ÎCCJ, Decizia nr. 32/2025

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința civilă nr. 1191 din 21 februarie 2022, Tribunalul București – Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A., a admis cererea reconvențională a pârâtei și a anulat contractul individual de muncă al reclamantului, nr. 129/22.02.2017 și actul adițional nr. RU495/14.12.2017.

Prin Decizia civilă nr. 5928 din 22 noiembrie 2023, Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a anulat sentința apelată și, evocând fondul, a admis acțiunea, a anulat decizia nr. RU238/07.04.2021 emisă de pârâtă, a repus părțile în situația anterioară emiterii acesteia, dispunând reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior și obligând pârâta la plata către reclamant a drepturilor salariale corespunzător funcției anterior deținute, începând cu 07.04.2021, actualizate cu indicele de inflație de la data plății, precum și a dobânzii legale penalizatoare, calculată de la data scadenței și până la achitarea efectivă a debitului principal și a sumei de 10.000 lei, cu titlu de despăgubiri morale; a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Cererea de revizuire

La 3 ianuarie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a fost înregistrată cererea de revizuire promovată de Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. împotriva acestei ultime decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a solicitat anularea și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, după prezentarea situației de fapt, autoarea căii de atac a susținut că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică Deciziilor civile nr. 3539 din 12 iulie 2019 și nr. 4371 din 21 iulie 2022 ale Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, încălcând efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a acestor hotărâri.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 694 din 27 martie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. împotriva Deciziei civile nr. 5928 din 22 noiembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. A obligat revizuenta la plata către intimat a sumei de 11.900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivare, instanța a reținut că nu este îndeplinită cerința identității de părți.

Din analiza hotărârilor pronunțate în cele două litigii invocate de revizuentă, s-a constatat că atât în dosarul în care Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a pronunțat Decizia civilă nr. 3539 din 12 iulie 2019, cât și în dosarul nr. x/3/2020, în care aceeași instanță a pronunțat Decizia civilă nr. 4371 din 21 iulie 2022, a avut calitate de reclamant numitul B, pârâtă fiind Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.; iar în acest din urmă dosar, intimatul A a avut calitate de intervenient.

În litigiul soluționat prin Decizia civilă nr. 5928/2023 a Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei revizuire se solicită, calitate de părți au avut A și Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A

Înalta Curte constată că, prin decizia supusă revizuirii, pronunțată în soluționarea căii de atac promovate de A, curtea de apel a analizat chestiunea puterii de lucru judecat a Deciziei civile nr. 4371/2022 a Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și, evocând din considerentele acesteia, a reținut că nu se confirmă identitatea dintre cele două posturi, respectiv cel al apelantului A și al celuilalt salariat, B, întrucât demersurile angajatorului pentru reintegrarea acestuia din urmă s-au concretizat prin reînființarea postului deținut anterior concedierii.

Din cuprinsul deciziei supuse revizuirii rezultă, așadar, în mod neechivoc, că în cel de-al doilea litigiu, instanța de apel a examinat chestiunea puterii de lucru judecat a ambelor decizii invocate de revizuentă, chiar dacă prima a fost pronunțată într-un litigiu în care doar aceasta a fost parte, iar nu și intimatul A.

În concluzie, instanța de revizuire a constatat că revizuenta nu a susținut faptul că autoritatea de lucru judecat nu ar fi fost invocată în al doilea proces, nici omisiunea curții de apel de a o analiza, ci cuprinsul cererii de revizuire relevă nemulțumirea acesteia față de concluzia asupra acestei chestiuni și, ca atare, față de hotărârea pronunțată.

Recursul

Împotriva acestei decizii, revizuenta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. a formulat recurs.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că în mod greșit instanța a respins cererea de revizuire, din perspectiva efectului negativ al autorității de lucru judecat, pe considerentul că între litigii nu există identitate de părți, obiect și cauză.

Hotărârea astfel pronunțată încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, respectiv efectul pozitiv al Deciziei nr. 3539/2019, față de Decizia nr. 5928/2023.

Recurenta a arătat că soluționarea litigiului ce a format obiectul dosarului nr. x/3/2021, finalizat prin Decizia nr. 5928/2023, are legătură cu soluția dată de aceeași instanță prin Decizia nr. 3539/2019.

În aceste condiții, cererea de revizuire este admisibilă, cu atât mai mult cu cât Decizia nr. 4371/2022 nu face referire despre inexistența identității de post între posturile domnilor B și A.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând recursul dedus judecății, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Recurenta a criticat decizia prin care i-a fost respinsă cererea de revizuire, indicând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că hotărârea atacată este criticată din perspectiva încălcării prevederilor art. 430 și art. 431 C. proc. civ., pentru că nu s-a reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. Ca urmare, motivele invocate de recurentă se impun a fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., întrucât se susține că instanța de revizuire a aplicat/interpretat greșit cerințele de admisibilitate a cererii de revizuire privind efectul pozitiv al autorității de lucru judecat.

