ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 906/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată sub nr. x/2015 la 15 mai 2015, pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună ieșirea din indiviziune și partajarea masei succesorale rămase după defunctul C., decedat la 5 mai 2014, conform cotelor succesorale legale, iar ca efect al încetării ieșirii din indiviziune, să i se atribuie suprafața de 5666,5 mp., situată în jud. Iași, reprezentând 1/2 din suprafața de 11.333 mp., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.04.2005 la Notariatul de Stat Județean Iași, precum și 1/2 din casa de locuit în suprafață totală de 94,48 mp., anexa gospodărească în suprafață de 88,7 mp. și anexa gospodărească în suprafață de 20,86 mp., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. x/13.04.2005 la Notariatul de Stat Județean Iași, iar pârâtei, să-i fie atribuită suprafața de 8874,37 mp. teren situată în jud. Iași, dobândită de defunct prin decizia civilă nr. 610/03.07.2009 a Tribunalului Iași, îndreptată prin încheierea nr. 11/19.01.2010 și obligarea acesteia la plata unei sulte compensatorii. Prin sentința civilă nr. 5143 din 19 aprilie 2017, Judecătoria Iași, secția civilă a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de către reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. și, în consecință: a constatat că, la 5 mai 2014, a decedat C., cu ultimul domiciliu în jud. Iași; a constatat că masa succesorală este formată din următoarele bunuri: - cota de 1/2 din suprafața de 11.333 mp. teren, situată în intravilanul jud. Iași, compusă din: suprafața de 5163 mp. teren cu nr. cadastral x, suprafața de 4267 mp. teren cu nr. cadastral x, suprafața de 1637 mp. teren cu nr. cadastral x și suprafața de 266 mp. teren cu nr. cadastral x, identificată pe planșele 2, 3, 4 și 5, care fac parte integrantă din raportul de expertiză D. (fl. 179-182 ds. vol II), cotă în valoare de 7.953,73 RON; cota de 1/2 din imobilul situat în jud. Iași, cu următoarea compunere: o casă edificată din cărămidă, acoperită cu șarpantă din lemn și învelitoare din tablă, cu patru camere, în suprafață utilă de 82,10 mp., un grajd și magazie edificate din bolțari, soclu din beton, șarpantă din lemn și învelitoare din azbociment, cu suprafața de 20 mp., un grajd cu suprafața de 77,15 mp., o șură/șopron deschis cu suprafața de 360 mp. și un chioșc cu suprafața de 38 mp., cotă în valoare de 79.358 RON; suprafața de 282 mp. teren, situată în intravilanul jud. Iași, identificată între punctele de contur 17, 38, A, 47, pe planșa 6, care face parte integrantă din raportul de expertiză D. (fl. 183 ds. vol II), suprafață în valoare de 3.136,12 RON; a constatat că masa de partaj are o valoare totală de 90.447,85 RON; a constatat că moștenitorii defunctului C. sunt: reclamanta A. (soție supraviețuitoare), cu o cotă-parte de 1/2 din moștenire și pârâta B., cu o cotă-parte de 1/2 din moștenire; a constatat că părțile au, fiecare, câte o cotă valorică de 45.223,92 RON din masa de partaj. Dispune ieșirea părților din starea de indiviziune; a atribuit reclamantei întreaga masă de partaj, în valoare totală de 90.447,85 RON compusă din: - cota de 1/2 din suprafața de 11.333 mp. teren, situată în intravilanul jud. Iași, compusă din: suprafața de 5163 mp. teren cu nr. cadastral x, suprafața de 4267 mp. teren cu nr. cadastral x, suprafața de 1637 mp. teren cu nr. cadastral x și suprafața de 266 mp. teren cu nr. cadastral x, identificată pe planșele 2, 3, 4 și 5, care fac parte integrantă din raportul de expertiză D. (fl. 179-182 ds. vol II), cotă în valoare de 7.953,73 RON; - cota de 1/2 din imobilul situat în jud. Iași, cu următoarea compunere: o casă edificată din cărămidă, acoperită cu șarpantă din lemn și învelitoare din tablă, cu patru camere, în suprafață utilă de 82,10 mp., un grajd și magazie edificate din bolțari, soclu din beton, șarpantă din lemn și învelitoare din azbociment, cu suprafața de 20 mp., un grajd cu suprafața de 77,15 mp., o șură/șopron deschis cu suprafața de 360 mp. și un chioșc cu suprafața de 38 mp., cotă în valoare de 79.358 RON; - suprafața de 282 mp. teren, situată în intravilanul jud. Iași, identificată între punctele de contur 17, 38, A, 47, pe planșa 6, care face parte integrantă din raportul de expertiză D. (fl. 