ÎCCJ, Decizia nr. 205/2023

Ședința publică din data de 9 octombrie 2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin sentința civilă nr. 841/2021 din 15 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Apărării Naționale și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, pe excepția lipsei calității procesuale pasive.

De asemenea, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.

Prin Decizia nr. 839 din 27 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul formulat de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 841/15.04.2021 pronunțată de Tribunalul Iași.

Cererea de revizuire

Prin cererea formulată la data de 27 octombrie 2021 și înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2021 și, ulterior, sub nr. x/2021 revizuentul A. a solicitat instanței ca, prin intermediul căii extraordinare de atac, să dispună anularea deciziei civile nr. 839 din 27 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, motivat de contrarietatea acestei decizii față de o altă decizie definitivă pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Decizia civilă nr. 935/2021 din 18 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 782 din 5 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 839 din 27 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

În motivare, instanța a reținut că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, aplicabilă în cauză față de data începerii procesului în care a fost pronunțată hotărârea atacată cu revizuire (23 iunie 2020), se poate obține retractarea unei hotărâri judecătorești atât pentru încălcarea efectului negativ, cât și a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Efectul negativ al autorității de lucru judecat este consacrat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care prevede că "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

În schimb, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat este reglementat de art. 431 alin. (2) C. proc. civ., conform căruia "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă."

În timp ce efectul negativ al autorității de lucru judecat presupune tripla identitate de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv nu pretinde identitatea de obiect și cauză, însă implică existența unei chestiuni litigioase definitiv tranșate între aceleași părți, ce nu mai poate fi repusă în discuție într-un proces ulterior.

A făcut referire la Decizia nr. 18 din 17.02.2020, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat că "principiul relativității hotărârii judecătorești, atât sub aspectul efectelor obligatorii, cât și al lucrului judecat, presupune ca ceea ce a fost judecat să nu poată folosi sau, în principiu, să nu poată fi opus decât de către părțile în proces (și succesorii acestora), fundamentul și justificarea acestui principiu constituindu-le contradictorialitatea și dreptul la apărare" (paragraful 95).

Instanța a reținut că cerința identității de părți este comună ambelor aspecte ale autorității de lucru judecat și nu este îndeplinită în cauza dedusă judecății, deoarece prin hotărârile judecătorești anterioare, față de care se pretinde contrarietatea deciziei nr. 839 din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Iași, s-au soluționat acțiuni, având (parțial) același obiect și cauză, însă formulate de persoane diferite, situație în care condițiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

Instanța de revizuire a constatat că, în realitate, revizuentul este nemulțumit de practica judiciară neunitară de la nivelul unor instanțe diferite, aspect care, însă, nu poate fi rezolvat pe calea revizuirii.

Recursul

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs.

În motivarea căii de atac, a invocat cauze de nelegalitate ale deciziei, respectiv pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., apreciind că prin condițiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se face referire la art. 430 alin. (1) din Legea nr. 134/2010.

Art. 431 din Legea nr. 134/2010 se referă la împrejurarea că nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori, iar nu la hotărâri potrivnice.

Față de aceste texte de lege, consideră că instanța de revizuire a încălcat art. 126 alin. (3) din Constituție, pentru că nu a asigurat interpretarea și aplicarea legii. A solicitat judecarea cauzei conform adevărului și probelor depuse la dosar.

II. Considerentele Înaltei Curți

Asupra nulității recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În cauză, prin Decizia nr. 782 din 5 aprilie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 839 din 27 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

În motivarea acestei decizii, s-a constatat că cerința identității de părți este comună ambelor aspecte ale autorității de lucru judecat (pozitiv și negativ), dar nu este îndeplinită în cauza dedusă judecății, deoarece prin hotărârile judecătorești anterioare, față de care se pretinde contrarietatea Deciziei nr. 839 din 27 octombrie 2021 a Curții de Apel Iași, s-au soluționat acțiuni, având (parțial) același obiect și cauză, însă formulate de persoane diferite, situație în care condițiile impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite.

Or, în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsește nicio critică referitoare la soluția de respingere a cererii de revizuire, dispusă prin decizia recurată sau la argumentele reținute de instanță în fundamentarea acestei soluții; instanța constată că susținerile exprimate de recurent vizează fondul cererii de revizuire, acesta susținând contrarietatea deciziilor anterior indicate.

Înalta Curte reamintește că motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită în speța de față, în ceea ce privește afirmațiile din recurs.

Prin urmare, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul deciziei atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute din oficiu motive de ordine publică în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va dispune anularea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 782 din 5 aprilie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 octombrie 2023.