ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 512/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 206 din

data de 29 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava s-au respins, ca

neîntemeiate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la

art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art 75 lit.

c) C. pen., respectiv tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20

raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea

art. 99 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de vătămare corporală gravă,

prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat

inculpatul major A.V., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art 174 alin. (1), art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., cu aplicarea art 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare, cu titlu de pedeapsă principală.

În temeiul

art. 65 alin. (2), (3) C. pen. și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au interzis

inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 71

C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a Il-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la data de 1 octombrie 2012 la zi.

În baza art 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

A.V.

A fost condamnat

inculpatul minor A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99 alin. (2) C. pen. și art. 109 C. pen., cu

aplicarea art 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare,

cu titlu de pedeapsă principală.

În baza art. 71

C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a Il-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie, începând cu vârsta de

18 ani.

În baza art 88

C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive

de la data de 15 octombrie 2012 la zi.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului

A.M.

În temeiul

art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a unui ciocan,

folosit la săvârșirea infracțiunii.

În temeiul

art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea, la data rămânerii

definitive a prezentei hotărâri, către partea vătămată-partea civilă I.O.D., a obiectelor

de îmbrăcăminte constând în hanorac cu glugă, de culoare negru și tricou gri cu

dungi negre pe mâneci.

S-a admis acțiunea

civilă formulată de partea vătămată-partea civilă I.O.D. împotriva inculpaților

A.V. și A.M., precum și în contradictoriu cu părțile responsabile civilmente V.A.

și A.E.

În temeiul

art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 1349, 1357,

1372, 1381 și 1382 noul C. civ., au fost obligați în solidar inculpații A.V. și

A.M., acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente V.A. și A.E.

la plata către partea vătămată-partea civilă I.O.D. a sumei de 1.000 euro (echivalentul

în RON la data plății), cu titlu de daune morale.

În baza art. 14

alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 1349, 1357 1372, 1381 și 1382

noul C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean

de Urgență „S.I.N.” Suceava și au fost obligați în solidar inculpații A.V. și A.M.,

acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente V.A. și A.E., la plata

sumei de 2.822,37 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare cu partea vătămată

I.O.D.

Pentru a hotărî

astfel, a reținut prima instanță că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Suceava nr. 445/P/2012 din 1 ianuarie 2012, inculpații A.V. (major) și A.M. (minor)

au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, fiecare pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăizută de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cel dintâi și cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen., iar cel din urmă cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.,

reținându-se în sarcina acestora că împreună, la data de 30 septembrie 2012, într-un

loc public situat pe raza satului C., comuna V., județul Suceava, au exercitat cu

intenție acte de violență de intensitate ridicată, cu pumnii și picioarele, minorul

și cu un ciocan, în zone vitale, asupra victimei I.O.D., cauzându-i acesteia leziuni

care i-au pus viața în primejdie.

S-a reținut în

actul de sesizare a instanței, ca și situație premisă că, în cursul lunii iulie

2012, inculpatul A.M. a fost agresat de către numiții I.O.D. și B.G., fiindu-i produse

leziuni cranio-cerebrale, vindecabile în 13-14 zile de îngrijiri medicale. Din cuprinsul

plângerii, s-a reținut că numitul I.O.D. l-a lovit cu un baston telescopic, iar

B.G. l-a lovit cu un ciocan.

În acest context,

deși organele de urmărire penală au înregistrat un dosar penal cu privire la acest

incident (nr. 3812/P/2012) și se efectuau cercetări în vederea stabilirii tuturor

împrejurărilor care au dus la vătămarea lui A.M., atât acest inculpat, cât și fratele

său, coinculpatul A.V., s-au hotărât să se răzbune pe I.O.D. (precum și pe B.G.),

hotărârea lor fiind adusă și la cunoștința altor persoane.

La data de 30

septembrie 2012, în jurul orelor 18:00, inculpatul A.V. s-a deplasat la barul aparținând

SC M. SRL, din centrul satului C., consumând o cantitate mare de băuturi alcoolice

în compania mai multor prieteni. În jurul orelor 20:00, în același local a intrat

și victima I.O.D. Victima nu a purtat nicio discuție cu inculpatul ulterior sosirii

sale. Considerând că acesta este momentul cel mai potrivit pentru răzbunare, inculpatul

A.V. l-a contactat telefonic pe fratele său A.M. la ora 21:02, spunându-i că victima

se află la bar, solicitându-i, totodată, să vină acolo pentru a o agresa.

