ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 999/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 999/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei,

constată următoarele:

penală nr. 538 din data de 27 iunie 2013 a Tribunalului București, secția I

penală, pronunțată în Dosarul nr. 2668/2013, s-a dispus, în baza art. 334 C.

proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului V.M.J. din infracțiunea

de trafic ilicit de droguri de risc și de mare risc în formă continuată prev.

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. în infracțiunea de trafic ilicit de droguri de risc și de mare risc

în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat

la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu referire la aplicarea art.

16 din Legea nr. 143/2000 și la art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen.

și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul V.M.J. la o pedeapsă de 3 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în

formă continuată.

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza

art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. s-a suspendat sub supraveghere

executarea pedepsei de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 8

ani.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării sub supraveghere a executării

pedepsei 3 ani închisorii, suspendă executarea pedepselor accesorii.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de

supraveghere:

a)

să

se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă

Tribunalul București;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de

domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile,

precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d)

să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de

existență.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu schimba

domiciliul sau reședința avută decât cu încuviințarea instanței.

S-a atras atenția

inculpatului V.M.J. asupra disp. art. 86

4

C. pen. referitoare la

revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 22 martie 2013 la

zi.

În baza art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului

V.M.J.

, dacă nu este arestat în altă cauză

.

În baza art. 334 C.

proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului P.V.L.

din infracțiunile de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și de deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului

propriu, prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea

de trafic ilicit de droguri de risc și de mare risc în formă continuată prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în infracțiunea de deținere, fără

drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat

la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., cu referire la aplicarea art. 16

din Legea nr. 143/2000 și la art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și

art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul P.V.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C.

pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., cu referire la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și la art. 74

alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat același

inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere,

fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele mai

sus aplicate, urmând ca inculpatul P.V.L. să execute pedeapsa cea mai grea de 3

ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 71 alin.

(1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza

art. 86

1

și art. 86

2

C. pen. s-a suspendat sub supraveghere executarea

pedepsei rezultante de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 8

ani.

În baza

art. 71 alin. (5) C. pen.,

pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

rezultante de 3 ani închisorii, s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.

Pe durata termenului de

încercare inculpatul P.V.L. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)

să

se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul

București;

b)

să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și

orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c)

să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d)

să

comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 86

3

alin. (1) lit. b) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu schimba domiciliul

sau reședința avută decât cu încuviințarea instanței.

S-a atras atenția inculpatului

P.V.L. asupra disp. art. 86

4

C. pen. referitoare la revocarea suspendării

executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 22 martie 2013 la zi.

În baza art. 350

alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului

P.V.L.

, dacă nu este arestat în altă cauză

.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. raportat

la art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. cu referire la art. 37 lit. b)

C. pen. și la art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul

E.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic

de droguri de mare risc în formă continuată.

În baza art. 65 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe o durată de 5 ani după

executarea pedepsei principale.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la data de 22 martie 2013 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

E.A.

În baza art. 17 din Legea

nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la fiecare inculpat a următoarelor sume de

bani:

- 1.275 RON de la inculpatul

V.M.J.;

- 75 RON de la inculpatul

P.V.L.;

- 250 RON de la inculpatul

E.A.

În baza art. 17 și

art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpați, în vederea

distrugerii, cu excepția contraprobelor, a următoarelor:

- 16,44 grame cannabis,

depusă la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovadă din 08 aprilie 2013;

- 0,75 grame substanță

care conține ca substanță activă cocaină, fenacetină și lidocaină, depusă la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. cu dovadă din 08 aprilie 2013;

- 5,28 grame substanță

care conține ca substanță activă cocaină, fenacetină și lidocaină, depusă la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. cu dovadă din 08 aprilie 2013.

În baza art. 118

alin. (1) lit. b) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpați

a următoarelor bunuri:

- grinderul metalic ridicat

de la inculpatul P.V.L., depus la I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. cu dovadă din 08

aprilie 2013;

- cântarul electronic

marca D. de culoare argintie, precum și grinderul din material plastic de formă

sferică și culoare albastră, ridicate de la inculpatul V.M.J., depuse la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. cu dovadă din 01 aprilie 2013.

În baza art. 357

alin. (2) lit. c) raportat la art. 163 C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului

asigurător luată în cursul urmăririi penale prin ordonanța nr. 98/D/P/2013 din data

de 25 martie 2013 a D.I.I.C.O.T. asupra grinderului metalic, ridicat de la inculpatul

P.V.L., și asupra cântarului electronic marca D. și grinderului din plastic, ridicate

de la inculpatul V.M.J.

În baza art. 191

alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 4.000

RON, cheltuieli judiciare către stat.

