ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 477/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA TERITORIALĂ DE PENSII SECTOR 4 BUCUREȘTI solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 București și obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului București la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016, precum și valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. x/11.10.2018, emisă de S.C. PROGRESUL S.A.

Prin sentința civilă nr. 2911 din 22 mai 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la 28 iunie 2019, reclamanta A. a solicitat instanței de fond să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, în sensul de a fi analizate toate cererile formulate și înscrisurile depuse la dosar.

Ulterior, la datele de 02.07.2019, 19.08.2019 și respectiv 21.09.2019 reclamanta a depus la dosar cereri precizatoare prin care a solicitat, în esență, ca instanța să lămurească sentința nr. 2911/22.05.2019, sub aspectul soluției pronunțate, în condițiile în care paratele nu au formulat întâmpinări și în care nu au fost soluționate excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauză.

Prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2911/22.05.2019, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 26 iunie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA TERITORIALA DE PENSII SECTOR 4 BUCUREȘTI a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând instanței să dispună admiterea cererii în sensul obligării pârâtelor la valorificarea adeverinței nr. x/2018, eliberată de S.C. PROGRESUL S.A. cu privire la sporul de vechime, spor de fidelitate, etc. și pronunțarea instanței asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate în cauză.

În drept, a invocat dispozițiile art. 444 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4906 din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 și a respins cererea de valorificare a adeverinței nr. x/07.11.2018 eliberată de S.C. Progresul S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din 18 septembrie 2019 și sentinței civile nr. 4906 din 18 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 272 din 9 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2022, sub nr. x/2019/a1.2, petenta A. a solicitat îndreptarea/lămurirea/completarea deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivarea cererii formulate, după o scurtă expunere a prevederilor art. 9 și 22 din C. proc. civ., art. 21 din Constituție etc., petenta A. a arătat, în esență, că instanțele de fond nu s-au pronunțat asupra celor nouă excepții de neconstituționalitate invocate de către aceasta.

Petenta a subliniat că excepțiile au fost invocate pentru a preîntâmpina ceea ce s-a întâmplat în cauză, însă aceste excepții au fost ignorate de toate instanțele, aspect ce reprezintă o interzicere a accesului la actul de justiție.

Au fost redate pasaje din cuprinsul cererii de chemare în judecată, pe care petenta a menționat că o anexează.

În drept, a invocat art. 442, 443 și 444 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1914 din 5 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.2, s-a respins ca nefondată cererea formulată de petenta A. privind îndreptarea/lămurirea/completarea deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Împotriva acestei decizii, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2022, la data de 28 noiembrie 2022 și repartizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 3.

În motivare contestatoarea A. a arătat că instanța, începând cu cea de fond și pe filiera de soluționare până la Înalta Curte, nu a fost de acord să se judece cererile deduse judecății, prezenta cale de atac reprezentând cerere de contestație în anulare ce include motivele de fapt și de drept, conform art. 503-508 din C. proc. civ.

A menționat că insistă în suspendarea cauzei până la finalizarea cercetărilor privind verificarea de către instituțiile nominalizate a ipotezelor iterate repetat în cereri și până la soluționarea de către Curtea Constituțională a României a celor nouă excepții de neconstituționalitate invocate de contestatoare în cererea inițială de la fond, pentru a se putea intra în legalitate.

Analizând decizia atacată, în raport cu criticile formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare, pentru considerentele ce succed.

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

Prin urmare, motivele pentru care contestația în anulare poate fi invocată nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres în dispozițiile C. proc. civ., simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată și interesul propriu al reluării judecății în fond nefiind suficiente, în măsura în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege.

Pe calea contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar nu cele relative la dezlegarea dată de instanțele fondului raportului juridic dedus judecății.

Analizând contestația care are o redactare informă, Înalta Curte constată că nu a fost indicat nici măcar formal vreunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de lege, criticile formulate fiind, în esență, nemulțumiri care privesc modul de soluționare a cererilor adresate instanțelor anterioare.

Situația în care contestația în anulare este îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost respinsă ca nefondată cererea petentei A. privind îndreptarea/lămurirea/completarea deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, nu se circumscrie niciuneia dintre ipotezele prevăzute art. 503 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., neputându-se reitera prin această cerere motivele invocate prin cererile formulate anterior și, cu atât mai puțin, aspecte de fond ale cauzei.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, prin care se cere instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Motivele contestației în anulare au caracter limitativ și de strictă interpretare, calea de atac neputând fi exercitată pentru remedierea unor pretinse greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestația în anulare poate fi exercitată în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când avut loc judecata.

Contestația în anulare reglementată de art. 503 alin. (2) din C. proc. civ. poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs, respectiv în apel, potrivit prevederilor art. 503 alin. (3) din același cod, a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, contestatoarea s-a declarat nemulțumită generic de hotărârea atacată, fără a indica vreunul din motivele de contestație în anulare prevăzute de art. 503 din C. proc. civ. prezentate anterior, susținând, în esență, faptul că insistă ca instanța să dispună, printre altele, după caz, soluționarea celor solicitate și promovarea celor nouă excepții de neconstituționalitate la Curtea Constituțională a României.

Cum niciunul dintre argumentele invocate nu poate fi încadrat în cazurile de contestație în anulare reglementate de art. 503 din C. proc. civ., instanța va respinge contestația în anulare formulată în cauză.

Se impune a se reține că obiectul contestației în anulare (hotărârea dată în soluționarea unei cereri de îndreptare/lămurire/completare a deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă), precum și motivele pentru care aceasta poate fi retractată, nu pot fi extinse, prin analogie, la alte situații decât cele conținute expres în dispozițiile legal citate.

Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din Legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală, în conformitate cu prevederile art. 457 din C. proc. civ., care statuează asupra principiului legalității căilor de atac.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului legalității, precum și a principiului constituțional al egalității cetățenilor în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, constatând că nu sunt incidente motivele contestației în anulare prevăzute de art. 503 din C. proc. civ., criticile formulate de contestatoare neputând fi circumscrise motivelor prevăzute de acest text de lege, Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1914 din 5 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1914 din 5 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.