În jurul orelor

22:30, cu aproximație, gestionara G.M. i-a informat pe clienți că intenționează

să închidă. Aflați atunci în bar, inculpatul A.V. și victima I.O.D. au părăsit localul,

intenția declarată a acesteia din urmă fiind de a pleca spre casă cu mașina condusă

de martorul C.I.G. Sesizând acest lucru, inculpatul i-a solicitat victimei să stea

de vorbă cu el despre incidentul petrecut în luna iulie 2012. Cum inculpatul a folosit

un ton ridicat, victima i-a sugerat să se îndepărteze de intrarea în local pentru

a nu-i deranja pe cei aflați pe terasă și, cum acesta a acceptat, s-au deplasat

spre școala aflată în apropiere. Din cercetări a reieșit că inculpatul, pe o distanță

de circa 25 m, a condus victima ținând-o cu putere de braț.

Cât despre inculpatul

A.M., la momentul recepționării apelului telefonic se afla la o distanță de circa

5 km de centrul satului C., la stâna la care muncea învinuitul B.A.A. Acceptând

că acesta este cel mai bun moment pentru răzbunare, i-a solicitat învinuitului menționat

să-l transporte cu scuterul său spre bar. În timpul deplasării, inculpatul i-a cerut

învinuitului să-i dea de la domiciliul său un ciocan, afirmând că intenționează

să lovească victima așa cum și aceasta l-a lovit pe el în luna iulie 2012. învinuitul

B.A.A. a acceptat, s-a oprit la locuința sa, a luat de acolo un ciocan și i l-a

înmânat inculpatului A.M., acesta ascunzându-l apoi sub haină.

Ulterior, cei

doi au ajuns cu scuterul în dreptul școlii din centrul satului C., observând de

la distanță că inculpatul A.V. discută cu victima I.O.D. Sesizând apariția fratelui

său, inculpatul A.V. a sărit asupra victimei, aplicându-i lovituri puternice cu

pumnii în zona cranio-cerebrală, aceste lovituri dezechilibrând-o, astfel că a căzut

în drum. În același timp, inculpatul A.M. a sărit la rândul său asupra victimei,

aplicându-i mai multe lovituri cu ciocanul, atât în zona toraco-abdominală cât și

în zona cranio-cerebrală.

Din depozițiile

persoanelor audiate a reieșit că cei doi frați au continuat apoi să aplice mai multe

lovituri victimei, preponderent în zona cranio-cerebrală.

În timp ce victima

era căzută și recepționa loviturile aplicate de frații A., învinuitul B.A.A. s-a

apropiat de victimă și i-a aplicat două lovituri cu piciorul în zona dorsală, îndepărtându-se

apoi de locul incidentului. După acest moment, cei doi frați au continuat să lovească

victima.

La scurt timp

de la declanșarea acestui incident violent, din bar a ieșit martora G.M. care, observând

ce se petrece la mică distanță de bar, s-a deplasat spre locul respectiv pentru

a-i despărți pe cei implicați. în momentul în care a ajuns și a observat modul în

care este agresată victima de către inculpatul A.M., martora l-a apucat pe acesta

de brațe încercând să-l îndepărteze de victimă. Cu toate acestea, inculpatul A.M.

i-a mai aplicat încă o lovitură cu ciocanul victimei în cap.

După ce martora

a reușit să-l împiedice pe inculpatul minor să mai lovească victima, la momentul

respectiv inculpatul A.V. și învinuitul B.A.A. se îndepărtaseră de aceasta, martorul

C.D. s-a deplasat spre ea, a ajutat-o să se ridice și a condus-o spre mașina martorului

C.I.G., ulterior fiind transportată la domiciliu. Observând starea gravă în care

se afla, martorul I.B.C. (fratele victimei) a solicitat telefonic prezența unei

ambulanțe, ulterior victima fiind transportată la Spitalul județean de urgență „S.I.N.”

Suceava unde a fost internată și supusă unor intervenții neurochirurgicale complexe.

După ce victima

a fost transportată spre locuința sa, inculpatul A.V. a cerut de la coinculpatul

A.M. ciocanul, apoi s-a deplasat spre domiciliul său și l-a aruncat în curte, instrumentul

vulnerant fiind identificat la data de 1 octombrie 2012 de către lucrătorii postului

local de poliție.

