ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2104/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra contestației în anulare, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, la data de 08.07.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să se dispună: efectuarea de către pârâtă a operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu, începând cu data de 01.04.2017, avându-se în vedere H.G. nr. 1/2017; plata drepturilor de pensie actualizate, la care se adaugă daunele compensatorii sub forma ratei inflației la data plății efective, precum și daunele moratorii sub forma dobânzii legale penalizatoare, conform dispozițiilor dispozițiilor art. 1-3 din Ordonanța Guvernului nr. 13/2011, începând cu data de 01.04.2017 și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 3092/04.11.2020, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă în dosarul nr. x/2020, s-a admis cererea privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și a fost obligată pârâta la actualizarea pensiei militare de serviciu a reclamantului, începând cu data de 01.04.2017, prin raportare la o soldă de funcție în valoare de 1450 RON, și la emiterea unei decizii în acest sens, precum și la plata diferențelor dintre pensia astfel calculată și cea achitată efectiv, actualizate cu rata inflației și dobânda legală, retroactiv, începând cu data de 01.04.2017 și până la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Prin decizia civilă nr. 3714/2021 din 24 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a schimbat sentința apelată, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, care a fost înregistrat, la 2 mai 2022, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Recurentul A. a arătat că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 483 C. proc. civ., iar motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor vor fi depuse printr-un memoriu separat; motivele de recurs au fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 31.05.2022

Ulterior, la 12 septembrie 2022, invocând dispozițiile art. 503 alin. (2). pct. 2 din C. proc. civ., dl A. a depus o "cerere de modificare/precizare a cererii de chemare în judecată", prin care a susținut, în esență, că înțelege să completeze "motivarea/să modifice obiectul acțiunii/cauza acțiunii" împotriva deciziei civile nr. 3714/2021 din 24.06.2021, pronunțate în dosarul nr. x/2020, de către Curtea de Apel București.

În cuprinsul cererii s-a arătat că la dosarul cauzei se află adeverința transmisă de fostul angajator - Garda de Coastă Constanța, adeverință aflată la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale cu elementele salariale care nu se regăsesc în decizia de pensionare.

În aceste condiții, se consideră că, în mod nejustificat, instanța de apel a reținut doar motivele invocate de apelantă, fără a cerceta că la dosarul cauzei angajatorul a transmis adeverința cu elementele salariale actualizate în conformitate cu prevederile legale.

S-a mai susținut că, în mod eronat, instanța de apel a reținut și a făcut referire la art. 60 din Legea nr. 223/2015, în condițiile în care solicitările din prezenta cauză sunt cele prevăzute de art. 28 din Legea 223/2015, actualizare care are loc la momentul deschiderii drepturilor de pensie, și nu ulterior stabilirii acestor drepturi.

Or, în acesta situație trebuie făcută distincția dintre momentul pensionarii, când pensia se stabilește prin raportare la o baza de calcul formată din media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de baza în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate în calitate de militar/polițist/funcționar public cu statut special, actualizate la data deschiderii drepturilor de pensie și cel ulterior, al actualizării conform art. 60 din legea nr. 223/2015.

Distincția rezultă din interpretarea literală a termenilor uzitați în art. 28 în special alin. (3) și 60 din lege, în forma de la data de 01.01.2016 valabilă până la data de 22.12.2016, perioadă în care a fost pensionat reclamantul, dar și din topografia textelor.

În final, a arătat că depune contestația în anulare, în două exemplare și că solicită obligarea intimatei la cheltuieli de judecată.

La 15 iunie 2022, intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca inadmisibil, iar, în subsidiar, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de apel, ca fiind temeinică și legală.

În ședința publică din 19 octombrie 2022, autorul căii extraordinare de atac a arătat că înțelege să modifice recursul exercitat în contestație în anulare, iar instanța a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale, reținând cauza în pronunțare sub acest aspect.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând cu prioritate excepția necompetenței sale materiale, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. coroborat cu art. 505 alin. (1) C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluționeze prezenta contestație în anulare.

Principiul disponibilității, reglementat prin dispozițiile art. 9 C. proc. civ., obligă instanța să statueze asupra celor solicitate de părțile din proces, fără a putea depăși, ca regulă, cadrul procesual trasat de către acestea, prin cererile și apărările formulate în condițiile legii.

Se constată că dl A. a depus la data de 12 septembrie 2022 o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată, arătând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

De asemenea, se constată că, în ședința publică din 19 octombrie 2022, autorul căii extraordinare de atac a arătat că înțelege să modifice recursul exercitat în contestație în anulare,

În acest context juridic, se reține că, fiind o cale de retractare, contestația în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competența instanței a cărei hotărâre se atacă și niciodată a vreunei instanțe ierarhic superioare.

În acest sens sunt prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora, competența de soluționare a contestației în anulare aparține instanței a cărei hotărâre se atacă, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situațiilor reglementate de prevederile art. 503 și 504 C. proc. civ.

Este de reținut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ., principiu care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor, într-o anumită ordine, precum și soluționarea acestora de către instanța prevăzută de lege.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Față de considerentele anterior expuse, având în vedere că, în speță, se solicită anularea deciziei civile nr. 3714/2021 din 24 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în raport cu prevederile art. 505 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a contestației în anulare aparține Curții de Apel București.

Așa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor legale menționate, va admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție și, în consecință, va declina competența de soluționare a contestației în anulare formulate de A. împotriva deciziei civile nr. 3714/2021 din 24 iunie 2021 către Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată, din oficiu.

Declină competența de soluționare a contestației în anulare formulate de A. împotriva deciziei civile nr. 3714/2021 din 24 iunie 2021 către Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2022.