183 ds. vol II), suprafață în valoare de 3.136,12 RON; a obligat reclamanta să achite pârâtei suma de 45.223,92 RON, cu titlu de sultă; a obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1.050 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a obligat reclamanta să achite în contul BLET Iași, pentru d-nul expert D., suma de 2.523,51 RON, reprezentând diferență onorariu. Prin decizia civilă nr. 326 din 17 februarie 2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins apelul formulat de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 5143 din 19 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Iași, secția civilă. Prin cererea de revizure înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, la 21 mai 2020, sub nr. x/2020, revizuenta B. a solicitat revizuirea deciziei nr. 326/2020 din 17 februarie 2020 a Tribunalului Iași, pronunțată în apel în cauza nr. x/2015. Prin încheierea din 22 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția litispendenței și a fost trimis dosarul la cauza nr. x/2020 aflată pe rolul completului A2 din cadrul Tribunalului Iași. Prin decizia civilă nr. 2316/2020 din 19 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Iași, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de B. în favoarea Curții de Apel Iași, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei ultime instanțe sub nr. x/2021.

Decizia Curții de Apel Iași, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 272 din 20 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția I civilă a fost respinsă excepția tardivității cererii de revizuire; a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 326/2020 din 17 februarie 2020 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosar nr. x/2015; a fost obligată revizuenta să plătească intimatei A. suma de 3000 RON, cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția I civilă, revizuenta B. a declarat recurs, criticând decizia pentru nelegalitate. În cuprinsul memoriului de recurs, revizuenta B. a susținut că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., sens în care a arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 610/2009, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2005, care a stabilit atât în considerente, cât și în dispozitiv, că lotul x atribuit defunctului C. din moștenirea tatălui său, E., este în suprafață de 8874,37 mp. A susținut că, față de această dezlegare, instanța învestită ulterior cu partajul judiciar al terenului care făcea parte din categoria bunurilor proprii ale defunctului nu putea stabili o suprafață mai mică a imobilului în cauză, de 282 mp, în condițiile în care nu au existat acte de înstrăinare. A învederat că instanța Curții de Apel Iași a reținut greșit inadmisibilitatea cererii de revizuire, motivat de faptul că, în economia art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi luat în considerare efectul pozitiv al autorității de lucru judecat. A invocat dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., care vizează condițiile în care poate fi reținut lucrul anterior judecat (să existe un litigiu anterior; aspectele de fapt și/sau de drept ce fac obiectul dezlegării hotărârii anterioare să aibă legătură cu soluționarea litigiului ulterior; să lipsească unul din elementele ce compun tripla identitate a autorității de lucru judecat; situația faptică pe care se întemeiază cele două cauze să fie comună și contemporană ambelor cauze), la care se adaugă cele ale art. 430 alin. (2) C. proc. civ., care se referă la elementele componente ale hotărârii care se bucură de autoritate de lucru judecat, respectiv dispozitivul și considerentele acesteia, și a arătat că autoritatea de lucru judecat nu poate fi reținută doar sub aspectul efectului negativ, respectiv prin raportate la dispozitiv, astfel cum a reținut instanța de revizuire, ci și sub aspectul efectului pozitiv, prin raportare la considerente. Recurenta a mai susținut că prin decizia atacată se reține, în mod greșit, că cele două hotărâri nu sunt potrivnice. În acest sens, a arătat că instanța de revizuire consideră, contrar celor statuate prin decizia nr. 610/2009 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2005, că bunul imobil în suprafață de 8874,37 mp este bun comun dobândit în timpul căsătoriei de către defunctul C..