Potrivit concluziilor

cuprinse în raportul din 26 octombrie 2012, întocmit de medicul legist din cadrul

S.M.L. Suceava, victima a prezentat următoarele leziuni: traumatism cranio-cerebral

minor gradul I, contuzie-dilacerare frontală stângă, fractură deschisă cominutivă

cu înfundare frontală stângă cu migrarea unui fragment osos, pneumocefalie frontală

stânga, lamă de hematom subdural acut frontal stâng, produse prin lovire activă

cu un corp contondent cu suprafață regulată și formă relativ pătrată (posibil ciocan);

fisură arc lateral hemitorace stâng cu zone excoriate produse prin lovire cu mijloace

contondente; echimoză la nivelul pavilionului urechii stângi produsă prin lovire

cu mijloace contondente; tumefacția echimotică a buzei superioare produsă prin lovire

cu mijloace contondente; zone excoriate la nivelul ambelor coate produse prin cădere

pe o suprafață dură. Opinia de specialitate este în sensul că traumatismul cranio-cerebral

precum și celelalte leziuni produse în zona cranio-cerebrală au impus efectuarea

unei intervenții neurochirurgicale în vederea salvării vieții victimei, necesitând

în total un număr de 65-70 zile de îngrijiri medicale. Fisura arcului lateral al

hemitoracelui stâng a necesitat un număr de 13-14 zile de îngrijiri medicale. Echimoza

de la nivelul pavilionului urechii stângi a necesitat un număr de 2-3 zile de îngrijiri

medicale. Tumefacția buzei superioare, excoriațiile de la nivelul ambelor coate

precum și cele de la nivelul hemitoracelui stâng au necesitat, fiecare în parte,

un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale.

Inculpatul A.M.

a fost supus unei expertize medico-legale psihiatrice în condiții de internare în

Spitalul Clinic Universitar „S.” Iași iar, în opinia membrilor comisiei de expertiză

din cadrul I.M.L. Iași, acesta avea discernământ la data comiterii infracțiunii.

S-a reținut că

fapta și vinovăția inculpaților se probează cu: proces-verbal de sesizare din oficiu;

proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa fotografică aferentă, schițe

de orientare; raport de constatare medico-legală din 2012 întocmit de S.M.L. Suceava;

adresă emisă de Spitalul Județean de Urgență „S.I.N.” Suceava; procese-verbale de

predare-primire bunuri; declarații ale victimei I.O.D.; declarații ale martorilor

I.B.C.; G.M., C.I.G.; M.M.C., D.B., C.I., L.D., C.D.A., V.A., P.A.S, N.V.; declarațiile

învinuitului B.A.A.; procese-verbale de control corporal; procese-verbale de examinare

criminalistică și planșe fotografice aferente; încheiere nr. 278/2012 și autorizație

din 2012 a Tribunalului Suceava; reprezentări grafice ale apelurilor telefonice;

CD conținând listinguri telefonice; procese-verbale de investigații;

procese-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală; ordonanță de respingere

a cererilor în apărare, coroborate cu declarații ale inculpaților A.V. și A.M.

Sub aspectul laturii

civile, atât Spitalul Județean de Urgență „Sf. Ioan cel Nou" Suceava, precum

și I.O.D. au alăturat acțiunea civilă celei penale.

În fața instanței

de fond inculpații au solicitat aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc.

pen., recunoscând și regretând faptele comise.

A reținut instanța

de fond că fapta inculpatului A.V. care, la data de 30 septembrie 2012, într-un

loc public, împreună cu fratele său minor A.M., a exercitat cu intenție acte de

violență de intensitate ridicată, cu pumnii și picioarele, în zone vitale, asupra

victimei I.O.D., producând acesteia leziuni care i-au pus viața în primejdie, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută

de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i)

C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.

Raportat la încadrarea

juridică dată faptei săvârșite de inculpatul A.V., deși din cuprinsul concluziilor

obiective ale raportului de expertiză medico-legală traumatologică întocmit de medicul

legist din cadrul S.M.L. Suceava s-a desprins faptul că leziunile care au pus viața

victimei în primejdie sunt cele aplicate cu un ciocan de către inculpatul A.M.,

inculpatul A.V. se face vinovat tot de comiterea infracțiunii de tentativă la omor

calificat, cu toate că actele sale de violență nu au avut rezultatul vătămător produs

de loviturile cu acest obiect.

