ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2059/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2059/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 5 aprilie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal (ca efect al declinării de la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale), disjunsă din dosarul civil nr. x/2017, reclamantul CENTRUL DE INVESTIGAȚII ȘI ANALIZĂ PENTRU SIGURANȚA AVIAȚIEI CIVILE (CIAS) a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună obligarea pârâtului la achitarea prejudiciului în cuantum de 273.000 RON corespunzător perioadei 27.09.2014-30.06.2015, perioadă în care s-au achitat salarii conform grilei de salarizare aprobată de către ordonatorul principal de credite, considerată ilegală de către Curtea de Conturi a României.
Prin încheierea de ședință din data de 05.09.2018, în baza art. 413 alin. (1) C. proc. civ., Curtea a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a cauzei nr. x/2015.
La data de 16.05.2019 reclamanta Autoritatea de Investigații și Analiza pentru Siguranța Aviației Civile a depus la dosar cerere de reluare a judecării procesului.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 2407 din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal-veche s-a admis excepția lipsei de interes și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta AUTORITATEA DE INVESTIGAȚII ȘI ANALIZĂ PENTRU SIGURANȚA AVIAȚIEI CIVILE, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, ca lipsită de interes.
Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Autoritatea de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la achitarea prejudiciului în cuantum de 273.000 RON corespunzător perioadei 27.09.2014-30.06.2015.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că s-a elaborat grila de salarizare și încadrarea personalului angajatul al CIAS, pe clase de salarizare, în conformitate cu cerințele Curții de Conturi. Această grilă a fost transmisă în vederea aprobării de către ordonatorul principal de credite prin adresa nr. x/12.12.2014. La data de 07.01.2015, prin adresa nr. x, Direcția Juridică din cadrul Ministerului Transporturilor ne-a transmis următoarele:
"Ministerul Transporturilor nu are nici un fel de atribuții în ceea ce privește aprobarea grilei de salarizare pentru personalul de conducere și de execuție al CIAS."
Ca urmare a acestui răspuns al Direcției Juridice din cadrul Ministerului Transporturilor, răspuns aflat în neconcordanță cu cele precizate de Curtea de Conturi, a trimis mai multe adrese acesteia, pentru lămuriri și anume adresa nr. x/09.01.2015, adresa nr. x/02.02.2015, dar nu a primit răspuns.
La data de 09.02.2015, a revenit cu adresa nr. x adresată ordonatorului principal de credite, prin care a solicitat din nou aprobarea grilei de salarizare în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (4) din Legea cadru nr. 284/2010, dar i s-a răspuns că nu este de competența sa.
În aceste condiții, directorul general al CIAS a emis Decizia nr. 45/01.07.2015 de micșorare a salariilor.
Astfel, a solicitat ca Ministerul Transporturilor să suporte prejudiciul reprezentând salariile acordate ilegal conform celor susținute ele Curtea de Conturi, care, chiar dacă s-a pronunțat doar pentru perioada septembrie 2012- decembrie 2013, salariile s-au acordat în continuare, conform aceleiași grile de salarizare, până la data de 01.07.2015 când directorul general al CIAS a emis Decizia nr. 45, agreată de Curtea de Conturi.
Instanța de fond a admis eronat excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă, în opinia recurentei interesul fiind determinat, legitim, personal, născut și actual.
Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Comunicațiilor nu a îndeplinit dispozițiile cuprinse în art. 6 alin. (1) și (4) din Legea nr. 284/2010, respectiv stabilirea salariilor cuvenite salariaților CIAS.
Apărările formulate în cauză
Intimatul - pârât Ministerul Transporturilor și Infrastructurii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză
Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerentele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:
"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."
În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:
"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.
În speță, recursul declarat de reclamantă a fost întemeiat, în drept, pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestor prevederi casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".
Examinând cererea de recurs formulată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât argumentele prezentate nu sunt altceva decât reluarea argumentelor prezentate în fața instanței de fond; recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe este pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei.
Atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.
Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.
Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și prezentarea stării de fapt, prin cererea de recurs, nu constituie un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.
Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la prezentarea stării de fapt, fără niciun fel de adaptare la considerentele sentinței atacate, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea de Investigații și Analiză pentru Siguranța Aviației Civile împotriva sentinței civile nr. 2407 din 16 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal-veche.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 5 aprilie 2022.