ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3225/2010

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința penală nr. 69 din 4

martie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad, a fost condamnat, printre alții,

inculpatul P.I.C. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2

ani și 10 luni.

Totodată, s-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt :

La data de 29/30 octombrie 2009,

inculpatul V.A.D. (condamnat în cauză) a intrat în România cu un autocar al

firmei Saiz Tour, având asupra sa cantitatea de 400 grame hașiș pe care a

cumpărat-o din Spania, în scopul de a o vinde în municipiul Arad. În ziua

imediat următoare, la data de 30 octombrie 2009, V.A.D. s-a întâlnit cu

inculpatul P.I.C., căruia i-a vândut 100 grame hașiș contra sumei de 450 Euro,

drogul cumpărat fiind destinat consumului propriu.

La data de 7 noiembrie 2009

inculpatul P.I.C. a fost adus la sediul DIICOT – Biroul Teritorial Arad, în

baza unui mandat de aducere, context în care a recunoscut că a cumpărat

drogurile și a predat cantitatea de 43,5 grame hașiș, restul drogurilor fiind

consumat anterior.

S-a reținut, pe baza raportului de

constatare tehnico-științifică nr. 876632 din 20 noiembrie 2009, întocmit de

BCCO Timișoara – Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, că proba

ridicată de la inculpat este constituită din 43,5 grame rezină de canabis,

substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, rezină ce face parte

din tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

În zilele următoare inculpatul V.A.D.

a vândut diferite alte cantități de hașiș și altor persoane, condamnate, de

asemenea, prin sentința penală nr. 69 din 4 martie 2010.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza procesului verbal de sesizare din oficiu, procesului verbal

de control, proceselor verbale de predare droguri, rapoartelor de constatare

tehnico-științifică, depozițiilor martorilor D.O.P., P.I.C., ș.a.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 72A din 10 mai 2010, a respins apelul declarat de inculpatul

P.I.C., menținându-se sentința penală nr. 69/2010 a Tribunalului Arad apelată

de inculpat.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. întrucât fapta reținută

în sarcina sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 18

1

alin. (1)

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin

atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei

concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului

de pericol social al unei infracțiuni se ține seama, conform art. 18

1

alin. (2) C. pen., de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul

urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau

care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Referitor la modul și mijloacele de

săvârșire a faptei se reține că inculpatul, vechi consumator de droguri,

frecventa locurile în care se vindeau droguri, s-a aflat în contact cu alți

inculpați care, fie procurau droguri, fie erau la rândul lor consumatori de

astfel de substanțe interzise.

În legătură cu scopul urmărit de

inculpat prin comiterea faptei se observă că acesta și-a procurat o cantitate

mare de droguri pentru consum propriu.

Împrejurările în care fapta a fost

comisă nu reliefează un pericol social scăzut, nefiind vorba de o faptă

săvârșită în împrejurări nefavorabile pentru inculpat, ci, dimpotrivă, a fost

comisă în condiții care evidențiază o rutină în procurarea drogurilor.

În ceea ce privește urmarea produsă,

se constată că aceasta este una deosebită, atâta vreme cât a fost procurată o

cantitate mare de hașiș (43 grame) pentru care inculpatul a achitat o sumă

considerabilă (450 Euro) coinculpatului V.A.D., contribuind astfel direct la

încurajarea acestui din urmă inculpat la comercializarea altor cantități de

droguri către alte persoane amatoare de droguri.

Faptul că inculpatul nu este

cunoscut cu antecedente penale, precum și sinceritatea inculpatului au fost

valorificate în procesul de individualizare a pedepsei, aplicându-i-se

inculpatului o sancțiune redusă cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

În concluzie, Înalta Curte constată

că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni și drept urmare recursul declarat va fi respins ca nefondat, în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de

inculpatul P.I.C. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 10 mai 2010 pronunțată

de Curtea de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 septembrie 2010.