Apărările formulate Prin întâmpinare, intimata A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Recurenta a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura de filtru. Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 10 februarie 2022, a fost admis în principiu recursul declarat de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 272 din 20 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă și a fost fixat termen de judecată la 7 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 488 din același act normativ, recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia poate fi exercitat un control judiciar, în limitele criticilor care vizează nelegalitatea hotărârii ce a fost pronunțată în soluționarea cererii de revizuire. În lumina acestor exigențe, rezultă că analiza ce urmează a se realiza se va constitui într-un control judiciar asupra judecății realizate de curtea de apel, astfel cum aceasta se reflectă în decizia ce face obiectul prezentului recurs, din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la critica dedusă judecății prin cererea de recurs. În cauză, recurenta a arătat că instanța de revizuire a aplicat greșit dispozițiile art. 430 și art. 431 C. proc. civ., nefiind reținut efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, având în vedere că, față de dezlegarea din decizia civilă nr. 610/2009, pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr. x/2005, care a stabilit atât în considerente, cât și în dispozitiv că lotul x atribuit defunctului C. din moștenirea tatălui său, E., este în suprafață de 8874,37 mp, instanța învestită ulterior cu partajul judiciar al bunului nu putea stabili o suprafață mai mică a bunului, în condițiile în care nu au existat acte de înstrăinare. Se constată că această critică vizează greșita constatare a instanței de revizuire a neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., articol indicat de revizuentă ca temei de drept al cererii sale. Înalta Curte reține că prin art. I pct. 61 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010, a fost modificat alin. (4) al art. 513 C. proc. civ., potrivit căruia "Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat." Însă, în raport de data la care a fost demarat procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată, 15 mai 2015, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (4) C. proc. civ. în forma anterioară modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. fiind, în mod corect analizată, prin raportare la acest text de lege, care prevede că "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". În acest context, se constată că art. 430 C. proc. civ., care reglementează la nivel legislativ ambele forme de manifestare a autorității de lucru judecat, sub aspect negativ și pozitiv, nu a produs și consecința îmbogății în conținut a dispozițiilor ce reglementează cazul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri și a modului în care acesta acționează asupra unor hotărâri definitive. În acest sens, Curtea Constituțională a reținut în Decizia nr. 346/2020 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 și ale art. 513 alin. (4) din C. proc. civ. că revizuirea, la fel ca orice altă cale de atac, indiferent de caracterul acesteia - ordinară sau extraordinară, de reformare sau de retractare, devolutivă sau nedevolutivă - se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii. Chiar dacă, în concepția actuală a C. proc. civ., se bucură de autoritate de lucru judecat atât dispozitivul hotărârii, cât și considerentele pe care acesta se sprijină, după cum prevede art. 430 alin. (2) C. proc. civ., revizuirea întemeiată pe motivul nesocotirii autorității de lucru judecat nu poate viza decât soluția pronunțată, de vreme ce efectul admiterii cererii de revizuire este, potrivit art. 513 alin. (4) C. proc. civ., anularea ultimei hotărâri, în întregul ei, fără analiza eventualei contrarietăți existente între considerentele decisive ale hotărârilor în discuție. Prin aceeași decizie se reține că art. 461 alin. (2) C. proc. civ. reglementează și problema considerentelor, în sensul că, potrivit acestuia, calea de atac poate să vizeze anumite considerente ale hotărârii, și anume cele prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, însă se apreciază că într-o asemenea situație, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate. Această ipoteză este valabilă