ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1475/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1475/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 17 septembrie 2024
Deliberând asupra cererii de recurs, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 9 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat să se constate încetat, începând cu luna ianuarie 2016, contractul individual de muncă nr. x din 28 ianuarie 2015, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri și să respecte hotărârea instanței, cu plata tuturor drepturilor până la efectiva reintegrare.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat și a solicitat, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., suspendarea judecății cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr. x/2019 și a dosarului penal nr. x/2019, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea din 2 decembrie 2020, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 și 2 C. proc. civ., suspendarea judecății până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul aceluiași tribunal, iar după reluarea judecății, prin sentința civilă nr. 6231/22.09.2021, a admis excepția invocată de pârâtă și a respins cererea pentru existența autorității de lucru judecat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..
Prin decizia nr. 2831/2022 din 5 mai 2022, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a anulat în parte sentința apelată, în ceea privește soluția dată capetelor de cerere privind obligarea angajatorului la plata de despăgubiri, la respectarea hotărârii judecătorești și la plata drepturilor până la efectiva reintegrare și a fixat termen pentru evocarea fondului asupra acestor cereri, păstrând, în rest, sentința apelată.
Evocând fondul prin decizia nr. 4252/2022 din 30 iunie 2022, aceeași instanță a respins capetele de cerere analizate.
Împotriva acestei decizii reclamantul A. a declarat recurs, soluționat prin decizia nr. 553 din 9 martie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul respingerii recursului ca inadmisibil.
Împotriva deciziei instanței de recurs contestatorul A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul instanței supreme sub nr. x/2023, care a fost respinsă ca inadmisibilă prin decizia nr. 2273 din 1 noiembrie 2023.
La 18 august 2022, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 4252/2022 din 30 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2022.
La termenul de judecată din 15 martie 2024, contestatorul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 53/2003.
Prin decizia nr. 1309/2024 din 15 martie 2024, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins contestația în anulare ca neîntemeiată.
Asupra cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate aceeași instanță s-a pronunțat prin încheierea din 15 martie 2024, în sensul respingerii cererii ca inadmisibilă.
Împotriva acestei încheieri contestatorul A. a formulat la data de 18 martie 2024 recurs, precizând că va depune motivele de nelegalitate după comunicarea hotărârii recurate.
Intimata B. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului pentru lipsa motivelor de recurs în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar asupra recursului, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 17 septembrie 2024, Înalta Curte a respins excepția tardivității recursului și a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului.
Înalta Curte a luat în examinare excepția nulității recursului, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., reține următoarele:
În cauză, recursul are ca obiect încheierea de respingere ca inadmisibilă a cererii contestatorului A. de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 82 alin. (5) din Legea nr. 53/2003, ipoteză în care termenul de recurs de 48 de ore, prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, curge de la pronunțarea hotărârii.
În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a precizat că, ulterior comunicării încheierii atacate, va depune la dosar motivele cererii de recurs. Verificând actele dosarului, se constată că recurentul nu a procedat în acest sens, nici ulterior comunicării hotărârii atacate la data de 17 mai 2024.
Se reține, totodată, că prin cererea de recurs recurentul nu a formulat nicio critică împotriva încheierii atacate, prin care să combată soluția pronunțată asupra cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate, în sensul dezvoltării unor critici de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., împrejurare care atrage sancțiunea nulității, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ., invocat de intimată prin întâmpinare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 470 alin. (5) C. proc. civ., "În cazul în care termenul pentru exercitarea apelului curge de la un alt moment decât comunicarea hotărârii, motivarea apelului se va face într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii."
Prin urmare, constatând că recurentul nu s-a conformat obligației reglementate de prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), art. 487 alin. (1) coroborate cu art. 489 alin. (1), având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să atragă incidența art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) raportat la art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va anula recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Referitor la cererea formulată de intimata B. S.R.L. privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că recursul are ca obiect o cerere incidentală care nu vizează fondul pretențiilor deduse judecății, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 15 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 septembrie 2024.