ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1147/2022

Ședința publică din data de 17 mai 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 14.11.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la acordarea preavizului, încetarea muncii forțate, a plății atât a salariilor pe un an și peste două luni cât și a daunelor materiale și morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 902/11.02.2020, pronunțată de Judecătoria Sector 1 București, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sector 1 și s-a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalul București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La data de 21.02.2020 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale sub același număr de dosar.

Prin încheierea de ședință din data de 26.06.2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 17.08.2020 s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs reclamanta A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub dosar nr. x/2019.

Prin încheierea de ședință din data de 31.05.2021, s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, reclamanta A. a formulat recurs prin care a arătat că nu s-a prezentat la termenul din 31.05.2021 întrucât așa i-a fost sugerat de către avocatul recurentei.

Mai arată că avocata recurentei nu și-a îndeplinit atribuțiile din contractul de asistență juridică, respectiv nu a motivat apelul și nu a depus răspuns la întâmpinare în dosarul nr. x/2019.

În continuare, recurentă arată că încheierea din 26.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului București este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea Titlului II, art. 21 și art. 26 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, art. 14 și art. 17 din Convenția Europeană pentru Drepturilor Omului și art. 278 și art. 271 din Codul muncii.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte la 17.01.2022, intimata nedepunând întâmpinare.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de instanță din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de recurs, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, instanța supremă constată că, pe de o parte, recurenta nu și-a întemeiat cererea pe vreunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, în expunerea motivelor de recurs, susținerile acesteia nu conțin critici împotriva încheierii atacate, ci doar referiri relația contractuală cu reprezentata convențională a acesteia și la motivele de recurs împotriva încheierii din 26.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Totodată, instanța supremă reține că prezenta cerere de recurs nu conține precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate a încheierii din 31.05.2021, singura precizare a recurentei fiind aceea că nu s-a prezentat la termen urmare a sfaturilor primite din partea avocatului.

Nu se poate considera, însă, că afirmațiile recurentei din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care impun formularea unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 din același cod, va anula recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință din 31 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A. împotriva încheierii de ședință din 31 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 mai 2022.