ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1025/2013
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1025/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului
penal de față,
Examinând actele și
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 14 martie 2013 pronunțată
în Dosarul nr. 28014/3/2012 (587/2013), în baza art. 300
2
C. proc.
pen. raportat la art. 160
b
alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen.,
Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat legalitatea și
temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților V.R., S.F.A. și V.M.,
măsură pe care a menținut-o.
Totodată, a respins,
ca neîntemeiate, cererile formulate de inculpații V.R., S.F.A. și V.M. de
înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi
localitatea.
Pentru a pronunța
această încheiere, instanța a reținut, în esență, că prin Rechizitoriul nr.
2191/D/P/2011 din 18 iulie 2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție - DIICOT - Serviciul Teritorial București, s-a dispus
trimiterea în judecată a inculpaților: P.T.Ș. zis „P.", cercetat în stare
de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de
mare risc în formă continuată și deținere de droguri de risc pentru consum
propriu fără drept, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,
ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; V.R., cercetat în stare de arest
preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic internațional de droguri
de mare risc, trafic intern de droguri de mare și de organizare a infracțiunii
de trafic internațional de droguri de mare risc, prevăzute de art. 3 alin. (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 2 alin. (2)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 10 din
Legea nr. 143/2000 raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;
S.F.A., cercetată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor
de trafic internațional de droguri de mare risc și trafic intern de droguri de
mare risc, prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; V.M.
zis „F." - cercetat în stare de arest preventiv pentru săvârșirea
complicității la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc,
prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Din analiza actelor
și lucrărilor dosarului, au rezultat indicii temeinice și probe în sensul că
inculpata S.F.A., în dimineața de 26 noiembrie 2011, ora 08:00, în timp ce se
afla în Amsterdam - Olanda, prezentându-se sub numele fals de N.L., a depus
cantitatea de 229,08 grame cocaină, disimulată într-un troler, la cala
autocarului cu numărul de înmatriculare "X" ce aparținea firmei de
transport E, autocar în care s-a urcat și V.M., în scopul acestuia supravegherii
transportarea în siguranță a cocainei pe ruta Amsterdam - Sebeș.
Inculpații S.F.A. și
V.R. au părăsit Olanda și în noaptea de 27 noiembrie 2011 ora 01:00, cu
autoturismul marca OV cu numărul de înmatriculare "Y", condus de
inculpatul V.R., au intrat în România prin punctul de trecere a frontierei
Nădlac și s-au deplasat până în localitatea Sebeș, unde au așteptat autocarul
în cala căruia se afla troienii cu cele 229,08 grame cocaină.
După staționarea
autocarului la Sebeș, la 27 noiembrie 2011 inculpata S.F.A. a preluat de la
martorul L.V.D. (șoferul autocarului) trolerul în care se afla cocaina, după
care inculpații S.F.A. și V.R. au părăsit orașul Sebeș, deplasându-se spre
Sibiu, cu intenția de a-l prelua și pe inculpatul V.M., care rămăsese în autocar.
Pe traseul Sebeș - Sibiu, inculpații V.R. și S.F.A. au observat prezența
lucrătorilor de poliție și au aruncat pachetul ce conținea 229,08 grame de
cocaină ce erau ambalate în mai multe straturi de folie de plastic, învelite la
exterior cu bandă adezivă tip scotch.
Inculpatul V.M. l-a
ajutat pe fratele său - inculpatul V.R. - să introducă în țară cantitatea de
229,08 grame cocaină, ajutor ce a constat în faptul că, deplasându-se cu
autocarul firmei E cu numărul de înmatriculare "X", a supravegheat
transportarea în siguranță a drogurilor de mare risc pe traseul Amsterdam -
Sebeș.