Cu privire la acest motiv de recurs, Înalta Curte reține că cererea de revizuire a fost întemeiată pe motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia „Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri”.

Invocarea normei de drept menționate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Conform art. 430 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat este reglementată astfel: ,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestația în anulare sau revizuire își păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre”.

Prin norma citată s-a urmărit înlăturarea încălcării autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., ,,Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.

În acest context, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat presupune existența unui proces în desfășurare, în cadrul căruia se impun dezlegările anterioare ale instanței, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care oprește o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), în măsura în care există tripla identitate de elemente (părți, obiect, cauză).

Conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

Așadar, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, și anume aceea de excepție procesuală (conform art. 431 alin. (1) C. proc. civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 431 alin. (2) C. proc. civ.).

Aplicând aceste considerente teoretice cauzei, se constată că prin cererea de revizuire, s-a susținut că Decizia nr. 5982/2023 a Curții de Apel București încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziilor nr. 3539/2019 și nr. 4371/2022 ale aceleiași instanțe, cu privire la împrejurarea că „noua direcție (Direcția Securitatea Aeronautică și Cibernetică) s-a constituit prin preluarea vechilor atribuții ce au fost grupate și dezvoltate pe componența cibernetică aeronautică”.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că dosarul nr. x/3/2017 a avut ca obiect cererea de chemare în judecată, prin care reclamantul B a solicitat pârâtei Regiei Autonome Aeronautică Civilă Română R.A. anularea deciziei de concediere, precum și reintegrarea sa în funcție.

Prin Sentința civilă nr.5670/05.07.2018, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de reclamantul B de anulare a deciziei de concediere, a hotărârilor consiliului de administrație al pârâtei, de obligare a pârâtei la reintegrarea reclamantului în postul deținut anterior concedierii, la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și actualizate pentru perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării, la plata despăgubirilor morale.

Dosarul s-a finalizat definitiv prin Decizia nr. 3539 din 12 iulie 2019, prin care Curtea de Apel București a admis apelul formulat de reclamant, a schimbat în parte sentința civilă în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată. A dispus anularea Deciziei de concediere nr. 866/11.09.2017 emise de pârâtă, a obligat pârâta să reintegreze reclamantul în funcția avută anterior concedierii, a obligat pârâta la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii până la reintegrarea efectivă. A păstrat în rest sentința apelată.

Dosarul nr. x/3/2020 al Curții de Apel București a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B, prin care a solicitat în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română anularea Deciziei de încetare de drept a contractului individual de muncă, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare la limită de vârstă,  emisă în temeiul  art. 56 alin. (1) lit. c din C. muncii.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 25.02.2020 sub nr. y/3/2020, reclamanta Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B să se constate încetarea contractului individual de muncă nr.64/17.12.2013, ca urmare a pensionării anticipate parțiale a acestuia.

Prin Încheierea de ședință din data de 11.06.2020 pronunțată în dosarul nr. nr.y/3/2020, Tribunalul București a dispus conexarea acestui dosar la dosarul nr. nr.x/3/2020 (cauzele fiind reunite la termenul de judecată din data de 30.07.2020).

Prin Sentința nr. 1625/04.03.2021, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea formulată de reclamantul B de constatare a încetării de drept a contractului individual de muncă al persoanei angajate pe postul considerat de reclamant a i se cuveni și cererea formulată pe cale reconvențională în dosarul conex nr.y/3/2020, ca fiind lipsite de interes; a respins cererile de anulare a Deciziei nr.9/8.01.2020 emisă de pârâtă, de obligare a pârâtei la reintegrarea reclamantului în postul de director al Direcției Securitate Aeronautică, de obligare a pârâtei să desființeze Direcția de Securitate Aeronautică și Cibernetică și să reînființeze Direcția Securitate Aeronautică, de obligare a pârâtei să îl mențină pe reclamant în funcție timp de trei ani, ca neîntemeiate.

Totodată, Tribunalul a respins cererea de constatare a neexecutării de către pârâtă a obligației reintegrării efective, potrivit Deciziei civile nr.3539/12.07.2019 a Curții de Apel București – Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibilă și a respins cererea principală conexă formulată de pârâta - reclamantă Regia Autonomă Autoritatea Aeronautică Civilă Română, ca neîntemeiată.

Această sentință a rămas definitivă prin Decizia nr. 4371 din 21 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care a respins apelurile declarate în cauză și cererile de intervenție accesorie în favoarea pârâtei, formulate de C și de A, ca neîntemeiate.