Instanța fondului a fost

sesizată prin rechizitoriul nr. 361/D/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., consecutiv căruia s-a și investit cu judecarea

cauzei în vederea tragerii la răspundere, printre alții și a inculpatului E.A. pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

În cauză, inculpatul E.A.

a solicitat, în conformitate cu art. 320

1

C. proc. pen. anterior, ca

judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale,

recunoscând în totalitate faptele astfel cum au fost descrise în actul de trimitere

în judecată, astfel încât judecata s-a desfășurat în baza procedurii simplificate

a recunoașterii vinovăției.

Instanța fondului, constatând

din probele administrate în cursul urmăririi penale că fapta există, constituie

infracțiune și a fost săvârșită de inculpat a reținut următoarele:

S-a relevat existența

unei rețele infracționale, din care au fost identificați, până în prezent, inculpații

E.A., P.V.L. și V.M.J., care distribuiau droguri de risc (cannabis) și de mare risc

(cocaină și comprimate ecstasy) pe raza Municipiului București.

Din probelor administrate

în cauză a rezultat activitatea infracțională a celor trei inculpați trimiși în

judecată, după cum a urmat:

La data de 20 martie

2013, inculpatul V.M.J. i-a vândut colaboratorului „Ș.A.” - nume de cod cantitatea

de 0,82 grame cocaină la prețul de 400 RON.

Tranzacția a fost efectuată

în locuința acestuia din București, sector 5, fiind perfectată în două etape, respectiv

mai întâi colaboratorul a remis inculpatului V.M.J. cei 400 RON, puși la dispoziție

din fondurile D.I.I.C.O.T. În seara aceleiași zile, în jurul orei 21.00, colaboratorul

„Ș.A.” - nume de cod a revenit în locuința acestui inculpat pentru primirea drogurilor.

Discuția purtată de colaboratorul

autorizat cu inculpatul V.M.J. a fost interceptată audio-video în mediul ambiental

în baza autorizației Tribunalului București și a fost redată în cuprinsul procesului-verbal

întocmit la data de 21 martie 2013, din care a rezultat vânzarea de către acest

inculpat către colaboratorul autorizat, la data de 20 martie 2013, a cantității

de aproximativ 0,9 grame cocaină, provenind dintr-o cantitate mai mare, de un gram,

la prețul de 400 RON:

De asemenea, cei doi interlocutori

au purtat discuții referitoare la tranzacționarea unei cantități mai mari de cocaină

(5-6 grame) la prețul de 80 euro/gram, dar și cu privire la droguri de risc (cannabis).

La începutul lunii martie

2013, la data de 05 martie 2013, inculpatul V.M.J. și colaboratorul „Ș.A.” - nume

de cod au discutat despre tranzacționarea cantității de aproximativ 50 grame cocaină,

care ar fi provenit de la persoane încă neidentificate, din Râmnicu Vâlcea. Tranzacția

nu a mai avut loc, inculpatul V.M.J. motivând că nu a mai reușit să-l contacteze

pe proprietarul mărfii.

După ce a primit de la

colaborator cei 400 RON, reprezentând contravaloarea a aproximativ un gram cocaină

și, în baza unei înțelegeri prealabile, inculpatul V.M.J. s-a deplasat împreună

cu coinculpatul P.V.L., cu autoturismul acestuia, în Cartierul F. din București,

unde locuia inculpatul E.A., de la care acesta din urmă a procurat cantitatea de

0,82 grame cocaină în schimbul sumei de 250 RON.

Cu ocazia întâlnirilor

avute la data de 20 martie 2013, colaboratorul „Ș.A.” - nume de cod și inculpatul

V.M.J. au convenit să se revadă a doua zi, la data de 21 martie 2013, pentru perfectarea

unei tranzacții având ca obiect o cantitate mai mare de cocaină, respectiv patru

grame, de aceeași calitate cu cea cumpărată în ziua precedentă.

În vederea procurării

cantității de aproximativ patru grame cocaină, colaboratorului „Ș.A.” - nume de

cod i-a fost pusă la dispoziție suma de 1.500 RON, formată din 15 bancnote cu cupiura

de 100 RON, ale căror serii au fost consemnate în cuprinsul procesului-verbal întocmit

la data de 20 martie 2013.

Colaboratorul „Ș.A.” -

nume de cod s-a deplasat, în jurul orei 17.00, la domiciliul inculpatului V.M.J.,

situat în București, sector 5, a intrat în curtea imobilului, unde s-a întâlnit

cu acesta din urmă și i-a remis cei 1.500 RON, după care a părăsit zona.

După aproximativ 5-10

minute, inculpatul V.M.J. a părăsit locuința, moment în care a fost oprit de către

organele de urmărire penală care constituiau un dispozitiv de filaj.

Fiind supus percheziției

corporale, în buzunarul pantalonilor inculpatului V.M.J. a fost găsită suma de 1.500

RON, formată din cele 15 bancnote cu cupiura de 100 RON, ale căror serii corespundeau

cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit la data de 20 martie 2013.

