ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4252/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

I. Circumstanțele cauzei

1.1. La data de 2 decembrie 2021, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2021, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., având ca obiect anulare act administrativ.

1.2. Prin încheierea nr. 7 din 12 ianuarie 2022, Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., anularea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul A..

Totodată, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., a aplicat reclamantului o amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

1.3. Împotriva soluției de amendare a reclamantului dispuse prin încheierea nr. 7 din 12 ianuarie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat cerere de reexaminare care a fost anulată, ca netimbrată, prin încheierea nr. 31/CA/2022-P.I. din 15 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Prin încheierea nr. 51/CA/2022-P.I. din 16 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.1 a fost admisă excepția inadmisibilității cererii, invocată de instanță din oficiu, și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de reexaminare promovată de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 31/CA/2022-P.I. din 15 februarie 2022, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii nr. 51/CA/2022-P.I. din 16 martie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021/a3.1.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ordinea de soluționare a excepțiilor, instanța de recurs a dat prioritate inadmisibilității întrucât vizează însăși existența căii de atac în reglementarea procesual-civilă, în timp ce netimbrarea vizează condițiile procedurale în care trebuie să se exercite calea de atac, astfel că primează excepția inadmisibilității recursului.

Potrivit dispozițiilor art. 191 din C. proc. civ.:

"(1) Împotriva încheierii prevăzute la art. 190, cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia.

(2) Cererea se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura sau de la data comunicării încheierii.

(3)În toate cazurile, cererea se soluționează, cu citarea părților, prin încheiere, dată în camera de consiliu, de către un alt complet decât cel care a stabilit amenda sau despăgubirea.

(4) încheierea prevăzută la alin. (3) este definitivă."

Înalta Curte reține și că, potrivit art. 457 alin. (1) din Codul de de procedură civilă:

"Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României:

"Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Raportat la datele speței de față, Înalta Curte observă că încheierea prin care se soluționează cererea de reexaminare îndreptată împotriva încheierii prin care se dispune aplicarea unei amenzi judiciare, în temeiul art. 187 din C. proc. civ., este definitivă, nefiind supusă unei căi de atac, potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (4) din același cod.

Astfel, în cazul contestațiilor privind soluția de aplicare a unei amenzii judiciare în temeiul dispozițiilor anterior menționate, legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, și anume cererea de reexaminare ce urmează a fi soluționată de un alt complet al aceleași instanțe, iar împotriva modalității de soluționare a cererii de reexaminare nu există deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei căi de atac, indiferent de denumirea dată de parte.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul promovat de reclamantul A. împotriva încheierea nr. 51/CA/2022-P.I. din 16 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Totodată, potrivit art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON:a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Se constată că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt înregistrate numeroase dosare în care recurentul a exercitat succesiv căi de atac inadmisibile, așa încât se apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată cu rea-credință și într-un alt scop decât cel reglementat de lege, constituind doar un prilej de lansare a unor afirmații generale, nefundamentate și nerelevante cadrului procesual, recurentul exercitându-și astfel în mod abuziv drepturile procesuale.

Or, potrivit dispozițiilor art. 12 din C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în caz contrar partea răspunzând pentru prejudiciile materiale și morale cauzate și putând fi obligată și la plata unei amenzi judiciare.

Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept, ci aceasta instituție trebuie să acorde posibilitatea părții de a beneficia de analizarea pretențiilor, formulate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Astfel, se circumscrie abuzului procesual situația în care partea urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanță cu scopul procesului, respectiv soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor.

Consecința unor astfel de demersuri este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanțelor, atât în ceea ce privește instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât și prin efectuarea unor activități specifice judecății (emiterea citațiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc) care sunt complexe și costisitoare.

În concluzie, față de vădita netemeinicie a recursului, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată într-un alt scop decât cel reglementat de lege, aspect de natură a contura reaua-credință a părții în exercitarea dreptului prevăzut de art. 483 și următoarele din C. proc. civ., prin urmare devin incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica recurentului A., amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 51/CA/2022-P.I. din 16 martie 2022 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

În baza art. 187 pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., aplică recurentului A., amendă judiciară de 1000 RON pentru exercitarea unei căi de atac vădit netemeinice.

Executorie.

Cu drept de reexaminare în ceea ce privește amenda judiciară.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.