ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 272/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA TERITORIALĂ DE PENSII SECTOR 4 BUCUREȘTI solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 București și obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului București la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016, precum și valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. x/11.10.2018 emisă de S.C. PROGRESUL S.A.

Prin sentința civilă nr. 2911 din 22 mai 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la 28 iunie 2019, reclamanta A. a solicitat instanței de fond să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, în sensul de a fi analizate toate cererile formulate și înscrisurile depuse la dosar.

Ulterior, la datele de 02.07.2019, 19.08.2019 și respectiv 21.09.2019 reclamanta a depus la dosar cereri precizatoare prin care a solicitat, în esență, ca instanța să lămurească sentința nr. 2911/22.05.2019 sub aspectul soluției pronunțate în condițiile în care paratele nu au formulat întâmpinări și în care nu au fost soluționate excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauză.

Prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2911/22.05.2019, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 26 iunie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA TERITORIALA DE PENSII SECTOR 4 BUCUREȘTI a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând instanței să dispună admiterea cererii în sensul obligării pârâtelor la valorificarea adeverinței nr. x/2018, eliberată de S.C. PROGRESUL S.A. cu privire la sporul de vechime, spor de fidelitate, etc. și pronunțarea instanței asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate în cauză.

În drept, a invocat dispozițiile art. 444 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 4906 din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 și a respins cererea de valorificare a adeverinței nr. x/07.11.2018 eliberată de S.C. Progresul S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din 18 septembrie 2019 și sentinței civile nr. 4906 din 18 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs, fără a-și încadra susținerile în temeiul de drept al art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, s-a arătat, în esență, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate de către A..

Intimatele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA TERITORIALA DE PENSII SECTOR 4 nu au formulat întâmpinare.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este întemeiată și, pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale este o hotărâre definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 446 C. proc. civ., hotărârile pronunțate în temeiul art. 442-443, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 444 sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea dispozitivului.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Pe fondul litigiului, reclamanta A. a solicitat instanței să dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 București și obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului București la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii promovate - contestație decizie de pensionare - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu de asigurări sociale.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile de asigurări sociale, rezultă că, față de prevederile art. 446 C. proc. civ., decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ce formează obiectul prezentului recurs, hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului, asupra unor cereri întemeiate pe dispozițiile art. 443, 444 C. proc. civ., nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2022.