Astfel, la scurt

timp după incidentul din luna iulie 2012, inculpatul A.V. (atât singur, cât și împreună

cu fratele său), și-a făcut cunoscută dorința de răzbunare. La data de 30 septembrie

2012, l-a sunat pe fratele său, comunicându-i că victima se află la bar și acesta

ar fi cel mai potrivit moment în acest sens. Până la sosirea fratelui său, inculpatul

A.V. s-a mărginit la a purta o simplă discuție cu victima, tocmai pentru a da posibilitate

acestuia să ajungă acolo. În momentul în care a sesizat apariția fratelui său, inculpatul

A.V. a fost prima persoană care a exercitat acte de violență asupra victimei, din

cercetări reieșind că loviturile sale de pumn au fost cele care au doborât-o, anihilându-i

astfel posibilitatea de a se apăra. Și după ce fratele său minor a început să lovească

victima cu ciocanul, inculpatul A.V. a aplicat acesteia multiple lovituri cu pumnii

în zona cranio-cerebrală, precum și cu picioarele în zona toraco-abdorninală, acțiunea

sa violentă urmărind un unic scop, respectiv cel de a vătăma într-un mod grav integritatea

corporală a victimei. Într-o astfel de situație, frații A. au acționat într-un mod

unic, concertat, urmărind prin loviturile aplicate cu duritate să suprime viața

victimei sau, acționând astfel, au acceptat posibilitatea suprimării vieții ei,

acest rezultat fiind însă împiedicat de intervenția martorei G.M. și de eforturile

depuse de personalul medical.

A reținut instanța

de fond că fapta inculpatului A.M. care, la data de 30 septembrie 2012, într-un

loc public, a exercitat cu intenție acte de violență de intensitate ridicată, cu

pumnii, picioarele și un ciocan, în zone vitale, asupra victimei I.O.D., producând

acesteia leziuni care i-au pus viața în primejdie, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen. raportat

la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 99

și urm. C. pen.

Sub aspectul schimbării

de încadrare juridică solicitată de inculpați, prin apărător, instanța a reținut,

raportat la ambii inculpați, că esențial pentru încadrarea juridică a faptei, după

caz, în tentativă la omor calificat ori în vătămare corporală gravă este stabilirea

formei și modalității vinovăției cu care a fost săvârșită.

Dacă în cazul

infracțiunii de vătămare corporală gravă făptuitorul acționează cu intenția generală

de vătămare, în cazul tentativei la omor acesta acționează cu intenția de ucidere.

În cazul infracțiunii

de omor (rămasă în forma tentativei), actele de punere în executare a omorului,

săvârșite până în momentul intervenției evenimentului întrerupător, trebuie să releve,

prin natura lor și împrejurările în care au fost săvârșite, că infractorul a avut

intenția specifică de omor, iar nu intenția generală de a vătăma.

Astfel, există

tentativă de omor, și nu de vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acționează

în așa mod încât provoacă leziuni la niveiul organelor vitale ale organismului victimei

ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul

necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor

de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în

executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce

din modul în care a acționat, iar nu din elemente exterioare. Atât în literatura

de specialitate, cât și în practica judiciară, s-a arătat că poziția psihică a făptuitorului

trebuie stabilită, în fiecare caz, în raport cu împrejurările concrete și îndeosebi,

instrumentul folosit de făptuitor (apt sau nu de a produce moartea), cu regiunea

corpului lovită (o zonă vitală sau nu), cu numărul și intensitatea loviturilor (o

singură lovitură sau mai multe, aplicate cu mare intensitate), cu raporturile dintre

infractor și victimă anterioare săvârșirii faptei (de dușmănie sau de prietenie),

atitudinea infractorultii după săvârșirea faptei (a încercat să dea un prim ajutor

victimei sau a lăsat-o în starea în care a adus-o).

De asemenea, mai

trebuie ținut seama de persoana făptuitorului, de constituția sa fizică în raport

cu cea a victimei precum și de sistarea de către acesta a actelor vătămătoare din

proprie inițiativă. Se notează așadar că, pentru clarificarea poziției subiective

a făptuitorului, este important să se stabilească și până la ce limită ar fi continuat

el să exercite actele de violență dacă nu ar fi fost dezarmat sau imobilizat.

