ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3750/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3750/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 12 septembrie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".
Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
La data de 22 noiembrie 2021 pe rolul Curții de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal s-a înregistrat sub nr. de dosar x/2021 cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., privind anularea unui act.
Prin Rezoluția din data de 24.11.2021 instanța a pus în vedere părții reclamante ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 RON pentru cererea în anulare.
Prin Rezoluția din data de 24.11.2021 instanța a fixat termen în vederea soluționării cererii de suspendare la data de 16.12.2021, cu mențiunea pentru petent de a achitat taxa judiciară de timbru aferentă acestei cereri, în cuantum de 20 RON.
La data de 02.12.2021 petentul a înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea cerere de reexaminare a taxelor judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, care a format obiectul dosarului nr. x/2021 și care a fost soluționată prin încheierea nr. 35/CA/2021 la data de 06.12.2021, în sensul respingerii cererii.
Reclamantul a primit comunicarea acestei soluții la data de 09.12.2021, iar dovada a parvenit la dosar în data de 14.12.2021.
La termenul de judecată din data de 16.12.2021, instanța a soluționat cererea de suspendare prin sentința nr. 165/CA/2021, în sensul anulării acesteia ca netimbrată.
Soluția pronunțată de prima instanță
Prin încheierea nr. 43/CA/PI-2021 din Camera de Consiliu din data de 29.12.2021 Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 200 alin. (4) C. proc. civ., a anulat cererea de chemare în judecată având ca obiect anulare act formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta CURTEA de APEL Cluj.
Cererea de reexaminare formulată
Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de reexaminare petentul A., înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea –Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2021
Soluția dată cererii de reexaminare
Prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 34/CA/PI-2022 din data de 21.02.2022, Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal, raportat la dispozițiile art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., a anulat, ca netimbrată, cererea de reexaminare formulată de petentul A. împotriva încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată nr. 43/29.12.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 a Curții de Apel Oradea.
Cea de-a II-a cerere de reexaminare formulată
Și împotriva încheierii din Camera de Consiliu nr. 34/CA/PI-2022 din data de 21.02.2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal petentul A. a formulat Cerere de reexaminare, solicitând revenirea asupra măsurii anulării și trimiterea cauzei la completul inițial investit pentru continuarea judecății, aceasta făcând obiectul dosarului înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. x/2021/a2.2.
Hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăți
Prin sentința nr. 68/CA/2022 din data de 06 aprilie 2022 Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și a respins, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare formulată de petentul A..
Deopotrivă, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ. a aplicat petentului o amendă judiciară în cuantum de 700 RON.
Cererea de recurs.
Împotriva sentinței nr. 68/CA/2022 din data de 06 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a formulat " Cerere de apel" petentul A., solicitând anularea hotărârii și rejudecarea cauzei în fond.
În esență, susține recurentul că invocarea din oficiu a excepției inadmisibilității cererii de reexaminare a încheierii nr. 34/CA/PI-2022 din data de 21.02.2022 este nefondată și neîntemeiată.
Procedura de soluționare a recursului.
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471
1
și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui Completului învestit aleatoriu cu judecarea dosarului, din data de 06 iulie 2022, s-a fixat primul termen pentru soluționarea cererii de recurs la data de 12.09.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte a calificat "cererea de apel" ca fiind recurs și, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, având în vedere deopotrivă obiectul recursului și dispozițiile art. 200 alin. (5) C. proc. civ., din oficiu a invocat inadmisibilitatea acestei căi de atac, și, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. a reținut dosarul spre soluționare, urmând a analiza mai întâi excepția invocată și în subsidiar, eventual, fondul recursului.
Soluția instanței de recurs.
Analizând cererea de recurs prin raportare la normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată inadmisibilitatea acesteia pentru motivele în continuare arătate:
Recursul este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia părțile interesate sau procurorul pot solicita (instanței de control judiciar) reformarea hotărârii pronunțate de instanța de fond sau de apel. Desfășurarea judecății în recurs se concretizează în controlul exercitat de instanța superioară asupra legalității hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre a fost atacată.
El poate fi exercitat numai în cazurile și condițiile expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. potrivit cărora "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:
când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale;
dacă hotărârea a fost pronunțată de alt judecător decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului sau de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluționarea cauzei ori a cărui compunere a fost schimbată, cu încălcarea legii;
când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii;
când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești;
când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității;
când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei;
când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat;
când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., ce prevăd că " 1. Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".
Prin urmare, este necesar, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres și limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă cererea de recurs, să fie susceptibilă de exercițiul acestei căi de atac.
Conform dispozițiilor art. 634 alin. (1) din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive:
hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului;
hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs;
hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs;
hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii;
orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv recurs pentru care legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.
Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar conform art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."
Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga.
Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Prin urmare, recursul declarat împotriva unei decizii definitive, este inadmisibil; o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.
Analizând astfel dacă hotărârea ce face obiectul controlului judiciar dedus prezentei judecăți este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, Înalta Curte constată că aceasta a fost pronunțată în soluționarea unei a II-a cereri de reexaminare formulată de aceeași parte în temeiul art. 200 alin. (5) din C. proc. civ., pentru care legiutorul a prevăzut că " Împotriva încheierii de anulare reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării", iar la alin. (7) al aceluiași articol a prevăzut că " Cererea (de reexaminare) se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, care va putea reveni asupra măsurii anulării dacă aceasta a fost dispusă eronat sau dacă neregularitățile au fost înlăturate în termenul acordat potrivit alin. (3)", hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc de față având caracter definitiv.
Astfel, din interpretarea acestor dispoziții rezultă că, împotriva încheierii de anulare pronunțată în conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. (4) din C. proc. civ., legiuitorul a prevăzut doar o singură cale de atac, și anume cererea de reexaminare, de care recurentul a și uzat, (aceasta fiind soluționată de instanță prin încheierea nr. 34/CA/PI-2022 pronunțată în Camera de Consiliu la data de 21.02.2022, în dosarul nr. x/2021) hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de reexaminare și hotărârea ce face obiectul controlului judecătoresc dedus prezentei judecăți având caracter definitiv, acesta neavând, așadar, deschisă calea formulării unui recurs sau a oricărei alte căi de atac, indiferent de denumirea dată de parte.
Înalta Curte reține că exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.
Concret, Înalta Curte constată că instanța de recurs a fost învestită o cerere formulată împotriva unei hotărâri pentru care nu este prevăzută vreo cale de atac, aspect în raport de care rezultă că demersul recurentului este inadmisibil.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care vizează exercitarea acțiunii civile prohibite, în mod expres sau implicit, de o normă legală imperativă ori care presupune nerespectarea unei condiții de validitate a căii procedurale alese de parte, implicând contestarea dreptului părții interesate de a sesiza instanța.
Prin urmare, în condițiile în care recursul de față vizează o hotărâre ce are caracter definitiv, instanța de control constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac a recursului împotriva acesteia, motiv pentru care Înalta Curte reține că recursul promovat de recurentul – petent este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare, calea de atac exercitată de acesta nefiind prevăzută de lege.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de petentul A., ca inadmisibil, făcând aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 68/CA/2022 din 6 aprilie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Oradea – secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 septembrie 2023.