ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 30.09.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2910/2013

HOTĂRÂRE

30.09.2013

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2910/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor penale de față constată că:

Prin Sentința penală nr. 26 din 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul P.I.A. din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a) , f), h) C. pen., cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și a art. 75 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen., cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen.

Au fost respinse cererile de achitare formulate de inculpații P.Ș.A. și P.B.D.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - 175 alin. (1) lit. a) , f), h) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și a art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.Ș.A. la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 23/2008 cu aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și 35 C. pen., inculpatul P.Ș.A. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. și a art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.I.A.la 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 23/2008 cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și 35 C. pen., inculpatul P.I.A. va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul P.B.D. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. 23/2008, l-a condamnat pe același inculpat la 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) 34 lit. b) C. pen. și art. 35 C. pen., inculpatul P.B.D., va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei pentru fiecare.

În baza art. 350. alin. (1) C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D., iar conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele rezultante ale acestora durata reținerii și arestării preventive de la 18 iulie 2012 la zi, pentru fiecare inculpat.

S-a luat act că părțile vătămate SC F. SRL Valea Argovei și Spitalul Orășenesc Lehliu Gară nu au formulat pretenții civile în cauză.

Au fost obligați inculpații P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D., în solidar, la plata sumei de 13.377,312 RON către Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București, cu titlu de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată A.A.V.).

A fost admisă - în parte - cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată A.A.V. și au fost obligați inculpații P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D., în solidar, la plata de despăgubiri civile către această parte, în cuantum de 35.000 RON daune materiale și 100.000 RON daune morale.

În baza art. 66 alin. (1) din O.U.G. nr. 23/2008, s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpați a uneltelor folosite la braconaj și depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Călărași cu dovada din 02 august 2012 și, în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpați a două brichete folosite la săvârșirea infracțiunii, depuse la camera de corpuri delicte a IPJ Călărași cu dovezile din 02 august 2012.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: inculpații P.Ș.A. și P.B.D. la 1320 RON (din care 900 RON, onorariul apărătorilor din oficiu la urmărire penală și judecată se avansează din fondurile Ministerului Justiției); iar inculpatul P.I.A., la 1420 RON (din care 1000 RON, onorariile apărătorilor din oficiu la urmărire penală și judecată, se avansează din fondurile Ministerului Justiției).

În baza art. 193 C. proc. pen., au mai fost obligați inculpații către partea civilă A.A.V. la câte 620 RON, fiecare, reprezentând cheltuieli de judecată.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză, atât la urmărirea penală cât și în faza de judecată, judecătorul fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 17 iulie 2012, inculpații P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D., au hotărât să braconeze la japca pe balta aparținând SC F. SRL din comuna Frăsinet și, întrucât inculpatul P.Ș.A. fusese depistat la braconaj în ziua precedentă și i se întocmise dosar penal, au hotărât să ia de la domiciliu câte un recipient tip PET conținând benzină, pentru a-l stropi și incendia pe paznic, în ipoteza în care ar fi prinși. Având asupra lor lansete cu mulinete și monturi tip ancoră, inculpații au mers pe un plaur acoperit cu vegetație de stuf, unde au pescuit cu japca 3,68 kg pește specia șalău, iar în momentul în care au fost surprinși braconând de către paznicul A.A.V., l-au stropit cu un lichid inflamabil și i-au dat foc cu o brichetă, producându-i arsuri în zona feței, a gâtului și a toracelui. După comiterea faptei, inculpații P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D. au fost prinși, imobilizați și loviți de paznicii C.I.C., M.D., D.D. și de numitul I.L.M.

Probele și actele de mai sus, coroborate cu probele administrate, inclusiv în fața instanței, duc la concluzia că, în ziua de 17 iulie 2012, inculpații P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D., au plecat la pescuit cu japca pe balta SC F. SRL din com. Frăsinet, sat Frăsinet, însoțiți fiind sau urmând să se întâlnească pe plaur cu martorul M.M., socrul inculpatului P.Ș.A.

