ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2790/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 70 din 6 februarie 2013, Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 10561/118/2012, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 alin. (1) lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) în art. 20 rap la art. 174 C. pen. în art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

A respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 rap la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., art. 176 alin. (1) lit. b) în art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. și art. 184 alin. (1) și 3 C. pen.

În baza art. 65 C. pen. în referire la art. 66 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea respectiv de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 83 C. pen. rap la art. 86

4

C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2,6 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr 777 din 26 iulie 2011 a Judecătoriei Constanța rămasă definitivă la data de 18 mai 2012 prin Decizia penala 472/P/2012 și a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre.

În final, s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și a arestării preventive cu începere de la data de 09 iulie 2012, la zi și perioada executată din Sentința penală nr. 777 din 26 iulie 2011 a Judecătoriei Constanta, respectiv 23 septembrie 2010 - 24 septembrie 2010 durata reținerii și arestării preventive din 29 septembrie 2010 - 08 octombrie 2010.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea preventivă a inculpatului O.C.G.

A admis acțiunea civilă formulată de Spitalul Clinic Județean Constanța și a obligat inculpatul către această parte civilă la suma de 1.047.80 RON cheltuieli ocazionate de spitalizare, hrană, medicamente, analize de laborator pentru partea vătămată M.C. și la suma de 522.62 RON pentru partea vătămata S.I.

S-a luat act că părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.

S-a dispus restituirea autoturismului marca M.S. de culoare neagră având aplicate plăcute de înmatriculare cu nr. X, către inculpatul O.C.G.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat pe inculpat la plata către stat a cheltuielilor judiciare avansate în procesul penal, în sumă de 2.700 RON, din care 2.000 RON cheltuieli în cursul urmăririi penale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 03 iulie 2012, organele Politiei orașului Năvodari au fost sesizate prin SNUAU 112 cu privire la faptul că pe strada Frunzelor, în zona intersecției cu str. P., a avut loc un eveniment rutier, constând în aceea că inculpatul O.C.G. le-a lovit cu autoturismul pe care îl conducea, simultan și cu intenție, pe părțile vătămate M.C.D. și S.I.

Inculpatul O.C.G. nu are permis de conducere pentru vreo categorie de autovehicule, fapt ce rezultă din adresa nr. 26.366 din 10 iulie 2012, prin care Instituția Prefectului - jud. Constanța a comunicat că inculpatul O.C.G. nu figurează cu permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

Rezultă astfel că în noaptea de data de 08/09 iulie 2012, după ce în prealabil inculpatul împreuna cu cele doua parți vătămate și cu martorii B.C. și T.A., au consumat băuturi alcoolice și substanțe stupefiante (THC tetrahidrocanabinol marijuana) - petrecând mai întâi în parcul din centrul orașului Năvodari iar mai apoi într-un bar în apropierea parcului, în jurul orei 08:30, inculpatul O.C.R. s-a urcat la volanul autoturismului său, autoturism care în mod obișnuit era condus de o cunoștința a acestuia și a condus pe drumul public din imediata apropiere a parcului.

Inculpatul O.C.G. le-a lovit cu autoturismul simultan și cu intenție pe cele doua părți vătămate M.C.D. și Z.I. cu care servise toata noaptea și deși supărat doar pe una dintre părțile vătămate, a acceptat astfel posibilitatea ca acestea să fie lovite grav și chiar să se producă decesul, aspecte ce au fost surprinse de camera de luat vederi amplasată în apropierea locului incidentului, fiind o cameră de supraveghere, fapt pentru care s-a procedat la ridicarea imaginilor.

Cu ocazia cercetării la fața locului, pe partea carosabilă au fost găsite trei fragmente de sticlă precum și două perechi de papuci, una marca P. și alta marca A.

În urma verificărilor s-a stabilit că între blocurile R8, R9, R10, P9 și R7 este o parcare închisă în care se pătrunde din doar strada P..

Autoturismul implicat în eveniment a fost găsit pe strada Constantei, ocazie cu care s-a stabilit că acesta era marca M.W. era înmatriculat în Bulgaria sub nr. X.

Inculpatul O.C.G. a fost transportat la Spitalul Clinic Județean Constanta unde i s-au recoltat probe de sânge și de urină.

Părțile vătămate au fost internate în aceeași unitate spitalicească. Inițial, partea vătămată M.C.G. a refuzat să fie examinată de medicul legist și să dea declarații în cauză.

Partea vătămată S.I. a fost examinată de către medicul legist care a constatat că aceasta prezenta leziuni traumatice care pot data din 03 iulie 2012, care au fost produse prin lovire cu și de corpuri dure și care au necesitat pentru vindecare 8 - 9 zile de îngrijiri medicale. Ca și cealaltă parte vătămată, S.I. a refuzat în primă fază să facă declarații în cauză.

Ulterior, părțile vătămate au revenit asupra acestei poziții, declarând că după ce în noaptea de 08/09 iulie 2012 au consumat alcool împreună cu martorii B.C. și T.A. și cu inculpatul, în jurul orei 08:30 în dimineața datei de 09 iulie 2012 au plecat spre casă.

Ulterior părțile vătămate au fost de acord să dea o declarație și au arătat că inculpatul a rămas în urmă acestora și s-a urcat la volanul autoturismului său, în timp ce ele și cei doi martori au pornit pe jos pe strada P..

Au mai arătat că, la scurt inculpatul a intrat cu mașina în grupul ce se deplasa în fața sa, au fost lovite, însă au adăugat că nu își pot explica motivul acestei acțiuni în condițiile în care între ele nu avusese loc nicio ceartă.

Aceeași a fost și atitudinea martorilor B.C. și T.A. care au arătat în cursul urmăririi penale cât și în timpul cercetării judecătorești că nu a existat vreo cearta între inculpat și cele doua parți vătămate.

Cât privește situația părții vătămate M.C.D., în cauză a fost dispusă o expertiză medico-legală, stabilindu-se pe această cale că aceasta a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp dur și prin torsionare și care au necesitat, pentru vindecare 25 - 30 de zile de îngrijiri medicale.

Ca urmare a vizionării imaginilor înregistrate s-a stabilit că în perioada imediat anterioară producerii accidentului cele două părți vătămate, care erau însoțite de alte două persoane ulterior identificate ca fiind martorii B.C. și T.A., gesticulau într-o discuție cu o altă persoană care din cauza topografiei zonei nu a putut fi observată. După aceasta, cele două părți vătămate însoțiți de martori, s-au întors cu spatele către direcția în care gesticulau și au început să se deplaseze pe partea carosabilă a drumului public.

În continuare, în imagini apare un autoturism de culoare închisă care circula pe strada P. și care a virat brusc către dreapta spre aleea care face accesul în parcarea blocului R10 de pe str. P., a accelerat, le-a surprins și lovit pe părțile vătămate S.I. și M.C.D. cu partea din dreapta față.

Înainte de momentul accidentului, părțile vătămate se întorseseră cu fața spre autoturismul aflat în mișcare și gesticulau spre el, iar în urma impactului, cele două părți vătămate au fost trântite la pământ.

Ulterior, autoturismul și-a continuat drumul pătrunzând în parcarea arătată și ieșind din raza de acțiune a camerei de supraveghere.

Apoi, unul dintre martorii care le însoțeau pe părțile vătămate a pornit în urmărirea autoturismului către interiorul parcării, ieșind și el din raza de acțiune a camerei.

La scurt timp, martorul a revenit în cadru, ferindu-se de autoturismul condus de inculpat, retrăgându-se cu spatele spre un alt autoturism parcat.

Inculpatul a ieșit apoi cu autoturismul din parcare și a oprit la mică distantă de părțile vătămate care prezentau dificultăți de echilibru și deplasare. Imediat martorii au pornit în fugă către autoturism care a pornit brusc și a ieșit din raza de vizibilitate a camerei.

Autoturismul inculpatului a fost ridicat de către organele de politie din locul în care a fost găsit și adus în curtea IPJ Constanța.

Cu ocazia examinării exterioare a autoturismului condus de inculpat s-a constatat că bara autoturismului prezenta urme dinamice de drecare/zgâriere pe o suprafață de 10x3 cm, spoilerul și bara din față, partea dreaptă, prezenta urme dinamice de frecare/zgâriere cu porțiuni liniare în lungime de 10 cm precum și semicirculare, pe o suprafață de 10x8 cm, lampa de semnalizare montată pe spoilerul din față dreapta era spartă pe o suprafață de 5x7 cm iar capota motor prezenta în partea dreaptă la îmbinarea cu farul o înfundare pe o suprafață de 15x10 cm.

Din declarațiile martorilor B.C. și T.A. a rezultat că în noaptea de 08/09 iulie 2012 au consumat alcool împreună cu cele două părți vătămate și cu inculpatul iar în jurul orei 08:30 s-au hotărât să plece spre casă fiecare iar inculpatul O.C.G. a rămas în urmă, urcându-se în autoturismul său.

Martorii au mai arătat că inculpatul O.C.G. a intrat cu mașina în cele două părți vătămate însă au precizat că nu își pot explica de ce în condițiile în care toți cinci erau prieteni iar între ei nu se produsese niciun conflict.

Conform buletinului de analiză toxicologică alcoolemie nr. 877-878/A12 din 10 iulie 2012, inculpatul O.C.G. avea la ora 12:17 (deci la aproximativ patru ore de la producerea accidentului) o alcoolemie de 0,75 g‰ iar la ora 13:17 o alcoolemie de 0,55 g‰.

Din buletinului de analiză toxicologică-toxice nr. 58 din 10 iulie 2012, inculpatul O.C.G. era sub influența substanței THC (tetrahidrocanabinol marijuana).

Asupra inculpatului O.C.G. a fost efectuată o expertiză psihiatrică, ocazie cu care s-a stabilit că acesta prezintă diagnosticul tulburare de personalitate de tip disocial, păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului faptelor sale, are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.

Deși atât cele două parți vătămate cât și cei doi martori susțin contrariul în încercarea de a confirma declarația inculpatului, din celelalte probe administrate rezultă însă că în dimineață zilei de 09 iulie 2012 între părțile vătămate și inculpat a avut loc o ceartă.

Astfel, din înregistrările de imagini rezultă că înainte de lovirea părților vătămate, acestea gesticulau furios în direcția inculpatului.

De asemenea, și din interceptările telefonice ale convorbirilor martorului B.C. zis O., rezultă că inculpatul se certase cu partea vătămată S.I., zisă S. și a intenționat lovirea acestuia cu mașina, și în cadrul acestei manevre a fost acroșată și partea vătămată M.C.D., zisă O.

Este evident însă că ipoteza lovirii din greșeală a părții vătămate M.C.D. este exclusă având în vedere că aceasta se afla la foarte mică distantă de cealaltă parte vătămată iar inculpatul a intrat în plin cu autoturismul în cele doua părți vătămate. Mai mult, în cadrul aceleiași discuții, martorul insistă asupra conflictului dintre inculpat și partea vătămată S.I.

Faptul că între părți au existat discuții este confirmat și de împrejurarea că după comiterea faptei, două dintre persoanele aflate la fața locului gesticulează din nou în direcția inculpatului și se îndreaptă agresiv și în fugă spre autoturism care demarează în trombă și se îndepărtează.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul O.C.G.

În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța s-a criticat sentința pronunțată de Tribunalul Constanța sub două aspecte:

1) pentru greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului O.C.G., apreciind că, în raport de circumstanțele reale, la stabilirea pedepsei, instanța nu a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen. și a reținut în mod greșit circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. (2) C. pen., impunându-se majorării cuantumului pedepselor, analizând intenția inculpatului care a acceptat faptul că, părțile vătămate pot să decedeze;

2) pentru faptul că, instanța de fond, în mod greșit nu a reținut dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. și nu a confiscat autoturismul, deși inculpatul a înțeles să se folosească de autoturism pentru a săvârși infracțiunea.

În dezvoltarea motivelor de apel ale inculpatului O.C.G. s-a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prev. și ped. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., arătându-se că nu se pot reține dispozițiile art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen. - intenția indirectă, având în vedere că inculpatul și prietenii săi au consumat anterior substanțe psihotrope și alcool, că inculpatul ar fi acceptat să dea cu mașina peste cei doi și nu peste toți patru, că după ce i-a lovit pe cei doi, inculpatul avea posibilitatea să-și definitiveze gestul, că în trecut atitudinea inculpatului a fost una convențională.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

La termenul din data 04 aprilie 2013, inculpatul O.C.G. a precizat personal că nu dorește să dea declarație în fața instanței de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

Prin Decizia penală nr. 44/P din 04 aprilie 2013, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul O.C.G. - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ Constanța, împotriva Sentinței penale nr. 70 din 6 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. 10561/118/2012.

În baza art. 379 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admis apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, a desființat sentința apelată sub aspectul individualizării judiciare a pedepselor principale aplicate inculpatului O.C.G. și rejudecând:

A menținut pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului O.C.G. prin Sentința penală nr. 777 din 26 iulie 2011 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă la data de 18 mai 2012 prin Decizia penală 472/P/2012 a Curții de Apel Constanța, și a dispus executarea de către inculpatul O.C.G. a acestei pedepse alăturat pedepselor aplicate aceluiași inculpat pentru prezentele infracțiuni, rezultând pedepsele principale de 10 ani închisoare, 3 ani și 6 luni închisoare și 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen., art. 35 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate inculpatului O.C., acesta executând pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 383 alin. (1

1

) rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatului O.C.G.

În baza art. 381 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 88 C. pen., a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului O.C.G. perioada arestării preventive din data de 06 februarie 2013 la zi.

Conform art. 192 alin. (2), (3) C. proc. pen., a obligat pe apelantul inculpat O.C.G. la 500 RON cheltuieli judiciare către stat, restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat în apel rămânând în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală, iar în cauză nu se justifică reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului și, în consecință, se impune înlăturarea acestora și, ca efect, majorarea pedepselor aplicate până la minimele speciale prevăzute de lege.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termenul legal prev. de art. 385

3

C. proc. pen. inculpatul O.C.G., criticile sale vizând în continuare, încadrarea juridică dată faptei în tentativă la omor calificat și deosebit de grav și netemeinicia pedepsei aplicate.

În susținerea recursului, inculpatul invocă cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., în baza cărora instanța de recurs examinează cauza numai prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen., cât și din perspectiva art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție reține că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte că situația de fapt a fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă și corespunde situației de fapt, în mod corect apreciind instanța de fond că se impune tragerea la răspundere penală a inculpatului.

Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că inculpatul a comis infracțiunile reținute în sarcina sa și pentru care a fost condamnat.

Referitor la cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen., art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. și art. 176 alin. (1) lit. b) C. pen. în infracțiunea prev.de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen., Înalta Curte constată că este neîntemeiată.

Astfel, așa cum s-a și reținut, din înregistrările de imagini și din interceptările telefonice ale convorbirilor martorului B.C. rezultă că inculpatul se certase cu partea vătămată S.I. și a intenționat lovirea acesteia cu mașina, în cadrul acestei manevre fiind acroșată și partea vătămată M.C.D.

Instanța de fond a apreciat corect că este exclusă ipoteza lovirii din greșeală a părții vătămate M.C.D., având în vedere că aceasta se află la foarte mică distanță de cealaltă parte vătămată (S.I.), iar inculpatul a intrat în plin cu autoturismul în cele două persoane.

Prin urmare, nu sunt confirmate susținerile inculpatului, ale celor două părți vătămate și ale martorilor B.C. și T.A., în sensul că în dimineața zilei de 9 iulie 2012 între inculpat și părțile vătămate nu a avut loc nicio ceartă, iar poziția părților vătămate și a martorilor este, într-adevăr, explicabilă prin prisma relațiilor de prietenie cu inculpatul, cât și datorită eforturilor depuse de fratele inculpatului (O.R.) de a ușura situația inculpatului, aspect care rezultă din materialul probator administrat în cauză.

În consecință, încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpat este legală și nu se impune schimbarea încadrării juridice, astfel cum a solicitat inculpatul recurent.

Cu privire la susținerile inculpatului privind greșita revocare a beneficiului executării pedepsei de 2 ani și 6 luni, aplicate prin Sentința penală nr. 777 din 27 iunie 2011, apreciindu-se că se impunea contopirea pedepselor, Înalta Curte constată că infracțiunile deduse judecății în prezenta cauză au fost comise de inculpat în termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 777 din 26 iulie 2011 a Judecătoriei Constanța, definitivă prin Decizia penală nr. 472 din 18 mai 2012 a Curții de Apel Constanța și, prin urmare, în mod corect s-a dispus în cauză revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare și executarea acesteia alăturat pedepselor aplicate inculpatului O.C.G. pentru infracțiunile sancționate în prezenta cauză.

Cu privire la solicitarea de reducere a pedepsei, care se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte reține că prin Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în M. Of. nr. 89 din 12 februarie 2013, s-au adus modificări în ceea ce privește limitele casării în recurs, acestea fiind circumscrise esențialmente încălcărilor în drept, iar nu în fapt.

Anterior intrării în vigoare a legii enunțate, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. permitea examinarea hotărârilor recurate, atât sub aspectul legalității acestora, cât și sub aspectul temeiniciei.

Actualmente, acest caz de casare privește doar nelegalitatea pedepsei, ceea ce înseamnă aplicarea, de către instanțe, a unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute în norma de incriminare.

În cauză, se constată, în raport de data pronunțării hotărârii atacate (4 aprilie 2013) și data intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 (cu respectarea dispozițiilor tranzitorii), că nu sunt incidente dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate.

Față de împrejurarea că, în speță, criticile formulate de către recurenta inculpată au vizat netemeinicia pedepsei, iar nu nelegalitatea acesteia, Înalta Curte constată că nu poate fi reținut cazul de casare invocat.

Pentru considerentele anterior expuse și având în vedere că nu există nici motive care, examinate din oficiu, să determine casarea hotărârilor, recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul O.C.G. împotriva Deciziei penale nr. 44/P din 04 aprilie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Deduce din cuantumul pedepsei aplicate inculpatului, durata prevenției de la 09 iulie 2012 la 20 septembrie 2013, de la 23 septembrie 2010 la 24 septembrie 2010 și de la 29 septembrie 2010 la 08 octombrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2013.

Procesat de GGC - AM