ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3211/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Încheierea din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 59482/3/2011 (1624/2012), în baza art. 3002 cu

referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut măsura

arestării preventive a inculpaților G.N., B.F. și I.G.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de

apel a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de

Casație și Justiție - DIICOT nr. 119/D/P/2011 din data de 05 septembrie  2011,

au fost trimiși în judecată, în stare de arest, inculpații G.N., zis „N.",

pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în

formă continuată și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev.

de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen.; B.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri

de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de:

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C.

pen.; art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit.

a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; I.G., pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic

ilicit internațional de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.; art. 3 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și, respectiv, în stare de libertate,

inculpații D.M., zis „P.", pentru săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit

de droguri de mare risc, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și V.I., zis „G.", pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de risc și mare risc în

formă continuată, prev. de: art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut în actul de inculpare,

cu privire la inculpatul G.N. că, în cursul anului 2011, în repetate rânduri și

în baza aceleiași rezoluții infracționale, împreună cu mai multe persoane, a

deținut în vederea vânzării, a vândut, a oferit cu titlu gratuit și a

intermediat vânzarea a diferite cantități de droguri de mare risc, împrejurări

în care, la datele de 31 martie 2011, singur, a vândut investigatorului

„M.D." cantitatea de 26,56 gr de amestec conținând cocaină în concentrație

de 21,27% ± 2% (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 142.487 din 01

aprilie 2011 al Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul

Central de Analiză și Profil al Drogurilor), cu suma de 1.800 euro și 100 RON,

la data de 18 aprilie 2011, împreună cu inculpatul V.I., a oferit cu titlu

gratuit investigatorului „M.D." două comprimate având ca substanță activă

MDMA/3,4-methylenedioxymetamfetamine (raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 142.750 din 19 aprilie 2011 al Inspectoratului General al Poliției Române -

Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor), iar la data de 12

iunie 2011, împreună cu inculpații M.D., I.G. și B.F., a vândut cantitatea de

573,55 gr, în concentrație de 29,99%±2% (raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 143.271 din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului

General al Poliției Române - Laboratorului Central de Analiză și Profil al

Drogurilor), pentru suma de 36.000 euro, din care 33.000 euro s-a plătit la

data constatării comiterii flagrante a actului material de trafic ilicit de

droguri de mare risc din 12 iunie 2011, cu precizarea că respectiva cantitate

de cocaină a fost transportată din Olanda în Belgia, la solicitarea acestui

inculpat.

Cu privire la inculpatul B.F., s-a reținut

că, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul I.G., a transportat din

Olanda, prin Belgia și până pe teritoriul României cantitatea de 573,55 gr, în

concentrație de 29,99%±2% (raportul de constatare tehnico-științifică nr.

143.271 din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului General al Poliției Române

- Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor), iar la data de 12

iunie 2011, împreună cu același inculpat, a predat respectiva cantitate de

cocaină coinculpaților G.N. și M.D., în vederea vânzării acesteia către

investigatorii sub acoperire „M.D." și „N.M.", pentru suma de 36.000

euro, din care la acea dată s-au plătit 33.000 euro.

în ceea ce-l privește pe inculpatul I.G., s-a

reținut că, în cursul lunii iunie 2011, împreună cu inculpatul B.F., a

transportat din Olanda, prin Belgia și până pe teritoriul României, cantitatea

de 573,55 gr, în concentrație de 29,99%±2% (Raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 143.271 din data de 21 iunie 2011 al Inspectoratului

General al Poliției Române - Laboratorului Central de Analiză și Profil al

Drogurilor), iar la data de 12 iunie 2011, împreună cu același inculpat, a

predat respectiva cantitate de cocaină coinculpaților G.N. și M.D., în vederea

vânzării acesteia către investigatorii sub acoperire „M.D." și

„N.M.", pentru suma de 36.000 euro, din care la acea dată s-au plătit

33.000 euro.

