ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 479/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 479/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 2 martie 2023
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 28 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA TERITORIALĂ DE PENSII SECTOR 4 BUCUREȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018, emise de Casa Locală de Pensii Sector 4 București și obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului București la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016, precum și valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. x/11.10.2018, emisă de S.C. PROGRESUL S.A.
Prin sentința civilă nr. 2911 din 22 mai 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Prin cererea formulată la 28 iunie 2019, reclamanta A. a solicitat instanței de fond să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019, în sensul de a fi analizate toate cererile formulate și înscrisurile depuse la dosar.
Ulterior, la datele de 02.07.2019, 19.08.2019 și 21.09.2019 reclamanta a depus la dosar cereri precizatoare prin care a solicitat, în esență, ca instanța să lămurească sentința nr. 2911/22.05.2019, sub aspectul soluției pronunțate, în condițiile în care pârâtele nu au formulat întâmpinări și nu au fost soluționate excepțiile de neconstituționalitate invocate în cauză.
Prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2911/22.05.2019, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la 26 iunie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA TERITORIALA DE PENSII SECTOR 4 BUCUREȘTI a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând instanței să dispună admiterea cererii în sensul obligării pârâtelor la valorificarea adeverinței nr. x/2018, eliberate de S.C. PROGRESUL S.A. cu privire la sporul de vechime, spor de fidelitate, etc. și pronunțarea instanței asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate în cauză.
În drept, a invocat dispozițiile art. 444 C. proc. civ.
Prin sentința civilă nr. 4906 din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 și a respins cererea de valorificare a adeverinței nr. x/07.11.2018 eliberată de S.C. Progresul S.A., ca neîntemeiată.
Împotriva încheierii din 18 septembrie 2019 și a sentinței civile nr. 4906 din 18 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, A. a declarat recurs.
Prin decizia nr. 272 din 9 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
În motivare, s-a reținut că hotărârea pronunțată în calea de atac a apelului, asupra unor cereri întemeiate pe dispozițiile art. 443 și art. 444 C. proc. civ., nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs față de materia litigiului (asigurări sociale), în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.
Împotriva acestei decizii, recurenta A. a formulat contestație în anulare, înregistrată pe rolul secției a II-a civile a instanței supreme, sub nr. x/2022, la data de 27 iunie 2022.
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 1797 din 28 septembrie 2022, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reținut că, deși a invocat, în mod formal și necircumstanțiat, incidența dispozițiilor prevăzute în art. 503 din C. proc. civ., contestatoarea nu a indicat care ar fi, în aprecierea sa, cazul concret de contestație în anulare incident în cauză.
S-a mai reținut că motivele de fapt și de drept formulate prin cererea de exercitare a căii de atac nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de contestație în anulare expres și limitativ prevăzute în art. 503 din C. proc. civ., contestatoarea formulând, în realitate, critici cu privire la modul în care instanța de apel, în rejudecarea fondului cauzei, a stabilit, pe baza probelor administrate, situația de fapt, precum și cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a legii de către instanța de apel la situația de fapt astfel stabilită. Or, în mod evident, aceste critici nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de contestație în anulare prevăzute de lege, prin acestea fiind afirmată săvârșirea de către instanța de apel a unor pretinse erori de judecată, a căror corectare se poate realiza numai prin exercitarea căilor de atac de reformare prevăzute de lege, iar nu prin deturnarea finalității căilor de atac de retractare, astfel cum se tinde a se proceda în prezenta cauză, demersul apărând din această perspectivă inadmisibil.
Împotriva deciziei nr. 1797 din 28 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, revizuenta A. a formulat cerere de îndreptare, lămurire și completare, cerere de revizuire, precum și cerere de recurs.
Obiectul prezentului dosar îl constituie exclusiv cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 1797 din 28 septembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022, celelalte cereri ale petentei fiind înregistrate separat, sub alte numere de dosar.
Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509-513 din C. proc. civ., fără a se indica vreunul din cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 509 din același cod.