Din declarațiile martorilor și actele depuse în dosar, instanța de fond a reținut că inculpații erau braconieri obișnuiți ai locului, ultima dată paznicii societății comerciale concesionară a locului, prinzându-i cu o zi înainte de incident.

Acest aspect dovedit este de natură a îndepărta apărările inculpaților făcute în sensul că nu făceau nimic ilegal și așteptau lucrătorii părții civile F. să vină la ei să încaseze taxa de pescuit (poziția inculpaților fiind aceea de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii de braconaj prin pescuit cu japca).

În raport de faptul că, la locul săvârșirii faptei, au fost găsite trei sticle de plastic de 0,5 l (două conținând cantități de lichid inflamabil), cum și faptul că locul respectiv nu este accesibil pentru pescuit sportiv, fiind frecventat de pescarii braconieri, infirmă și susținerea apărătorilor și a inculpaților, că aceștia din urmă nu au premeditat săvârșirea infracțiunii, găsind pur și simplu trei sticle cu benzină în locul ales pentru pescuit.

S-a mai reținut că patru paznici au confirmat faptul că, și cu alte ocazii când au fost prinși (dar mai ales noaptea), inculpații au ripostat.

Față de cele de mai sus, judecătorul fondului a apreciat că se poate reține că inculpații P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D. au plecat pregătiți să evite să mai fie prinși (cum se întâmplase în ziua precedentă, când au fost predați poliției de către paznicii SC F. SRL) și că, auzind că vin partea vătămată și subalternii săi, cu intenție i-au stropit cu benzina adusă în pet-uri de 0,5 l, incendiind-o pe partea vătămată.

A remarcat tribunalul lipsa de sinceritate și seriozitatea apărărilor inculpaților care, până la audierea în fața instanței, au avut timp să se pună de acord asupra declarațiilor pentru că, în condițiile în care partea vătămată și martorii îl indică pe P.Ș.A. drept persoana care a aprins bricheta, incendiindu-l pe A.A., fratele lui, P.I.A. "recunoaște" că a avut doar el benzină, cu care l-a stropit pe partea vătămată, acesta luând foc de la țigara pe care o avea în gură (ceilalți doi inculpați menținând această variantă).

Chiar dacă probele administrate în procesul penal nu au valoare prestabilită, conform art. 63 alin. (1) C. proc. pen. și contribuie la aflarea adevărului prin coroborare cu celelalte probe, tribunalul a apreciat că nu poate reține chiar reflectând realitatea, declarațiile inculpaților, considerând că, la momentul săvârșirii actelor materiale de către toți cei trei inculpați, aceștia au acționat cu intenție indirectă (în forma prevăzută de art. 19 alin. (2) pct. 1 lit. b) C. pen.), prevăzând rezultatul faptelor lor și, chiar acceptând posibilitatea producerii lui, chiar dacă nu l-au urmărit.

S-a apreciat de către instanța de fond că, prin declarațiile date la urmărire penală de martorul M.M., a fost dovedită premeditarea faptei și pregătirile făcute de inculpați pentru a răspunde acțiunii legitime probabile a paznicilor.

În ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii (a cărei existență a fost contestată de toți apărătorii inculpaților), tribunalul a apreciat-o îndeplinită, chiar dacă concluziile raportului de constatare medico-legală nr. 2528/11/263 ale S.M.L. Călărași la 17 septembrie 2012, concluzionează că leziunile constatate la examinarea obiectivă a părții vătămate nu au pus în primejdie viața acestuia (același act estimând la 70 zile durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea părții vătămate A.A.V.).

Astfel, s-a arătat că, în concordanță cu practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, stropind pe partea vătămată cu benzină și apoi dându-i foc, inculpații au urmărit suprimarea vieții acestuia sau măcar au acceptat producerea acestui rezultat (mai cu seamă că zonele vizate au fost capul, gâtul și toracele, iar arsurile au acoperit 15% din suprafața corpului victimei).

De altfel, nu se poate ignora că rezultatul letal a fost evitat și de partea vătămată care a avut prezența de spirit să se arunce în apă, limitând efectele incendierii și întinderea leziunilor.

În raport de cele de mai sus, tribunalul a apreciat ca nefondate cererile de achitare formulate pentru infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a) , f), h) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., pentru toți inculpații, în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru inculpații P.B.D. și P.Ș.A. (pentru că fapta a fost săvârșită de P.I.A.), participația tuturor inculpaților, în forma autoratului prev. de art. 24 C. pen., fiind dovedită și întrunind elementele constitutive ale infracțiunii, chiar dacă numai P.Ș.A. a aprins bricheta dându-i foc părții vătămate.

A considerat tribunalul că se pot reține și situațiile care califică tentativa de omor, privind calitatea părții vătămate și faptul că se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu (art. 174 lit. f) C. pen.), dar și faptul că tentativa la omor au comis-o pentru a înlesni/ascunde săvârșirea infracțiunii prevăzută de legea specială (pescuit cu japca).

Drept urmare, tribunalul a respins și cererea de schimbare a încadrării juridice formulată pentru inculpatul P.I.A., din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 - 175 lit. a) ,f), h) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 182 C. pen. cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., în principal, pentru că în cauză s-a dovedit că inculpatul P.I.A. (la fel ca și ceilalți doi inculpați) a prevăzut că fapta lui poate produce moartea victimei și a acceptat acest rezultat, fiind exterioară voinței și actelor sale neproducerea rezultatului letal.

Problema provocării prev. de art. 73 lit. b) C. pen. și care provocare s-ar fi produs prin atitudinea agresivă a paznicilor, este foarte simplu de tranșat prin simpla raportare a situației de fapt la condițiile textului de lege sus amintit, cererea urmând a fi respinsă pentru că inculpații au săvârșit infracțiunea înainte să fie agresați de paznici și partea vătămată, deci înainte să fie sub stăpânirea emoției/tulburării provocată de această agresiune colectivă.

