ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 610/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 229 din 9 iulie 2007, Tribunalul Mehedinți, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., a achitat inculpatul G.C. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Ministerului Public – D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Mehedinți emis la data de 26 martie 2007, în dosarul nr. 50/D/P/2006, a fost trimis în judecată în stare de libertate inculpatul G.C., pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în ziua de 15 iunie 2006, prin intermediul investigatorului sub acoperire și al colaboratorului acestuia, având în vedere datele deținute de ofițerii din S.C.C.O. Mehedinți, s-a cumpărat de la inculpat, cu suma de 40 euro, în zona Bazarului Dunărea, o bucată de hașiș învelită în celofan. Proba a fost trimisă la L.C.A.P.D.P. București, care, în urma analizei efectuate a concluzionat: 0,95 grame rezină de cannabis ce conține T.H.C. - substanță psihotropă biosintetizată de planta Cannabis (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 431549 din 16 mai 2006). La data de 17 iunie 2006, ora 00,10, în aceleași condiții, s-a cumpărat de la inculpatul G.C.

cantitatea de 0,70 grame rezină de cannabis cu suma de 50 lei, pe strada Walter Mărăcineanu din Drobeta Turnu Severin (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 431549 din 2 din 18 mai 2006). Având certitudinea fundamentată pe două acte de cumpărare, s-a organizat flagrantul, la data de 17 iunie 2006, în juriul orei 22,00. Astfel, numitul, D.T.S., martorul L.M. și inculpatul se aflau într-un autoturism condus de primul dintre ei, deplasându-se prin Turnu Severin. În zona Pieței Sârbilor, D.T.S. și inculpatul au coborât din autoturism și, fără a fi observați de martor, au efectuat un schimb, constând în aceea că primul a dat inculpatului suma de 2.000.000 lei ROL, iar cel de-al doilea i-a dat droguri.

Fiind noaptea, s-a pierdut momentul operativ al intervenției, fapt ce l-a determinat pe D.T.S. să vină la sediul poliției pentru a preda cantitatea de droguri cumpărată de la inculpat și nu de la M.L., așa cum s-a consemnat din eroare în procesul-verbal de constatare. De data aceasta, inculpatul a vândut colaboratorului 1,15 grame de rezină de cannabis în schimbul sumei menționate (raportul de constatare tehnico-științifică nr. 431549/3/2006). S-a arătat că starea de fapt expusă a fost dovedită cu procesul verbal încheiat de ofițerii de poliție din care a rezultat deplasarea inculpatului la Lugoj la autogară, precum și cu declarațiile martorilor D.C.A. și S.M.C. Instanța de fond a constatat următoarele: În două rânduri, inculpatul s-a deplasat în localitatea Lugoj, însoțit de martorul D.C.A., o dată fiind duși de un taximetrist S.M., pentru a lua colete trimise din Franța.

Deplasarea inculpatului a fost monitorizată de polițiști însă nu s-a procedat la percheziționarea bagajelor cu ocazia opririi mașinii de către organele de poliție. La datele de 15 mai și 17 mai 2007 investigatorul sub acoperire a obținut prin colaboratorul său de la un terț, diverse cantități de droguri-hașiș, identificate astfel prin trei rapoarte de constatare tehnico-științifică. Cea de-a treia cantitate din 17 mai 2007 s-a obținut în urma organizării unui flagrant, în intenția de a dovedi vânzarea de către inculpatul G.C. a drogurilor ce prezintă rezină de cannabis în care se evidențiază T.H.C. – drog de risc. Cu ocazia flagrantului nu au fost găsite asupra inculpatului drogurile în cauză, ci asupra martorului D.T.S.

În această împrejurare, inculpatul s-a întâlnit cu alte două persoane între care și numitul D.T.S. În opinia tribunalului infracțiunea de trafic de droguri din datele de 15 mai 2007 și 17 mai 2007 nu a fost comisă de inculpatul G.C. Din niciuna din probele administrate nu a rezultat situația de fapt prezentată în rechizitoriu. În plus din toate înscrisurile de la dosar s-a reținut că este vorba de evenimente petrecute în luna mai și nu în luna iunie 2007, altfel nu s-ar explica cum de ar fi fost făcut raportul de constatare tehnico științifică anterior comiterii faptei. Deși există procese verbale în care se consemnează că investigatorul sub acoperire l-a percheziționat pe colaboratorul său înainte ca acesta să ia contact cu inculpatul, întâlnindu-se la intervale de aproximativ 30 minute după aceea, colaboratorul prezentându-i hașișul cumpărat, nu rezultă din nicio probă că drogurile au fost cumpărate de la însuși inculpatul în cauză.