Fiind întrebat cu privire

la proveniența acestei sume de bani, inculpatul V.M.J. a recunoscut că banii au

fost primiți de la un băiat pe care îl știe cu porecla „G.R.”, ca reprezentând contravaloarea

cantității de aproximativ patru grame cocaină, droguri pe care urma să le procure

în cursul aceleiași zile de la un prieten cu porecla „G.U.”, identificat ca fiind

inculpatul P.V.L.

În momentul imobilizării,

inculpatul V.M.J. a fost apelat, în mod insistent, de inculpatul P.V.L., utilizatorul

postului telefonic cu numărul apelabil X, cu care cel dintâi urma să se întâlnească

în vederea procurării celor patru grame cocaină.

Inculpatul V.M.J. a fost

de acord să coopereze cu organele de urmărire penală în vederea probării implicării

inculpatului P.V.L. în activități ilicite de trafic de droguri, sens în care, lucrătorii

de poliție i-au pus la dispoziție cei 1.500 RON, mai sus menționați, pentru a-i

fi remiși celui din urmă pentru procurarea drogurilor.

În jurul orelor 17.20

- 17.30, inculpatul P.V.L. s-a deplasat cu autoturismul marca V. la domiciliul inculpatului

V.M.J. Cei doi au discutat în autoturismul primului timp de aproximativ 10 minute,

după care inculpatul V.M.J. a coborât din autoturism, îndreptându-se spre locuința

proprie.

Discuția purtată de cei

doi inculpați a fost interceptată și înregistrată audio-video în mediul ambiental,

fiind redată în cuprinsul procesului-verbal întocmit la data de 21 martie 2013.

Cu prilejul acestei întâlniri,

inculpatul P.V.L. a confirmat implicarea sa, în perioada 18 martie 2013 - 21

martie 2013, în intermedierea unor tranzacții cu cocaină.

Beneficiile obținute de

cei doi inculpați au constat în sume de bani (din cei 400 RON primiți de la colaboratorul

autorizat și-au reținut un comision de 150 RON) și cantități de cocaină pentru consum

propriu.

Din probele administrate

în cauză a rezultat interesul inculpatului P.V.L. ca tranzacțiile să aibă ca obiect

cantități cât mai mari de droguri, pentru a negocia cu furnizorul, respectiv cu

inculpatul E.A., un preț mai mic și, în acest fel, pentru a obține un folos cât

mai consistent.

După ce inculpatul V.M.J.

a coborât din autoturismul V., s-a procedat la imobilizarea inculpatului P.V.L.,

imediat după ce acesta s-a pus în mișcare, și la percheziționarea autoturismului

acestuia, ocazie cu care au fost găsite și ridicate următoarele bunuri și valori:

suma de 1.500 RON, remisă anterior de către lucrătorii de poliție inculpatului V.M.J.

(sumă de bani găsită în portiera stânga față, lângă șofer), și identificată prin

seriile bancnotelor care o formau, un grinder metalic ce avea aplicată pe o față

imprimeul unei frunze de marijuana, precum și un comprimat incomplet de culoare

galben-verzuie, cu masa de 0,21 g, în care s-a pus în evidență MDMA (raport de constatare

tehnico-științifică din 26 martie 2013 al Laboratorul Central de Analiză și Profil

al Drogurilor).

La rândul său, inculpatul

P.V.L. a fost de acord să coopereze cu organele de urmărire penală în vederea identificării

și prinderii în flagrant a persoanei de la care urma să procure, în seara zilei

de 21 martie 2013, cantitatea de aproximativ patru grame cocaină, persoană de la

care a procurat în ziua precedentă încă aproximativ un gram de cocaină.

În vederea efectuării

acestor activități, inculpatului P.V.L. i-a fost pus la dispoziție un autoturism

din dotarea poliției în care a avut loc întâlnirea cu inculpatul E.A., în Cartierul

F., sector 2, în fața blocului de reședință a acestui din urmă coinculpat.

Pentru finalizarea tranzacției,

inculpatului P.V.L. i-a fost remisă, de către investigatorul sub acoperire, suma

de 1.500 RON, din fondul anume desemnat al D.I.I.C.O.T., formată din aceleași 15

bancnote cu cupiura de 100 RON, care au fost înseriate la data de 20 martie

2013.

Discuțiile purtate de

inculpații P.V.L. și E.A. au fost interceptate și înregistrate audio-video în mediul

ambiental, fiind redate în cuprinsul procesului-verbal întocmit la data de 22

martie 2013.

În discuțiile purtate

între P.V.L. și E.A., aceștia au făcut referire la tranzacția care a avut loc în

ziua precedentă, având ca obiect cantitatea de un gram cocaină, pentru care inculpatul

E.A. a primit de la inculpatul P.V.L. 250 RON, urmând să mai recupereze o diferență

de 50 RON.

