ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 341/2023

Ședința publică din data de 16 februarie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Iași – secția I Civilă, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumei de 5.000 RON daune materiale, reprezentând drepturi salariale și 5000 RON daune morale.

Prin sentința civilă nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul Iași – secția I Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia civilă nr. 239/2022 din 10 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020, s-a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1763/21.07.2021 pronunțată de Tribunalul Iași – secția I Civilă.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași sub nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., revizuirea sentinței civile nr. 1763 din 12 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Iași – secția I Civilă și a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 519/2022 din 31 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 1763/21.07.2021 pronunțate de Tribunalul Iași – secția I Civilă și a declinat competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Iași. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 239/10.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2020.

La data de 20 iulie 2022, revizuentul A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunțate de Tribunalul Iași – secția I Civilă, a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022, precum și a deciziei nr. 519/2022 din 31 mai 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Cauza a fost înregistrată la 5 august 2022 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Recurentul a prezentat situația de fapt a litigiului, fără a fi invocat vreun temei legal în susținerea cererii formulate.

Prin decizia nr. 2389 din 15 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva sentinței civile nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, pronunțate de Tribunalul Iași – secția I Civilă, a deciziei nr. 519/2022 din 31 mai 2022, precum și a deciziei civile nr. 239/2022 din 10 martie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei decizii s-a reținut că recurentul nu are deschisă calea de atac a recursului în raport cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii recurentul A. a formulat contestație în anulare, fără a indica motivul de drept.

Contestatorul critică soluția de respingere ca inadmisibil a recursului considerând că și-a îndeplinit obligația de motivare a acestuia. De asemenea, contestatorul a reiterat situația de fapt.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare formulată în cauză este îndreptată împotriva unei decizii prin care a fost respins ca inadmisibil recursul acesta fiind declarat împotriva unei decizii prin care a fost soluționată o cerere de revizuire respinsă ca inadmisibilă, litigiul decurgând dintr-un conflict de muncă.

Recursul a fost respins ca inadmisibil ca urmare a neîndeplinirii condiției prevăzute de art. 483 din C. proc. civ., cu referire la existența unei hotărâri susceptibile de reformare pe această cale, determinată ca atare de lege.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. Conform alin. (2) al aceluiași text de lege, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia din recursurile declarate în cauză.

Rezultă că motivele contestației în anulare au caracter limitativ și de strictă interpretare, calea de atac neputând fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural.

Înalta Curte constată că susținerile contestatorului vizează calea de atac a recursului respins ca inadmisibil, în cuprinsul cererii nefiind indicate niciunul dintre motivele strict prevăzute de lege privind exercitatea acestei căi extraordinare de atac, contestatorul reiterând aspecte de fapt care nu pot fi invocate pe această cale procedurală.

Or, contestația în anulare nu poate viza soluția de respingere ca inadmisibil a recursului, adică însăși temeiul legal al exercitării căii de atac a recursului, întrucât o astfel de posibilitate nu rezultă din dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În consecință, întrucât calea de atac nu vizează niciunul dintre temeiurile de drept prevăzute de art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2389 din 15 noiembrie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2023.