Pentru considerentele de mai sus, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, faptele inculpaților P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D. - care în data de 17 iulie 2012 au pescuit cu japca în incinta bazinului piscicol, aparținând S CF SRL, situați pe raza comunei Frăsinet, județul Călărași, capturând cantitatea de 3,68 kg pește specia șalău în valoare de 44,16 RON și fiind surprinși de paznicii unității, l-au stropit cu lichid inflamabil pregătit în acest scop și i-au dat foc părții vătămate A.A.V., paznic al bazinului piscicol aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, producându-i acestuia arsuri pe 15% din suprafața corporală, respectiv în zona feței, a gâtului și a toracelui, leziuni care au necesitat pentru vindecare cca 70 de zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală din 17 septembrie 2012 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Călărași - întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) C. pen. - art. 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. și pescuitul cu japca prev. de art. 65 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2008, privind pescuitul și acvacultura, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor, în aplicarea criteriilor stabilite prin art. 72 C. pen., tribunalul a arătat că au fost avute în vedere: gradul de pericol social concret al faptelor și în aprecierea faptei de violență extremă reținută în sarcina inculpaților; circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite (infracțiunea de pescuit cu japca s-a repetat la o zi diferență, după o altă infracțiune descoperită și reclamată; infracțiunea de tentativă la omor calificat s-a comis după o înțelegere și pregătire prealabilă, inculpații P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D., așteptându-se parcă să fie depistați de agenții de pază; contribuția efectivă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptei - P.Ș.A. a dat foc, P.I.A. a declarat mincinos că el e autorul, P.B.D., i-a susținut; circumstanțele personale: inculpații P.Ș.A. și P.I.A. sunt recidiviști postexecutorii, P.Ș.A. a fost condamnat prin Sentința penală nr. 18 din 04 februarie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară, definitivă prin neapelare; inculpatul P.I.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă și 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare condiționată pentru infracțiuni de braconaj piscicol, iar prin Sentința penală nr. 6 din 11 ianuarie 2007 a Judecătoriei Lehliu Gară, definitivă prin neapelare, suspendarea condiționată a fost revocată, inculpatul având de executat o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare, fiind arestat la 07 februarie 2007 și liberat la 18 aprilie 2008, cu un rest de executat de 294 zile, iar după considerarea acestei pedepse ca executată, inculpatul a săvârșit noi infracțiuni cu intenție. În ceea ce-l privește pe inculpatul P.B.D., prin Sentința penală nr. 35 din 04 iulie 1996 a Tribunalului Călărași, definitivă prin Decizia penală nr. 156 din 07 octombrie 1996 a C.A.B., acesta a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de viol, fiind arestat la data de 15 februarie 1996 și eliberat la 09 aprilie 1999, cu un rest de 1072 zile. Această condamnare nu atrage recidiva, conform art. 38 alin. (2) C. pen., având în vedere că până la data săvârșirii infracțiunilor care fac obiectul prezentului act de inculpare s-a împlinit termenul de reabilitare. De asemenea, inculpatul P.B.D. a mai fost condamnat prin sentința penală din 03 iulie 2003 a tribunalului Caen la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru furt și furnizarea unei identități imaginare, iar prin sentința penală din 13 iunie 2003 a Tribunalului Nanterre, la pedeapsa de 1 lună închisoare cu suspendare și 300 euro amendă pentru furt, faptă săvârșită la 21 decembrie 2002, condamnări care nu atrag starea de recidivă întrucât privesc pedepse mai mici de 6 luni închisoare, nefiind îndeplinite condițiile legale prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. referitoare la condamnările ce constituie primul termen al recidivei, dar care prezintă relevanță la caracterizarea persoanei.

A avut în vedere tribunalul că, prin conduita lor procesuală, niciunul dintre inculpați nu a contribuit la aflarea adevărului în cauză, dar și atitudinea lor față de infracțiuni și urmările lor, pe care nu se poate reține că le regretă.

În ceea ce privește cererea de despăgubiri civile, tribunalul a apreciat că aceasta este întemeiată și dovedită, în parte, conform art. 1357, 1370 C. civ., inculpații fiind obligați, în solidar, conform art. 1382 C. civ., la plata sumelor rezultând din actele depuse în cauză și declarațiile de martori.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, tribunalul a considerat că partea civilă A.A.V. este îndreptățit să fie despăgubit pentru suferința fizică provocată prin infracțiune, urmare faptei partea fiind supusă unor intervenții chirurgicale și manevre medicale care au produs suferință fizică și au afectat partea, din perspectiva activității profesionale a vieții sociale și a modificării aspectului fizic, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1385 C. civ.

Cum daunele morale nu trebuie să constituie un supliment de pedeapsă pecuniară, tribunalul a apreciat că suma de 100.000 RON este de natură să reprezinte o compensație în bani a prejudiciului nepatrimonial provocat prin infracțiune.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași și inculpații P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cu ocazia dezbaterilor orale, dar și prin motivele scrise - în esență - Parchetul a criticat individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, iar inculpații - în principal - (reiterând cererile formulate în fața judecătorului fondului) au arătat că sunt nevinovați (P.Ș.A. și P.B.D.), solicitând achitarea, precum și schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare a instanței (P.I.A.).

Prin Decizia penală nr. 96 din 16 aprilie 2013 Curtea de Apei București, secția I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călărași împotriva Sentinței penale nr. 26 din 22 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Călărași, în Dosarul nr. 2494/116/2012.

A desființat, parțial, sentința și, în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.Ș.A. în pedepse componente.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen. de la 10 ani închisoare la 12 ani închisoare și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.I.A. în pedepse componente.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen. cu aplic. art. 37 alin. (1) lit. b) și art. 75 lit. a) C. pen. de la 9 ani închisoare la 12 ani închisoare și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

A descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului P.B.D. în pedepse componente.

A majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. a), f), h) C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a) C. pen. de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. și 35 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 12 ani închisoare și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. A dedus prevenția inculpaților de la 18 iulie 2012 la 16 aprilie 2013 pentru fiecare inculpat și a menținut starea de arest a acestora.

A obligat pe fiecare inculpat la câte 600 RON cheltuieli judiciare statului din care câte 300 RON onorariu avocat oficiu pentru fiecare, inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, prin prisma criticilor invocate de apelanți, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 371 teza finală C. proc. pen., Curtea a reținut în considerente următoarele argumente:

Dând sens dispozițiilor art. 3 C. proc. pen., pentru aflarea adevărului, judecătorul fondului a reținut - în mod corect - vinovăția inculpaților din speța dedusă judecății, cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Curtea a constatat că, în cauză, situația de fapt este concordantă cu faptele și împrejurările ce rezultă din probele testimoniale și materiale administrate și apreciate în conformitate cu dispozițiile art. 62, art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

În acest sens, s-au avut în vedere: proces-verbal de sesizare, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarații inculpați, declarații martori, declarații parte civilă, adrese de prejudiciu, foi de observație clinică, planșe conținând fotografii judiciare, raport de constatare medico-legală, raport de expertiză criminalistică, procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală.

a) Cu privire la apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călărași:

Referitor la critica din apelul Ministerului Public, Curtea a arătat că, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Față de aceste dispoziții și având în vedere că din probele administrate în cauză, astfel cum au fost ele reținute, în ambele faze ale procesului penal (urmărire + cercetare judecătorească), Curtea a apreciat că modul de săvârșire a infracțiunilor este unul grav, iar față de rezultatul extrem de periculos al acestora, se constată că pedepsele aplicate sunt insuficiente și ineficiente, fiind inapte să ducă la reeducarea inculpaților și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât toți trei inculpații sunt cunoscuți cu antecedente penale: inculpații P.Ș.A. și P.I.A. fiind recidiviști postexecutoriu, din fișele de cazier judiciar, rezultând condamnările acestora pentru infracțiuni de furt calificat, violare de domiciliu, loviri și braconaj piscicol, iar inculpatul P.B.D. a fost condamnat pentru viol calificat în România și pentru furturi și identități false în Franța, conform datelor din cazierul judiciar.

De altfel, în ziua precedentă comiterii infracțiunilor deduse judecății inculpatul P.Ș.A. fusese depistat în aceeași zonă piscicolă braconând, având asupra lui 54,2 kg șalău - conform proceselor-verbale, declarației inculpatului și dovezii, întocmirea dosarului penal nefiind de natură să-l intimideze ci, dimpotrivă, a doua zi, inculpatul a continuat activitatea infracțională cu ceilalți doi frați, plănuind cum să scape în situația în care vor fi depistați braconând.

Astfel, circumstanțele reale în care faptele au fost săvârșite (infracțiunea de pescuit la japca s-a repetat la o zi diferență după o altă infracțiune descoperită și reclamată; infracțiunea de tentativă la omor calificat s-a comis după o înțelegere și pregătire prealabilă, inculpații P.Ș.A., P.IA. și P.B.D. așteptându-se parcă să fie depistați de agenții de pază; contribuția efectivă a fiecărui inculpat la săvârșirea faptei); circumstanțele personale, reținând condamnările care prezintă relevanță la caracterizarea persoanei, în procesul de stabilire a pedepselor nu au fost reflectate aceste elemente, existând - practic - o disproporție între caracterizarea gravității faptelor și sancțiunile aplicate, apreciate de Curte ca fiind modice, ele nereliefând periculozitatea inculpaților.

