ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 782/2022

Ședința publică din data de 5 aprilie 2022

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 iunie 2020 pe rolul Tribunalului Iași, sub nr. x/2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale, a solicitat obligarea acestora la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei de serviciu și a pensiei suplimentare ce i se cuvin și la plata tuturor drepturilor bănești cuvenite, calculând inflația aferentă, dobânzile legale penalizatoare și daunele moratorii de la data când i se cuveneau aceste drepturi bănești și până la data când aceste drepturi i se vor achita real, respectând termenul de prescripție de 3 ani.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (forma în vigoare la 01.02.2017), art. 1 din H.G. nr. 1/06.01.2017, art. 7 lit. b) din Legea nr. 153/2017, art. 65 din Legea nr. 223/2015, H.G. nr. 846/2017, H.G. nr. 937/2018, H.G. nr. 935/2019, art. 16 din Constituția României, Decizia CCR nr. 20/02.02.2000, Decizia CCR nr. 873/25.06.2010, art. 28, 29 și 30 din Legea nr. 223/2015, art. 108 din Legea nr. 223/2015.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, excepția inadmisibilității și excepția tardivității acțiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată.

La termenul din data de 31.03.2021, instanța a respins excepția tardivității acțiunii, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naționale și a respins acțiunea în contradictoriu cu acest pârât pentru motivele arătate în încheierea de ședință de la acea dată.

Prin sentința civilă nr. 841/2021 din 15 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Iași – secția I Civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naționale și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.

De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., solicitând modificarea în tot a sentinței civile apelate, urmând ca, în rejudecarea cauzei, instanța de apel să admită contestația/cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 841/15.04.2021 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care a păstrat-o.

Prin cererea de revizuire formulată la data de 27 octombrie 2021 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub numărul x/2021 și, ulterior, sub nr. x/2021 revizuentul A. a solicitat instanței ca, prin intermediul căii extraordinare de atac, să dispună anularea deciziei civile nr. 839/27.10.2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, motivat de contrarietatea acestei decizii față de o altă decizie definitivă pronunțată de Curtea de Apel Constanța - decizia civilă nr. 935/2021 din 18 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Prin întâmpinarea depusă (în dosarul nr. x/2021), intimatul Ministerul Apărării Naționale, în nume propriu și ca reprezentant al Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca nefondată și menținerea hotărârii instanței de apel ca fiind temeinică și legală. În esență, intimatul a arătat că nu poate fi primită susținerea revizuentului potrivit căreia prin decizia civilă nr. 839/2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2020 s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 935/2021 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2020, deoarece așa cum reiese din datele înscrise pe portalul instanțelor de judecată, între cele două dosare nu există identitate de părți, obiect și cauză.

Prin răspunsul la întâmpinări și precizările formulate la data de 16.12.2021 (în dosarul nr. x/2021), revizuentul A. a apreciat că revizuirea nu este legată de faptul că trebuie să existe identitate de părți, de obiect și de cauză.

La 1 februarie 2022, printr-un înscris intitulat "concluzii-precizări în dosarele x/2021 și y/2021" (aflat la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Iași și la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Iași), revizuentul A. a învederat că decizia a cărei revizuire o solicită (839/27.10.2021 a Curții de Apel Iași) este potrivnică și față de decizia civilă nr. 515/16.05.2018 a Curții de Apel Alba Iulia pronunțată în dosarul nr. x/2017.

La termenul de judecată din 10.02.2022, Curtea de Apel Iași a admis excepția litispendenței și a reunit dosarul nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021.

Prin decizia civilă nr. 95/2022 din 10 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale, excepție invocată de revizuentul A., iar, în temeiul art. 510 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 7 martie 2022, sub același număr de dosar (624/45/2021).

La 16 martie 2022, revizuentul A. a transmis prin poștă un înscris intitulat "completări" prin care a solicitat să se hotărască dacă, la 30.06.2017, intimatele trebuiau să îi actualizeze pensia militară de stat și pensia suplimentară, conform art. II alin. (3) lit. b) din Legea nr. 152/2017 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și dacă are dreptul la o pensie suplimentară în afara pensiei militare de stat, conform art. 58 din Decretul nr. 141/1967.

Examinând admisibilitatea cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:

Cererea de revizuire are ca obiect decizia nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Revizuentul a invocat motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia, "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

De asemenea, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ., "dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat."

Fundamentul revizuirii întemeiate pe motivul contrarietății de hotărâri îl reprezintă protejarea autorității de lucru judecat reglementate de art. 431 C. proc. civ.