În cuprinsul cererii de revizuire, în esență, s-au adus critici referitoare la fondul litigiului, au fost amintite o serie de excepții de neconstituționalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată, fiind evidențiate dispoziții legale din Constituția României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Analizând, în temeiul art. 513 alin. (1) și (3), raportat la art. 509 și următ. C. proc. civ., admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;
obiectul pricinii nu se află în ființă;
un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul ori în urma judecății, când aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză. În cazul în care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanța de revizuire se va pronunța mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenței sau inexistenței infracțiunii invocate. În acest ultim caz, la judecarea cererii va fi citat și cel învinuit de săvârșirea infracțiunii;
un judecător a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată în cauză;
după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților;
s-a casat, s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;
statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii, persoanele care beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială ori curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere;
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri;
partea a fost împiedicată să se înfățișeze la judecată și să înștiințeze instanța despre aceasta, dintr-o împrejurare mai presus de voința sa;
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a drepturilor sau libertăților fundamentale datorată unei hotărâri judecătorești, iar consecințele grave ale acestei încălcări continuă să se producă;
(10
1
). Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat în cauză un aviz consultativ asupra unei chestiuni de principiu privind interpretarea sau aplicarea unor drepturi și libertăți prevăzute de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau de protocoalele adiționale la această convenție, care are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii, dacă aceasta a fost pronunțată anterior comunicării de către Agentul guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avizului consultativ, tradus în limba română;
după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională prevederea care a făcut obiectul acelei excepții.
(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".
Prin urmare, analizarea admisibilității unei cereri de revizuire presupune, în primul rând, verificarea obiectului său, dacă hotărârea atacată este pronunțată asupra fondului sau evocă fondul și, astfel cum impune art. 459 alin. (1) din C. proc. civ., este executorie sau definitivă; numai dacă aceste condiții sunt îndeplinite, devine necesară verificarea cerințelor privind ipoteza de revizuire invocată.
În cauza de față, hotărârea atacată - decizia nr. 1797 din 28 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă - este definitivă, dar nu este pronunțată asupra fondului, circumstanță care denotă inadmisibilitatea cererii de revizuire, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, constituind un remediu procesual pentru corectarea unor erori de fapt, revizuirea se îndreaptă împotriva unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul.
Revizuenta A. a solicitat revizuirea, în temeiul art. 509-513 din C. proc. civ., a unei decizii pronunțate în soluționarea unei contestații în anulare, iar în jurisprudența sa - un exemplu în acest sens fiind Decizia nr. 156/14.03.2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414/27.05.2019 -, Curtea Constituțională a reținut că revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs se poate cere atunci când aceasta evocă fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră constatate, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea dată până la acel moment; mai specific, Curtea a arătat că evocă fondul hotărârile instanțelor de recurs prin care se admite recursul și, rejudecându-se cauza, se modifică în tot sau în parte hotărârea recurată.
Aceste considerente îndreptățesc concluzia că nu pot fi considerate circumscrise categoriei hotărârilor care evocă fondul, deciziile instanței de recurs prin care se anulează sau se respinge ca tardiv sau nefondat recursul și nici cele intermediare, prin care, admițându-se calea de atac, se casează hotărârea atacată și se reține cauza spre rejudecare; în principiu, numai actele jurisdicționale pronunțate în conformitate cu art. 498 C. proc. civ., atunci când conduc la modificarea situației de fapt reținută de instanțele devolutive, sunt susceptibile de a fi atacate în acest temei.
Transpunând aceste considerente în examenul deciziei atacate, instanța supremă reține că, prin decizia nr. 272 din 9 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
Așadar, prin decizia pronunțată în calea de atac a recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat asupra motivelor de recurs evocate de recurentă și, deci, nu a evocat fondul în sensul art. 509 alin. (1) din C. proc. civ.
Cu atât mai mult, nu poate fi vorba de evocarea fondului în soluționarea unei contestații în anulare vizând decizia nr. 272 din 9 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, astfel încât este inadmisibilă cererea de revizuire îndreptată împotriva acestei hotărâri.
Înalta Curte constată că revizuenta nu a invocat niciunul dintre motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7 - 11, situații în care ar putea fi atacate cu revizuire și hotărârile care nu evocă fondul.
Autoarea prezentului demers judiciar a invocat, în mod formal și necircumstanțiat, incidența dispozițiilor prevăzute în art. 509-513 din C. proc. civ., neindicând care ar fi, în aprecierea sa, motivul concret de revizuire incident în cauză.
Motivele de fapt și de drept indicate nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute în art. 509 din C. proc. civ., autoarea formulând, în realitate, critici cu privire la fondul litigiului, amintind o serie de excepții de neconstituționalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată sau diverse dispoziții legale din Constituția României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Or, în mod evident, aceste susțineri nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.
Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 509 alin. (1) raportat la art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., cererea de revizuire formulată de revizuenta A. urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 1797 din 28 septembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.