ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3684/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat: anularea, în totalitate, a Hotărârii Consiliului de judecată al Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne nr. 9464 din 14.10.2013 privind sancționarea cu mustrare scrisă și pe cale de consecință, anularea Ordinului inspectorului general nr. 24292 din 28.10.2013 privind sancționarea cu mustrare scrisă care a fost emis în baza Hotărârii consiliului de judecată al Inspectoratului General de Aviație nr. 9464 din 14.10.2013, anularea Hotărârii Consiliului de judecată al Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne nr. 2419 din 06.02.2014 privind sancționarea cu avertisment (anexa 2), precum și a documentelor și acțiunilor/măsurilor subsecvente acesteia, anularea Ordinului inspectorului general nr. 23110 din 28.03.2014 privind sancționarea cu avertisment, daune morale în cuantum de 20.000 RON pentru atingerea adusă, în mod abuziv, onoarei, demnității și reputației profesionale, dar și pentru sentimentele de injustiție, temere și insecuritate la locul de muncă, stresul psihologic produs, hărțuirea morală la care reclamantul este supus, obligarea pârâtei să depună la dosarul cauzei toate documentele din dosarele de sancționare contestate la punctele 1, 2 și 3.

Prin sentința civilă nr. 267 din data de 4 februarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinței recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurent că sentința recurată a fost pronunțată de către un alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului.

De asemenea, s-a susținut că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, precum și faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, acestea neregăsindu-se în cuprinsul dosarului.

S-a arătat de către recurent că instanța de fond nu a asigurat respectarea obligației intimatului de a-și proba susținerile, încălcându-se astfel prevederile art. 10 alin. (2), art. 11, art. 12, art. 14, art. 22 alin. (2) și alin. (6) și art. 258 alin. (2) din C. proc. civ.

În fine, recurentul - reclamant a susținut că prima instanță i-a respins acțiunea fără să stabilească calificarea juridică a actelor supuse judecății.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 2, 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar către intimatul - pârât Inspectoratul General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.

Recurentul - reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, în cuprinsul căruia a combătut susținerile autorității din întâmpinare.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 26 aprilie 2017 s-a admis în principiu recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 267 din 4 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului - pârât, la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., în considerarea celor în continuare arătate.

6.1 Argumente relevante

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) din Noul C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În fapt, reclamantul A. a învestit instanța de contencios adminstrativ cu o cerere prin care, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat: anularea, în totalitate, a Hotărârii Consiliului de judecată al Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne nr. 9464 din 14.10.2013 privind sancționarea cu mustrare scrisă și pe cale de consecință, anularea Ordinului inspectorului general nr. 24292 din 28.10.2013 privind sancționarea cu mustrare scrisă care a fost emis în baza Hotărârii consiliului de judecată al Inspectoratului General de Aviație nr. 9464 din 14.10.2013, anularea Hotărârii Consiliului de judecată al Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne nr. 2419 din 06.02.2014 privind sancționarea cu avertisment (anexa 2), precum și a documentelor și acțiunilor/măsurilor subsecvente acesteia, anularea Ordinului inspectorului general nr. 23110 din 28.03.2014 privind sancționarea cu avertisment, daune morale în cuantum de 20.000 RON pentru atingerea adusă, în mod abuziv, onoarei, demnității și reputației profesionale, dar și pentru sentimentele de injustiție, temere și insecuritate la locul de muncă, stresul psihologic produs, hărțuirea morală la care reclamantul este supus, obligarea pârâtei să depună la dosarul cauzei toate documentele din dosarele de sancționare contestate la punctele 1. 2 și 3.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat "(1) Hotărârea va cuprinde:/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În acest sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Cauza Albina împotriva României, Cauza Gheorghe împotriva României).

Or, în cauza dedusă judecății, se constată că instanța de fond deși în considerente a expus pe larg cele 4 capete de cerere, s-a limitat să rețină doar istoricul aplicării sancțiunilor către reclamant și să motiveze respingerea cererii de daune morale, fără a analiza niciuna dintre susținerile acestuia. Doar cu titlu de exemplu, instanța de control judiciar observă că pentru capătul 1 de cerere privind anularea Ordinului nr. 24292 din 28.10.2013, reclamantul a acuzat încălcarea și a unor norme de procedură, respectiv neascultarea persoanei cercetate, neprezentarea întregului material din dosar, încălcarea termenelor și a normelor de competență prevăzute în OMAI nr. 400/2004.

Procedând astfel, instanța de fond a pronunțat o soluție greșită, întrucât nu a cercetat legalitatea și temeinicia cererii formulată de către reclamant, nu a indicat raționamentele care i-au fundamentat convingerea și pe baza cărora a respins acțiunea, punând instanța de recurs în situația de a nu putea exercita un control judiciar efectiv.

O asemenea modalitate de abordare a motivării unei sentințe echivalează cu necercetarea fondului cauzei, ceea ce impune trimiterea cauzei spre rejudecare.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, împrejurare în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurent în cadrul motivelor de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2, 5 și 8 din C. proc. civ., republicat, acestea urmând a fi examinate de către prima instanță, cu ocazia rejudecării cauzei.

6.2 Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În conformitate cu prevederile art. 496 teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 267 din 4 februarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 noiembrie 2017.