ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 812/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28.10.2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile, a solicitat: anularea Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 252/25.03.2014, privind revocarea reclamantului din funcția deținută în cadrul Consiliului de conducere al C.I.A.S., cu consecința desființării, în parte, a actelor juridice subsecvente, și repunerea în funcția deținută anterior; obligarea pârâților să achite reclamantului indemnizația lunară de la data emiterii Ordinului nr. 252/25.03.2014 și până la data repunerii în funcția anterior deținută, în cuantumul prevăzut de Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 2237/13.12.2012, respectiv 20% din venitul salarial lunar brut al directorului general al C.I.A.S.; obligarea pârâților să achite dobânda legală aferentă sumelor cuvenite reclamantului cu titlu de indemnizație lunară, până la data achitării efective a acestora; rectificarea modului de întocmire a ordinelor de numire și revocare din funcție a membrilor Consiliului de conducere al C.I.A.S., prevăzut în Anexa la H.G. nr. 1013/2010; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

Prin sentința civilă nr. 1377 din 15 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

- admite excepția lipsei de interes și respinge, în consecință, capătul 4 al cererii de chemare în judecată, ca lipsit de interes;

- admite, în parte, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor și Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile;

- anulează Ordinului Ministrului Transporturilor nr. 252/25.03.2014 și actele subsecvente care îl privesc pe reclamant;

- obligă pârâții la repunerea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii ordinului contestat;

- obligă pârâții la plata către reclamant a indemnizației lunare de la data emiterii Ordinului nr. 252/25.03.2014 și până la data repunerii în funcția anterior deținută, în cuantumul prevăzut de Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 2237/13.12.2012, respectiv 20% din venitul salarial lunar brut al directorului general al C.I.A.S., precum și la plata dobânzii legale aferente sumelor cuvenite reclamantului cu titlu de indemnizație lunară, până la data achitării efective a acestora.

Împotriva sentinței civile nr. 1377 din 15 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul Ministerul Transporturilor a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile atacate și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul susține, în esență, că relația dintre părțile în proces este guvernată de regulile mandatului, care, potrivit prevederilor C. civ., are caracter intuitu personae. Acest fapt rezultă din prevederile art. 11 din Regulamentul de organizare și funcționare al C.I.A.S., aprobat prin H.G. nr. 1013/06.10.2010.

Având în vedere că mandatul acordat intimatului-reclamant prin Ordinul nr. 1338/24.10.2013 a avut la bază încrederea autorității tutelare în mandatar, atunci când această încredere nu mai există, mandatul acordat poate fi revocat.

Pentru aceste motive, conduita ministerului în ceea ce privește retragerea încrederii acordate mandatarului nu poate fi asimilată unui exces de putere, astfel cum în mod greșit a apreciat instanța de fond. De asemenea, în cauză nu se poate reține o încălcare a limitelor competenței prevăzute de lege sau o încălcare a drepturilor și libertăților cetățenilor.

Recurentul-pârât apreciază că, în condițiile în care raportul juridic dedus judecății s-a născut sub incidența unor dispoziții legale, fără o motivare în fapt (Ordinul nr. 1338/24.10.2013) și a fost însușit de către reclamant ca atare, este indubitabil că efectele lui se sting în conformitate cu aceleași prevederi legale (Ordinul nr. 252/25.03.2014).

În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-pârât consideră că soluția instanței de fond privind repunerea în situația anterioară emiterii ordinului contestat, este neîntemeiată, și apare ca fiind contradictorie măsurii privind anularea actelor subsecvente Ordinului nr. 252/2014 a fost numit Consiliul de conducere al C.I.A.S. într-o altă componență decât cea stabilită prin Ordinul nr. 1338/2014, Consiliul de conducere fiind schimbat în integralitate și nu doar în ceea ce îl privește pe reclamant, motiv pentru care, în speță, nu a intervenit vacantarea unui loc în consiliu, care să permită repunerea reclamantului în calitatea de membru, urmare a anulării Ordinului nr. 252/2014.

Recurentul-pârât critică hotărârea primei instanțe și sub aspectul obligării sale la plata către reclamant a indemnizației lunare și a dobânzii legale, arătând că această obligație nu incumbă Ministerului Transporturilor.

Potrivit art. 1 din H.G. nr. 1013/06.10.2010 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Centrului de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile, acesta este un organism tehnic permanent specializat, aflat în subordinea Ministerului Transporturilor, care se organizează și funcționează ca instituție publică finanțată integral din venituri proprii.

Ordinul ministrului transporturilor nr. 2237/13.12.2012 privind stabilirea indemnizației membrilor Consiliului de conducere al C.I.A.S. stabilește faptul că pentru activitatea depusă în cadrul Consiliului, membrii acestuia beneficiază de o indemnizație lunară de 20% din venitul salarial lunar brut al directorului general.

În raport de dispozițiile anterior menționate, prin ordin de ministru se stabilește doar cuantumul indemnizației, urmând ca aceasta să fie plătită de către C.I.A.S., pentru activitatea depusă în cadrul acestuia.

4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-pârât Centrul de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că Ministerul Transporturilor este direct răspunzător de modul în care numește sau revocă persoanele membre ale Consiliului de conducere, motiv pentru care, C.I.A.S. nu are obligația de a achita drepturile solicitate de către reclamant.

4.2. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, susținerile formulate pe parcursul judecării litigiului în primă instanță.

5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 15 noiembrie 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat.

Criticile formulate de recurentul-pârât, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele sentinței regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată, fiind examinate, efectiv, problemele esențiale ridicate de părți.