Actul de inculpare a
avut la bază următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de sesizare din
oficiu; procesele-verbale de verificări și investigații; procesele-verbale de
redare a convorbirilor telefonice; procesele-verbale de redare a declarațiilor
colaboratorului „A.A."; procesele-verbale de redare a rapoartelor
investigatorului „I.A."; suporturile optice ce conțin înregistrările
convorbirilor telefonice; suporturile optice ce conțin înregistrările
audio-video în mediu ambiental; procesele-verbale de redare a convorbirilor
directe purtate de colaborator cu inculpatul P.T.Ș.; rapoartele de constatare
tehnico-științifică; procese-verbale de percheziții domiciliare; procesele-verbale
de percheziții informatice; dovezi de predare la camera de corpuri delicte;
declarații martori L.V.D.; declarații martor F.E.C.; declarații martor asistent
B.I.A.; declarații martor asistent G.D.M.; declarații martor asistent l.A.;
declarații martor asistent M.I.; declarații martori C.R. și S.L.I. și
coroborate cu declarații de inculpați.
În cursul cercetării
judecătorești s-au administrat probe constând în audierea tuturor inculpaților
și a martorilor audiați cu ocazia cercetărilor efectuate în faza de urmărire
penală.
Prin Sentința penală
nr. 15 din data de 15 ianuarie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012,
Tribunalul București, secția I penală s-a pronunțat astfel:
În baza art. 3
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a
condamnat pe inculpatul V.R. la pedeapsa principală de 16 (șaisprezece) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic internațional de droguri de
mare risc și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după
executarea pedepsei principale.
În baza art. 10
raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit.
b) C. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa principală de 16
(șaisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de organizare a
traficului internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat
același inculpat la pedeapsa principală de 12 (doisprezece) ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și la pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei
principale.
În baza art. 33 lit.
a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul V.R. va executa, ca urmare a contopirii
pedepselor principale, pe cea mai grea, de 16 ani (șaisprezece ani) închisoare
și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea
pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă
accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, și
lit. b) C. pen.
În baza art. 350
alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă dispusă față de
inculpatul V.R..
În baza art. 88 alin.
(1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a
arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.
În baza art. 26
raportat la art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit.
a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul V.M. zis „F." la pedeapsa
principală de 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii
de complicitate la trafic internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa
complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a
II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei
principale.
În baza art. 61 C.
pen. a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de
1390 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată acestuia
prin Sentința penală nr. 340 din 16 martie 2005 pronunțată de Tribunalul
București, definitivă prin Decizia penală nr. 6662 din 25 noiembrie 2005 a
ICCJ, rest pe care îl va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință
penală, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de
15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute
de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după
executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen., a interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă
accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, și
lit. b) C. pen.
În baza art. 350
alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă dispusă față de
inculpatul V.M.
În baza art. 88 alin.
(1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a
arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.
În baza art. 3
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C.
pen., a condamnat-o pe inculpata S.A.F. la pedeapsa principală de 12
(doisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic
internațional de droguri de mare risc și la pedeapsa complementară a
interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.
pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. a) C. pen., a
condamnat-o pe aceeași inculpată la pedeapsa principală de 8 (opt) ani
închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc și
la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea
pedepsei principale.
În baza art. 33 lit.
a) - 34 lit. b) C. pen., inculpata S.F.A. va executa, ca urmare a contopirii
pedepselor principale, pe cea mai grea, de 12 ani (doisprezece ani) închisoare
și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.
a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea
pedepsei principale.
În baza art. 71 C.
pen., a interzis inculpatei, pe durata executării pedepsei, ca pedeapsă
accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, și
lit. b) C. pen.
În baza art. 350
alin. (1) C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă dispusă față de
inculpata S.F.A.
În baza art. 88 alin.
(1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii și a
arestării preventive de la 10 mai 2012 la zi.
Împotriva Sentinței
penale nr. 15 din data de 15 ianuarie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012
de Tribunalul București, au formulat apel inculpații V.R., S.F.A. și V.M.
