,

în sensul că există probe din care să rezulte că lăsarea inculpaților în

libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În conformitate cu

dispozițiile art. 5 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului

și libertăților fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul

la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul

la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nicio persoană

nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă

există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute,

în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Potrivit textului

invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau

reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente,

atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau

când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a o împiedica să

săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

În materia privării

de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la

aplicabilitatea dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenției

obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să

se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea

națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile

Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

În jurisprudența sa,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale

acceptate pentru arestarea și, desigur, menținerea acestei măsuri a unui

inculpat, suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă

(Stogmuller împotriva Austriei), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să

împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei), riscul să comită

noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei) sau să tulbure ordinea publică

(Letellier c. Franței).

Înalta Curte constată

că, în cauză, este îndeplinită una dintre aceste condiții, respectiv pericolul

ca inculpații să tulbure ordinea publică.

Înalta Curte constată

că menținerea arestării preventive a inculpaților G.N., B.F. și I.G. este

justificată, aceștia fiind trimiși în judecată pentru infracțiuni caracterizate

de un grad ridicat de pericol social - trafic ilicit de droguri de mare risc în

formă continuată și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, care

prin natura lor, împrejurările comiterii, forma continuată și urmările produse

impun menținerea detenției provizorii.

Din această

perspectivă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pericolul concret

pentru ordinea publică al faptelor săvârșite poate fi dedus atât din pericolul

social concret deosebit de ridicat, din limitele de pedeapsă prevăzute de lege,

cât și din circumstanțele personale ale inculpaților ori din modul organizat în

care aceștia au acționat care ar crea în rândul colectivității un sentiment de

insecuritate, de pericol și de nesiguranță, specific pericolului pentru ordinea

publică.

În consecință, Înalta

Curte constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea

măsurii arestării preventive, ci acestea se mențin în continuare, motiv pentru

care, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge recursurile declarate de inculpații G.N., B.F. și I.G. cu obligarea

recurenților-inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpații I.G., B.F. și G.N. împotriva

Încheierii din data de 26 iulie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București,

secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. 59482/3/2011.

Obligă

recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 13 august 2012.

Procesat

de GGC - AZ