Instanța de fond

raportând criteriile mai sus enunțate la situația de fapt din prezentul dosar, a

constatat că se relevă folosirea, de către inculpatul A.M., a unui ciocan în lovirea

victimei, prin acțiunea sa agresivă fiind vizată o zonă vitală a acesteia, cea a

capului, în toată această lucrare având o contribuție majoră și nemijlocită, de

imobilizare și lovire repetată a victimei cu pumnii și picioarele, având ca efect

slăbirea puterilor fizice și psihice, de apărare, a victimei, și inculpatul A.V.,

victima fiind pusă astfel evident într-un raport inferior de forțe, cu posibilități

reduse de apărare față de cei doi inculpați, doborâtă fiind la pământ de inculpatul

A.V., agresată de ambii inculpați, cu pumnii și picioarele (multiple lovituri cu

pumnii în zona cranio-cerebrală, precum și cu picioarele în zona toraco-abdominală),

precum și cu ciocanul de către inculpatul A.M., fiind de luat în considerare și

faptul că loviturile nu au putut fi continuate datorită intervenției unei terțe

persoane, martora G.M. Chiar după intervenția martorei, inculpatul A.M. i-a mai

aplicat încă o lovitură cu ciocanul victimei în cap. Rezultatul acceptat al acțiunii

lor agresive nu s-a produs ca urmare a preluării victimei de către cei apropiați

și deplasării la spital, unde s-a intervenit medical de urgență, fiindu-i astfel

salvată viața.

Cei doi inculpați,

împreună, la data critică, pe fondul unei stări conflictuale preexistente generate

de un incident petrecut în luna iulie 2012, au îndreptat acțiunile lor intențional-agresive

asupra victimei I.O.D., într-un loc public, aplicându-i acesteia în concret lovituri

de intensitate ridicată, cel dintâi, cu pumnii și picioarele, iar minorul și cu

un ciocan, în zone vitale ale corpului (regiunea- capului), leziunile cauzate la

acest nivel fiind de natură să-i pună viața în primejdie.

Martorii oculari

G.M. și B.A.A. au indicat că inculpatul major a lovit în mod repetat partea vătămată

cu picioarele și cu pumnii în zona capului, cu putere (conform susținerilor martorului

B.A.A.). De asemenea, din declarația aceluiași martor rezultă că între frați ar

fi existat o înțelegere, la nivel general, de a-l agresa pe I.O.D. în aceeași manieră

în care acesta îl lovise anterior pe A.M. Această susținere testimonială este sprijinită

de însăși desfășurarea evenimentelor. Astfel, inculpatul minor a fost sunat de fratele

său A.V., iar cel dintâi a procurat un ciocan cu scopul expres de a lovi partea

vătămată în cap. Din chiar primul moment în care l-a văzut pe fratele său, inculpatul

A.V. l-a trântit la pământ pe I.O.D. Aceste date referitoare la modalitatea de desfășurare

a incidentului sunt de natură a stabili fără dubiu că cei doi frați au acționat

în baza unei înțelegeri anterioare de a agresa partea vătămată cu ciocanul în zona

capului, dând dovadă de o unitate de rezoluție infracțională, pe care au transpus-o

în fapt la data de 30 septembrie 2012.

Certă fiind stabilită

vinovăția inculpaților sub aspectul faptelor pentru care au fost trimiși în judecată,

instanța de fond a dispus condamnarea acestora.

Cu referire la

ambii inculpați, cu raportare la circumstanțele reale, la individualizarea pedepselor

au fost avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii imputate, precum și urmarea

produsă, victima suferind leziuni care au necesitat practicarea unei intervenții

chirurgicale de urgentă, vitală salvării vieții.

Pentru inculpatul

A.V., major la data săvârșirii faptei, a constatat incidența circumstanței agravante

prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., o pedeapsă de 5 ani închisoare fiind

apreciată ca necesară și suficientă pentru atingerea scopurilor prevăzute de lege.

Instanța de fond

nu a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante constând în lipsa antecedentelor

penale sau comportarea sinceră în cursul procesului penal și aceasta întrucât, pe

de o parte, deși lipsit oficial de antecedente penale, inculpatul A.V. a fost sancționat

prin ordonanța nr. 2618/P/2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava cu

amendă administrativă, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe,

faptă comisă la data de 5 august 2009, reținându-se că este cunoscut cu un comportament

violent în societate, iar pe de altă parte atitudinea sa procesuală inițială nu

a fost de recunoaștere și regret a faptei ci din contră, s-a sustras urmăririi penale,

iar odată adus în fața organelor judiciare, fiind audiat, nu a recunoscut comiterea

actelor de violență asupra victimei, afirmând în mod mincinos că i-a aplicat acesteia

doar o singură lovitură cu pumnul și nici nu a observat dacă alte persoane au agresat-o.

