ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2796/2021

Ședința publică din data de 16 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat obligarea acesteia la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, prin aplicarea sporului aferent Semnului Onorific "În Serviciul Patriei, după determinarea cuantumului pensiei potrivit art. 60 din Legea nr. 223/2015, precum și la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului prin aplicarea sporului de 9% privind pensia suplimentară la cuantumul pensiei stabilite conform art. 28 din Legea nr. 223/2015; obligarea pârâtei la plata diferențelor de pensie rezultate ca urmare a recalculării indicată la pct. 1, începând cu data de 29 mai 2020 și până la data plății efective a acestora; obligarea la plata dobânzii legale aferente, începând cu data de 29 mai 2020 și până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 884 din 15 aprilie 2021, Tribunalul Iași a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A. prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și admiterea acțiunii.

În cursul judecării apelului, reclamantul A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate, în principal a O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, iar, în subsidiar, a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale prin decizia civilă nr. 723/2021 din 05 octombrie 2021 a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa, în raport de art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituția României.

A admis cererea formulată de apelantul A. și în consecință a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu în raport de art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1), art. 16 alin. (1) din Constituția României.

În temeiul art. 413 pct. 2 a respins cererea de suspendare a soluționării prezentei cauze până la soluționarea excepției de neconstituționalitate invocate.

A respins apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 844 din 15 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași, pe care a păstrat-o.

În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în integralitatea sa, instanța de apel a reținut că excepția verifică condiția obiectului sesizării, însă nu verifică condiția legăturii suficiente și determinante cu fondul cauzei.

Astfel, soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 nu conduce la dezlegarea apelului care privește în esența sa modalitatea de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului aferent Semnului onorific "În Serviciul Patriei, " precum și a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului de 9% privind pensia suplimentară în temeiul Legii nr. 223/2015.

Prevederile art. I-VI, VII pct. 1,2, VIII-X din O.U.G. nr. 59/2017 nu au legătură cu prezenta cauză, iar faptul că apelantul a invocat un viciu de neconstituționalitate ce afectează ordonanța în integralitatea sa nu este de natură a conduce la o altă concluzie judiciară.

În esență, Curtea a constatat că sesizarea Curții Constituționale poate viza doar textele direct aplicabile la cererea concretă dedusă judecății, motiv pentru care a respins ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A., în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa.

În motivarea căii de atac, recurentul a invocat faptul că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, sub aspectul condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Referitor la invocarea aplicării greșite a dispozițiilor legale, recurentul arată că, întrucât a solicitat Curții Constituționale să exercite controlul constituționalității unor prevederi legale care sunt în vigoare, nu au fost declarate neconstituționale și sunt în legătură cu cauza, motivarea din cuprinsul deciziei atacate în sensul că, excepția nu verifică condiția legăturii suficiente și determinante cu fondul cauzei, este nelegală.

În ceea ce privește prima condiție de admisibilitate, respectiv aceea ca excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești este evidentă îndeplinirea acesteia, excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 fiind invocată în cadrul fazei de apel a dosarului înregistrat sub nr. x/2020 aflat pe rolul Curții de Apel Iași.

A doua condiție de admisibilitate este îndeplinită, la momentul invocării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, acest act normativ era în vigoare, producându-și efectele.

Recurentul apreciază că și cea de a treia condiție privind aceea ca norma vizată să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale este la rândul ei îndeplinită.

Astfel, excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în fața instanței de judecată sesizată cu soluționarea cauzei civile privind pretențiile recurentului de a i se emite o nouă decizie de pensionare în care să fie eliminată plafonarea stabilită de O.U.G. nr. 59/2017.

Prin întâmpinările depuse de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, aceasta a invocat că drept urmare a modificării intervenite prin dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017, apelantul nu poate încasa o pensie militară netă mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul a pensiei.

Recurentul susține că la momentul la care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate, în faza procesuală a apelului, unica posibilitate de a mai beneficia în mod real de cele două sporuri era aceea ca dispozițiile care au modificat Legea nr. 223/2015 cu privire la modalitatea de stabilire a pensiei militare de stat să fie declarate neconstituționale.

Dacă O.U.G. nr. 59/2017 ar fi declarată neconstituțională, în ansamblul ei, atunci ar deveni inaplicabilă modificarea adusă art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și prin urmare, recurentul ar putea beneficia de încasarea efectivă a contravalorii sporurilor aferente semnului onorific și a pensiei suplimentare de 9%.

Recurentul mai face trimitere la decizia nr. 16/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, într-un recurs în interesul legii, care prezintă relevanță în soluționarea prezentei cauze.

