ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1774/2024

Ședința publică din data de 10 octombrie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, la 13.11.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune materiale, reprezentând drepturi salariale și la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând daune morale.

Prin sentința civilă nr. 1763/2021 din 21 iulie 2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Prin decizia civilă nr. 239/2022 din 10.03.2022, pronunțată în dosar nr. x/2020, Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins apelul, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Iași sub dosar nr. x/2022, revizuentul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata B. S.R.L., revizuirea sentinței civile nr. 1763/12.07.2021, pronunțată de Tribunalul Iași și deciziei civile nr. 239/10.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul nr. x/2020.

Prin decizia nr. 519/2022 din 31 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 1763/21.07.2021, pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă și s-a declinat competența soluționării acestei cereri în favoarea Tribunalului Iași. A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 239/10.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, în dosarul nr. x/2020.

Cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1763/21.07.2021, pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr. x/2020, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. de dosar x/2022

Prin sentința civilă nr. 1457/2023, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă în dosar nr. x/2022, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. în contradictoriu cu intimata B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1763/21.07.2021, pronunțată de Tribunalul Iași în dosar nr. x/2020.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuentul A., soluționat prin decizia civilă nr. 447/2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în sensul respingerii apelului, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, la 24.05.2021, revizuentul A. a formulat recurs, prin care a invocat faptul că decizia atacată este nelegală și vădit netemeinică.

Recursul a fost comunicat intimatei-pârâte B. S.R.L. la 10.07.2024, care nu a depus întâmpinare la dosar.

Înalta Curte, făcând aplicarea dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., a luat în examinare cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, pe care o apreciază ca întemeiată pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac astfel cum sunt prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești, regulă cu valoare de principiu constituțional, potrivit art. 129 din Constituție.

Instanța supremă reține că, la baza cererii de revizuire stă acțiunea, introdusă pe rolul Tribunalului Iași la 13.11.2020, sub dosar nr. x/2020, prin care reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând drepturi salariale și la plata sumei de 5.000 RON, reprezentând daune morale, fiind dedus judecății un conflict de muncă.

Potrivit art. 269 alin. (1) din Codul muncii "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii".

Totodată, conform art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată și modificată, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, 13.11.2020, conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal, iar, potrivit art. 214 din același act normativ, "hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului".

Conform art. 216 din Legea dialogului social nr. 62/2011, dispozițiile acestui act normativ, referitoare la procedura de soluționare a conflictelor individuale de muncă, se completează în mod corespunzător cu prevederile C. proc. civ.

În acest sens, se constată că legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în [...] conflictele de muncă și asigurări sociale [...]. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Cum textele de lege anterior evocate exclud dreptul la recurs în litigiile de muncă, rezultă că decizia pronunțată în apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Recurentul a formulat cerere de revizuire împotriva sentinței nr. 1763/21.07.2021, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. x/2020, hotărâre care este supusă doar căii de atac a apelului, potrivit dispozițiilor art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, coroborat cu dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

Având în vedere că hotărârea atacată cu revizuire se atacă numai cu apel, rezultă că și împotriva hotărârii instanței de retractare se poate exercita numai calea de atac a apelului, conform art. 513 alin. (5) C. proc. civ., decizia pronunțată asupra apelului fiind definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Fiind o hotărâre definitivă de la data pronunțării, rezultă că decizia civilă nr. 447/2024 din 14 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 447/2024 din 14 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosar nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 447/2024 din 14 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 octombrie 2024.