În aceste condiții, organele

de urmărire penală, care constituiau dispozitivul de filaj, au intervenit imediat

după ce inculpatul P.V.L. a predat investigatorului sub acoperire „R.D.” - nume

de cod cantitatea de 5,6 grame cocaină în amestec cu fenacetină și lidocaină, ambalată

într-o hârtie cerată de culoare albă, droguri care i-au fost vândute de inculpatul

E.A. cu suma de 1.500 RON.

La data de 21 martie

2013, cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului V.M.J.

din București, sector 5, s-a descoperit că acesta deține, fără drept, în vederea

traficării, cantitatea de 18,55 grame cannabis (raport de constatare tehnico-științifică

din 26 martie 2013 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor),

droguri de risc găsite și ridicate.

Cu ocazia desfășurării

acestei activități au mai fost găsite și ridicate un cântar electronic marca D.

de culoare argintie, precum și un grinder din material plastic de formă sferică

și culoare albastră, cu un desen tip „față zâmbitoare”.

Tribunalul a reținut că,

în cursul lunii martie 2013, inculpatul V.M.J. a efectuat și alte operațiuni privind

comercializarea de droguri de mare risc, respectiv în perioada 16 martie 2013 -

17 martie 2013, a procurat cantitatea de trei grame cocaină, pe care a revândut-o

unor persoane cu apelativele „T.” și „O.”, cu suma de 1.200 RON. Acest lucru a rezultat

din conținutul convorbirilor telefonice interceptate în cauză, care au fost confirmate

de inculpat.

Drogurile, respectiv trei

grame cocaină i-au fost aduse la domiciliu inculpatului V.M.J. de către utilizatorul

postului telefonic Y, după care inculpatul s-a întâlnit la data de 17 martie

2013, în jurul orei 00.34, în zona Magazinului F. de pe Calea V. cu persoana cu

apelativul „O.”, utilizatoarea postului telefonic cu numărul de apel Z, căreia i

le-a vândut pentru suma de 1.200 RON.

Cu ocazia audierii de

către organele de urmărire penală, inculpații E.A., P.V.L. și V.M.J. au recunoscut

săvârșirea faptelor mai sus reținute de Tribunal.

În ceea ce privește modalitatea

de procurare a celor aproximativ 6,6 grame cocaină, pe care le-a vândut, la datele

de 20 și 21 martie 2013, inculpaților P.V.L. și V.M.J., inculpatul E.A. a declarat

că drogurile i-au fost lăsate de către o persoană de sex bărbătesc care locuiește

în Spania.

Inculpatul V.M.J. a mai

declarat că a procurat cele trei grame cocaină, pe care le-a vândut în perioada

16-17 martie 2013, persoanelor cu apelativele „O.” și „T.” de la o persoană de sex

bărbătesc cu apelativul „N.” care locuiește în Cartierul P.

Tribunalul a reținut că

nu există niciun dubiu cu privire la faptele inculpaților, amplul material probatoriu

administrat în cursul urmăririi penale dovedind săvârșirea acestora, precum și înclinația

spre activitățile de trafic de droguri aducătoare de venituri ilicite.

În drept, prima instanță

a statuat în sensul că faptele inculpatului V.M.J., care, în mod repetat și în baza

aceleiași rezoluții infracționale: la data de 20 martie 2013, i-a vândut colaboratorului

„Ș.A.” cantitatea de 0,82 grame cocaină, la prețul de 400 RON; la data de 21

martie 2013, a negociat vânzarea, în cursul aceleiași zile, a cantității de patru

grame cocaină și a primit cu titlu de avans suma de 1.500 RON, de la colaboratorul

„Ș.A.” - nume de cod, reprezentând contravaloarea drogurilor; în perioada 16

martie 2013 - 17 martie 2013, a procurat cantitatea de trei grame cocaină pe care

a revândut-o unor persoane cu apelativele „T.” și „O.”, cu suma de 1.200 RON; la

data de 21 martie 2013, a deținut, fără drept, în vederea traficării, în locuința

de domiciliu situată la adresa din București, sector 5, cantitatea de 18,55 grame

cannabis, întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de risc și mare risc, în formă

continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul P.V.L., care, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale:

la data de 20 martie 2013, i-a intermediat inculpatului V.M.J. procurarea cantității

de 0,82 grame cocaină de la inculpatul E.A., la prețul de 250 RON; la data de 21

martie 2013 a negociat cu inculpatul V.M.J. procurarea cantității de patru grame

cocaină, de la inculpatul E.A., sens în care a primit de la cel dintâi suma de 1.500

RON ; la data de 21 martie 2013, a deținut, fără drept, în vederea consumului propriu,

un fragment incomplet de comprimat ce conținea cantitatea de 0,21 grame MDMA, s-a

reținut că faptele întrunesc atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă,

elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă

continuată prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. și deținere de droguri de mare risc, fără drept, în vederea

consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În drept, s-a reținut

că faptele inculpatului E.A., care, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții

infracționale: la data de 20 martie 2013, a deținut în vederea vânzării și a vândut

inculpaților P.V.L. și V.M.J. cantitatea de 0,82 grame cocaină, la prețul de 250

RON; la data de 21 martie 2013, a deținut în vederea vânzării și a vândut inculpatului

colaborator P.V.L. cantitatea de 5,60 grame cocaină la prețul de 1.500 RON.