De asemenea, a fost avută în vedere și contribuția acestuia la săvârșirea faptei

în sensul că, deși mai mare fiind decât fratele său, în loc să-i reprime răbufnirile

agresive și dorințele de răzbunare, din contră, a amplificat și a creat mediul oportun

materializării, de către inculpatul minor, a dorinței de a agresa victima în contul

a ceea ce aceasta îi făcuse anterior.

Față de natura

faptei săvârșite, fiind în prezența unei tentative la infracțiunea de omor, fapta

rămânând în formă de tentativă nu datorită voinței și acțiunii inculpatului, ci

unor împrejurări exterioare acestuia (intervenția martorei ce a oprit acțiunea agresivă

din partea celuilalt inculpat și intervenția chirurgicală de urgență ce a avut loc),

instanța a apreciat că numai executarea pedepsei mai sus stabilite în mediu penitenciar

poate duce la atingerea scopurilor de prevenție generală și specială, de reeducare

și constrângere a inculpatului, o eventuală suspendare a executării acesteia nefiind

nici posibilă din punct de vedere legal și nici oportună față de gravitatea faptei

în sine.

Pentru inculpatul

A.M., minor la data săvârșirii faptei, date fiind limitele speciale de pedeapsă

prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond i-a aplicat acestuia

o pedeapsă de 3 ani și 4 luni închisoare, fără reținerea vreunei circumstanțe atenuante

în favoarea sa, având în vedere circumstanțele reale de săvârșire a faptei.

Cât privește modalitatea

de executare a pedepsei, față de natura faptei săvârșite, fiind în prezența unei

tentative la infracțiunea de omor, fapta rămânând în formă de tentativă nu datorită

voinței și acțiunii inculpatului, ci unor împrejurări exterioare acestuia, instanța

a apreciat că numai executarea pedepsei mai sus stabilite în mediu penitenciar poate

duce la atingerea scopurilor de prevenție generală și specială, de reeducare și

constrângere a inculpatului, o eventuală suspendare a executării acesteia nefiind

nici posibilă din punct de vedere legal și nici oportună față de gravitatea faptei

în sine.

Raportat la prejudiciul

moral suferit de partea vătămată-partea civilă I.O.D., este incontestabil faptul

că acest eveniment tragic a produs anumite suferințe de ordin moral, psihic în dauna

acesteia, cu luarea în considerare a concluziilor complete și finale ale medicului

legist relativ la leziunile prezentate. Așa fiind, instanța de fond a apreciat că

suma solicitată cu titlu de daune morale este mai mult decât rezonabilă față de

suferința părții vătămate, cu atât mai mult cu cât și-ar fi pierdut viața în lipsa

intervenției chirurgicale de urgență, subliniindu-se în același context că și soluția

de condamnare pronunțată în planul acțiunii penale trebuie să asigure victimei satisfacția

echitabilă, directă și imediată, de ordin moral, pentru nedreptatea suferită. Pentru

considerentele expuse, instanța a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată

și, în temeiul art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. raportat la

art. 1349, 1357, 1372, 1381 și 1382 noul C. civ., i-a obligat în solidar pe inculpații

A.V. și A.M., iar pe acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente

V.A. și A.E., la plata către partea vătămată a sumei de 1.000 euro (echivalentul

în RON la data plății), cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel inculpații și prin decizia penală nr. 1 din 9 ianuarie

2013 Curtea de Apel Suceava a admis apelurile declarate de inculpații A.V. și A.M.

împotriva sentinței penale nr. 206 din data de 29 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul

Suceava în Dosar nr. 12760/86/2012.

A desființat în

parte sentința penală mai sus-menționată și în rejudecare a condamnat pe inculpatul

A.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de

art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen., art. 75 lit.

c) C. pen. raportat la art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (2)

C. pen., la pedeapsa principală de 3 ani și 6 luni închisoare (în loc de 5 ani închisoare).

A condamnat pe

inculpatul A.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) raportat la art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (2), art. 109 C. pen.,

art. 320

1

C. proc. pen., la pedeapsa principală de 2 ani închisoare (în

loc de 3 ani și 4 luni închisoare).

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

În temeiul

art. 381 alin. (1) raportat la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a dedus în continuare

din pedeapsa de executat pentru inculpați durata arestării preventive de la data

29 noiembrie 2012 la zi.

În temeiul

art. 383 alin. (1

1

) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a menținut

starea de arest preventiv a inculpaților A.V. și A.M.

