ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 598/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 598/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

încheierea din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel București - secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 35031/3/2012, în baza art. 300

2

rap. la art.

160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen., s-a menținut arestarea

preventivă a inculpatelor S.N., arestată în baza M.A.P nr. 133/UP din 13 iunie 2012

și V.C., arestată în baza M.A.P. nr. 134/UP din 13 iunie 2012, emise de

Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr. 22022/3/2012.

S-a

dispus ca onorariile parțiale cuvenite avocaților din oficiu, în sumă de câte

75 lei, să se suporte din fondul Ministerului Justiției.

Pentru

a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut că prin rechizitoriul nr.

11/D/P/2012 din data de 4 septembrie 2012 al Parchetului de pe lângă înalta

Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, s-a dispus trimiterea în judecată, în

stare de arest preventiv, a inculpaților: S.N. pentru săvârșirea infracțiunilor

de trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de

droguri de mare risc, în stare de concurs, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 33 lit. a) C. pen., V.C. pentru săvârșirea infracțiunilor de

trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri

de mare risc, în stare de concurs, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33

lit. a) C. pen. și D.I. pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de

droguri de mare risc și trafic ilicit internațional de droguri de mare risc, în

stare de concurs, prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art.

3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

În

actul de sesizare a instanței s-a reținut că, în cursul anului 2012, inculpata S.N.

a pregătit și a realizat transportul unei cantități de 40 kilograme heroină din

Turcia în Austria, coordonându-i în acest scop pe inculpații V.C. și D.I.,

împrejurare în care, la data de 11 iunie 2012, aceștia au fost depistați în

zona kilometrului 36 de pe Autostrada A1 pe sensul Pitești - București, având

disimulată cantitatea de 15,414 kilograme heroină în zona rezervorului

autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365 kilograme heroină, în zona

rezervoarelor autoturismelor.

Cu

privire la inculpata V.C., s-a mai reținut în rechizitoriu că, în cursul anului

2012, a participat la pregătirea și efectuarea transportului unei cantități de

40 kilograme heroină din Turcia în Austria împreună cu inculpatul D.I., sub

coordonarea inculpatei S.N., împrejurare în care, la data de 11 iunie 2012,

toți trei au fost depistați în zona kilometrului 36 de pe Autostrada A1, pe

sensul Pitești - București, având disimulată cantitatea de 15,414 kilograme

heroină în zona rezervorului autoturismului, respectiv cantitatea de 24,2365

kilograme heroină, în zona rezervoarelor autoturismelor.

S-a

constatat că inculpatele au fost arestate preventiv prin încheierea din Camera

de Consiliu din data de 13 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București - secția

I penală, instanța apreciind că în cauză sunt îndeplinite cerințele art. 143 și

art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.

De asemenea, s-a reținut că prin sentința penală nr. 852 din 06

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București - secția a II-a penală în

dosarul penal nr. 35031/3/2012, inculpatele S.N. și V.C. au fost condamnate în

primă instanță.

Astfel,

în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a),

b) C. pen. - 76 lit. a) C. pen., inculpata S.N. a fost condamnată la 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de

mare risc.

În

baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. art. 74 lit.

a), b) C. pen. - 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată la 6 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de droguri de

mare risc (heroină), iar în baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1) lit. b) C.

pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate,

urmând ca inculpata S.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 închisoare, cu

aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În

baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea prevenției inculpatei de la 12 iunie

2012 la zi.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatei.

În

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 74 lit. a), b)

C. pen. - 76 lit. a) C. pen., inculpata V.C. a fost condamnată la 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de

mare risc.

În

baza art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. art. 74 lit.

a), b) C. pen. - 76 lit. a) C. pen., inculpata V.C. a fost condamnată la 6 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional ilicit de

droguri de mare risc (heroină), iar în baza art. 33 lit. a) - art. 34 alin. (1)

lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

aplicate, urmând ca inculpata V.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 6

închisoare, cu aplicarea disp. art. 71 și art. 64 lit. a) teza a Ii-a

și lit. b) C. pen.

În

baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C.

pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea prevenției inculpatei de la 12 iunie

2012 la zi.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatei.

Analizând

actele și lucrările dosarului, curtea de apel a constatat că măsura arestării

preventive este legală și temeinică și că temeiurile care au determinat luarea

acesteia subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatelor.