În consecință, solicită să se constate că norma vizată de excepție are o strânsă legătură cu soluționarea cauzei.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, recurentul susține că O.U.G. nr. 59/2017 încalcă dispozițiile consacrate de art. 79 alin. (1), raportat la art. 1 alin. (3) și (5) din Constituție.

În lumina acestor considerente, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea în parte a încheierii pronunțate de Curtea de Apel Iași la 05 octombrie 2021 și admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, urmând ca în urma analizării acesteia, să se statueze dacă dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017, în ansamblul ei, sunt neconstituționale.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând recursul din perspectiva criticilor formulate îl va respinge ca nefondat pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, pentru a fi admisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, din perspectiva dispozițiilor art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, republicată, aceasta este condiționată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerințe stipulate expres de textul legislativ, respectiv excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă; excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; excepția să aibă ca obiect o prevedere legală care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia; excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

În aplicarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, are loc verificarea condițiilor sub aspectul respectării condițiilor legale în care excepția de neconstituționalitate, ca incident procedural, poate fi folosită, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate fiind inadmisibilă atunci când vizează, în realitate, o chestiune de interpretare și aplicare a unui act normativ sau de control al conformității legale al acestuia cu prevederile Constituției României.

Pentru a fi admisibilă și a crea obligația trimiterii cererii de sesizare la Curtea Constituțională, excepția trebuie să aibă legătură cu soluționarea cauzei, adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului și, implicit, asupra situației juridice a părții din proces.

Ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța de judecată trebuie să analizeze, implicit, eficiența folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

Prin excepția de neconstituționalitate formulată, petentul a arătat că prin cererea de apel a criticat modalitatea de recalculare a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului aferent Semnului onorific "În Serviciul Patriei, precum și a drepturilor de pensie cuvenite prin aplicarea sporului de 9% privind pensia suplimentară în temeiul Legii nr. 223/2015.

Recurentul a criticat faptul că soluția de respingere a cererii de sesizare este nelegală, întrucât norma vizată are legătură cu soluționarea cauzei, în sensul că în situația în care O.U.G nr. 59/2017 ar fi declarată neconstituțională, în ansamblul ei, atunci ar deveni inaplicabilă modificarea adusă de art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 prin art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017 și prin urmare reclamantul ar putea beneficia de încasarea efectivă a contravalorii sporurilor aferente semnului onorific și a pensiei suplimentare de 9%.

Dispoziția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, întrucât vizează verificarea a posteriori a conformității O.U.G. nr. 59/2017 cu prevederile Constituției, s-a făcut în cadrul verificării condițiilor de admisibilitate, în mod special cu privire la îndeplinirea condiției ca sesizarea să aibă în vedere un control concret și efectiv al textelor legale aplicabile la cererea dedusă judecății.

Această condiție este esențială pentru justificarea admiterii de către instanța de judecată a cererii de sesizare a Curții Constituționale, altfel sesizarea ar constitui o problemă de interpretare a priori a legii, atribuție care nu intră în competența instanțelor judecătorești.

În acest sens, Înalta Curte reține că, instanța de contencios constituțional este chemată să verifice ex post compatibilitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei sau unor dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, cu prevederile și principiile de ordin constituțional.

Or, prin susținerile recurentului nu este relevată incompatibilitatea actului normativ care formează obiectul sesizării cu prevederile și principiile de ordin constituțional, ci este propusă declararea ca neconstituțională a unei orodnanțe de urgență în întregul ei, pentru ca reclamantul să beneficieze de încasarea efectivă a contravalorii sporurilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, printre motivele de casare invocate regăsindu-se și cel referitor la competența de avizare a proiectelor de acte normative ce revine Consiliului Legislativ.

În consecință, întrucât cererea recurentului vizează o chestiune de efectuare a unui control abstract și general al conformității dispozițiilor legale cu prevederile Constituției ori chiar unul apriori, nu este îndeplinită condiția de admisibilitate ca, excepția să aibă legătură suficientă și determinantă cu fondul cauzei, motiv pentru care sunt nefondate criticile care privesc aplicarea greșită a legii.

În ceea ce privește motivele invocate de recurent în susținerea încălcării principiului legalității în raport cu nerespectarea dispozițiilor constituționale și legale referitoare la neconstituționalitatea O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său, Înalta Curte reține că în raport de constatarea legalității soluției privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale, acestea nu pot fi analizate.

Drept urmare, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A., cu privire la decizia civilă nr. 723/2021 din 05 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în ceea ce privește dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate având ca obiect dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017, în integralitatea sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 723/2021 din 05 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA de PENSII SECTORIALĂ a M.A.I.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2021.