ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 135/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 47 din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Călărași,
secția penală, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării
juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului I.F. din infracțiunea
prevăzută de art. 138 alin. (1) și (2) din Legea nr. 295/2004 raportat la art.
279 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr.
295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.F., la 5 ani
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 10
ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64
lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 1 an
închisoare.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la
art. 323 C. pen., a fost condamnat același inculpat la 4 ani închisoare.
În baza art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la
art. 279 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 2 ani
închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., inculpatul I.F. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani și 6 luni
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen.
În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 6 luni închisoare pronunțată prin
sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, modificată prin Decizia
penală nr. 135/A/2 a Tribunalului Călărași, inculpatul I.F. având de executat
această pedeapsă pe lângă cea pronunțată prin prezenta sentință, în total 11
închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)
C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor pre de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata
executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut
starea arest a inculpatului I.F., și conform art. 88 C. pen., deduce pedeapsă durata arestării preventiv de la 04 iulie 2008 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 lit. a) - 76 lit. c) C. pen., a fost
condamnat inculpatul R.A., la 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. a art. 74 lit. a) - 76 lit. c) C. pen. a
fost condamnat același inculpat la 5 Iu închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea 143/2000 cu
aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. a) C. pen. a fost condamnat același
inculpat la 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit. a) și b) C. pen.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la
art. 323 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - 76 lit. c) C. pen., a condamnat
pe același inculpat la 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și art. 35 alin.
(3) C. pen. inculpatul R.A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7
ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)
și b) C. pen.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata
executării pedepsei închisorii.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut
starea de arest a inculpatului R.A. și a fost dedusă din pedeapsă durata
arestării preventive, de la 04 iulie 2008 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) și c) - 76 lit. c) C.
pen., a fost condamnat inculpatul Ț.V., la 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 lit. a) și c) - 76 lit. e) C.
pen., a fost condamnat același inculpat la 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen.,
inculpatul Ț.V. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6
luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe
durata executării pedepsei.
În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale și a celor accesorii (conform art. 71
alin. ultim C. pen.) pe o durată de 3 ani și 6 luni, termen de încercare ce
curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
În baza art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a
dispus confiscarea specială a cantității de 190,56 gr. rezină de cannabis de la
inculpații I.F. și R.A. (din care cantitatea de 188,80 gr., rămasă în urma
constatărilor tehnico-științifice, se află depusă Ia I.G.P.R. - D.C.J.E.O. -
Camera de corpuri delicte droguri conform dovezilor din 22 iulie 2008,
respectiv din 22 iulie 2008) și s-a dispus distrugerea acestora, conform art.
18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a
dispus confiscarea sumei de 900 lei de la inculpatul R.A. și a sumei de 2100
lei de la inculpatul I.F. și a sumei de 40 lei de la inculpatul Ț.V.
Au fost obligați inculpații I.F. și R.A. la câte 1800
lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.
A fost obligat inculpatul Ț.V. la 1500 lei, cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a
reținut că la data de 31 martie 2008, conform procesului verbal existent la
fila 3 din dosarul de urmărire penală, polițiști din cadrul Serviciului
Județean de Combatere a Criminalității Organizate Călărași s-au sesizat din
oficiu că numitul Ț.V. se ocupă cu comercializarea de droguri în mun. Călărași.
Prin ordonanța 1/A din 02 aprilie 2008 Biroul
Teritorial Călărași - D.I.I.C.O.T. Călărași s-a dispus autorizarea folosirii
investigatorilor sub acoperire B.M. și Ț.Ș. aceștia urmând că procure droguri
de la inculpatul Ț.V. sau de la colaboratori ai acestuia.
La 02 aprilie 2008, într-o discuție telefonică,
inculpatul Ț.V. i-a oferit spre vânzare investigatorului Ț.Ș. o doză de hașiș,
pe care urma să i-o remită la Barul I. contra sumei de 80 lei (lucru care s-a
și întâmplat la ora 16,00).
Substanța a fost predată organelor de poliție
(introdusă în plic sigilat - cu sigiliul tip MI - 33997) și înaintată spre
analiză Laboratorului central de Analiză și Profil al Drogurilor din cadrul
Inspectoratului General al Poliției, conform raportului de constatare
tehnică-științifică din 03 aprilie 2008 conține 0,73 gr. rezină de cannabis
(hașiș), proba fiind consumată în procesul analizelor în laborator.
Investigatorul sub acoperire (Ț.Ș.) l-a contactat
telefonic din nou pe inculpatul Ț.V., solicitând încă o doză de hașiș și
stabilind loc de întâlnire la SC M. SRL.
În baza autorizației nr. 6/2008 a Tribunalului
Călărași, lucrătorii de poliție specializați care supravegheau operațiunea l-au
dotat pe investigator cu tehnici de ascultare, în ziua respectivă înregistrând
și imagini video.
Inculpatul Ț.V. nu avea "marfa" asupra sa și
nici credit pe telefonul mobil, astfel încât a trimis inculpatului I.F. un sms
de pe telefonul investigatorului sub acoperire (care s-a recomandat
inculpatului ca fiind G.) cerându-i o doză.
Inculpatul I.F. i-a adus inculpatului Ț.V. o doză de
hașiș pe care acesta din urmă a vândut-o investigatorului sub acoperire pentru
80 lei.