Astfel,

s-a constatat că și la acest moment procesual există probe din care rezultă

presupunerea rezonabilă că inculpatele S.N. și V.C. au săvârșit faptele pentru

care au fost trimise în judecată, relevante în acest sens fiind: procesele

verbale de efectuare a perchezițiilor corporale și asupra autovehiculelor

aparținând inculpaților; rapoartele de constatare tehnico-științifică ale

I.G.P.R. - Laboratorul Central de Analiză și Profil al Drogurilor, Precursori

privind drogurile (heroină) analizate; actele procedurale efectuate de

autoritățile competente bulgare în baza cererilor de comisie rogatorie

internațională formulate de această direcție; actele procedurale efectuate de

autoritățile competente austriece în baza cererilor de comisie rogatorie

internațională formulate de această direcție; rapoartele de constatare

tehnico-științifică dactiloscopică ale I.G.P.R. - Institutul Național de

Criminalistică, Serviciul Identificări Judiciare privind urmele papilare

prelevate de pe pachetele cu droguri (heroină) și raportul de constatare

tehnico-științifică criminalistică al I.G.P.R. - Institutul Național de

Criminalistică, Serviciul Expertize Fizico - Chimice; procesele verbale cu

notele de redare a comunicărilor telefonice purtate de inculpați, interceptate

și înregistrate în mod autorizat de autoritățile competente austriece și

bulgare în baza cererilor de comisie rogatorie internațională formulate de

această direcție, precum și declarațiile inculpatelor.

De

asemenea, curtea de apel a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea

preventivă a inculpatelor, prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc.

pen., se mențin și impun în continuare privarea de libertate a acestora,

pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare și există probe că

lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă pericol concret pentru ordinea

publică având în vedere modalitatea concretă în care se reține săvârșirea

infracțiunilor - trafic ilicit de droguri de mare risc și trafic ilicit

internațional de droguri de mare risc, împrejurările concrete în care sunt

bănuite inculpatele că ar fi acționat, cantitatea mare de droguri - heroină,

transportată în rezervoarele autoturismelor, modificate, urmările ce s-ar fi

putut produce, precum și persoana inculpatelor.

Totodată, s-a constatat că durata arestării preventive a

inculpatelor S.N. și V.C. nu depășește limitele unui termen rezonabil, în

condițiile în care s-a pronunțat deja în primă instanță o hotărâre de

condamnare împotriva acestora, atât urmărirea penală, cât și judecata

desfășurându-se cu celeritate.

Împotriva

acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpatele S.N. și V.C.,

solicitând revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în

stare de libertate.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de

apărătorul recurentelor inculpate și ultimul cuvânt al acestora au fost

consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi

reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpate,

pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu

sunt fondate.

Potrivit

dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de

judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să

verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform

alin. (3) din același text de lege, când instanța constată că temeiurile care

au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune,

prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel București - secția I penală a

procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de

drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în

continuare privarea de libertate a inculpatelor.

Înalta

Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că

lăsarea în libertate a inculpatelor prezintă un pericol concret pentru ordinea

publică, așa cum corect a reținut și curtea de apel.

Ordinea

publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un

ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a

instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea

drepturilor acestora.

Deși

pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca

trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea

pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea

faptelor. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între

altele, din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit

inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din

posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în

lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective.

În

acord cu prima instanță, înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest

moment procesual condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art.

160

b

alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea

de libertate a inculpatelor.

Se

reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpatelor nu

contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în

vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire,

gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata

detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5

paragraful 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea

detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și

prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În

același sens, înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării

preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpatelor

de a fi judecate într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora

încadrându-se în dispozițiile și limitele legii.

Aceste

considerente justifică dispoziția de menținere a arestării preventive, astfel

că, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

recursurile declarate vor fi respinse, ca nefondate.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentele inculpate vor fi obligate la

plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 lei, din care

sumele de câte 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se

vor avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de inculpatele S.N. și V.C. împotriva

încheierii din 23 ianuarie 2013 a Curții de Apel București - secția I penală,

pronunțată în dosarul nr. 35031/3/2012.

Obligă

recurentele inculpate la plata sumelor de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care sumele de câte 100 lei, reprezentând: onorariul

pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 18 februarie 2013