Curtea a constatat că se impune aplicarea unor pedepse majorate, cei trei inculpați săvârșind infracțiunile, astfel cum au fost trimiși în judecată. Cei trei inculpați au plănuit faptele, luând de acasă fiecare câte o sticlă PET cu capacitatea de 0,5 litri pline cu benzină, precum și brichete cu care hotărâseră să îi incendieze pe paznici dacă vor fi depistați la braconaj piscicol. Martorul ocular M.M. a confirmat în declarațiile sale premeditarea faptelor și plănuirea în amănunt de către inculpați a metodei de incendiere a paznicilor, plan de care martorul s-a dezis, refuzând să ia și el o sticlă cu benzină.

Cu ocazia cercetării la locul faptei s-au găsit cele trei sticle PET în locul în care au fost depistați inculpații, loc în care a fost incendiat paznicul A.A.V., în procesul-verbal constatator consemnându-se următoarele: "o sticlă PET cu capacitate de 0,5 litri ce conține un lichid alb gălbui ce miroase a benzină (1/3 din capacitate este acel lichid); o sticlă de PET cu capacitate de 0,5 litri conține un lichid alb gălbui ce miroase a benzină (2/3 din capacitate este acel lichid)". Aceste aspecte confirmă că cei trei inculpați au folosit lichidul din cele trei sticle PET pentru incendierea paznicilor, nu numai unul dintre ei. De altfel și instanța de fond a reținut în mod corect că inculpații P.Ș.A., P.I.A. și P.B.D. au plecat pregătiți să evite să mai fie prinși (cum se întâmplase în ziua precedentă, când au fost predați poliției de către paznicii SC F. SRL) și că, auzind că vin partea vătămată și subalternii săi, cu intenție i-au stropit cu benzina adusă în pet-uri de 0,5 l, incendiind-o pe partea vătămată.

Leziunile cauzate victimei, respectiv pe 15% din suprafața corporală prezentând arsuri: pe pavilioanele auriculare, pe regiunea facială, pe brațul stâng, pe hemitoracele posterior stâng, lombar stâng, scapular și subscapular drept, multiple zone hiperpigmentate - denotă gravitatea deosebită a faptei, inculpații acționând cu premeditare, cu intenție directă și dovedind astfel periculozitate ridicată.

Drept urmare, față de circumstanțele reale, Curtea a constatat că pedepsele aplicate sunt mult prea mici, prin raportare și la infracțiunile săvârșite, impunându-se, aplicarea unor pedepse mai severe - în ceea ce privește cuantumul, care să fie apte să conducă la realizarea scopului pedepsei, astfel cum este definit de art. 52 C. pen.

b) Privitor la apelul inculpaților:

În ceea ce privește solicitarea de achitare, cu motivarea că nu au săvârșit fapta, această solicitare este neîntemeiată raportat la probele aflate la dosarul cauzei și, în mod special, la procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării la fața locului, dar și la declarațiile numeroșilor martori oculari, acestea coroborându-se în întregime, cu declarația părții vătămate - victimă la acel moment.

Curtea nu a primit susținerea inculpaților că unui pescar îi trebuie puțină benzină pentru a face focul ori pentru a folosi la un felinar, întrucât atunci când se merge la braconaj nu se face focul.

A mai fost invocată diferența de greutate și înălțime între inculpați și victima acestora, însă aceasta ar fi putut fi o împrejurare care să dea de gândit în ipoteza unui alt mod de săvârșire a faptei, într-o luptă, însă inculpații au acționat în modul mai sus reținut, în sensul că au aruncat benzină pe acesta, ceea ce poate face oricine cu același efort (minim), dar același efect.

În cauză nu poate opera niciun fel de schimbare a încadrării juridice, în mod corect, fiind respinsă această solicitare și de instanța fondului, întrucât modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta, modul în care au gândit-o și rezultatul la care a condus săvârșirea acestei fapte, scot în evidență intenția indirectă a inculpaților, în sensul că nimeni nu susține că s-a dorit neapărat să-l omoare pe paznicul respectiv, însă când se procedează la incendierea unei persoane, este acceptată posibilitatea ca acea persoană să și moară.