Având în vedere că infracțiunea

a fost comisă de inculpatul E.A., după considerarea ca executată a pedepsei de 5

ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, prin sentința penală nr. 20 din 10 ianuarie 2003 a Tribunalului

București, definitivă prin decizia penală nr. 4428 din 10 octombrie 2003 a Curții

Supreme de Justiție, din care inculpatul E.A. a fost liberat condiționat la data

de 25 ianuarie 2006, cu un rest neexecutat de 600 zile, Tribunalul a reținut că

fapta a fost săvârșită în stare de recidivă postexecutorie, fiind incidente prev.

de art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor

ce s-au aplicat inculpaților, Tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele

incriminatoare, natura și gravitatea faptelor, pericolul social concret al faptelor,

împrejurările comiterii faptelor și persoana făptuitorilor.

Astfel, la stabilirea

cuantumului pedepselor cu închisoarea, Tribunalul a ținut seama de: cantitatea mică

de droguri de risc și mare risc traficate sau deținute în vederea vânzării sau pentru

propriul consum; caracterul repetat al faptelor și numărul de acte materiale; urmările

grave care se pot produce prin punerea în circulație sau deținerea de droguri de

risc și mare risc, în vederea consumului propriu; perioada petrecută de inculpați

în arest până la data pronunțării hotărârii, care constituie un avertisment serios

pentru ca ei să își reprime impulsurile criminogene; lipsa antecedentelor penale,

pentru inculpații V.M.J. și P.V.L., dar și de faptul că inculpatul P.V.L. a fost

sancționat administrativ în anul 2011 pentru art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000;

faptul că inculpatul E.A. a săvârșit fapta în stare de recidivă specială, anterior

fiind condamnat la 5 ani închisoare pentru trafic de droguri de mare risc; colaborarea

inculpaților cu organele judiciare pentru identificarea și tragerea la răspundere

a altor persoane, care se ocupă cu traficul de droguri.

De asemenea, tribunalul

a avut în vedere contribuția efectivă a fiecăruia la săvârșirea faptelor, de vârsta

tânără a inculpaților, de situația familială, profesională, starea de sănătate rezultate

din actele depuse în circumstanțiere, precum și de faptul că inculpații au regretat

sincer săvârșirea faptelor.

Față de lipsa antecedentelor

penale pentru inculpații V.M.J. și P.V.L. și de cantitatea mică de droguri traficată,

Tribunalul a reținut în favoarea acestor inculpați circumstanța atenuantă prevăzută

de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., iar potrivit art. 76 lit.

c), respectiv lit. e) C. pen. a coborât pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut

de lege, redus ca urmare a aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Față de cantitatea relativ

mică de droguri traficată și de atitudinea de colaborare cu organele judiciare pentru

prinderea altor traficanți de droguri, care însă nu s-a materializat, tribunalul

a reținut în favoarea inculpatului E.A. circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 74 alin. (2) C. pen., urmând ca potrivit art. 76 lit. c) C. pen. să coboare

pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege, redus ca urmare a aplicării

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Drept urmare, în raport

de aceste elemente de circumstanțiere, Tribunalul a dispus condamnarea inculpaților,

la pedepse care să asigure atât nevoile de reeducare ale acestora, dar și prevenția

generală.

În raport de considerentele

reținute la individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților V.M.J. și P.V.L.,

Tribunalul a apreciat că există suficiente elemente care impun concluzia că scopul

preventiv-educativ și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins și

fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, amenințarea executării în întregime

a pedepsei aplicate fiind de natură să inhibe tendințele criminogene ale inculpaților

și să schimbe atitudinea acestora cu privire la relațiile sociale ocrotite prin

normele de drept penal.

Fiind posibilă și binevenită

reinserția socială a inculpaților fără privarea lor de libertate, însă sub un control

serios al societății, în baza art. 86

1

și art. 86

2

C.

pen. a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepselor aplicate inculpaților

V.M.J. și P.V.L. pe durata unui termen maxim de încercare de 8 ani, care a fost

de natură a proteja în mod corespunzător ordinea socială și a determina pe inculpați

să își formeze o atitudine corectă față de valorile sociale, îndeosebi față de cele

ocrotite prin norme penale.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate

inculpaților, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii.

au declarat în termen legal apeluri inculpații E.A., P.V.L. și V.M.J.

