ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2113/2022

Ședința publică din data de 19 octombrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. x/2020, la data de 23.06.2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Ministerul Apărării Naționale, a solicitat obligarea acestora la emiterea unei decizii de revizuire a pensiei de serviciu și a pensiei suplimentare ce i se cuvin și la plata tuturor drepturilor bănești cuvenite, calculând inflația aferentă, dobânzile legale penalizatoare și daunele moratorii de la data când i se cuveneau aceste drepturi bănești și până la data când aceste drepturi i se vor achita real, respectând termenul de prescripție de 3 ani.

Prin sentința civilă nr. 841/2021 din 15.04.2021, Tribunalul Iași a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naționale și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.

Totodată, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul A., solicitând modificarea în tot a sentinței civile și, rejudecând cauza, instanța de control judiciar să admită contestația astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 839/2021 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Iași a respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 841/15.04.2021 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație în anulare, care a format obiectul dosarului nr. x/2022, prin care a solicitat admiterea acesteia.

Prin decizia civilă nr. 233/08.03.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 Curtea de Apel Iași a decis respingerea contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile 839/27.10.2021 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosar nr. x/2020.

Ulterior, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2022, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 233/08.03.2022 a Curții de Apel Iași pronunțată în dosar nr. x/2022.

Prin decizia civilă nr. 453/2022 din 5 mai 2022, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și, în consecință, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 233/08.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2022.

Împotriva deciziei civile nr. 453/2022 din 5 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, contestatorul A. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii recurate.

In esență, recurentul a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea normelor de drept, în sensul că persoanele din cadrul completului de judecată nu au respectat art. 22 alin. (2) din Legea nr. 134/2010.

Totodată, a arătat că dezvoltarea motivelor de recurs va fi depusă, conform art. 486 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 134/2010, printr-un memoriu separat, după ce i se va comunica hotărârea atacată.

Ulterior, la 30 iunie 2022, recurentul a depus memoriu de recurs, prin care a arătat, în sinteză, că motivele de nelegalitate pe care se întemeiază cererea au în vedere faptul că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept și că hotărârea cuprinde motive contradictorii ori motive străine de natura cauzei; de asemenea, a adus critici care vizează fondul pricinii.

Intimații au transmis, fiecare, întâmpinare prin care au invocat inadmisibilitatea căii de atac, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, față de care recurentul a depus răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea recursului declarat în cauză, reține următoarele:

Cu titlu preliminar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Recursul este o cale extraordinară de atac și poate fi exercitat numai în cazurile prevăzute de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., respectiv pot fi atacate cu recurs numai hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

Se reține că prezentul recurs este formulat împotriva deciziei civile nr. 453/2022 din 5 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă o contestație în anulare formulată față de o decizie pronunțată, tot într-o contestație în anulare, într-o cauză având ca obiect asigurări sociale.

Înalta Curte mai reține că dispozițiile art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat prevăd că:

"Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel.", art. 101 prevede că:

"Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. ", iar art. 103 dispune că:

"Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

Totodată, potrivit art. 104 din Legea nr. 223/2015, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și a Legii 304/2004 privind organizarea judiciară.

De asemenea, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Conform art. 508 alin. (4) C. proc. civ., hotărârea dată în contestația în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.

În temeiul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive, cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar conform alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute de alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Având în vedere că hotărârea atacată cu contestație în anulare este definitivă, conform art. 508 alin. (4) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., rezultă că și decizia care formează obiectul prezentului recurs are același caracter.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 din C. proc. civ. care reglementează legalitatea căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 453/2022 din 5 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2022.