A reținut instanța

de apel că fiecare dintre inculpații a comis fapta (pe care de altfel a recunoscut-o,

beneficiind de prevederile art. 320

1

C. proc. pen., dar care rezultă

în mod indubitabil și din analiza probelor administrate, amplu evidențiate în motivarea

tribunalului) în împrejurările constatate și pe larg expuse în considerentele sentinței

penale atacate.

Ambii agresori

au avut o contribuție specifică autorului infracțiunii de omor (chiar dacă rămas

în faza tentativei). Astfel, inculpatul major a fost cel care i-a aplicat victimei

lovituri puternice cu pumnii în zona cranio-cerebrală, cu consecința căderii ei

la pământ, acțiune de natură să slăbească puterea de rezistență și de apărare a

acesteia și permițând celuilalt inculpat să se manifeste agresiv în mod nestingherit.

Imediat, inculpatul A.M. a sărit la rândul său asupra victimei, aplicându-i mai

multe lovituri cu ciocanul, atât în zona toraco-abdominală cât și în zona cranio-cerebrală.

Ulterior, ambii i-au aplicat mai multe lovituri, preponderent în zona cranio-cerebrală.

Nici chiar intervenția unei forțe contrarii, martora G.M., nu i-a putut opri, în

primă fază, pe inculpați din manifestarea lor agresivă.

Așadar, folosirea

unui instrument apt de a produce moartea (un ciocan), agresarea victimei cu preponderență

în zone vitale (cranio-cerebrală și toraco-abdominală), aplicarea unui număr mare

de lovituri, manifestarea lor violentă încetând doar ca urmare a intervenției altei

persoane, și nu din proprie inițiativă și nu în ultimul rând urmarea produsă (viața

victimei fiind salvată numai ca urmare a intervenției medicale de urgență), reprezintă

aspecte care conduc la concluzia că, chiar dacă inculpații nu au urmărit moartea

victimei, au acceptat posibilitatea survenirii ei, forma de vinovăție în comiterea

faptei fiind cea a intenției indirecte. În plus, în situația în care, după o înțelegere

expresă sau tacită, doi sau mai mulți făptuitori atacă victima și îi aplică lovituri

sau acționează într-o modalitate care poate conduce la pierderea vieții, nu prezintă

relevanță că unele dintre acestea au fost de mai mică gravitate și nu puteau, singure,

să producă rezultatul socialmente periculos constând în decesul ei, căci intenția

de coautori la omor rezultă din materialitatea actelor săvârșite. Tot ca un argument

care susține corectitudinea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare

a instanței este și acela că între momentul luării rezoluției infracționale și cel

al punerii în aplicare a acesteia a existat o perioadă suficientă de timp pentru

a reflecta, conștient, asupra posibilelor consecințe cu potențial letal ale respectivelor

acte agresive.

A constatat că

faptele reținute în sarcina inculpaților, în încadrarea juridică reținută de către

prima instanță, există și au fost comise cu vinovăție de către aceștia și că prima

instanță i-a condamnat pe fiecare dintre ei la pedepse cu închisoarea, individualizate

în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen.

A reținut că având

în vedere violența de care inculpatul minor a dat dovadă pe parcursul derulării

evenimentelor, atitudinea sa procesuală sinceră și lipsa antecedentelor penale nu

constituie factori de natură a determina o reducere atât de accentuată a pedepsei,

însă, a apreciat că pot conduce la o diminuare a cuantumului ei, astfel că o pedeapsă

de doi ani închisoare este în măsură să răspundă cerințelor de sancționare, coerciție

și reeducare prevăzute de art. 52 C. pen., fiind adecvată situației de fapt și scopului

urmărit de legea penală.

Relativ la inculpatul

major, dată fiind contribuția sa mai mică la producerea rezultatului socialmente

periculos, a apreciat că în favoarea sa pot fi reținute, ca circumstanțe atenuante,

în accepțiunea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., lipsa antecedentelor

penale și comportamentul procesual corect.

Prin aplicarea

prevederilor art. 74 alin. (2) C. pen., o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare

este de natură a asigura reeducarea inculpatului și prevenirea comiterii, în viitor,

a unor astfel de fapte.

Cât privește modalitatea

de executare a sancțiunilor stabilite în sarcina fiecăruia dintre aceștia, cea în

regim privativ de libertate este singura de natură a determina atingerea finalității

pentru care au fost dispuse și a produce o schimbare a comportamentului inculpaților,

începând cu atitudinea lor față de valorile sociale și morale pe care le negaseră

prin săvârșirea infracțiunilor și continuând cu dirijarea în sens pozitiv a actelor

de conduită ulterioare.

