ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2045/2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 28 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat in judecata pârâții Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Teritoriala de Pensii Sector 4, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 București și obligarea pârâtei Casa de Pensii a Municipiului București la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensionare începând cu data de 1 februarie 2016, precum și valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. x/11.10.2018 emisă de S.C. Progresul S.A.

Prin sentința civilă nr. 2911 din 22 mai 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A.. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.

Prin decizia civilă nr. 2333 din 21 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 a Tribunalului București, pe care a schimbat-o în tot, în sensul admiterii în parte a acțiunii. A fost anulată decizia de pensie nr. x/13.12.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 și a fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensie pentru limită de vârstă prin care să valorifice, la stabilirea cuantumului drepturilor de pensie, începând cu 1 noiembrie 2018, pe lângă veniturile deja valorificate, sumele din adeverința nr. x/11.10.2018, emisă de S.C. Progresul S.A., reprezentând salariu acord, precum și sumele reprezentând spor de vechime, acestea din urmă aferente intervalului cuprins între 1 octombrie 1992 și 30 martie 2001. S-au respins celelalte pretenții, ca nefondate.

Prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019, s-a respins, ca neîntemaiată, cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2911 din 22.05.2019, formulată de reclamanta A.. Prin sentința civilă nr. 4906 din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 2911/22.05.2019, pronunțate de Tribunalul București, în sensul respingerii ca neîntemeiate a cererii de valorificare a adeverinței nr. x/07.11.2018 eliberată de S.C. Progresul S.A.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a formulat apel. Prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta A..

Împotriva deciziilor civile nr. 1707/23.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2019 și nr. 2333/21.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2019, A. a formulat cerere de revizuire.

Prin încheierea din 21 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 242 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cauzei formulate de revizuenta A. împotriva deciziilor civile nr. 1707/2020 și nr. 2333/21.07.2020, pronunțate de Curtea de Apel București, pentru neîndeplinirea obligațiilor procesuale. În considerentele acestei încheieri, s-a constatat că prin răspunsul depus la 10 septembrie 2021, la solicitarea instanței, revizuenta nu a îndeplinit obligațiile procesuale dispuse de instanță, respectiv nu a indicat la care dintre dosarele înregistrate inițial pe rolul instanței solicită să fie trimise cererile sale "de completare" care fac obiectul prezentului dosar, având în vedere că aceste lămuriri sunt esențiale pentru continuarea judecății în cauză, motiv pentru care a dispus suspendarea judecății. Prin încheierea din 10 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, fiind menținută măsura suspendării judecății, având în vedere cererea de recurs formulată împotriva încheierii din 21 septembrie 2021.