În urma intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, aplicabilă în cauză față de data începerii procesului în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire (23 iunie 2020), se poate obține retractarea unei hotărâri judecătorești atât pentru încălcarea efectului negativ, cât și a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Efectul negativ al autorității de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

În timp ce efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv nu pretinde identitatea de obiect și cauză, însă implică existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

În consecință, cerința identității de părți este comună ambelor aspecte ale autorității de lucru judecat.

Această concluzie decurge inclusiv din principiul relativității efectelor hotărârii judecătorești consacrat de art. 435 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia "hotărârea judecătorească este obligatorie și produce efecte numai între părți și succesorii acestora."

De altfel, prin Decizia nr. 18/17.02.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare" (paragraful 95).

Pornind de la această interpretare, Înalta Curte reține că revizuentul solicită anularea deciziei nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, invocând încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei nr. 935/2021 din 18 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2020 și a deciziei nr. 515/2018 din 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2017.

Litigiul soluționat definitiv prin decizia nr. 935/2021 din 18 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2020, a avut ca obiect contestația formulată de reclamantul B., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații, prin care acesta a solicitat obligarea pârâtei la actualizarea pensiei militare de serviciu prin echivalarea soldei de funcție cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, care nu include sporuri și alte adaosuri, în valoare de 1450 RON, începând cu data de 01.02.2017, potrivit H.G. nr. 1/2017, precum și obligarea acesteia la plata diferențelor de drepturi de pensie rezultate din actualizare, începând cu data de 01.02.2017, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare aferentă, până la data plății.

Prin decizia mai sus amintită, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de apelantul reclamant B. împotriva sentinței civile nr. 3391/11.12.2020 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să emită o decizie de actualizare a pensiei de serviciu cuvenite reclamantului, începând cu data de 06.08.2017, cu utilizarea sumei de 1.450 de RON drept cuantum actualizat al soldei de funcție majorate, pentru fiecare lună a intervalului septembrie 2003 – februarie 2004 și la plata către reclamant a diferențelor de pensie rezultate în urma emiterii deciziei de actualizare, precum și a actualizării cu rata inflației și a dobânzii legale penalizatoare calculate asupra diferențelor de pensie de la scadența fiecărei obligații lunare și până la plata acestora, menținând celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Cât privește celălalt litigiu soluționat definitiv prin decizia nr. 515/2018 din 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2017, se reține că acesta a avut ca obiect acțiunea reclamantului C., formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale, prin care a solicitat anularea deciziei de recalculare nr. x/11.10.2016, obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii din care să rezulte recunoașterea tuturor drepturilor cuvenite, calcularea separată a pensiei suplimentare, actualizarea datelor privind gradul militar, funcția, vechimea, gradațiile, procentele.

Prin decizia mai sus amintită, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de contestatorul C. împotriva sentinței civile nr. 1391/2017 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea de asigurări sociale formulată de contestatorul C. împotriva pârâților Ministerul Apărării Naționale – Casa de Pensii Sectorială și Ministerul Apărării Naționale – Comisia de Contestații, a anulat în parte decizia nr. 18498/1 din 11.10.2016 emisă de M.A.N. – Casa de Pensii Sectorială și hotărârea nr. 31799 din 18.01.2017 emisă de Ministerul Apărării Naționale - Comisia de Contestații din cadrul M.A.N. și, în consecință, a obligat pârâta M.A.N. – Casa de Pensii Sectorială să emită o nouă decizie de pensie prin care să aplice la cuantumul pensiei stabilite contestatorului conform articolului 28 din Legea 223/2015 sporul de 9% prevăzut de art. 108 din aceeași lege, menținând, în rest, dispozițiile sentinței atacate.

Din examinarea hotărârilor judecătorești pretins contradictorii și în raport de aspectele învederate în susținerea cererii de revizuire, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită cerința identității de părți, deoarece prin hotărârile judecătorești anterioare, față de care se pretinde contrarietatea deciziei nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Iași, s-au soluționat acțiuni, având (parțial) același obiect și cauză, însă formulate de persoane diferite, situație în care condițiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

Având în vedere că nu a fost invocată încălcarea unei hotărâri judecătorești definitive care să fi tranșat o chestiune litigioasă cu incidență în raportul juridic existent între revizuent și intimații din prezenta cauză, rezultă că nu este îndeplinită cerința identității de părți.

În realitate, revizuentul este nemulțumit de practica judiciară neunitară de la nivelul unor instanțe diferite, aspect care, însă, nu poate fi rezolvat pe calea revizuirii.

În consecință, decizia atacată nu încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziilor invocate de revizuent, nefiind astfel incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, reținând că nu sunt întrunite cerințele art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 513 C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 aprilie 2022.