ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2175/2016

Obiectul cauzei Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 13 ianuarie 2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea executării Deciziei nr. 999 din 30 decembrie 2014 emisă de pârâtă, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anulare a acestei decizii.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 110 din data de 21 ianuarie 2015 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare, pe calea ordonanței președințiale, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtă Autoritatea Aeronautică Civilă Română.

Cererea de recurs Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii și admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ unilateral reprezentat de Decizia nr. 999 din 30 decembrie 2014 emisă de Directorul general al pârâtei Autoritatea Aeronautică Civilă Română.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a prefigurat incidența dispozițiilor alin. (6) al aceluiași articol, magistratul-asistent apreciind că recursul este admisibil în principiu, sub rezerva ca recurentul A. să completeze cuantumul taxei judiciare de timbru cu suma de 30 lei. După analiza raportului în completul de filtru, acesta a fost comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. Niciuna dintre părți nu a formulat punct de vedere asupra raportului.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că recurentul a atașat cererii de recurs dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei. Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 taxa judiciară de timbru aferentă prezentei căi de atac este de 50 lei, astfel încât prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a apreciat că dispoziția transmisă recurentului prin adresa din data de 9 martie 2015, de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 180 lei este eronată. Prin același raport, comunicat recurentului A. la data de 16 mai 2016, a fost adusă la cunoștința acestuia obligația de a completa cuantumul taxei judiciare de timbru cu suma de 30 lei. Potrivit dispozițiilor art. 33 din același act normativ taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii, iar dispozițiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității. Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Având în vedere faptul că recurentul-reclamant nu a îndeplinit obligația completării cuantumului taxei judiciare de timbru, Înalta Curte va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. și, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul ca insuficient timbrat.