La data de 3 februarie 2022, recurenta-revizuentă A. a declarat recurs împotriva încheierii din 21 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac. În motivarea recursului, recurenta a susținut că a precizat pentru toate cererile pe care le-a depus, inclusiv cele pentru care s-a dispus suspendarea judecării cauzei prin încheierea din 21 septembrie 2021, toate datele de identificare pentru circuitul ce trebuie parcurs pentru soluționarea optimă a cauzei. Totodată, recurenta a învederat că instanța este cea care poate identifica circuitul cererilor, chiar dacă acestea au primit un alt număr. În consecință, s-a arătat că în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere că au fost îndeplinite obligațiile stabilite de către instanță. Înalta Curte, analizând încheierea atacată prin raportare la criticile formulate, reține caracterul nefondat al recursului, pentru considerentele ce succed: Cu titlu prealabil, instanța supremă observă că recurenta-revizuentă nu a indicat temeiul de drept al cererii de recurs, dar din susținerile acesteia, referitoare la greșita aplicare a măsurii suspendării de către instanța de apel pentru nerespectarea unei obligații procedurale, se desprind critici de nelegalitate care pot fi analizate prin prisma cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Obiectul recursului pendinte este reprezentat de încheierea din 21 septembrie 2021, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a suspendat judecata în temeiul art. 242 C. proc. civ., constatând că revizuenta nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale dispuse de instanță, respectiv nu a indicat la care dintre dosarele înregistrate inițial pe rolul instanței solicită să fie trimise cererile sale "de completare" care fac obiectul prezentului dosar. Recurenta a susținut că și-a îndeplinit obligațiile trasate de către instanță, în sensul că a precizat pentru toate cererile pe care le-a depus, inclusiv cele pentru care s-a dispus suspendarea judecării cauzei prin încheierea din 21 septembrie 2021. Totodată, recurenta a învederat că instanța este cea care poate identifica circuitul cererilor, chiar dacă acestea au primit un alt număr. În consecință, s-a arătat că în mod nelegal s-a dispus suspendarea judecării cauzei, având în vedere că au fost îndeplinite obligațiile stabilite de către instanță. Criticile sunt nefondate. Analizând încheierea atacată, Înalta Curte constată că în cuprinsul acesteia se menționează obligațiile pentru a căror nerespectare s-a dispus suspendarea judecății, și anume recurenta-revizuentă nu a indicat la care dintre dosarele înregistrate inițial pe rolul instanței solicită să fie trimise cererile sale "de completare" care fac obiectul prezentului dosar, având în vedere că aceste lămuriri erau considerate esențiale pentru continuarea judecății în cauză. Conform art. 241 alin. (4) Cod procedură acivilă, judecătorul poate stabili pentru părți, precum și pentru alți participanți în proces îndatoriri în ceea ce privește prezentarea dovezilor cu înscrisuri, relații scrise, răspunsul scris la interogatoriul comunicat potrivit art. 355, asistarea și concursul la efectuarea în termen a expertizelor, precum și orice alte demersuri necesare soluționării cauzei. Invocarea de către revizuentă pe calea recursului a faptului că și-a îndeplinit obligațiile trasate de către instanță, în sensul că a precizat pentru toate cererile pe care le-a depus datele de identificare pentru circuitul pe care trebuie să-l parcurgă pentru soluționarea optimă, fără a face o dovadă în susținerea afirmațiilor sale nu este de natură să imprime un caracter de nelegalitate măsurii de suspendare a litigiul. Totodată, recurenta a învederat că instanța este cea care poate identifica circuitul cererilor, chiar dacă acestea au primit un alt număr. Înalta Curte constată că prin încheierea din 18 mai 2021, instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a stabilit aceste obligații în sarcina revizuentei, ca urmare a verificărilor efectuate, din dispoziția președintelui de complet, de către grefierul de ședință, potrivit cărora cererea de revizuire depusă la data de 30.09.2020, împotriva deciziei civile nr. 1707/23.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2019, a fost înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. x/2020 la data de 01.10.2020 și a fost soluționată prin decizia civilă nr. 5008/16.12.2020; cererea de revizuire depusă la data de 30.09.2020, împotriva deciziei civile nr. 2333/21.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2019, a fost înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. x/2020 la data de 01.10.2020 și a fost soluționată prin decizia civilă nr. 202/20.01.2021, iar cererile de recurs înregistrate în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București la 01.10.2020 și 22.02.2021, au primit viza președintelui de secție în vederea înaintării spre soluționare către Înalta Curte de Casație și Justiție. Față de acest referat, din care rezultă situația cererilor de revizuire depuse la 30.09.2020 și a cererilor de recurs înregistrate la 01.10.2020 și 22.02.2021, instanța a apreciat că se impune ca revizuenta să-și exprime poziția sa vis-a-vis de cererile sale intitulate de completare și să lămurească, dacă mai insistă în judecarea acestora, iar, în caz afirmativ, să precizeze la care dintre dosare solicită să fie înaintate, sub sancțiunea suspendării judecății în caz de neconformare. În cauză, se constată că instanța a adus la cunoștință revizuentei toate datele necesare pentru identificarea căilor de atac formulate, cu specificarea numerelor de dosar, astfel încât aceasta avea posibilitatea de a indica exact la care dintre dosarele înregistrate inițial pe rolul instanței solicită să fie trimise cererile sale "de completare" care fac obiectul prezentului dosar. Având în vedere că recurenta-revizuentă nu a răspuns în concret solicitărilor instanței și că argumentele indicate în recurs nu sunt de natură a dovedi încălcarea vreunei norme de procedură, Înalta Curte reține că în mod corect, instanța de apel, constatând că judecata cauzei nu poate continua din culpa recurentei-revizuente, a dispus suspendarea acesteia. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva încheierii din 21 septembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.