ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2338/2023

Prin cererea înregistrată la 28 ianuarie 2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2019 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii a Municipiului București și Casa Teritorială de Pensii Sector 4, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea deciziei de pensionare pentru limită de vârsta nr. x/13.12.2018 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 4 București și obligarea pârâtei Casa de Pensii Municipiului București la emiterea unei noi decizii prin care să i se stabilească drepturile de pensie începând cu data de 01.02.2016, precum și valorificarea veniturilor menționate în adeverința nr. x/11.10.2018 emisă de Progresul S.A. Prin sentința civilă nr. 2911 din 22 mai 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată. Prin sentința civilă nr. 4906 din 18 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă cererea de completare a sentinței civile nr. 2911/22.05.2019 și s-a respins cererea de valorificare a adeverinței nr. x/07.11.2018 eliberate de Progresul S.A., ca neîntemeiată. Prin încheierea din camera de consiliu din 18 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 2911/22.05.2019, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 2911 din 22 mai 2019 pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a formulat apel reclamanta A.. Prin decizia civilă nr. 1707 din 23 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost respins, ca nefondat, apelul reclamantei.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A.. Prin decizia nr. 272 din 9 februarie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019 a fost respins recursul reclamantei, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamanta A.. Prin decizia nr. 1970 din 11 octombrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022 a fost anulată cererea de revizuire.

Împotriva acestei din urmă decizii reclamanta A. a declarat, printr-un memoriu unic, cerere de îndreptare, lămurire și completare, recurs și contestație în anulare, în susținerea cărora a formulat critici comune. Contestația în anulare a fost înregistrată sub nr. x/2023 și face obiectul cauzei pendinte, restul căilor de atac promovate de reclamantă împotriva aceleiași decizii fiind înregistrate în mod separat, formând astfel obiectul unor dosare distincte. În esență, reclamanta a formulat critici referitoare la fondul litigiului, privind modul de soluționare a excepțiilor de neconstituționalitate invocate începând cu cererea de chemare în judecată, fiind evidențiate, totodată, dispozițiile legale din Constituția României, Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice și Legea nr. 47/1992.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare, cu prioritate, excepția nulității, invocată din oficiu, urmează a anula cererea având ca obiect contestație în anulare, pentru următoarele considerente: Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, care poate fi exercitată în cazurile și condițiile expres prevăzute de lege, dispozițiile legale care reglementează această cale de atac fiind de strictă interpretare și aplicare. Conform dispozițiilor art. 506 alin. (2) C. proc. civ., contestația se motivează în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, sub sancțiunea nulității acesteia. În acord cu aceste prevederi legale, nemotivarea cererii atrage sancțiunea nulității contestației în anulare, având în vedere că, fiind în prezența unei căi extraordinare de atac, aceasta nu poate să fie judecată în lipsa motivelor expres prevăzute de lege. În cauză, contestația în anulare este formulată împotriva deciziei nr. 1970 din 11 octombrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022 și este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 503-508 C. proc. civ. Prin decizia atacată a fost anulată cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 272 din 9 februarie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, prin care instanța supremă a respins recursul reclamantei, ca inadmisibil. În cuprinsul cererii contestatoarea nu indică niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 503 C. proc. civ. și nici nu dezvoltă, în privința deciziei atacate, vreo critică aptă să fie încadrată în ipotezele reglementate de acest text de lege. Dimpotrivă, partea se mărginește la a reitera criticile formulate în etapele procesuale anterioare, privitoare la modul de soluționare a unor excepții de neconstituționalitate invocate în fața instantelor devolutive și își exprimă nemulțumirea în raport cu soluțiile pronunțate, solicitând practic instanței învestite cu judecarea contestației în anulare să reformeze hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat litigiul pe fond. Prin urmare, contestatoarea a indicat în mod formal dispozițiile art. 503 - 508 C. proc. civ. Simpla invocare generică a temeiului de drept nu constituie o motivare a căii de atac conform exigențelor legii, contestatoarea având obligația să arate și să dezvolte unul sau mai multe motive dintre cele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 C. proc. civ. Având în vedere că această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai pentru motivele anume reglementate lege, în absența unei motivări corespunzătoare din punct de vedere procedural, Înalta Curte nu poate proceda la verificarea legalității deciziei atacate prin prisma dispozițiilor legale aplicabile. Prin urmare, se impune a fi aplicată sancțiunea nulității contestației în anulare. Pentru aceste considerente, față de dispozițiile art. 506 alin. (2) raportat la art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1970 din 11 octombrie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022. PENTRU ACESTE MOTIVE,