La termenul din data de

21 octombrie 2013, inculpații P.V.L. și V.M.J. au învederat personal că înțeleg

să își retragă apelurile formulate, Curtea luând act de această poziție procesuală

prin încheierea de ședință de la acea dată.

În ceea ce privește apelul

formulat de inculpatul E.A., acesta a vizat reindividualizarea judiciară a pedepsei,

solicitându-se a se reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C.

pen. și a se da o eficiență mai mare dispozițiilor art. 76 C. pen.

Analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate de apelant și de dispozițiile

art. 371 C. proc. pen., potrivit cărora instanța era obligată ca, în afară de temeiurile

invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele

de fapt și de drept, Curtea a apreciat că apelul a fost nefondat, pentru motivele

care au urmat:

Astfel, prin rechizitoriul

nr. 98/D/P/2013 din 09 aprilie 2013 al Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație

și Justiție - D.I.I.C.O.T.

s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv,

a inculpaților: V.M.J., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic ilicit de

droguri de risc și de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; P.V.L., sub aspectul

săvârșirii trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C.

pen. și deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu,

prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în concurs real, prev.

de art. 33 lit. a) C. pen.; E.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic

ilicit de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și în stare de

recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen.

În ceea ce-l privește

pe inculpatul E.A. s-a reținut că în cursul lunii martie 2013, în mod repetat și

în baza aceleiași rezoluții infracționale, a efectuat operațiuni ilicite privind

circulația drogurilor de mare risc, împrejurări în care:

- la data de 20

martie 2013 a deținut în vederea vânzării și a vândut inculpaților P.V.L. și V.M.J.

cantitatea de 0,82 grame cocaină (raport de constatare tehnico-științifică din

02 aprilie 2013 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor), la

prețul de 250 RON;

- la data de 21

martie 2013, a deținut în vederea vânzării și a vândut inculpatului colaborator

P.V.L. cantitatea de 5,60 grame cocaină (raport de constatare tehnico-științifică

din 26 martie 2013 al Laboratorului Central de Analiză și Profil al Drogurilor)

la prețul de 1.500 RON.

În mod temeinic, instanța

de fond a constatat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă

că fapta a fost săvârșită de inculpat și întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, așa cum a rezultat

din coroborarea declarațiilor de recunoaștere ale inculpatului cu declarațiile date

în calitate de coinculpații P.V.L. și V.M.J., procesele-verbale de redare în scris

a unor comunicări telefonice și a unor convorbiri audio-video în mediul ambiental;

procesele-verbale întocmite de către investigatorii sub acoperire;

procesele-verbale de supraveghere operativă; rapoartele de constatare tehnico-științifică

fizico-chimică din 02 aprilie 2013, din 26 martie 2013 întocmite de specialiști

din cadrul Inspectoratului General al Poliției Române - Laboratorul Central de Analiză

și Profil al Drogurilor, din care au rezultat cantitățile de droguri și înscrierea

acestora în tabelele anexă ale Legii nr. 143/2000; procesele-verbale de investigare

a persoanelor implicate în activitățile care fac obiectul prezentei cauze;

procesele-verbale de verificare a unor persoane, domicilii și reședințe; procesele-verbale

de efectuare a unei percheziții domiciliare; procese-verbale de recunoaștere după

planșa foto; procese-verbale de consemnare a seriilor unor sume de bani;

procese-verbale de prindere în flagrant; declarațiile colaboratorului „Ș.A.” - nume

de cod; dovezile de depunere la camera de corpuri delicte a drogurilor și bunurilor

ridicate de la inculpați; corpurile delicte și mijloacele materiale de probă, precum

și celelalte înscrisuri aflate în dosarul de urmărire penală.

Astfel, prima instanță

în mod corect a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru aplicarea procedurii

speciale prev. de art. 320

1

C. proc. pen.

De altfel, apelantul inculpat

nu a contestat situația de fapt reținută de prima instanță, acesta solicitând exclusiv

redozarea pedepsei.

În ceea ce privește reducerea

cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, solicitată de apelantul inculpat,

Curtea a constatat că prima instanță a avut în vedere la stabilirea cuantumului

pedepselor aplicate inculpatului criteriile stabilite de art. 72 C. pen., cât și

dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Astfel, au fost avute

în vedere dispozițiile părții generale ale C. pen., respectiv cauzele de agravare

incidente, forma continuată a infracțiunii și starea de recidivă, limitele de pedeapsă

reduse potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol

social al infracțiunii comise, așa cum rezultă din împrejurările concrete ale comiterii,

numărul actelor materiale, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului

care, este recidivist, fiind condamnat și în precedent pentru infracțiuni de trafic

de droguri.

