ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3225/2010

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 69 din 4 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Arad, a fost condamnat, printre alții, inculpatul P.I.C. la pedeapsa de 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu. În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 2 ani și 10 luni. Totodată, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt : La data de 29/30 octombrie 2009, inculpatul V.A.D. (condamnat în cauză) a intrat în România cu un autocar al firmei Saiz Tour, având asupra sa cantitatea de 400 grame hașiș pe care a cumpărat-o din Spania, în scopul de a o vinde în municipiul Arad.

În ziua imediat următoare, la data de 30 octombrie 2009, V.A.D. s-a întâlnit cu inculpatul P.I.C., căruia i-a vândut 100 grame hașiș contra sumei de 450 Euro, drogul cumpărat fiind destinat consumului propriu. La data de 7 noiembrie 2009 inculpatul P.I.C. a fost adus la sediul DIICOT – Biroul Teritorial Arad, în baza unui mandat de aducere, context în care a recunoscut că a cumpărat drogurile și a predat cantitatea de 43,5 grame hașiș, restul drogurilor fiind consumat anterior. S-a reținut, pe baza raportului de constatare tehnico-științifică nr. 876632 din 20 noiembrie 2009, întocmit de BCCO Timișoara – Laboratorul de Analiză și Profil al Drogurilor, că proba ridicată de la inculpat este constituită din 43,5 grame rezină de canabis, substanță psihotropă biosintetizată de planta cannabis, rezină ce face parte din tabelul Anexă nr. III din Legea nr. 143/2000.

În zilele următoare inculpatul V.A.D. a vândut diferite alte cantități de hașiș și altor persoane, condamnate, de asemenea, prin sentința penală nr. 69 din 4 martie 2010. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de sesizare din oficiu, procesului verbal de control, proceselor verbale de predare droguri, rapoartelor de constatare tehnico-științifică, depozițiilor martorilor D.O.P., P.I.C., ș.a. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 72A din 10 mai 2010, a respins apelul declarat de inculpatul P.I.C., menținându-se sentința penală nr. 69/2010 a Tribunalului Arad apelată de inculpat. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) 1 C. proc.

pen. întrucât fapta reținută în sarcina sa nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 18 1 alin. (1) C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social al unei infracțiuni se ține seama, conform art. 18 1 alin. (2) C. pen., de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Referitor la modul și mijloacele de săvârșire a faptei se reține că inculpatul, vechi consumator de droguri, frecventa locurile în care se vindeau droguri, s-a aflat în contact cu alți inculpați care, fie procurau droguri, fie erau la rândul lor consumatori de astfel de substanțe interzise. În legătură cu scopul urmărit de inculpat prin comiterea faptei se observă că acesta și-a procurat o cantitate mare de droguri pentru consum propriu. Împrejurările în care fapta a fost comisă nu reliefează un pericol social scăzut, nefiind vorba de o faptă săvârșită în împrejurări nefavorabile pentru inculpat, ci, dimpotrivă, a fost comisă în condiții care evidențiază o rutină în procurarea drogurilor.

În ceea ce privește urmarea produsă, se constată că aceasta este una deosebită, atâta vreme cât a fost procurată o cantitate mare de hașiș (43 grame) pentru care inculpatul a achitat o sumă considerabilă (450 Euro) coinculpatului V.A.D., contribuind astfel direct la încurajarea acestui din urmă inculpat la comercializarea altor cantități de droguri către alte persoane amatoare de droguri. Faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, precum și sinceritatea inculpatului au fost valorificate în procesul de individualizare a pedepsei, aplicându-i-se inculpatului o sancțiune redusă cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. În concluzie, Înalta Curte constată că fapta comisă de inculpat prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și drept urmare recursul declarat va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.I.C. împotriva deciziei penale nr. 72/A din 10 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2010.