De asemenea, sentința recurată nu cuprinde motive contradictorii, judecătorul fondului prezentând argumentele care l-au determinat să pronunțe soluția criticată, aceste argumente, prezentate într-o manieră concisă și clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile părților și la mijloacele de probă administrate în litigiu, iar pe de altă parte, la prevederile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Motivul de casare prevăzut de 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este întemeiat, sentința recurată reflectând interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 1338/24.10.2013 a fost numit Consiliul de conducere al Centrului de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile, în componența din anexa la ordin (art. 1), dată cu care, Ordinul nr. 1303/2013 își încetează aplicabilitatea (art. 2). Potrivit anexei la Ordinul nr. 1338/24.10.2013, intimatul-reclamant este numit membru al Consiliului de conducere.

Prin Ordinul ministrului transporturilor nr. 252/25.03.2014, contestat în prezenta cauză, este numit noul Consiliu de conducere al Centrului de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile, în componența din anexa la ordin (art. 1), dată cu care, Ordinul nr. 1338/2013 își încetează aplicabilitatea (art. 2). Potrivit anexei la Ordinul nr. 252/25.03.2014, intimatul-reclamant nu mai figurează în calitate de membru al Consiliului de conducere.

Conform mențiunilor cuprinse în preambulul celor două ordine mai sus-menționate, acestea au fost emise în temeiul acelorași prevederi legale, respectiv, art. 11 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 26/2009 privind înființarea Centrului de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 24/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Transporturilor, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu dispozițiile art. 11 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 26/2009, prerogativa legală de numire și revocare a membrilor Consiliului de conducere aparține ministrului transporturilor, constatându-se că temeiurile de drept care au stat la baza emiterii ambelor ordine nu prevăd condițiile în care cel căruia legea îi conferă aceste atribuții, poate dispune într-un sens sau altul.

În dezacord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține că Regulamentul de organizare și funcționare al C.I.A.S., prevăzut în Anexa la H.G. nr. 1013/2010, nu conține condiții speciale pentru numirea în funcția de membru al Consiliului de conducere, prevederile art. 11 din Regulament făcând referire numai la noțiunea de "mandat" al membrilor Consiliului de conducere, fapt ce le conferă acestora calitatea de mandatari, iar ministrului transporturilor, calitatea de mandant.

În ceea ce privește dispozițiile art. 11 alin. (9) lit. h) din H.G. nr. 1013/2010, invocate de către intimatul-reclamant ca fiind incidente în cazul revocării mandatului membrilor Consiliului de conducere, se constată că aceste prevederi nu au fost indicate drept temei de drept al emiterii ordinului contestat.

Prin urmare, în condițiile în care pentru numirea în funcția de membru al Consiliului de conducere nu s-au avut în vedere anumite condiții prevăzute în legislația specială, ci doar simpla voință a mandantului, aceasta este esențială și în situația revocării, potrivit principiului simetriei actelor juridice.

Practic, prin emiterea Ordinului nr. 252/25.03.2014, intimatului-reclamant i-a fost revocat mandatul acordat prin Ordinul nr. 1338/24.10.2013, cu respectarea condițiilor prevăzute de art. 2030 și art. 2031 alin. (1) din C. civ. referitoare la mandat, norme de drept comun care, în condițiile arătate, completează reglementările cuprinse în legislația specială.

În conformitate cu prevederile C. civ. anterior citate, mandatul este esențialmente revocabil, fiind valabil atât timp cât există încrederea mandantului, care a stat la baza încheierii contractului de mandat.

Această manifestare de voință a mandantului concretizată, în speță, în Ordinul nr. 252/25.03.2014, nu este necesar să conțină o motivare care să justifice conduita de retragere a încrederii acordate la momentul emiterii ordinului de numire, având în vedere tocmai cauza revocării constând în retragerea încrederii, care decurge din caracterul intuitu personae al mandatului și din derogarea de la principiul forței obligatorii a contractului.

În consecință, întrucât mandatul acordat intimatului-reclamant prin Ordinul nr. 1338/24.10.2013 a avut la bază, alături de temeiul în drept, identic cu cel al ordinului contestat, încrederea autorității publice pârâte în mandatar, în condițiile în care nu mai subzistă această încredere, mandatul acordat intimatului poate fi revocat, fără ca mandantul să invoce sau să justifice cauza luării acestei măsuri.

În contextul arătat, nu se poate reține că Ordinul nr. 252/25.03.2014 este emis cu exces de putere, revocarea mandatului fiind rezultatul retragerii încrederii acordate intimatului-reclamant pentru numirea în funcția de membru a Consiliului de conducere și nu consecința conduitei la care se referă art. 11 alin. (9) lit. h) din H.G. nr. 1013/2010.

Mai mult, între intimatul-reclamant și ministerul pârât nu existau raporturi de serviciu la momentul numirii în Consiliul de conducere al C.I.A.S. și nici la momentul revocării din calitatea de membru, fapt ce demonstrează, încă o dată, că pentru retragerea mandatului acordat exclusiv pe baza încrederii, nu este necesară o motivare din partea mandantului care să explice conduita adoptată.

În mod greșit instanța de fond a admis și cererea reclamantului de repunere în funcția deținută anterior emiterii Ordinului nr. 252/25.03.2014, având în vedere, așa cum s-a arătat, că raportul juridic dedus judecății nu era un raport de muncă care să justifice luarea măsurii reintegrării.

În raport de soluția de respingere a capătului principal de cerere, se impune a fi respinse, ca neîntemeiate, și celelalte petite al cererii de chemare în judecată, în considerarea caracterului accesoriu al acestora.

Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și ale art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Transporturilor împotriva sentinței civile nr. 1377 din 15 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând:

Respinge acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2018.