însă numai în ceea ce privește căile de atac de reformare, întrucât necesită un control judiciar efectiv al hotărârii, iar nu și în ceea ce privește căile de atac de retractare, așa cum este revizuirea. În ceea ce privește considerentele decizorii, prin care a fost soluționată pe cale incidentală o chestiune litigioasă, Curtea Constituțională a observat că acestea nu pot constitui motiv de revizuire a celei de-a doua hotărâri ca urmare a faptului că ar contraveni considerentelor decizorii cuprinse într-o altă hotărâre anterioare deoarece o astfel de ipoteză este exclusă de existența unei alte căi procedurale puse la îndemâna părții interesate încă din timpul soluționării celui de-al doilea proces, și anume posibilitatea acesteia de a invoca excepția autorității de lucru judecat cu referire la soluția dată cu privire la aceeași chestiune litigioasă rezolvată pe cale incidentală într-o cauză precedentă. Prin urmare, în condiții de diligență procesuală, se poate preveni apariția unor considerente decizorii contradictorii, astfel încât să nu se mai pună problema unei eventuale revizuiri întemeiate pe un asemenea motiv. Înalta Curte mai reține că rațiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de pct. 8 al art. 509 C. proc. civ. rezidă din necesitatea asigurării respectării autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât să nu existe posibilitatea ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți. În doctrină și în jurisprudență s-a apreciat în mod constant că, pentru a putea fi invocat motivul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul cauzei, deoarece motivul este aplicabil și în cazul hotărârilor care nu vizează fondul cauzei; să fie vorba de hotărâri pronunțate în același litigiu, adică să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect și cauză sau o chestiune litigioasă tranșată să aibă legătură cu obiectul dosarului pendinte; hotărârile contradictorii să nu fi fost pronunțate în același proces (dosar), ci în procese (dosare) diferite; în cel de-al doilea proces, să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, aceasta să nu fi fost discutată; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. Legiuitorul nu acordă prioritate niciuneia dintre condiții, ceea ce face ca neîndeplinirea oricăreia dintre ele să înlăture de la aplicare dispozițiile respective și să impună respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. În speță, Înalta Curte observă că decizia civilă nr. 326 din 17 februarie 2020 a Tribunalului Iași, secția I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2015 a avut în vedere efectele deciziei civile nr. 610/2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr. x/2005, îndreptată prin încheierea nr. 11 din 19 ianuarie 2010, prin care s-a dispus partajarea masei succesorale rămase de pe urma defunctului E., decedat la 3 aprilie 1996 - reținându-se că moștenitori sunt F., soție supraviețuitoare, B. și C., ambii în calitate de frați. Prin această ultimă hotărâre, instanța de judecată a constatat că masa succesorală se compune din teren în suprafață totală de 23665 mp., situat în jud. Iași, teren înscris în titlul de proprietate nr. x/18.04.1994 și a reținut că parte din terenul vândut de G. în temeiul unui alt titlu eliberat pe numele ei se suprapune cu o suprafață de teren înscrisă în titlul de proprietate eliberat defunctului E., fiind dispusă ieșirea din indiviziune și atribuirea către C. a unui lot în suprafață de 8874,37 mp teren. Se constată că, în hotărârea atacată cu revizuire, instanța de apel reține că, în mod corect, a fost inclusă suprafața de teren de 8874,37 mp în masa succesorală, ca bun dobândit în timpul căsătoriei de defunctul C. împreună cu soția supraviețuitoare A., actul autentic fiind încheiat în anul 1995, iar în masa bunurilor proprii ale defunctului a fost cuprinsă doar suprafața 282 mp ca bun propriu, în raport de cele constatate prin decizia civilă nr. 610/2009 a Tribunalului Iași. Prin urmare, ultima decizie, a cărei revizuire se cere, menține cele statuate prin hotărârea a cărei autoritate de lucru judecat se invocă prin cererea de revizuire, nefiind îndeplinită una dintre condițiile cumulative pentru a fi incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., respectiv ca în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta B. împotriva deciziei nr. 272 din 20 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă.