ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2678/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Deliberând asupra recursului și subliniind, în prealabil, că, potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins (...)", reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 05.04.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta, în temeiul art. 81 din Legea nr. 303/2004, la plata unei sume egale cu 7 indemnizații de încadrare lunare brute, care se impozitează potrivit legii, actualizate la nivelul indemnizației de încadrare brute lunare maxime în plată a unui judecător în activitate, cu dobânzile legale aferente calculate de la data de 15.01.2015, când exercițiul dreptului a fost suspendat potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 83/2014, până la data plății, în aplicarea considerentelor sentinței civile nr. 8098/09.09.2015, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă.

Prin încheierea din 23.04.2021, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a aceluiași tribunal.

Pe calea întâmpinării, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive pronunțate de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarele nr. x/2015 și nr. y/2017, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința nr. 6637/07.10.2021, Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția autorității de lucru judecat și cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate.

Apelul declarat de reclamanta A. împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 4040/23.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva aceleiași sentințe nr. 6637/07.10.2021, reclamanta A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 1151/21.02.2023, Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.

Împotriva acestei decizii civile, revizuienta A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

În dezvoltarea motivului de recurs, a susținut că instanța de revizuire a încălcat dispozițiile art. 513 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (1), art. 36 alin. (3) și art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

A arătat că instanța competentă pentru soluționarea cererii de revizuire, prin care a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., anularea sentinței nr. 6637/07.10.2021 pronunțate de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale întrucât a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței nr. 8098/09.09.2015 pronunțate de aceeași instanță, era, potrivit art. 510 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția pentru litigii de muncă și asigurări sociale. Această instanță trebuia să judece cererea de revizuire, îndreptată împotriva sentinței tribunalului, conform prevederilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., așadar cu respectarea dispozițiilor procedurale care guvernează judecata în primă instanță.

Recurenta a evocat dispozițiile art. 35 alin. (1), ale art. 36 alin. (3) și ale art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 și a subliniat că cererea de revizuire trebuia judecată de un complet constituit, conform acestor norme de drept, dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, similar completelor care soluționează în primă instanță cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Or, în cauza de față, cererea de revizuire a fost soluționată conform procedurii de judecată privind apelul, de un complet constituit din doi judecători, pronunțându-se o decizie, iar nu o sentință, astfel că hotărârea este lovită de nulitate conform art. 176 pct. 4 C. proc. civ.

O altă critică subsumată aceluiași motiv de recurs vizează pronunțarea hotărârii recurate de un complet în care se regăsea un magistrat incompatibil, respectiv D-na judecător B..

Autoarea căii de atac a arătat că același judecător a făcut parte din completul Curții de Apel București – secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale care a pronunțat decizia civilă nr. 5581/14.11.2017, prin care a fost respins apelul declarat de ea împotriva sentinței civile nr. 11109/09.11.2025 a Tribunalului București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care i-a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 8098/09.09.2015 pronunțate de același tribunal, al cărei efect pozitiv l-a invocat prin cererea de revizuire.

A susținut că judecătorul era incompatibil absolut, fiind incidentă ipoteza reglementată de art. 41 alin. (1) prima teză C. proc. civ., astfel că a fost încălcat dreptul la un proces echitabil reglementat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

O ultimă critică formulată de recurentă are ca obiect încălcarea de către curtea de apel a deciziei nr. 62/27.09.2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, din ale cărei considerente rezultă că verificările instanței de revizuire, sub aspectul admisibilității cererii, erau limitate la întrunirea cumulativă a condițiilor necesare pentru a se putea reține efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a primei hotărâri. Astfel, a susținut că în speță, sentința nr. 6637/07.10.2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, supusă revizuirii, a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a sentinței nr. 8098/09.09.2015 pronunțate de același tribunal, chiar prin omisiunea examinării acestuia, în condițiile în care apelul declarat împotriva sentinței nr. 6637/07.10.2021 a fost respins de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale fără a examina critica privind încălcarea efectului pozitiv al aceleiași sentințe.

Recurenta a conchis în sensul că, prin nerespectarea statuărilor Înaltei Curți cuprinse în decizia nr. 62/2021, au fost încălcate dispozițiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ., care impun obligativitatea acestor dezlegări, ceea ce atrage nulitatea absolută a deciziei recurate, conform prevederilor art. 176 pct. 6 C. proc. civ.

La 17.03.2023, recurenta a depus o cerere privind completarea motivelor de recurs, prin care a criticat decizia atacată pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 4 si 5 C. proc. civ.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat și prin cererea de recurs inițială, autoarea căii de atac a arătat că au fost încălcate principiul disponibilității, reglementat de art. 9 alin. (2) C. proc. civ. și principul legalității, prevăzut de art. 7 C. proc. civ., raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2), art. 513 alin. (4), art. 431 alin. (2) și art. 521 C. proc. civ.

A arătat că soluția pe care o poate pronunța instanța în cazul admiterii cererii de revizuire este diferită, în funcție de efectul autorității de lucru judecat supus examinării, astfel că în ipoteza hotărârilor definitive potrivnice, va anula cea din urmă hotărâre când se invocă excepția autorității de lucru judecat, potrivit art. 431 alin. (1) C. proc. civ. și va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, prevăzut de art. 431 alin. (2) C. proc. civ. așadar, în prima ipoteză, instanța de revizuire va analiza îndeplinirea cerinței triplei identități, iar în a doua ipoteză, va analiza doar condițiile decelate prin decizia nr. 62/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, astfel că o examinare contrară ar însemna abrogarea implicită de către instanța de judecată a prevederilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., astfel cum acesta a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, cu încălcarea limitelor puterii judecătorești.

În dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta a arătat că, prin decizia atacată, curtea de apel a depășit limitele puterii judecătorești, încălcând dispozițiile art. 62 și art. 67 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă. A susținut că rezultatul ignorării de către instanța de revizuire a normei juridice modificate, privind efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, precum și a soluției ce trebuie pronunțată în cazul hotărârilor potrivnice în această ipoteză, este echivalent abrogării parțiale implicite a dispozițiilor art. 513 alin. (4) C. proc. civ., or abrogarea este atributul exclusiv al puterii legislative.

La 12.06.2023, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta a răspuns la întâmpinare.

La 20.06.2023, autoarea căii de atac a depus o cerere prin care a invocat excepția de nelegalitate a procedurii de filtrare a recursului, arătând că, din fișa dosarului publicată pe site-ul instanței, rezultă că dosarul "se află în procedura de filtru" și că "primul termen de judecată va fi stabilit ulterior"; a susținut că aplicarea acestei proceduri este confirmată de mențiunea din adresa de comunicare a întâmpinării referitoare la obligația, iar nu la facultatea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, precum și de nestabilirea primului termen de judecată în 3 zile de la data depunerii întâmpinării, contrar procedurii în vigoare reglementate de art. 471

1

alin. (4) și (5) C. proc. civ..civ. la care face trimitere art. 490 din același cod.

A mai arătat că art. 493 C. proc. civ., care reglementa procedura de filtrare a recursului, a fost abrogat la 21.12.2018 prin dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, iar cum prezentul proces a început la data de 05.04.2021, este supus legii de procedură în vigoare la data învestirii instanței.

Cu privire la cererea de sesizare cu excepția de nelegalitate a procedurii de filtrare a recursului, la termenul de azi, Înalta Curte a invocat lipsa de obiect a acesteia, care va fi examinată cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ.

Cu titlu prealabil, instanța constată că, prin excepția invocată, recurenta sesizează, în realitate, neregularitatea procedurii de filtrare a căii extraordinare de atac, împrejurare sancționată de legiuitor cu nulitatea, în condițiile art. 174 C. proc. civ., astfel că excepția de nelegalitate invocată urmează a fi calificată drept excepția nulității procedurii de filtrare a recursului.

Față de această excepție, Înalta Curte reține că, în condițiile în care, prin raportare la data înregistrării cererii de chemare în judecată în cel de-al doilea dosar în care s-a pronunțat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, respectiv 05.04.2021, dată la care procedura de filtrare reglementată de art. 493 C. proc. civ. era deja abrogată prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, prezenta cale de atac nu a urmat procedura de filtrare a cărei neregularitate se pretinde, ci exclusiv procedura de regularizare a cererii de recurs prevăzută de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., nulitatea procedurii de filtrare a recursului pretinsă de recurentă apare ca fiind lipsită de obiect, astfel încât urmează a fi respinsă ca atare.

Pe fondul recursului, cu privire la prima critică, întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în dezvoltarea căreia recurenta a invocat încălcarea normelor de procedură privind constituirea completului care a soluționat cererea de revizuire, Înalta Curte constată că se impută instanței de revizuire încălcarea prevederilor legale ce reglementează alcătuirea instanței, aspecte încadrabile în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., așa încât aspectele invocate vor fi examinate în acord cu această calificare realizată de instanța de recurs.

Astfel, recursul de față are ca obiect soluția pronunțată de curtea de apel asupra cererii de revizuire formulate de revizuienta A., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând ipoteza hotărârilor potrivnice, prin care aceasta a solicitat anularea sentinței nr. 6637/07.10.2021, pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, întrucât ar fi potrivnică sentinței nr. 8098/09.09.2015, pronunțată de același tribunal.

Potrivit art. 510 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze o astfel de cerere de revizuire este instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre, în speță, competența de primă instanță revenind Curții de Apel București – secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

În conformitate cu prevederile art. 513 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de revizuire se soluționează potrivit dispozițiilor procedurale aplicabile judecății finalizate cu hotărârea atacată", această regulă vizând inclusiv normele legale privind alcătuirea instanței competente, ceea ce înseamnă că, în revizuire, completul de judecată se va constitui cu îndeplinirea acelorași cerințe prevăzute pentru completul care a pronunțat hotărârea supusă revizuirii.

Întrucât prezenta cauză are natura juridică a unui litigiu în materia conflictelor de muncă și de asigurări sociale, sub aspectul constituirii instanței competente devin incidente dispozițiile art. 54 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 potrivit cărora "cauzele date, potrivit legii, în competența de primă instanță a judecătoriei, tribunalului și curții de apel se judecă în complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de muncă și de asigurări sociale", precum și ale art. 55 alin. (2) teza I din aceeași lege, conform cărora "completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari".

Înalta Curte constată că, în speță, hotărârea supusă revizuirii este sentința nr. 6637/07.10.2021 pronunțată de Tribunalul București – secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, într-o compunere stabilită în acord cu dispozițiile anterior menționate, respectiv în complet format dintr-un judecător și doi asistenți judiciari.

Așadar, prin prisma dispozițiilor art. 513 alin. (1) C. proc. civ., raportate la cele ale art. 54 alin. (1) și ale art. 55 alin. (1) teza I din Legea nr. 304/2004, completul care soluționează calea extraordinară de atac a revizuirii formulate împotriva acestei sentințe trebuie să aibă aceeași alcătuire precum completul care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Or, în cauză, așa cum rezultă din cuprinsul deciziei civile nr. 1151/21.02.2023, completul Curții de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a fost constituit din doi judecători, compunere specifică, potrivit art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, judecării în apel iar nu în primă instanță, fiind încălcate normele de procedură privind alcătuirea instanței, astfel că motivul de recurs examinat este fondat.

Înalta Curte notează că încălcarea normelor de procedură privind constituirea instanței și soluționarea în primă instanță a cererii de revizuire formulate în materia conflictelor de muncă și de asigurări sociale de către o instanță nelegal constituită (formată din doi judecători și nu dintr-un judecător și doi asistenți judiciari, în condițiile în care participarea acestora din urmă era obligatorie), a generat o nulitate extrinsecă a actului de procedură, necondiționată de existența unei vătămări, potrivit art. 176 pct. 4 C. proc. civ.. acestea sunt totodată și norme de organizare judiciară, instituite în vederea ocrotirii interesului public al bunei administrări a justiției, sancțiunea nerespectării lor fiind nulitatea absolută a hotărârii astfel pronunțate, în aplicarea prevederilor imperative ale art. 174 alin. (1) și (2) și ale art. 179 alin. (1) C. proc. civ., împrejurare de natură să atragă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., context în care, analiza celorlalte motive de recurs nu se mai impune.

Pentru considerentele arătate, cum aspectul relevat și reținut de către instanța supremă echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recursul revizuientei A. va fi admis și, potrivit art. 496 și art. 497 C. proc. civ., decizia atacată va fi casată, iar cauza trimisă aceleiași instanțe pentru o nouă judecată a cererii de revizuire, ocazie cu care vor fi avute în vedere dezlegările obligatorii statuate prin prezenta hotărâre, în conformitate cu prevederile imperative ale art. 501 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca lipsită de obiect excepția nulității procedurii de filtrare a recursului.

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 1151/21.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată a cererii de revizuire Curții de Apel București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2023.