În cursul judecării
apelului declarat de inculpați, prin Încheierea din 14 martie 2013 pronunțată
în Dosarul nr. 28014/3/2012 (587/2013), în baza art. 300
2
C. proc.
pen. raportat la art. 160
b
alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen.,
Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat legalitatea și
temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților V.R., S.F.A. și V.M.,
măsură pe care a menținut-o.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că temeiurile de fapt și de
drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților nu s-au schimbat
și justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
S-a reținut că,
inculpații V.R., S.F.A. și V.M. au fost trimiși în judecată și condamnați de
prima instanță la pedepse rezultante privative de libertate de 16, 12 și
respectiv 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de organizare a
traficului internațional de droguri de mare risc și trafic internațional de
droguri de mare risc (V.R.), trafic de droguri de mare risc și trafic
internațional de droguri de mare risc (S.F.A.) și de complicitate la traficul
internațional de droguri de mare risc (V.M.), în prezent cauza aflându-se în stadiul
procesual al apelului pe rolul Curții de Apel București, cu termen de judecată
la data de 10 aprilie 2013.
S-a constatat că
indiciile temeinice, în sensul art. 68 C. proc. pen., ale săvârșirii de către
inculpați a infracțiunilor imputate subzistă și impun în continuare privarea
lor de libertate, acestea decurgând din materialul probator administrat în
cauză.
De asemenea, s-a
constatat că sunt îndeplinite cumulativ și condițiile impuse de art. 148 lit.
f) C. proc. pen., atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar și sub aspectul probelor
că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea
publică, pericol ce rezidă din modalitatea și împrejurările concrete de
săvârșire a faptelor presupus a fi fost comise, gravitatea acestora, caracterul
transfrontalier al activității infracționale și cantitatea mare de droguri
traficată, precum și din circumstanțele personale ale inculpaților, care nu se
află la primul conflict cu legea penală, toate aceste aspecte, în opinia
instanței, denotând periculozitate și justificând o reacție fermă din partea
autorităților statului.
Prin urmare, s-a
constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C.
proc. pen.
Curtea a considerat
că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că
inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, apreciind
ca relevante procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorului,, A.A.",
procesele-verbale de redare a rapoartelor investigatorului „I.A.",
înregistrările convorbirilor telefonice, înregistrările audio-video în mediu
ambiental, procesele-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de
colaborator cu inculpatul P.T.Ș., rapoartele de constatare tehnico-științifică,
declarațiile martorilor, astfel încât. instanța a constatat îndeplinite și
condițiile prevăzute de art. 68
1
C. proc. pen., cu referire la art.
148 lit. f) C. proc. pen.
Curtea a mai apreciat
că durata arestării preventive a inculpaților nu depășește limitele unui termen
rezonabil, în condițiile în care, în cauză s-a pronunțat deja o hotărâre de
condamnare împotriva acestora.
În condițiile
reținute, Curtea de Apel București, în temeiul art. 300 raportat la art. 160
b
alin. (1) și (3) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a
inculpaților V.R., S.F.A. și V.M. și a respins cererile de înlocuire a măsurii
arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca
neîntemeiate, neschimbându-se temeiurile ce au determinat luarea măsurii
arestării preventive a inculpaților menționați.
Împotriva Încheierii
din 14 martie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012 (587/2013) al Curții
de Apel București, Secția a l-a Penală, au declarat recurs inculpații V.R.,
S.F.A. și V.M., solicitând casarea încheierii și, pe fond, revocarea măsurii
arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive
cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Recursul nu a fost
motivat.
Concluziile formulate
de apărătorul desemnat din oficiu al recurenților inculpați și de către
reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a
prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, examinând încheierea atacată în raport cu critici le
formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept,
conform art. 385 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 300
2
C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal
sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și
temeinicia arestării preventive.
Potrivit art. 160
b
alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat
arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi
care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere
motivată, menținerea arestării preventive.