Împotriva hotărârilor au declarat recurs inculpații P.I.A., P.Ș.A. și P.B.D.

Recurenții inculpați P.Ș.A. și P.B.D. au arătat, în esență, că nu au contribuit la comiterea infracțiunii de omor, reținută în forma tentativei și au solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Recurentul P.I.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Recurenții inculpați și-au întemeiat recursurile pe cazul de casare prev. de art. 385

pct. 17

C. proc. pen.

Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, dar și a celor ce pot fi invocate din oficiu, conform art. 385

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de inculpații P.Ș.A. și P.I.A. sunt fondate sub aspectul greșitei rețineri a stării de recidivă, iar recursul declarat de inculpatul P.B.D. este nefondat.

Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 17 teza a II-a C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Înalta Curte constată că în mod greșit s-a reținut în sarcina inculpaților P.Ș.A. și P.I.A. recidiva postexecutorie, în condițiile în care în privința condamnărilor anterioare ale acestora s-a împlinit termenul de reabilitare.

Din fișele de cazier ale celor doi inculpați rezultă că aceștia au suferit mai multe condamnări după cum urmează:

Prin Sentința penală nr. 162 din 09 mai 2003 a Judecătoriei Lehliu Gară, fiecare dintre inculpați a fost condamnat la câte 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată în condițiile art. 81 C. pen.

Ulterior, prin Sentința penală nr. 18 din 04 februarie 2004 a Judecătoriei Lehliu Gară s-a dispus condamnarea acestora la pedepse de câte 3 luni închisoare, 1 an închisoare, respectiv 3 luni închisoare. Conform art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei aplicată prin hotărârea anterioară menționată, dispunându-se executarea pedepsei rezultante de 1 an și 6 luni închisoare, cu privire la care s-a dispus din nou suspendarea condiționată.

Prin Sentința penală nr. 6 din 11 ianuarie 2007 a Judecătoriei Lehliu Gară, aceeași inculpați au fost condamnați la pedepse de câte 450 RON amendă și 6 luni închisoare. Conform art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei aplicată prin hotărârea anterioară, inculpații urmând să execute în final câte 2 ani închisoare. Recurentul inculpat P.I.A. a început executarea pedepsei la data de 07 februarie 2007 fiind liberat condiționat la data de 18 aprilie 2008, iar inculpatul P.Ș.A. la data de 25 ianuarie 2007, fiind liberat condiționat la 01 iulie 2008.

Având în vedere considerentele Deciziei pronunțate în interesul legii nr. 3/2009, Înalta Curte constată că raportat la datele la care au luat sfârșit executarea pedepselor inculpaților - 24 ianuarie 2009 pentru recurentul P.Ș.A., respectiv 6 februarie 2009 pentru recurentul P.I.A., s-au împlinit termenele de reabilitare pentru fiecare dintre inculpați.

Astfel, prin decizia menționată anterior s-a stabilit de către Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție că deși termenul de reabilitare se socotește de la data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale (chiar stabilită prin cumul), calculul acestuia se va raporta exclusiv la pedeapsa cea mai grea ce intră în componența pedepsei rezultante, fără a avea în vedere faptul că acesteia i-a fost aplicat și un spor, alcătuind astfel o pedeapsă finală.

În aceste condiții, întrucât pedeapsa cea mai grea aplicată recurenților inculpați P.Ș.A. și P.I.A. a fost de 1 an închisoare, iar conform art. 13.4 C. pen. termenul de reabilitare, raportat la cuantumul pedepsei, este de 3 ani, termenul de reabilitare s-a împlinit la data de 24 ianuarie 2012 pentru recurentul P.Ș.A. și 6 februarie 2012 pentru recurentul P.I.A.

Față de cele arătate, Înalta Curte va înlătura dispozițiile privind recidiva postexecutorie prev. de art. 37 lit. b) C. pen. reținută în sarcina recurenților inculpați P.Ș.A. și P.I.A.