Pe de altă parte, dosarul nr. x/3/2021 a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, prin care a solicitat anularea deciziei Directorului General al Autorității Aeronautice Civile Române RA cu nr. RU 238 din data de 7 aprilie 2021; repunerea în situația anterioară emiterii deciziei contestate, în sensul reintegrării reclamantului pe postul deținut anterior deciziei respective, precum și plata drepturilor salariale cuvenite.

Prin decizia a cărei anulare se solicită s-a dispus încetarea de drept a contractului individual de muncă cu nr. 129 din data de 22 februarie 2017 încheiat cu numitul A, pentru funcția de Director al DSAC, conform art. 56 alin. (1) lit. e din C. muncii, că urmărea rămânerii definitive a Deciziei civile nr. 3539 din data de 12 iulie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București.

Prin Sentința civilă nr. 1191/21 februarie 2022, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea reclamantului A, ca neîntemeiată; a admis cererea reconvenționala a pârâtei; a dispus anularea contractului individual de munca al reclamantului înregistrat cu nr. 129 din data de 22 februarie 2017 și a actului adițional cu nr. RU495 din data de 14 decembrie 2017.

Acest litigiu s-a soluționat definitiv prin Decizia civilă nr. 5928 din 22 noiembrie 2023,prin care Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul reclamantului A împotriva sentinței menționate mai sus și, evocând fondul, a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată, a admis acțiunea, a anulat Decizia nr. RU 238/07.04.2021 emisă de pârâtă, a repus părțile în situația anterioară prin reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior emiterii deciziei și prin plata către reclamant a tuturor drepturilor salariale corespunzătoare funcției anterior deținute, începând cu data de 07.04.2021, sume care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății, la care se va adăuga si dobânda legală penalizatoare, calculată de la data scadenței și până la achitarea efectivă a debitului principal.

Din cronologia evenimentelor, Înalta Curte de Casație și Justiție– Completul de 5 judecători constată că este legală concluzia instanței de revizuire, în sensul că dosarele mai sus amintite nu s-au derulat între aceleași părți, revizuenta fiind singura entitate care a avut calitatea de parte în ambele dosare.

Astfel, atât în dosarul nr. x/3/2017, cât și în dosarul nr. x/3/2020, reclamant este numitul B, iar pârâtă Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.; în dosarul x/2/2020, intimatul A a avut calitate de intervenient, așadar de parte, prin prisma dispozițiilor art. 55 coroborate cu cele ale art. 65 C. proc. civ., cererea sa de intervenție accesorie fiind admisă în principiu prin încheierea din 22.06.2022 pronunțată de instanța de apel.

În dosarul nr. x/3/2021, calitate de părți au avut A și Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A.

Așadar, examinând condiția identității de părți din litigiile în care s-au pronunțat decizia civilă nr. 3539/12.07.2019 și decizia civilă nr. 5928/22.11.2023, pretins potrivnice, Înalta Curte constată că acestea nu s-au derulat între aceleași părți, revizuenta fiind singura entitate care a avut calitatea de parte în ambele dosare.

În concluzie, se observă că în mod corect instanța de revizuire, în cadrul analizei realizate în temeiul art. 513 alin. (3) C. proc. civ., a constatat că, în raport cu circumstanțele cauzei, nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a revizuirii formulate în temeiul art. 509 alin. (1) pct.8 C. proc. civ., întrucât revizuenta nu poate valorifica prin mijlocirea opozabilității, în favoarea sa, efectele lucrului judecat al altei hotărâri judecătorești definitive, care se produc între alte persoane, câtă vreme calea extraordinară de atac a revizuiri care ocrotește securitatea raporturilor de drept judecate.

De asemenea, chestiunea privind nesocotirea puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 4371/2022 a Curții de Apel București nu este fondată, câtă vreme prin decizia supusă revizuirii, pronunțată în soluționarea căii de atac promovate de A, curtea de apel a analizat chestiunea puterii de lucru judecat a deciziei a deciziei aminitite și, evocând din considerentele acesteia, a reținut că nu se confirmă identitatea dintre cele două posturi, respectiv cel al apelantului A și al celuilalt salariat, B, întrucât demersurile angajatorului pentru reintegrarea acestuia din urmă s-au concretizat prin reînființarea postului deținut anterior concedierii.

Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători reține că, din această perspectivă, este edificatoare jurisprudența CEDO în care s-a arătat, cu referire la cererea de revizuire, că „unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, § 61).

Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei.

Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […].

O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.855 din 21 decembrie 2010)”.

Pentru toate aceste argumente, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate, urmează a fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. împotriva Deciziei nr. 694 din 27 martie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/1/2024.

Obligă pe recurenta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. la plata sumei de 3.927 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 februarie 2025.