În raport de aceste criterii,

Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută

a fost legal și temeinic stabilită, în vederea realizării funcției represive și

de prevenție generală și specială ale pedepsei, pentru ca inculpatul să înțeleagă

și să resimtă direct consecințele actului său antisocial și să fie determinat ca

pe viitor să respecte valorile sociale ocrotite de norma penală.

În considerarea atitudinii

repetate negative manifestată de acesta față de relațiile sociale, nu s-a impus

reducerea pedepsei aplicate de prima instanță, care a manifestat chiar clemență

prin aplicarea unor pedepse sub minimul general prevăzut de lege, prin reținerea

de circumstanțe atenuante. Astfel, în condițiile în care atitudinii procesuale sincere

a inculpatului i s-a dat relevanță prin aplicarea art. 320

1

alin.

(7) C. proc. pen., reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. c)

C. pen. nu a fost justificată, neexistând temeiuri pentru a aprecia asupra intenției

inculpatului de a colabora cu organele de urmărire penală, în contextul în care

denunțul formulat de acesta nu s-a concretizat, iar cantitatea mică de droguri traficată

de acesta este o chestiune relativă, dat fiind că există date din care rezultă că

inculpatul desfășura în mod constant astfel de activități, chiar dacă nu au fost

probate efectiv și alte acte materiale, aspect de fapt față de care Curtea nu a

făcut abstracție în aprecierea potențialului criminogen al inculpatului.

Astfel, acest aspect a

reieșit din declarațiile coinculpaților, declarații confirmate de intervalul scurt

de timp între actele materiale, ceea ce denotă că inculpatul fie deținea o cantitate

mai mare de droguri, fie se aproviziona cu ușurință cu astfel de substanțe.

Având în vedere că infracțiunea

dedusă judecății, a fost săvârșită de inculpat după considerarea ca executată a

unei pedepse de 5 ani închisoare pentru o infracțiune similară, Curtea a arătat

că nu se poate reține circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., datele

privind persoana inculpatului învederate în susținerea acestei teze fiind de natură

a justifica exclusiv reținerea incidenței art. 74 alin. (2) C. pen.

Față de aceste considerente,

Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat E.A., a dedus

din durata pedepsei prevenția și a obligat pe apelant la plata cheltuielilor judiciare

avansate de stat.

În ceea ce privește măsura

arestării preventive a apelantului-inculpat, în considerarea faptului că temeiurile

avute în vedere la luarea și menținerea succesivă a acesteia s-au menținut în raport

de circumstanțele reale și personale reținute, cât și faptul că împotriva acestuia

s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, chiar nedefinitivă, a fost menținută măsura.

În consecință, Curtea

de Apel București, secția a II-a penală, a pronunțat decizia penală nr. 376/A din

16 decembrie 2013.

evocate a formulat recurs în termen legal inculpatul E.A., solicitând Înaltei Curți

de Casație și Justiție aplicarea legii penale mai favorabile.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, inculpatul prin apărător ales, a arătat că legea penală mai favorabilă

este de imediată aplicare, apreciind că art. 5 alin. (1) C. pen. este asimilat unui

caz de casare pe care instanța de recurs trebuia să-l aibă în vedere și din oficiu.

În condițiile în care

limitele de pedeapsă pentru infracțiunea dedusă judecății sunt între 5 și 12 ani

închisoare, iar la momentul condamnării inculpatului erau între 10 și 20 ani închisoare,

apărarea solicită aplicarea legii mai favorabilă, subliniind că prin reținerea de

circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului, precum și a disp.

art. 320

1

C. proc. pen., anterior, instanța de fond a coborât pedeapsa

sub minimul de 6 ani și 8 luni. În împrejurarea în care noua reglementare stabilește

minimul special al pedepsei prevăzut pentru infracțiunea din art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 la 3 ani și 4 luni închisoare - prin reținerea art. 320

1

C. proc. pen. - anterior - apărarea solicită stabilirea unei pedepse cu închisoare

într-un cuantum mai mic decât acest minim.

De asemenea, se solicită

reținerea art. 37 lit. b) C. pen. anterior, învederându-se că aplicarea legii favorabile

se realizează pe instituții autonome.

În sprijinul solicitării

aplicării unei pedepse mai blânde, apărarea a invocat o serie de aspecte, referitoare

la persoana inculpatului, arătând că acesta, după punerea sa în libertate în urma

executării unei pedepse anterioare a avut mai multe locuri de muncă, este absolvent

al Universității M.M., a făcut numeroase cursuri de calificare profesională și deși

se afla în stare de recidivă postexecutorie, nu există niciun motiv pentru a nu

fi apreciate circumstanțele sale personale.

Examinând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate prin prisma legii penale mai favorabile, în condițiile

în care în prezenta cauză cadrul procesual este conferit de disp. art. 12 alin.