În cauză, Curtea a
procedat la efectuarea verificărilor dispuse de legea procesual penală și a
constatat, în mod justificat, că temeiurile de fapt și de drept care au stat la
baza luării măsurii arestării preventive subzistă, impunându-se în continuare
privarea de libertate a inculpaților.
În raport cu
stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23
din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate
dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a
săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea
săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii
publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor și asigurarea desfășurării
în bune condiții a procesului penal.
Or, în raport cu
probatoriul administrat până la acest moment procesual, inculpații au fost
trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de
organizare a traficului internațional de droguri de mare risc și trafic
internațional de droguri de mare risc (V.R.), trafic de droguri de mare risc și
trafic internațional de droguri de mare risc (S.F.A.) și de complicitate la
traficul internațional de droguri de mare risc (V.M.), Înalta Curte, în raport
de împrejurările concrete ale comiterii faptelor, apreciind că lăsarea în
libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, așa
cum corect a reținut și instanța de fond.
Ordinea publică
reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de
norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor
statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.
Deși pericolul pentru
ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a
infracțiunii, aceasta nu înseamnă că, la aprecierea pericolului pentru ordinea
publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect,
existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul
social al infracțiunilor de care sunt învinuiți inculpatul, din reacția publică
la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte
asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa reacției ferme față de cei
bănuiți ca autori ai faptelor respective.
Examinarea gradului
de pericol social al faptei și a pericolului concret pentru ordinea publică pe
care l-ar prezenta punerea în libertate a inculpaților nu pot fi ignorate cu
ocazia verificării temeiniciei cererii formulate de acesta, în acest sens
pronunțându-se constant Curtea Europeană (a se vedea în acest sens cauza Calmanovici
vs. România, Letellier vs. Franța și Hendriks vs. Olanda).
În acord cu prima
instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual
condițiile prevăzute de art. 300 coroborat cu art. 160 alin. (3) C. proc. pen.,
impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților, în raport de
natura infracțiunilor presupus săvârșite, gradul de pericol social concret al
faptelor, astfel cum este conturat acesta de modalitățile și împrejurările
comiterii faptelor, caracterul transfrontalier al activității infracționale a
inculpaților și cantitatea mare de droguri presupus traficate.
Se reține, de
asemenea, că menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului nu
contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea
drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în
vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire,
gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata
detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art.
5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că
menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă
și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În acord cu instanța
de fond, Înalta Curte apreciază că în cauză nu s-a depășit un termen rezonabil
de la arestarea inculpaților, întrucât pericolul social există și se apreciază
în raport de comportamentul inculpaților, reacția opiniei publice, rezonanța
faptelor reclamate și faptul că inculpații nu se află la primul contact cu
legea penală.
În același sens,
Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu
alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi
judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se
în dispozițiile și limitele legii.
Având în vedere
considerentele arătate, în analiza cererii formulate în subsidiar de către
inculpați, Înalta Curte apreciază ca fiind temeinică și legală dispoziția
instanței de fond, prin care aceasta a respins, ca neîntemeiate, cererile de
înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi
localitatea, motivat de menținerea temeiurilor ce au determinat luarea măsurii
arestării.
Toate considerentele
de mai sus justifică dispoziția instanței de fond, de menținere a arestării
preventive și de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării
preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca atare, în
conformitate cu dispozițiile art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de
inculpații V.R., S.F.A. și V.M. împotriva Încheierii din 14 martie 2013 a
Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr.
28014/3/2012 (587/2013).
Conform art. 192
alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte
300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100
RON, pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondate, recursurile declarate de inculpații V.R., S.F.A. și V.M. împotriva
Încheierii din 14 martie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală,
pronunțată în Dosarul nr. 28014/3/2012 (587/2013).
Obligă recurenții
inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare
către stat, din care suma de câte 100 RON, pentru fiecare inculpat,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 25 martie 2013.
Procesat de GGC - LM