ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2528/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra contestației în anulare, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 08.07.2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Comisia de Contestații, contestând Hotărârea nr. 39217/23.05.2019 emisă de Comisia de Contestații prin care au fost respinse neîntemeiat contestațiile acestuia privind Deciziile de recalculare și actualizare a pensiei, decizii emise de pârâta Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apărării Naționale în cursul anilor 2016 - 2018.

Prin sentința civilă nr. 1613/PI din 06 decembrie 2019, Tribunalul Timiș, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții-intimați Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Comisia de Contestații din Cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Prin decizia civilă nr. 825 din 12 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2019, a fost respins apelul reclamantului, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 1740 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei nr. 1740 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, reclamantul a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 21 din Constituția României, art. 22, art. 14, art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 și alin. (3) din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor căii extraordinare de atac, contestatorul susține faptul că dispozițiile constituționale au fost încălcate de către instanța de apel și cea de recurs prin invocarea, în considerentele hotărârilor, a unor legi "circumstanțiale" (legi modificate special, în anumite perioade de timp și circumstanțe politico-economice), care au avut menirea de a împiedica liberul acces la înfăptuirea justiției și aflarea adevărului faptic în dosar.

În continuare, contestatorul susține că intimatele au încălcat legile de salarizare și au redus ilegal solda lunară brută - baza de calcul a pensiei și, prin urmare și pensia, aspecte care arată că rezultă din probele de la dosarul cauzei.

Mai susține că instanțele anterioare, fără a judeca fondul cauzei, prin dezbateri în contradictoriu, ar fi emis hotărâri nemotivate în fapt și în drept, de respingere a acțiunii legitime a contestatorului, acoperind ilegalitățile comise de intimate.

Totodată, arată ca instanța de apel ar fi motivat hotărârea prin folosirea falsului în documente oficiale, respectiv interpretarea premeditat eronată a Legii nr. 223/2015, art. 60 alin. 1it. a), forma în vigoare la 15.09.2017, reținând că art. 60 este temeiul indexării pensiei militare.

Casa de Pensii Sectorială a MAPN ar fi recalculat și actualizat pensiile militare în baza a 2 ordine de ministru, respectiv Ordinul comun nr. 31/M25/999/8148/237/259/211/2016 și Ordinul ministrului apărării nr. 60/2016, ordine pe care contestatorul le consideră ilegale, pentru că încalcă Legea nr. 223/2015, Legea nr. 138/1999.

Susține că prin decizia Curții de Apel Timișoara s-a acoperit nelegalitatea acestor ordine.

La 17 noiembrie 2021, intimata Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.

Înalta Curte a luat în examinare cu prioritate admisibilitatea contestației în anulare, reținând următoarele:

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 2 și 3 C. proc. civ., invocat de către contestator, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale sau când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte a omis să cerceteze vreunul dintre motivele invocate de recurent.

Conturând presupusele motive de contestație în anulare, contestatorul a susținut, în esență, că instanța de recurs, instanța de apel și prima instanță au interpretat greșit legile de salarizare, cu scopul de a îngrădi accesul la justiție al contestatorului și aflarea adevărului faptic din dosar, fiind încălcate art. 14, art. 21 și art. 22 din Constituția României.

Noțiunea de eroare materială prevăzută de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. nu poate fi interpretată în sensul de greșeală de judecată, ci se referă la greșeli cu caracter procedural și în legătură cu aspecte formale ale judecății, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului. Eroarea materială trebuie să fie evidentă și nu trebuie să fie rezultatul interpretării sau aplicării unor dispoziții legale, pentru că s-ar ajunge la rejudecarea cauzei prin transformarea unei contestații în anulare într-un recurs neprevăzut de lege. Nu sunt asimilate "erorii materiale" greșelile de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a faptelor ori a unor dispoziții legale sau de rezolvare a unui incident procedural.

Instanța supremă reține că, prin decizia nr. 1740 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva deciziei nr. 825 din 12 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2019, prin care a fost respins apelul reclamantului A., ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că, potrivit art. 101 din Legea nr. 223/2015, "litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar art. 103 prevede că:

"hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

De asemenea, s-a reținut că art. 104 din Legea nr. 223/2015 stabilește că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflictele de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prin motivele formulate, contestatorul nu vizează greșeli materiale în sensul art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., ci aduce critici pe fondul cauzei, cu privire la soluția dată contestațiilor la deciziile de recalculare/actualizare a pensiei.

Instanța supremă reține că, deși a invocat și motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul nu a adus nicio motivare sub acest aspect.

De altfel, instanța supremă reține că dispozițiile art. 496 alin. (1) raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ. dispun în sensul că, în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare.

Prin urmare, respingând recursul ca inadmisibil, instanța de recurs nu avea obligația de a cerceta motivele de casare expuse de recurentul A. în cadrul memoriului de recurs.

Restul susținerilor contestatorului privesc doar decizia pronunțată de instanța de apel în dosarul nr. x/2019, astfel că nu pot face obiectul prezentei căi de retractare îndreptată împotriva deciziei nr. 1740 din 16 septembrie 2021, pronunțată în recurs de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestator, s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a cauzei, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un recurs la recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1740 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1740 din 16 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 noiembrie 2021.