(1) din Legea nr. 255/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție expune:

În urma unei judicioase

analize a probelor administrate în cursul urmăririi penale, în contextul procesual

al art. 320

1

C. proc. pen. anterior, cu consecința stabilirii existenței

faptei ce constituie infracțiune și a vinovăției penale a inculpatului E.A. , instanța

fondului a procedat la rezolvarea acțiunii penale exercitate în cauză prin condamnare

cu reținerea disp. art. 41 alin. (2) și, respectiv art. 37 lit. b) C. pen. anterior.

S-a reținut, în acest sens că inculpatul E.A., în mod repetat și în baza aceleiași

rezoluții infracționale a deținut și a vândut cantitatea de cocaină, respectiv 0,82

grame și 5,60 grame obținând sumele de 250 și, respectiv 1.500 RON.

Se impune precizarea că

în cadrul recursurilor guvernate de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013,

în aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de recurs nu realizează o nouă

individualizare judiciară a sancțiunii, ci reduce proporțional sancțiunea stabilită

de instanța de apel - orientată către minim, mediu sau maxim special - în raport

cu limitele prevăzute de legea penală nouă. În consecință, în aplicarea legii penale

mai favorabile, instanța de recurs nu poate stabili sancțiunea către minimul

special prevăzut de legea penală nouă, dacă instanța de apel a stabilit sancțiuni

către maximul special prevăzut de legea penală anterioară, nefiind desigur posibilă

nici ipoteza inversă.

În conformitate cu disp.

art. 5 C. pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea

definitivă a cauzei, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea

definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea

mai favorabilă.

În cadrul recursurilor

guvernate de disp. art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013, în aplicarea art. 5

C. pen., în determinarea legii penale incidente, instanța de recurs analizează influența

modificărilor legislative cu privire la elemente constitutive ale infracțiunii ce

face obiectul judecății, consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune,

la data săvârșirii faptei și consecințele la data judecării recursului, ținând seama

de caracterul unitar al dispozițiilor referitoare la pedeapsă și circumstanțe în

raport cu încadrarea juridică și instituțiile autonome față de incriminare și sancțiune,

în care se includ, precum în speța de față, recidiva, efectele recunoașterii vinovăției.

În prezenta cauză, având

în vedere că nu se identifică influențe legislative cu privire la elementele constitutive

ale infracțiunii ce formează obiectul acuzației, constatându-se menținerea încriminării,

urmează a examina consecințele produse de acuzație cu privire la sancțiune la data

săvârșirii faptei și cele la data judecării recursului.

Astfel, infracțiunea prev.

de art. 2 alin. (1), 2 din Legea nr. 143/2000 - în vechea reglementării - era sancționată

cu o pedeapsă de la 10 la 20 ani închisoare și interzicerea unor drepturi.

Prin Legea nr. 187/2012

pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., art. 81 a modificat

tratamentul penal, stabilind o pedeapsă cuprinsă între 5 și 12 ani închisoare și

interzicerea unor drepturi.

În împrejurarea în care

circumstanța atenuantă reținută de către instanțe în favoarea inculpatului -

art. 74 lit. a) C. pen. anterior nu se mai regăsește în conținutul circumstanțelor

atenuante judiciare conform C. pen. actual, devine evident că legea penală mai favorabilă

în raport cu încadrarea juridică și pedeapsa este legea nouă, în funcție de care

urmează a se aplica inculpatului atât pedeapsa principală prin reducerea proporțională

în sensul celor arătate în precedent, dar și pedepsele accesorii și complementare.

În consecință, apreciind

fondate apărările formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul

declarat de inculpatul E.A., procedând la casarea în parte atât a deciziei penale

atacate, cât și a sentinței penale nr. 538 din 27 iunie a Tribunalului București,

secția I penală, și rejudecând:

Va reduce pedeapsa de

6 ani închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin art. 81 din Legea

nr. 187/2012, cu aplic. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 37 lit. b) C.

pen. anterior, cu referire la art. 5 C. pen. și cu aplic. art. 374 alin. (4) - art.

396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea

nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 2 ani.

Va face aplicarea disp.

art. 65-66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Va menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22 martie 2013

la 20 martie 2014.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de inculpatul E.A. împotriva deciziei penale nr. 376/A din data de 16 decembrie

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Casează în parte decizia

penală atacată și în parte sentința penală nr. 538 din 27 iunie 2013 a Tribunalului

București, secția I penală, și rejudecând:

Reduce pedeapsa de 6 ani

închisoare aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 modificată prin art. 81 din Legea nr. 187/2012,

cu aplic. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 37 lit. b) C. pen. anterior, cu

referire la art. 5 C. pen. și cu aplic. art. 374 alin. (4) - 396 alin. (10) C.

proc. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 12 din Legea

nr. 187/2012 cu referire la art. 5 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 2 ani.

Face aplicarea disp.

art. 65-66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 22 martie 2013 la 20

martie 2014.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat până la prezentarea apărătorului ales,

în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 martie

2014.