ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1970/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra cererii de revizuire, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 28 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub număr de dosar x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâții CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA TERITORIALĂ DE PENSII SECTOR 4 BUCUREȘTI solicitând instanței să dispună anularea deciziei de pensie pentru limită de vârstă nr. x/13.12.2018, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 București și obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului București la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016, precum și valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. x/11.10.2018 emisă de S.C. PROGRESUL S.A.

Prin sentința civilă nr. 2911 din 22 mai 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Prin cererea formulată la 28 iunie 2019, reclamanta A. a solicitat instanței să lămurească dispozitivul sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în sensul de a fi analizate toate cererile formulate și înscrisurile depuse la dosar.

Ulterior, la 02.07.2019, 19.08.2019 și 21.09.2019 reclamanta a depus la dosar cereri precizatoare prin care a solicitat, în esență, ca instanța să lămurească sentința nr. 2911/22.05.2019 sub aspectul soluției pronunțate.

Prin încheierea de ședință din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2911/22.05.2019, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la 26 iunie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și CASA TERITORIALĂ DE PENSII SECTOR 4 BUCUREȘTI a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, solicitând instanței să dispună admiterea cererii, în sensul obligării pârâtelor la valorificarea adeverinței nr. x/2018, eliberată de S.C. PROGRESUL S.A. și pronunțarea instanței asupra excepțiilor de neconstituționalitate invocate în cauză.

Prin sentința civilă nr. 4906 din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis cererea de completare a sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 și a respins cererea de valorificare a adeverinței nr. x/07.11.2018 eliberată de S.C. Progresul S.A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii de ședință din 18 septembrie 2019 și sentinței civile nr. 4906 din 18 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, A. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 1707 din 23 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanta A. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând, în esență, că obiectul acțiunii promovate - contestație decizie de pensionare - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu de asigurări sociale, iar decizia recurată este o hotărâre pronunțată în calea de atac a apelului, asupra unor cereri întemeiate pe dispozițiile art. 443, 444 C. proc. civ., ce nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., nefiind susceptibilă de recurs.

Împotriva acestei decizii, la 26 iunie 2022, A. a formulat cerere de îndreptare, lămurire și completare, contestație în anulare și cerere de revizuire.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, celelalte cereri ale petentei fiind înregistrate separat sub alte numere de dosar.

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509-513 C. proc. civ., fără a se indica vreunul din cazurile de revizuire limitativ prevăzute de art. 509 din Cod.

În cuprinsul cererii de revizuire, în esență, s-au adus critici referitoare la fondul litigiului, au fost amintite o serie de excepții de neconstituționalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată, fiind evidențiate dispoziții legale din Constituția României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În ședința publică din 11 octombrie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității cererii de revizuire, atât în privința formei cererii de revizuire, cât și față de lipsa motivelor acesteia, în considerarea prevederilor art. 511 alin. (4) din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității cererii de revizuire, Înalta Curte urmează să o admită în considerarea următoarelor argumente:

Verificând regularitatea sesizării instanței, din perspectiva prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată", raportat la art. 486 alin. (3) teza I coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că mențiunea privind semnătura părții (în cererea de recurs) este prevăzută sub sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că cererea de revizuire de față este informă/nesemnată, nefiind, așadar, făcută în condițiile de formă cerute pentru o cerere de recurs, cerere care a făcut obiectul dosarului nr. x/2019 soluționat prin decizia nr. 272/09.02.2022 împotriva căreia A. a formulat prezenta cerere de revizuire.

Prin urmare, Înalta Curte urmează să facă aplicarea prevederilor de art. 513 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 486 alin. (3) teza I coroborat cu art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., din interpretarea cărora rezultă că lipsa semnăturii este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Totodată, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ., revizuirea se motivează prin însăși cererea de declarare a căii de atac sau înăuntrul termenului de exercitare a acesteia, sub sancțiunea nulității.

Prin urmare, instanța învestită cu judecarea cererii de revizuire poate exercita un control judecătoresc al hotărârii numai în măsura în care motivele de revizuire, limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ., sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită.

În speță, autoarea prezentului demers judiciar a invocat, în mod formal și necircumstanțiat, incidența dispozițiilor prevăzute în art. 509-513 C. proc. civ., neindicând care ar fi, în aprecierea sa, motivul concret de revizuire incident în cauză.

Motivele de fapt și de drept indicate nu permit încadrarea în vreunul dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute în art. 509 C. proc. civ., autoarea formulând, în realitate, critici cu privire la fondul litigiului, amintind o serie de excepții de neconstituționalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată sau diverse dispoziții legale din Constituția României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Or, în mod evident, aceste susțineri nu se încadrează în vreunul dintre cazurile de revizuire prevăzute de lege.

Prin urmare, se reține că autoarea prezentului demers judiciar nu a formulat nicio critică care să vizeze vreunul din cazurile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 509 C. proc. civ., aceasta indicând în mod formal dispozițiile art. 509-513 C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a părții față de hotărârile pronunțate în cauză și invocarea generică a temeiului de drept nu constituie o motivare a căii de atac în condițiile normelor procedurale anterior menționate, revizuenta având obligația să arate și să dezvolte motivele care să poată face posibilă încadrarea cererii de revizuire în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 509 C. proc. civ.

Față de cele anterior reținute, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. e) și art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ. și art. 511 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va anula cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2022.