Pe de altă parte, potrivit art. 22 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, actele încheiate de polițiștii și colaboratorii acestora, prevăzuți la alin. (1), pot constitui mijloace de probă. În aceste condiții, cele de mai sus trebuie coroborate cu alte probe. Rapoartele de constatare tehnico-științifice confirmă existența drogurilor, dar nu și persoana care le-a distribuit. Deși la urmărirea penală, martorul D.C.A. a declarat că în urma deplasării la Lugoj la autogară pentru a lua un colet sosit din Franța a auzit discutând pe inculpat și martorul S.M.C. despre faptul că urma să primească droguri în pachet, iar în fața instanței acesta nu a menținut această ipoteză. Totodată, martorul S.M.C., în ambele faze procesuale, a declarat că nu cunoaște nimic despre droguri în relaționare cu inculpatul.

S-a mai arătat că împrejurarea că nu inculpatul este cel care a vândut drogurile în cauză, consumate în timpul analizei de laborator, este întărită și de martorul asistent P.C.F., audiat la urmărirea penală, acest declarând că în urma flagrantului, când numitul D.T.S. asupra căruia s-au găsit drogurile presupuse a se fi primit de la inculpat, acesta a menționat că le-a primit de la un anume M. pentru suma de 2 milioane lei ROL. Mențiunea din rechizitoriu făcută de procuror, în sensul că din eroare s-a menționat în declarația martorului asistent, numele de M. în locul celui al inculpatului, nu a fost primită de instanța de fond, întrucât o declarație nu poate fi modificată în conținutul acesteia printr-o simplă precizare a unei autorități statale, ci este necesar a se lua o altă declarație persoanei în cauză pentru clarificarea situației.

În plus, eroarea invocată nu este o eroare cât timp și din procesul verbal întocmit de echipa formată din procuror și ofițerii de poliție, cu prilejul percheziției corporale asupra martorului D.T.S., rezultă că acesta a declarat că a primit drogurile de la un băiat pe nume M. Nu se face referire de către martor la inculpatul G.C. S-a mai precizat că în susținerea prezumției de nevinovăție a inculpatului a fost și declarația martorului L.M., care a arătat că a fost în autoturismul în care a urcat și inculpatul, iar suma compusă din două bancnote de 500.000 lei ROL, reprezintă o datorie a sa mai veche către inculpat, care i-a vândut o pereche de blugi, ceea ce confirmă ipoteza deplasării la Lugoj a inculpatului pentru a prelua un colet cu haine și nu pentru droguri, dar și situația că la 17 mai 2007 nu a primit droguri de la inculpat.

Existența dubiului asupra vinovăției inculpatului este alimentată și de rezultatul percheziției domiciliare efectuate în baza autorizației instanței. La domiciliul inculpatului nu au fost descoperite probe ca să îl incrimineze pe inculpat. S-a mai reținut că declarația inițială a martorului D.C.A. a fost infirmată de acesta însuși, înaintea instanței și nici nu se coroborează cu alte probe pentru a se avea în vedere cele declarate în timpul urmăririi penale, fiind singulară. Toate celelalte probatorii conduc la ideea că distribuirea drogurilor identificate prin rapoartele de constatare tehnico-științifice a fost efectuată de altă persoană decât inculpatul.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătându-se că în mod greșit s-a dispus achitarea inculpatului în condițiile în care există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea: procesele verbale încheiate de investigatorul sub acoperire, raportul de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor. Cu ocazia judecării apelului, Curtea a luat declarații inculpatului, martorilor S.M.C., M.M. (L.), D.C., D.T.S. Prin decizia penală nr. 113 pronunțată în ședința publică de la 17 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți împotriva sentinței penale nr. 229 din 9 iulie 2007, privind pe inculpatul G.C., concluzionând că din materialul probator administrat în cauză nu există nicio probă din care să rezulte că inculpatul G.C.

i-ar fi vândut martorului D.T.S. droguri, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.I.I.C.O.T., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că instanța de apel a considerat în mod eronat că în urma administrării probelor în toate fazele procesuale inculpatul G.C. nu a vândut droguri martorului D.T.S. și nici investigatorului sub acoperire, în zilele de 15 și 17 mai 2006, deși, în cursul urmăririi penale s-a dovedit, fără putință de a se tăgădui, că inculpatul a vândut droguri martorilor. În opinia recurentului, instanța, constatând că declarația martorului D.T.S.

dată la instanța de fond și la instanța de apel, nu este confirmată de celelalte probe administrate în cauză, cele două instanțe trebuiau să înlăture declarația ca fiind nesinceră și să dispună condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Se mai susține că în mod greșit instanțele nu au luat în considerare actele de constatare întocmite de investigatorul sub acoperire în care se menționează activitatea inculpatului G.C., ca traficant de droguri. Au fost invocate cazurile de casare a hotărârii prevăzute de art. 385 9 pct. 16 și 18 C. proc. pen. În ședința publică din 6 februarie 2009, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului declarat de D.I.I.C.O.T.

– Biroul Teritorial Craiova, față de dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004. Cu majoritate, instanța a reținut că recursul este admisibil. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 508/2004, procurorii parchetelor de pe lângă instanțele competente participă la judecarea oricărei cereri adresate instanțelor de judecată în cauzele de competența direcției, precum și la judecarea în fond și în căile de atac, în cauzele în care D.I.I.C.O.T. a sesizat instanțele de judecată, punând concluzii și exercitând căile de atac, cu excepția cazurilor în care procurorii D.I.I.C.O.T. încunoștințează parchetul de pe lângă instanța competentă și instanța că vor participa în mod direct. Este real că D.I.I.C.O.T.

nu a participat la judecarea cauzei în fond și apel, dar legiuitorul nu a impus obligația acestei direcții de a participa în toate fazele procesuale, aceasta putând participa în tot cursul judecării cauzei, impunându-se o singură condiție, aceea de a încunoștința parchetul de pe lângă instanța competentă și instanța că va participa. În consecință, recursul este admisibil. Recursul nu este fondat. În cauză, a fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că există probe care să îl incrimineze pe inculpat, instanțele în mod greșit au achitat inculpatul. Există eroare gravă de fapt când situația de fapt, astfel cum a fost reținută prin hotărârea atacată, este contrară actelor și probelor administrate în cauză.

Pentru a constitui cazul de casare în discuție, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, respectiv să fie esențială, în sensul de a fi influențat asupra soluției cauzei și, evident, neîndoielnică. Probele nu au valoare mai dinainte stabilită, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., dar instanța a apreciat asupra tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. În mod nemijlocit instanța de apel a audiat atât inculpatul cât și martorii S.M.C., M.M. (L.), D.C. și D.T.S. Din declarațiile martorului D.T.S. rezultă că acesta nu a cumpărat droguri de la inculpat niciodată, acesta declarând în prezența inculpatului că nu l-a văzut până în acel moment (în fața instanței) și nu este persoana pe care a cunoscut-o sub numele de M. și de la care a cumpărat în urmă cu mai mult de un an, o anumită cantitate de droguri.

Instanța de apel a concluzionat în mod corect că din probe nu rezultă că numitul M., despre care s-a făcut vorbire în procesul-verbal încheiat la 17 mai 2006 de către D.I.I.C-O.T. – Biroul Teritorial Mehedinți, nu este aceeași persoană cu inculpatul, neexistând vreo probă că inculpatul G.C. i-ar fi vândut martorului D.T.S. droguri. Martorul S.M.C. a susținut că în prezența sa, inculpatul și martorul D.C.A. nu au deschis pachetul pe care l-au luat de la Lugoj și nici nu au discutat despre conținutul acestuia. De asemenea, martorul M.M. (L.) a arătat că nu a asistat la vreo discuție dintre inculpat și martorul S.M.C. despre droguri, iar inculpatului într-adevăr i-a dat o sumă de bani pentru că a cumpărat de la acesta o pereche de blugi.

În condițiile în care procesul-verbal de constatare conține erori, acesta nu poate avea valoare probantă, pentru a înlătura probele testimoniale, așa cum se susține în dezvoltarea motivelor de recurs. Mijloacele de probă trebuie să fie administrate de o manieră care să garanteze un proces echitabil. Este evident că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție. Potrivit Codului de procedură penală probele nu au valoare dinainte stabilită, dar trebuie avută în vedere și opinia C.E.D.O., potrivit căreia „elementele de probă trebuie, în principiu, administrate în fața acuzatului, în ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii” (B., M. și J. contra Spania, hotărâre din 6 decembrie 1988). În cauză, în cadrul dezbaterilor contradictorii, martorii nu au arătat elemente de natură a-l incrimina pe inculpat.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că atât prima instanță, cât și cea de apel au făcut o analiză amănunțită a tuturor probelor administrate pe parcursul cercetărilor. Instanța de apel, pentru a-și forma propria convingere cu privire la vinovăția ori, dimpotrivă, nevinovăția inculpatului, a readministrat întregul probatoriu și a reaudiat inculpatul. În Codul de procedură penală român, prezumția de nevinovăție este înscrisă între regulile de bază ale procesului penal, în art. 5 2 statuându-se că „orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale sau printr-o hotărâre penală definitivă”.

Având în vedere că, la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea privind vinovăția inculpatului pe bază de probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficiență regulii potrivit căreia „orice îndoială este în favoarea inculpatului”. Chiar dacă în fapt s-au administrat în sprijinul învinuirii probe, iar alte probe nu se întrevăd ori pur și simplu nu există și totuși îndoiala persistă în ce privește vinovăția, atunci îndoiala este „echivalentă cu o probă pozitivă de nevinovăție” și inculpatul trebuie achitat. Condamnarea inculpatului în lipsa unor dovezi convingătoare de vinovăție este de natură să atragă constatarea încălcării articolului 6 paragraful 2 din C.E.D.O.

Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 835 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins recursul ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Cu majoritate: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial Craiova împotriva deciziei penale nr. 113 din 17 septembrie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția penală, privind pe inculpatul G.C. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2009.