Raportul de constatare tehnică din 08 aprilie 2008 a concluzionat că substanța traficată de Ț.V. este rezină de cannabis (proba consumându-se în
timpul analizelor).
La data de 24 aprilie 2008 s-a stabilit încheierea
unei noi tranzacții între investigatorul sub acoperire și inculpatul I.F., la
ora 20,00 cei doi întâlnindu-se în fața sediului M. SRL inculpatul vânzându-i
investigatorului Ț.Ș. trei doze de hașiș pentru 240 lei.
Natura substanței primite a fost stabilită prin
raportul de constatare tehnico-științifica din 30 aprilie 2008 la fel și
cantitatea de 2,67 grame, din care în urma analizelor au rămas 2,51 gr. depuse
la camera de corpuri delicte din cadrul I.G.P.R. cu dovada din 20 mai 2008.
Din convorbirile înregistrate purtate de pe telefonul
mobil al inculpatului I.F. a rezultat că inculpatul R.A. venea de la Amsterdam la 09 aprilie 2008 și-i cerea lui I.F. să-l aștepte la aeroport și că, ulterior,
cei doi se ocupau cu vânzarea de droguri, I.F. le vindea, R.A. le depozita în
domiciliul său.
Din înregistrări rezultă că ulterior datei de 20 mai
2008, inculpatul R.A. are mai multe convorbiri cu o persoană în Spania, M.
Inculpații R.A. si I.F. au convenit cu această
persoană să le trimită droguri printr-o firmă de curierat ce urma să sosească în
Călărași în dimineața zile de 27 iunie 2008.
Inculpații au ratat primirea coletului, urmând să-l
ridice în săptămâna următoare, la 04 iulie 2008, la ora 6,00.
Inculpații R.A. și I.F. au preluat pachetul, venind cu
autoturismul inculpatului R.A., după care au fost scăpați de sub urmărire de
către polițiști.
În aceeași zi au fost efectuate percheziții (în baza
autorizațiilor nr. 26 și nr. 27/2008 emise de Tribunalul Călărași) la
domiciliile inculpaților fiind găsite:un pachet conținând substanță verde oliv
ambalată în folie transparentă și două substanțe solide verde oliv (despre care
inculpații au declarat că este hașiș, primit din Spania); 22 cartușe de culoare
aurie cu cap verde.
La domiciliul inculpatului R.A., la percheziția făcută
în aceeași zi s-au găsit:
- un pachet de culoare brun-roșcat posibil hașiș;
- pașaport pe numele R.A.;
- pașaport fără nume pe numele R.A.;
- 3 cărți de identitate F. cu fața lui R.A. și date de
identificare diferite.
Din raportul de constatare tehnico-științifică din 04
iulie 2008 rezultă că proba ridicată de la inculpatul R.A. era rezină de
cannabis, în greutate de 95,40 gr din care substanță rămasă în urma analizelor
(94,85 gr.) este lăsată în custodie la I.G.P.R. / D.C.J.S.E.O. cu dovada din 22
iulie 2008.
Din raportul de constatare tehnico-științifică din 04
iulie 2008 rezultă că proba ridicată de la I.F. este hașiș (rezină de cannabis) iar substanța rămasă în urma analizelor este lăsată în custodie la I.G.P.R. / D.C.J.S.E.O. cu dovada din 22 iulie 2008.
Tribunalul a constatat că în cadrul cercetării
judecătorești, ca și în cea de a doua parte a urmăririi penale inculpatul I.F.
și R.A. și-au schimbat declarațiile, sesizându-se înțelegerea intervenită între
cei doi inculpați, între aceștia și martorii A.A. și Ș.R.A. cu privire la
descrierea rolului fiecăruia în activitatea infracțională.
Explicațiile date de cei doi inculpați cu privire la
conținutul declarațiilor sunt neplauzibile, mai cu seamă că nu se coroborează
cu alte probe administrate în cauză.
Este relevantă și atitudinea tuturor celor trei
inculpați, care nu au dat decât câteva prenume ale persoanelor care cumpărau
marfa de la ei, în condițiile în care ultima achiziție (200 gr.) dă măsura
numărului clienților lor.
Se constată că procesele-verbale de percheziție, rapoartele
de constatare tehnico-științifică, declarațiile inculpaților, procesele-verbale
încheiate de investigatorul sub acoperire și înregistrările convorbirilor
telefonice și comunicărilor sms cum și a înregistrărilor audio-video în mediul
ambiental duc la concluzia că cei trei inculpați trimiși în judecată au
înfăptuit acte materiale specifice laturii obiective ale infracțiunilor de
trafic de droguri.
Inculpatul I.F., în fața instanței (ca și la urmărirea
penală) și-a asumat rolul de unic inițiator și beneficiar al traficului de
droguri, indicând patru episoade de introducere în țară, în scopul vânzării, de
droguri.
Inculpatul a susținut că a introdus în țară droguri în
noiembrie 2007, la venirea din Spania (15 gr. hașiș din care a vândut 3 gr.
restul consumându-l).
Inculpatul a susținut că în ianuarie respectiv aprilie
2008 tot din Spania i-au fost trimise droguri printr-o firmă de curierat, de
către un marocan H., iar în 04 iulie 2008, la cererea lui, drogurile primite în
același mod i-au fost trimise din Spania de numitul M.
În cauză probele demonstrează că inculpații R.A. și
I.F., precum și numitul M. s-au constituit într-un grup pentru a săvârși
infracțiunile legate de traficul de droguri (inclusiv trafic internațional).
S-a constatat că inculpații au recunoscut săvârșirea
infracțiunii prevăzută de art. 4 alin ultim din Legea nr. 143/2000, I.F.
declarându-se "consumator înrăit" iar R.A. numai "consumatori
ocazional de droguri", motiv pentru care s-a reținut existența elementelor
constitutive ale acestei infracțiuni.
Din probe a rezultat că, la domiciliul inculpatului
R.A., cu ocazia percheziției a fost găsit un pachet conținând 95 gr. hașiș pe
care inculpatul a recunoscut că-l păstra pentru prietenul său, inculpatul I.F.
De altfel, nu era primul serviciu de acest fel,
inculpatul recunoscând că i-a mai păstrat (în vederea uscării) cannabis, în
luna aprilie 2008.
Tribunalul a apreciat că activitatea inculpatului R.A.
nu s-a rezumat doar la păstrarea drogurilor, din înregistrările convorbirilor a
căror interceptare a fost autorizată de instanță rezultând relații cu alți
consumatori de droguri (Ș.R.A., M.E. - deținut la Penitenciarul Slobozia la data convorbirii, alte persoane ce nu au putut fi identificate).
Deși a folosit un limbaj cifrat, inculpatul R.A. nu poate
dovedi că negocia vânzarea de obiecte de îmbrăcăminte sau parfumuri, termenele
folosite generic pentru marfa fiind: "c t", d_aia",
"iarbă".
Din înregistrări mai rezultă
că inculpatul R.A., iar nu inculpatul I.F. a negociat cu M. trimiterea
coletului din 04 iulie 2009, dar și legătura cu alți posibili traficanți de
droguri (ex. B. - București) de la care inculpatul R.A. avea de primit bani.
Împotriva hotărârii tribunalului au formulat apel
inculpații I.F. și R.A., criticând soluția instanței de fond pentru
nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelurilor, s-au susținut, în esență,
următoarele:
În temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen. se impune
restituirea dosarului la organul de urmărire penală în vederea refacerii
urmării penale, apreciind că instanța de judecată nu a fost legal sesizată,
nefiind respectat dreptul la apărare al inculpaților.
De asemenea, a solicitat schimbarea încadrării
juridice din infracțiunile reținute în sarcina inculpatului R.A. în art. 2
alin. (1), art. 4 Legea 143/00, menționând că instanța de fond a reținut art.
74, 76 C. pen., însă a aplicat pedepse mari în raport de textele de lege și de
limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Consideră că trebuie a fi avute în
vedere circumstanțele personale ale inculpatului, probatoriile administrate și
a se constat că acestea nu demonstrează vinovăția inculpatului, a se face
aplicarea prev. art. 72 C. pen. și a se aplica inculpatului o pedeapsă sub
minimul prevăzut de legea penală.
Concluzionând, a solicitat, în principal, aplicarea unei
pedepse cu suspendarea executării, arătând că va putea face aplicarea prevăzută
de art. 86 C. pen.
În ceea ce-l privește pe inculpatul I.F. s-a susținut
că se reține activitatea infracțională în perioada noiembrie 2007- iulie 2008,
în condițiile în care în afara recunoașterii inculpatului altă probă nu există
pentru traficul internațional de droguri, mai mult pentru infracțiunea
prevăzută de art. 3 din Legea nr. 143/2000 se impune înlăturarea art. 41 alin.
(2) C. pen. neexistând nici o probă din care să rezulte că inculpatul a
săvârșit infracțiunea în mai multe etape, în afara recunoașterii inculpatului.
Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.
(1) Legea nr. 143/00, s-a susținut că nu există nici un act material, în afară
de recunoașterea inculpatului și afirmația coinculpatului Ț.V., investigatorul
neavând posibilitatea de a percepe personal că inculpatul Ț.V. a luat
cantitatea de droguri de la inculpat, că s-a realizat actul material al
vânzării de droguri, mai mult nu există dovada că Ț.V. a cumpărat cantitatea de
droguri de la inculpatul I.F.
Solicită a se înlătura art. 41 alin. (2) C. pen.,
reținerea art. 2 alin. (1) și a art. 4 Legea 143/00, menționează că în cauză
lipsește actul material, singurul act material fiind cel din data de 4 iulie
2008, când urmare a percheziției imobiliare s-a găsit o cantitate de hașiș.
Concluzionând s-a solicitat pentru inculpatul I.F.
aplicarea unei pedepse privative de libertate și a se da eficiență prevederilor
art. 74, 76 C. pen. și să se dispună re individualizarea pedepselor aplicate de
instanța de fond.
Cu privire la infracțiunile prev. de art. 2 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 3 alin. (1)
din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., respectiv art. 3
alin. (1) din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., reținute în sarcina inculpaților I.F. și
R.A., Curtea a constatat următoarele:
Prin rechizitoriu s-a reținut, în esență, că inculpatul
I.F. a introdus în țară, în perioada noiembrie 2007 - iulie 2008, fie personal,
fie prin colete poștale (trimise de M. și H. din Spania) și a deținut, fără
drept, pentru consum propriu și pentru vânzare, cantitatea totală de 205,56 grame hașiș și 100 grame cannabis, iar inculpatul R.A. împreună cu inculpatul I.F., în cursul
lunii iulie 2008, au introdus în țară, 190,56 grame hașiș și în perioada aprilie - iulie 2008 a deținut, fără drept, pentru consum propriu
și pentru vânzare, cantitatea totală de 190,56 grame hașiș și 70 grame cannabis.
În concret, din actul de sesizare a instanței rezultă
că în cursul lunii noiembrie 2007, inculpatul I.F. a introdus în țară, din
Spania, cantitatea de 15 grame hașiș din care a vândut unor persoane
necunoscute, cu suma de 60 lei/gram, cantitatea de 3 grame, restul de 12 grame consumându-le.
Totodată, s-a reținut că, în două rânduri, în lunile
ianuarie și aprilie 2008 inculpatul I.F. a introdus în țară, printr-o firmă de
curierat (doua colete trimise de un anume H.) cantitățile de 30 de grame
respectiv 70 de grame de cannabis, din care a consumat personal cantitatea de
30 de grame iar restu de 70 grame a vândut-o cu 60-70 lei gramul.
De asemenea, s-a reținut că la 04 iulie 2008
inculpatul I.F. împreună cu inculpatul R.A. au introdus în țară, prin firma de
curierat SC B.T.S.L.E. Sucursala Sebeș Alba, cantitatea de 190,56 grame de hașiș (rezină de cannabis), colet primit de la M. din Spania.
Cu prilejul perchezițiilor efectuate la domiciliile
inculpaților, organele de poliție au găsit această cantitate de drog, respectiv
la locuința inculpatului I.F. 95,16 grame rezină de cannabis iar la locuința inculpatului R.A. 95,40 grame rezină de cannabis.
Cu privire la inculpatul R.A. s-a mai reținut că a
deținut, fără drept, la locuința sa, pentru consum propriu și pentru vânzare,
70 de grame de cannabis primită de la inculpatul I.F., provenind din cantitatea
primită de acesta din urmă de la numitul H., în cursul lunii aprilie 2008.
Situația de fapt anterior
descrisă a condus la reținerea în sarcina inculpatului I.F. a infracțiunilor
prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. (4 acte materiale), art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte
materiale), art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale).
De asemenea, în sarcina inculpatului R.A. s-a reținut
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale), art. 3 alin. (1) din
Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41
alin. (2) C. pen. (2 acte materiale).
Instanța de fond, reținând aceeași situație de fapt, a
dispus condamnarea inculpaților pentru comiterea infracțiunilor menționate.
Examinând probatoriul administrat, Curtea a constatat
că săvârșirea de către inculpatul I.F. a faptelor de introducere în țară, în
cursul lunilor noiembrie 2007, ianuarie și aprilie 2008 a cantităților de 15 grame hașiș, 30 de grame și respectiv 70 de grame de cannabis, provenite
din Spania, precum și deținerea, fără drept, pentru consum propriu și pentru
vânzare a acestor droguri, rezultă doar din declarațiile de recunoaștere ale
acestuia, depoziții care nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în
cursul procesului penal.
Totodată, a constatat că săvârșirea faptei de către
inculpatul R.A. constând în deținerea, fără drept, la locuința sa, pentru
consum propriu și pentru vânzare, a cantității de 70 de grame de cannabis
primită de la inculpatul I.F., provenită din cantitatea primită de acesta din
urmă de la numitul H., în cursul lunii aprilie 2008, nu este probată decât cu
declarațiile de recunoaștere ale inculpaților.
În conformitate cu dispozițiile art. 69 C. proc. pen., declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal pot
servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte
și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză.
Nici procurorul prin rechizitoriu și nici instanța de
fond nu au analizat declarațiile inculpatului I.F., de recunoaștere a faptelor
anterior menționate prin coroborare cu vreo altă probă din dosar.
În legătură cu participarea inculpatului I.F. la
comiterea unor infracțiuni de trafic de droguri, Curtea a constatat că din
procesul verbal în care s-a consemnat declarația investigatorului sub acoperire
Ț.Ș., rezultă că la data de 02 aprilie 2008 i-a solicitat lui Ț.V. să-i vândă o
cantitate de drog, astfel că i-a dat 80 de lei, urmând ca după ce va intra în
posesia drogurilor să-l contacteze telefonic. După această discuție,
investigatorul a rămas în apropierea barului, observând când Ț.V. i-a înmânat o
sumă de bani lui I.F. și după aproximativ o oră acesta i-a remis un pachețel.
Imediat, Ț.V. l-a sunat pe investigator chemându-l la locul său de muncă și i-a
înmânat o substanță solidă cu aspect de rezină, cântărind aproximativ 1 gram, de culoare verde-olive, ambalată într-o folie transparentă, ce părea a fi hașiș, (fila 20 din
dosarul de urmărire penală).
Din conținutul procesului-verbal întocmit la 04
aprilie 2008 de către organele de cercetare penală rezultă că în urma
investigațiilor a rezultat că numitul Ț.V. are legături infracționale, în ceea
ce privește traficul de droguri cu I.F. (fila 16 din dosarul de urmărire
penală)
Tot astfel, din procesul verbal în care s-a consemnat
declarația investigatorului sub acoperire Ț.Ș., rezultă că la data de 17
aprilie 2008 i-a solicitat lui Ț.V. să-i vândă o cantitate de drog, iar acesta
i-a spus să-i transmită un mesaj lui I.F. prin care să solicite o doză.
Investigatorul a transmis mesajul de pe telefonul său pe telefonul inculpatului
I.F., și după aproximativ 40 de minute, a cumpărat de la inculpatul Ț.V.,
droguri ce proveneau de la I.F.
Fiind audiat, inculpatul Ț.V. a confirmat implicarea
sa și a coinculpatului I.F. în activitatea infracțională anterior descrisă.
Aceste probe indirecte oferă indicii cu privire la o
eventuală implicare a inculpatului I.F., în general, în traficul de droguri
însă, nu pot fi valorificate nici măcar ca indicii, din moment ce, procurorul
nu a înțeles să sesizeze instanța în referire la aceste fapte. Astfel, pentru
fapta anterior descrisă a fost trimis în judecată doar inculpatul Ț.V.
În ceea ce-l privește pe inculpatul R.A., în afară de
declarațiile sale, nu există alte probe din care să rezulte că acesta a
deținut, fără drept, la locuința sa, pentru consum propriu și pentru vânzare,
70 de grame de cannabis primită de la inculpatul I.F., provenind din cantitatea
primită de acesta din urmă de la numitul H., în cursul lunii aprilie 2008.
În concluzie, Curtea a constatat că probatoriul
administrat în cauză, analizat anterior, nu are aptitudinea de a răsturna
prezumția de nevinovăție ce operează în favoarea inculpaților.
Astfel, doar declarațiile inculpaților sunt
insuficiente pentru a reține vinovăția acestora, orice îndoială operând în
favoarea lor, potrivit regulii „ in dubio pro reo".
În acest context, Curtea a apreciat că dubiul cu
privire la comiterea, de către inculpați, a faptelor anterior descrise nu poate
fi înlăturat, probatoriul fiind insuficient din punct de vedere calitativ de a
demonstra, fără putință de tăgadă, ca faptele există și de a răsturna prezumția
de nevinovăție ce operează în favoare inculpaților.
În consecință, nu se poate
reține în sarcina inculpatului I.F. comiterea faptelor de introducere în țară,
în cursul lunilor noiembrie 2007, ianuarie și aprilie 2008 a cantităților de 15 grame hașiș, 30 de
grame și respectiv 70 de grame de cannabis, provenite
din Spania, precum și deținerea, fără drept, pentru consum propriu și pentru
vânzare a acestora, reprezentând 3 acte materiale în conținutul infracțiunilor
de trafic internațional de droguri, trafic de droguri și de deținere, fără
drept, de droguri în vederea consumului.
De asemenea, nu se poate reține în sarcina
inculpatului R.A. a faptei de deținere, fără drept, la locuința sa, pentru
consum propriu și pentru vânzare, a cantității de 70 de grame de cannabis
primită de la inculpatul I.F. provenită din cantitatea primită de acesta din
urmă de la numitul H., în cursul lunii aprilie 2008, reprezentând un act
material în conținutul infracțiunilor de trafic de droguri și de deținere, fără
drept, de droguri în vederea consumului.
În consecință, se impune înlăturarea dispozițiilor
art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât în conținutul infracțiunilor prevăzute de
art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
reținute în sarcina inculpaților rămânând doar câte o singură faptă, și anume
cea constatată la data de 04 iulie 2008.
În legătură cu faptele constatate la data de 4 iulie
2008, Curtea a reținut că inculpații I.F. și R.A. au introdus în țară, prin
firma de curierat SC B.T.S.L.E. Sucursala Sebeș Alba, cantitatea de 190,56 grame de hașiș (rezină de cannabis), colet primit de la M. din Spania.
Cu prilejul perchezițiilor la domiciliile
inculpaților, organele de poliție au găsit această cantitate de drog, respectiv
la locuința inculpatului I.F. 95,16 grame rezină de cannabis iar la locuința inculpatului I.F. 95,40 grame rezină de cannabis.
Inculpatul R.A. a negat că deținea drogurile pentru
vânzare și pentru consum propriu, ci pentru a-i face un serviciu inculpatului
I.F. care nu vroia să fie surprins deținând o cantitate mare de drog.
Această apărare a inculpatului, nu numai că nu îl
exonerează de răspundere dar este în totală contradicție cu probele
administrate care atestă o participare, nemijlocită, la comiterea faptelor.
Curtea a reținut că faptele inculpaților astfel cum au
fost descrise întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de
art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
Cu privire la infracțiunea prevăzută. de art. 8 din
Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C. pen., reținută în sarcina inculpaților I.F. și R.A., Curtea a constatat următoarele:
Prin rechizitoriu s-a reținut, în esență, că
inculpații I.F. și R.A. precum și făptuitorul D.A.C.A. s-au asociat în vederea
comiterii de infracțiuni.
Astfel, aceștia s-au constituit într-un grup în scopul
comiterii infracțiunii de trafic internațional de droguri, având fiecare rolul
său conceput în modul următor: făptuitorul D.A.C.A. trimitea droguri din Spania
iar inculpatul R.A. le păstra la domiciliu său, de unde inculpatul I.F. le lua
pe măsură ce găsea cumpărători.
Instanța de fond a reținut că inculpații I.F. și R.A.
precum și numitul M. s-au constituit într-un grup pentru a săvârși
infracțiunile legate de traficul de droguri (inclusiv traficul internațional).
Din probatoriul administrat rezultă că ambii inculpați
au locuit o vreme în Spania, unde l-au cunoscut pe făptuitorul D.A.C.A.
Începând cu data de 29 mai 2008, inculpații l-au contactat pe făptuitorul
D.A.C.A., aflat în Spania, și s-au înțeles cu acesta să le trimită droguri de a
căror distribuire să se ocupe ei. Totodată, inculpații au hotărât ca drogurile
să nu fie deținute într-un singur loc, așa încât o jumătate din cantitatea
primită a rămas la inculpatul R.A. iar inculpatul I.F. avea rolul de a găsi
cumpărători.
Relevante în acest sens sunt atât declarațiile
inculpaților cât și procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice,
procesele-verbale de percheziție domiciliară (filele 210, 211, 225, 226 din
dosarul de urmărire penală), rapoartele de constatare tehnico științifică din
04 iulie 2008 și din 04 iulie 2008 (filele 215, 216, 230, 231 din dosarul de
urmărire penală), declarațiile martorilor B.I. (fila 268 din dosarul de
urmărire penală).
Deși inculpatul R.A. a negat, în cursul cercetării
judecătorești, că l-ar fi contactat pe făptuitorul D.A.C.A. pentru a-i solicita
să trimită droguri, susținerea acestuia este contrazisă de probatoriul
administrat (procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice și
declarațiile inculpatului I.F.) care relevă că cei doi au avut mai multe
convorbiri telefonice.
De altfel, în pachetul trimis de făptuitorul D.A.C.A.
și care conținea droguri se afla și o bicicletă pentru o ruda a inculpatului
R.A., ceea ce demonstrează că inculpatul a vorbit cu făptuitorul și nu era
străin de conținutul pachetului.
Prin urmare, Curtea a reținut faptele inculpaților
astfel cum au fost descrise întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunilor prevăzute de art. 323 alin. (1) C. pen.
Menționarea și a
dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 39/2003 este redundantă atâta vreme cât nici
nu s-a pus problema că inculpații s-au constituit într-un grup infracțional
organizat. Menirea acestei dispoziții este de a atrage atenția că in situația
în care se constată că nu există un grup infracțional
organizat, faptele de inițiere sau constituire ori
aderare sau sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârșirii de
infracțiuni, râmân incriminate de dispozițiile art. 168 sau art. 323 C. pen.
Aplicarea dispozițiilor din Legea nr. 39/2003, care se
referă la criminalitatea organizată, creează aparența comiterii unei asemenea
fapte, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Totodată, Curtea a apreciat că nu se impune schimbarea
încadrării juridice, înlăturarea art. din Legea nr. 39/2003 fiind o chestiune
de acuratețe a stabilirii normei ce incriminează fapta, neavând consecințe
asupra conținutului infracțiunii de asociere în vederea săvârșirii de
infracțiuni și nici asupra pedepsei prevăzute de lege.
Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 138 din
Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C. pen., reținută în sarcina
inculpatului I.F., Curtea constată următoarele:
Sub aspectul situației de fapt, atât parchetul cât și
instanța de fond au reținut că inculpatul I.F. deținea, fără drept, 23 de
cartușe cu gaz iritant lacrimogen, de calibru 8 mm, pe care le-a cumpărat din Bulgaria. Constatarea tehnico - științifică a relevat că acestea erau
în stare de funcționare.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea nr.
295/2004, efectuarea, fără drept, a operațiunilor cu arme și muniții (alin.
(1)) precum și efectuarea oricăror operațiuni cu arme sau muniții, fără drept
(alin. (2)), constituie infracțiune și se pedepsește potrivit art. 279 alin.
(1) C. pen.
Potrivit tabelului anexă la Legea nr. 295/2004, armele confecționate special pentru a împrăștia gaze nocive, iritante sau
de neutralizare, precum și muniția corespunzătoare sunt arme și muniții
neletale și fac parte din categoria F a armelor supuse notificării.
Cu privire la această categorie de arme, legea prevede
în art. 58 alin. (1) lit. b) și art. 58
2
că cetățenii români pot să
procure și să dețină arme neletale, precum și muniție aferentă după notificarea
prealabilă a organelor prevăzute la art. 12 alin. (1), pentru armele prevăzute
la categoria F din anexă.
Examinând probatoriul administrat prin raportare la
textele menționate, Curtea a constatat că, în fapt, inculpatul a cumpărat și a
deținut 23 de cartușe ce constituie muniție neletală, cu privire la care avea
obligația de a notificare prealabilă a organelor de poliție.
Potrivit art. 132 pct. 22
1
din Legea nr.
295/2004, neîndeplinirea obligației de notificare prealabilă a organelor
prevăzute la art. 12 alin. (1) conform art. 58 alin. (1) lit. t) constituie
contravenție.
Prin urmare, fapta inculpatului de a procura cele 23
de cartușe și de a le deține fără respectarea obligației de notificare nu
constituie infracțiune, nefiind prevăzuți de legea penală.
Cu privire la individualizarea pedepselor aplicate
inculpaților I.F. și R.A.
În raport cu împrejurarea că au fost înlăturate
dispozițiile art. 41 alin. (2) prin schimbarea încadrării juridice a faptelor a
impus o reindividualizare a pedepselor aplicate inculpaților pentru acele
infracțiuni din conținutul cărora au fost înlăturate alte acte materiale.
La individualizarea pedepsei, instanța va ține seama
de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., așa încât la stabilirea și aplicare pedepselor va ține seama de dispozițiile părții
generale a C. pen., de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de
gradul de pericol social al faptei săvârșite. de persoana infractorului și de
împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor, instanța
a ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile
prevăzute de art. 2 alin. (1), art. 3 alin. (1) și art. 4 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, de la 3 la 15 ani închisoare, de la 10 la 20 de ani închisoare și
respectiv de la 6 luni la 2 ani închisoare sau amendă, de gradul de pericol
social al infracțiunilor săvârșite, împrejurarea că inculpații prin faptele
comise au pus în pericol sănătatea persoanelor, de datele ce caracterizează
persoana inculpaților.
Pentru motivele expuse, Curtea de Apel, secția a II-a
penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 379 pct. 2 lit.
a) C. proc. pen., prin sentința penală nr. 162/A din 14 iulie 2009, a admis apelurile formulate de inculpații I.F. și R.A. împotriva sentinței penale nr. 47 din 19
martie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, secția penală.
A desființat, în parte, sentința penală apelată și
rejudecând:
A schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care
inculpatul I.F. a fost trimis în judecată din art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 2 alin. (1) din Legea
nr. 143/2000, din art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic, art. 41
alin. (2) C. pen. în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și din art. 4
alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art.
4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
A schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care
inculpatul R.A. a fost trimis în judecată din art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în art. 2 alin. (1) din Legea nr.
143/2000 și din art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. în art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a
condamnat pe inculpatul I.F. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat
suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin Decizia
penală nr. 135/A/2006 a Tribunalului Călărași și a adăugat această pedeapsă, de
6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de 2 ani închisoare, rezultând
pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat
suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin Decizia
penală nr. 135/A/2006 a Tribunalului Călărași și a adăugat această pedeapsă, de
6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de 6 ani închisoare,
rezultând pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat
suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin
sentința penala nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin Decizia
penală nr. 135/A/2006 a Tribunalului Călărași și a adăugat această pedeapsă, de
6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de 4 luni închisoare,
rezultând pedeapsa de 10 luni închisoare.
În baza art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 74
alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe același
inculpat la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.
În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat
suspendarea condiționată privind pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 233/2006 a Judecătoriei Călărași, definitivă prin Decizia
penală nr. 135/A/2006 a Tribunalului Călărași și a adăugat această pedeapsă, de
6 luni închisoare, la pedeapsa aplicată prin prezenta, de 1 an închisoare,
rezultând pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a
contopit pedepsele de 2 ani și 6 luni închisoare, 6 ani și 6 luni închisoare,
10 luni închisoare și 1 an și 6 luni închisoare aplicate prin prezenta, urmând
ca inculpatul I.F. să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani și 6 luni
închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului I.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării
pedepse principale.
În baza art. 2 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.
b) C. proc. pen., a achitat pe inculpatul I.F. pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 138 din Legea nr. 295/2004 raportat la art. 279 alin. (1) C.
pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului I.F. și a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării
preventive de la 04 iulie 2008 la zi.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a
condamnat pe inculpatul R.A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu
aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În baza art. 323 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.
74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a condamnat pe
același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a
contopit pedepsele de 7 ani, 6 ani, 4 luni închisoare și 1 an închisoare
aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul R.A. să execute pedeapsa cea mai
grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului R.A. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării
pedepsei principale.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului R.A. și a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării
preventive de la 04 iulie 2008 la zi.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au
formulat recurs inculpații I.F. și R.A.
Prin motivele de recurs inculpatul I.F., în principal,
a criticat hotărârile sub aspectul greșitei sale condamnări pentru infracțiunea
de trafic de droguri de risc și infracțiunea de introducere în țară de droguri
de risc, întrucât drogurile primite erau destinate consumului propriu și nu
există probe din care să rezulte comercializarea drogurilor.
În drept, acest motiv de recurs a fost încadrat în
dispozițiile art. 385
9
pct. 18 C. proc. pen. referitoare la comiterea unei grave erori de fapt.
În subsidiar, inculpatul a arătat că pedepsele sunt
exagerate în raport cu împrejurările cauzei și circumstanțele sale personale,
solicitând redozarea acesteia.
Inculpatul R.A. a criticat hotărârile pronunțate în
cauză sub aspectul greșitei sale condamnări sub aspectul infracțiunii de trafic
intenționat de droguri, întrucât probele administrate în cauză nu au făcut
dovada întrunirii elementelor constitutive ale acestei fapte.
De asemenea, inculpatul a solicitat schimbarea
încadrării juridice din infracțiunea de trafic de droguri de risc în
complicitate la această infracțiune.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepselor
aplicate ținând cont de circumstanțele sale personale.
În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe
dispozițiile art. 385
9
pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele
invocate de inculpați, cât și prin prisma cazurilor de casare menționate,
Înalta Curte apreciază că recursurile formulate nu sunt fondate.
Astfel, după cum a reținut și instanța de apel,
probatoriul administrat, respectiv declarațiile inculpaților, care se
coroborează cu procesele verbale de percheziție domiciliară, rapoartele de
constatare tehnico-științifică, declarațiile martorei B.I., demonstrează, mai
presus de orice îndoială, că împrejurările comiterii faptelor au fost corect
reținute de instanța de apel.
Astfel, din probele administrate a rezultat că la data
de 4 iulie 2008 inculpații s-au deplasat cu autoturismul condus de inculpatul
I.F. și au ridicat de la firma de curierat SC B.T.S.L.E. un colet în care știau
că se află hașiș, trimis la solicitarea lor, din Spania, de la numitul
D.A.C.A., cunoscut sub numele de M. Coletul a fost expediat pe numele
inculpatului I.
După preluarea coletului, în autoturism, recurenții au
împărțit drogurile, fiecare ținând câte un pachet.
Din procesele-verbale de percheziție rezultă că la
domiciliul celor doi inculpați I.F. și R.A. au fost găsite cantitățile de 95,16 grame și, respectiv, 95,40 grame rezină de cannabis.
Inculpatul R.A. a declarat că deținea drogurile la
rugămintea celuilalt, care nu dorea să fie surprins că o cantitate mai mare de
droguri, și nu în scopul comercializării sau pentru consum propriu, revenind
fără nici o justificare asupra declarațiilor inițiale, date în cursul urmăririi
penale, unde declarase că a luat legătura cu M., aflat în Spania, solicitându-i
să-i trimită droguri, a preluat pachetul de la firma de curierat și a depozitat
o parte din aceste droguri în domiciliul său.
Împrejurarea că acest inculpat era implicat în
traficul de droguri rezultă și din convorbirile telefonice ale acestuia,
înregistrate și redate prin procesele-verbale aflate în dosar.
Însă, chiar și în lipsa probelor menționate anterior,
Înalta Curte constată că această apărare care a fost înlăturată din ansamblul
probator, fiind în contradicție cu celelalte probe administrate, pro causa în
vederea eliminării răspunderii penale, nu-l exonerează de răspundere.
Elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 2
din Legea nr. 143/2000 constă în activitățile enumerate de textul incriminator,
desfășurate, fără drept, respectiv: cultivarea, producerea, transformarea,
oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu,
trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea și orice alte
operații privind circulația drepturilor.
Cum, în cauză, inculpatul R.A. a desfășurat o
activitate prin care a avut în posesie 95,40 gr rezină de cannabis, după cum a
rezultat în urma percheziției efectuate la domiciliul recurentului.
De asemenea, probele administrate în cauză au făcut
dovada comiterii actelor de executare a faptei prevăzute de art. 2 din Legea
nr. 143/2000, acesta săvârșind în mod nemijlocit infracțiunea, inculpatul
contribuind direct la săvârșirea faptei.
Având în vedere aceste considerente, rezultă că a
participat la infracțiunea de trafic de droguri în calitate de autor și nu de
complice, cum a susținut, calitate care presupune o contribuție indirectă la
săvârșirea infracțiunii, prin sprijinirea, sub orice formă, a autorului
acțiunii incriminate.
Înalta Curte apreciază că în cauză s-a stabilit, pe
baza probelor administrate, participarea inculpaților la săvârșirea
infracțiunilor reținute în sarcina lor de către instanța de apel, vinovăția
acestora fiind stabilită mai presus de orice îndoială.
Înalta Curte constată că și pedepsele aplicate
inculpaților au fost corect individualizate, în raport cu criteriile generale
prevăzute de art. 72 C. pen.
Astfel, au fost avute în vedere gradul de pericol
social concret al faptelor, natura infracțiunilor, împrejurările comiterii și
modul de acționare, cantitatea mare de droguri introdusă în țară, precum și
circumstanțele personale ale inculpaților, care sun tineri, având șanse mari de
reinserție socială.
De altfel, în favoarea acestora au fost reținute
circumstanțele atenuante, fapt care a avut drept consecință coborârea
pedepselor sub control judiciar.
Înalta Curte apreciază că nu există motive pentru
reducerea pedepselor aplicate, pedepse care corespund, atât prin cuantum, cât
și prin modalitatea de executare dublului scop, educativ și coercitiv, astfel
cum este prevăzute în art. 52 C. pen.
În consecință, în raport de considerentele expuse,
Înalta Curte va respinge ca nefondate recursurile formulate.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.
pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de
inculpații I.F. și R.A. împotriva Deciziei penale nr. 162/ A din 14 iulie 2009 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, timpul
arestării preventive de la 4 iulie 2008 la 19 ianuarie 2010.
Obligă recurentul inculpat I.F. la plata sumei de 400
lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.
Obligă
recurentul inculpat R.A. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către
stat.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință
publică, azi 19 ianuarie 2010.