ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1740/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Prin cererea înregistrată la data de 8 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Comisia de Contestații, arătând instanței că obiectul cererii de chemare în judecată este Hotărârea nr. 39217/23.05.2019, emisă de Comisia de Contestații, prin care au fost respinse neîntemeiat contestațiile acestuia privind deciziile de recalculare și actualizare a pensiei acestuia, decizii emise de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale în cursul anilor 2016 - 2018.

Reclamantul a arătat că aceste contestații formulate la deciziile menționate de recalculare sau actualizare aveau drept obiect soldele lunare brute bază de calcul utilizate de Casa de Pensii în procedurile de recalculare și actualizare a pensiei în baza Legii nr. 223/2015 și a Ordinului comun nr. M.25/16.02.2016 al Ministrului Apărării Naționale.

Tribunalul Timiș, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 1613/PI din 6 decembrie 2019, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Comisia de Contestații din Cadrul Ministerului Apărării Naționale, fără cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 825 din 12 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019, s-a respins apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1613/06.12.2019 a Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale și Comisia de Contestații din Cadrul Ministerului Apărării Naționale.

La data de 22 februarie 2021 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 825 din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Recurentul-reclamant A. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și rejudecarea fondului cauzei.

Intimata-pârâtă Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil; în subsidiar, a solicitat respingerea acestuia, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La data de 26 aprilie 2021 recurentul a transmis prin e-mail la dosar răspuns la întâmpinările formulate de intimatele-pârâte.

Prin rezoluția din 20 mai 2021 s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 16 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, când s-a pronunțat prezenta decizie.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte a constatat următoarele:

Cu titlu prealabil, a reținut că prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea introductivă a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la data de 8 iulie 2019.

Totodată, se cuvine menționat faptul că potrivit dispozițiilor art. 499 teza a II-a din C. proc. civ., "în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Prezenta cale extraordinară de atac este formulată împotriva deciziei civile nr. 825 din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale și vizează un litigiu ce poartă în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat "jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel".

Conform art. 101 din același act normativ "litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale", iar art. 103 prevede că:

"hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

De asemenea, art. 104 din Legea nr. 223/2015 stabilește că prevederile acestei legi, referitoare la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflictele de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Prin urmare, decizia care formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, în sensul dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., potrivit cărora, "sunt hotărâri definitive: hotărârile date în apel, fără drept de recurs (...)".

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că acestea se pot exercita în condițiile legii.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Față de cele anterior expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 825 din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 825 din 12 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2021.