Raportat la împrejurarea că starea de recidivă a fost reținută în sarcina celor doi recurenți menționați anterior, prin greșita interpretare a legii, în cauză este incident cazul de casare prev. de 385

pct. 17

C. proc. pen.

Însă, motivele invocate de către recurenți privind schimbarea încadrării juridice, respectiv solicitarea de achitare, ambele prin trimitere la greșita interpretare a probelor de către instanțele de fond și de apel nu se circumscriu noțiunii de "greșită aplicare a legii" și nu pot fi cenzurate de instanța de recurs prin prisma cazului de casare prev. de 385

pct. 17

C. proc. pen.

Motivele recurenților inculpați vizează modificarea stării de fapt reținută cu caracter definitiv de către instanța de apel.

Aceasta în condițiile în care prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate și cu încadrarea juridică date faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 385

C. proc. pen.

Ori, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unul din cazurile de casare prev. de art. 385

C. proc. pen.

Limitarea obiectului judecății în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

Motivul recurentului inculpat P.I.A. privind schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa din infracțiunea de tentativă la omor calificat în infracțiunea de vătămare corporală gravă s-ar fi circumscris cazului de casare prev. de pct. 17, care însă nu mai constituie motiv de casare conform Codului de procedură penală în vigoare la data pronunțării deciziei curții de apel.

Totodată, motivele recurenților inculpați P.Ș.A. și P.B.D. ce vizează achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen, s-ar fi circumscris, teoretic, cazului de casare prev. de pct. 18, care dădeau dreptul instanței de recurs de a cenzura modul în care au fost reținute faptele și împrejurările de fapt ale cauzei. Însă, chiar și sub imperiul legii de procedură, anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prev. la pct. 18 presupunea o eroare gravă de fapt, care nu echivala cu o apreciere greșită a faptelor, astfel cum solicită, la acest moment, cei doi recurenți.

La acest moment, prevederile pct. 18 al art. 385

C. proc. pen. au fost abrogate prin intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, astfel încât netemeinicia deciziei penale atacate nu mai poate fi cenzurată în calea de atac a recursului.

Așa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanța de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăției și pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

În acest context, recursul nu este o cale de atac asemănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicție (fond și apel).

Legislația procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esența recursului în al treilea grad de jurisdicție.

Fată de cele arătate, Înalta Curte constată că motivele invocate de către recurenții inculpați nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385 pct. 17

C. proc. pen., precum și niciunuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

În consecință, în baza art. 385

pct. 2 lit. d) rap. la art. 385

pct. 17

C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile declarate de inculpații P.Ș.A. și P.I.A., va casa, în parte, hotărârile, atacate, numai cu privire la starea de recidivă reținută în sarcina inculpaților P.Ș.A. și P.I.A. și rejudecând, va înlătura dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce-i privește pe inculpații P.Ș.A. și P.I.A.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

În baza art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.B.D.

În baza art. 385

alin. (2) cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 18 iulie 2012 la 27 septembrie 2013.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) și 3 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații P.Ș.A. și P.I.A. împotriva Deciziei penale nr. 96 din data de 16 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează, în parte, Decizia penală nr. 96 din data de 16 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală, și Sentința penală nr. 26 din 22 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Călărași, numai cu privire la starea de recidivă reținută în sarcina inculpaților P.Ș.A. și P.I.A. și rejudecând:

Înlătură dispozițiile art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. în ceea ce-i privește pe inculpații P.Ș.A. și P.I.A.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.B.D. împotriva deciziei penale anterior menționate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaților, durata reținerii și arestării preventive de la 18 iulie 2012 la 27 septembrie 2013.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursurilor declarate de inculpații P.Ș.A. și P.I.A. rămân în sarcina statului iar onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, în cuantum de câte 400 RON, se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Obligă inculpatul P.B.D. la plata sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2013.

Procesat de GGC - NN

§ Cauze similare