Situația de fapt reținută de instanță s-a

întemeiat pe coroborarea următoarelor mijloace de probă: declarații învinuiți

și inculpați cercetați în prezenta cauză; declarații martori; procese-verbale

întocmite de către investigatorii sub acoperire autorizați în cauză; rapoarte

de constatare tehnico-științifică analiză droguri; procese-verbale de

constituire planșe foto; procese-verbale de recunoaștere de pe planșe foto;

procese-verbale întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 91

1

și următoarele C. proc. pen., de redare în scris a interceptărilor și

înregistrărilor comunicărilor telefonice efectuate în mod autorizat; procese-verbale

întocmite în conformitate cu dispozițiile art. 91

1

și următoarele C.

proc. pen., de redare în scris a interceptărilor și înregistrărilor audio în

mediul ambiental efectuate în mod autorizat în cauză; proces-verbal de prindere

în flagrant inculpați cercetați în prezenta cauză; proces-verbal de înseriere

sumă de bani folosită la realizarea flagrantului; procese-verbale de consemnare

a efectuării perchezițiilor domiciliare; procese-verbale de consemnare a

datelor salvate în agende, precum și a mesajelor tip SMS salvate în memoriile

telefoanelor mobile și ale cartelelor SIM folosite de către inculpații

cercetați în prezenta cauză; înscrisuri; alte mijloace de probă.

Procedând la verificarea legalității și

temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpaților G.N., B.F. și I.G.,

potrivit dispozițiilor legale, curtea de apel a apreciat că lăsarea în

libertate a acestora prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind

îndeplinite cumulativ condițiile prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen., întrucât

faptele respective constituie infracțiuni pedepsite de lege cu închisoare mai

mare de 4 ani, pericolul rezultând nu numai din natura și gravitatea

infracțiunilor, dar și din modul de desfășurare a activității infracționale,

urmările produse și sentimentul de insecuritate generat în rândul societății.

Cât privește condiția referitoare la

existența în cauză a probelor din care să rezulte că lăsarea în libertate a

inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, s-a

constată că și aceasta este îndeplinită.

Curtea de apel a constatat că subzistă

temeiurile de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive, măsură luată și menținută cu respectarea dispozițiilor art. 143 și,

respectiv, art. 148 lit. f) C. proc. pen. Totodată, reanalizându-se actele și

lucrările dosarului, s-a apreciat că temeiurile inițiale nu s-au modificat și

nici nu au încetat.

Referitor la durata termenului rezonabil al

măsurii arestării preventive, s-a reținut că aprecierea limitelor rezonabile ale

unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele

concrete ale fiecărei cauze pentru a vedea în ce măsură „există indicii precise

cu privire la un interes public real, care fără a aduce atingere prezumției de

nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în

stare de libertate" (Labita c. Italiei). S-a reținut în acest sens că,

deși măsura arestării preventive este o măsură de excepție, în speță sunt

întrunite toate cerințele legale care să justifice menținerea ei în continuare

față de inculpați, iar durata acestuia nu a depășit un termen rezonabil.

Împotriva încheierii anterior menționate, în

termen legal, au declarat recurs inculpații G.N., B.F. și I.G., solicitând

revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de

libertate.

Concluziile formulate de reprezentantul

Parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al acestora

au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai

fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate

de inculpați, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată

că acestea nu sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de

control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia

arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege,

când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în

continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea

măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel București, secția I penală

a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și

de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se

în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în raport de împrejurările

concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect

a reținut și instanța de fond.

Ordinea publică reprezintă climatul social

optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se

traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii

cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se

confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu

înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție

de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate

rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care

sunt învinuiți inculpații, din reacția publică la comiterea unor astfel de

infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte

persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor

respective.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte

apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute

de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc.

pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților. Se

reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților nu

contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în

vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire,

gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata

detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art.

5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că

menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă

și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În același sens, Înalta Curte reține că, în

cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de

nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen

rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și

limitele legii.

Aceste considerente justifică dispoziția de

menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse, ca ne

fondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții

inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de câte 200 RON, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile

pentru apărătorii desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului

Justiției, conform dispozitivului.

Onorariul cuvenit interpretului de limba

olandeza se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații G.N., B.F. și I.G. împotriva încheierii din 20 septembrie 2012 a

Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.

59482/3/2011 (1624/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor

de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de

câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu,

se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba

olandeză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM