ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3022/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3022/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 25 mai 2022
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamantul A., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (S.C.M.D), în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Pentru Situații de Urgență "Oltenia" al județului Dolj și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat: emiterea unei adeverințe pe numele reclamantului de către parata 1, la nivelul soldei lunare brute realizate la funcția de baza în valoare de 1450 RON (fără sporuri și alte adaosuri incluse în acesta) începând cu 01.02.2017, conform H.G. nr. 1/2017, care sa fie comunicata pârâtei 2, în vederea valorificării drepturilor de pensie ale sus-numitului; actualizarea pensiei militare de serviciu de către beneficiază reclamantul de către pârâta 2, la nivelul soldei lunare brute realizate la funcția de baza în valoare de 1450 RON (fără sporuri și alte adaosuri incluse în acesta) începând cu 15.09.2017, conform H.G. nr. 1/2017; emiterea unei noi decizii privind drepturile de pensie de către pârâta 2; obligarea pârâtei 2 la plata diferențelor drepturilor de pensie ale contestatorului ca urmare a emiterii noii decizii de pensie, cu începere de la 15.09.2017 la zi, precum și la plata dobânzii legale și a indicelui de inflație aferenta a sumelor neachitate legate de actualizare, până la data plății efective a acestora; obligarea paratei 1 la plata diferențelor salariale neachitate reclamantului de la 01.02.2017 pana la data trecerii în rezervă - 15.09.2017, ca urmare a actualizării nivelului soldei lunare brute realizate la funcția de baza în valoare de 1450 RON (fără sporuri și alte adaosuri incluse în acesta) începând cu 01.02.2017, conform H.G. nr. 1/2017 și dobânzile legale și indicele de inflație aferente sumelor datorate pana la plata efectivă a acestora.
Prin încheierea din data de 22.01.2021, Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale (procesuale) și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului București.
După trimiterea dosarului, prin încheierea din data de 03.06.2021, Tribunalul București - secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a disjuns cererile formulate în contradictoriu cu pârâta 2, formându-se dosarul nr. x/2021, după care a admis excepția necompetenței funcționale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamant și pe pârâta 1 în favoarea secției a II-a de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 81/10.09.2021, Curtea de Apel București a stabilit că aparține instanței de contencios administrativ competența materiala (procesuala) de soluționare a cauzei, respectiv Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
După restituirea dosarului, la termenul din data de 17.12.2021, Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, din oficiu, a invocat excepția necompetenței teritoriale.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
1 Prin sentința civilă nr. 7952 din 17 decembrie 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Dolj.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul București a reținut, în esență, că reclamantul din prezenta cauză este fost funcționar public cu statut special (polițist), în prezent beneficiar al unei pensii militare, iar litigiul are ca obiect raportul de serviciu existent între părți anterior pensionarii reclamantului, sub aspectul recunoașterii și acordării unor drepturi care decurgeau din acest raport juridic.
Cum dispozițiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ nu prevăd care este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza având ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, s-a apreciat că devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materia contenciosului administrativ, în forma în vigoare la data începerii procesului și anume dispozițiile art. 10 alin. (3) teza întâi din Legea nr. 554/2004.
Cum domiciliul fostului funcționar public având calitatea de reclamant, parte în raportul juridic de drept substanțial dedus judecății se află în județul Dolj, s-a apreciat că Tribunalul Dolj este competent să soluționeze cauza, reținându-se totodată că împrejurarea că sediul Sindicatului reclamant, ca beneficiar al legitimării procesuale active extraordinare recunoscută de prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011, este situat pe teritoriul administrativ al municipiului București este lipsită de relevanță în stabilirea instanței competente rationae loci, prin raportare la dispozițiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
2 Prin sentința civilă nr. 456/2022 din 11 aprilie 2022 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.
În motivarea soluției, Tribunalul Dolj a reținut, în esență, incidența Deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, considerând că Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal avea obligația să-și verifice competența, indiferent de natura dispozițiilor procedurale încălcate, la primul termen de judecată din 22.01.2021, neputând a se accepta stabilirea succesivă a competenței, pe măsură ce instanța procedează la verificări cu acest obiect.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2) și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Potrivit art. 131 C. proc. civ.:
"(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
În cauza de față, la termenul de judecată din data de 22.01.2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale iar ulterior, urmare a regulatorului de competență pronunțat de Curtea de Apel București, la termenul din 17.12.2021, după primul termen de judecată la care părțile erau legal citate în fața instanței și după ce a pronunțat prima încheiere de declinare, aceeași instanță a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Cât privește efectele neinvocării în termen a excepției necompetenței materiale, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 31/2019, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a stabilit că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.."
Înalta Curte apreciază că sunt relevante următoarele considerente din această decizie:
"64. Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
Concluzionând, invocarea de către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a excepției necompetenței teritoriale după termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ. are ca efect consolidarea competenței sale de soluționare a cauzei prin raportare la considerentele deciziei nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. reprezentat de Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul pentru Situații de Urgență Oltenia și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2022.