A reținut că cererile

formulate de inculpați, vizând suspendarea sub supraveghere, în condițiile art.

86

1

și urm. C. pen., respectiv suspendarea condiționată [relativ la inculpatul

minor, pentru cel major nefiind dată cerința prevăzută de lit. a) a alin. (1) al

art. 81 C. pen.] a executării sancțiunilor, în condițiile art. 81 și urm. C.

pen., nu pot fi primite, o astfel de individualizare judiciară a executării nefiind

de natură să asigure îndreptarea atitudinii lor față de ordinea de drept.

În latura civilă

a cauzei, date fiind condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie,

reglementate de prevederile art. 1349, 1357 1372, 1381 și 1382 noul C. civ., a constatat

că în mod temeinic prima instanță a dispus obligarea inculpaților, în solidar, la

plata către partea vătămată constituită parte civilă, precum și către Spitalul Județean

de Urgență „S.I.N.” Suceava de despăgubiri civile reprezentând daune morale, respectiv

cheltuieli spitalizare parte vătămată. Relativ la cuantumul daunelor morale, a reținut

că acesta a fost corect apreciat, suma stabilită cu acest titlu contribuind, fie

și parțial, la atenuarea efectelor suferințelor fizice și psihice încercate de către

aceasta urmare a atitudinii violente manifestate la adresa ei de către inculpați.

Pretinsa atitudine agresivă manifestată anterior de partea vătămată nu constituie

cauză de exonerare de răspundere în acest sens ori motiv de diminuare a întinderii

lor, care dealtfel este una rezonabilă.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpații A.V., care a solicitat în temeiul cazului

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., reducerea pedepsei

dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante și aplicarea art. 86

1

C. pen. și inculpatul A.M. care a solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., aplicarea unei măsuri educative,

și dându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante reducerea pedepsei și

aplicarea art. 81 C. pen.

Examinând decizia

recurată în raport de motivele de casare invocate de recurenții inculpați, dar și

din oficiu conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat

cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

din același cod,

Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpații A.V. și A.M. sunt nefondate

pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen. hotărârile sunt supuse casării, când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile art. 72 C. pen.

sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În urma administrării

probatoriului, instanța de fond și instanța de apel au reținut în mod corect că

faptele inculpaților A.V. și A.M. care la data de 30 septembrie 2012, împreună,

într-un loc public situat pe raza satului C., comuna V., județul Suceava, au exercitat

cu intenție acte de violență de intensitate ridicată, cu pumnii și picioarele, minorul

și cu un ciocan, în zone vitale, asupra victimei I.O.D., cauzându-i acesteia leziuni

care i-au pus viața în primejdie, constituie infracțiunile prevăzute de art. 20

raportat la. art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. i) C. pen. (A.V.) și

respectiv art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 lit. i) cu

aplicarea art. 99 C. pen. (A.M.).

Pedeapsa este

o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul pedepsei

fiind de prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.

Înalta Curte constată

că în mod corect s-a analizat întreg materialul probator și că pedepsele astfel

cum au fost individualizate, răspund atât principiului proporționalității între

gravitatea faptei cât și scopului prevăzut de art. 52 C. pen., avându-se în vedere

infracțiunea săvârșită de inculpații A.V. și A.M., respectiv tentativă la omor calificat

prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., modalitatea

de comitere a faptei, agresarea victimei cu preponderență în zone vitale, numărul

mare de lovituri, instrumentul folosit fiind un ciocan, manifestarea violentă a

inculpaților care a încetat doar ca urmare a intervenției altei persoane, urmările

produse concretizate în lezarea unui drept fundamental al victimei, respectiv dreptul

la viață și dreptul la integritate corporală, victima suferind leziuni care au necesitat

practicarea unei intervenții chirurgicale de urgență, vitală salvării vieții.

Relevante în cauză

sunt atitudinea violentă a inculpaților și natura faptei pentru care sunt cercetați

inculpații, care nu numai generic, dar și în special, prin modalitatea concretă

în care a fost săvârșită, prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat.

Înalta Curte constată

că în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., nu se justifică reducerea pedepselor,

iar pedepsele stabilite de instanța de apel, de 3 ani și 6 luni închisoare pentru

inculpatul A.V. și 2 ani închisoare pentru inculpatul A.M. corespund scopului prevăzut

de art. 52 C. pen. și reflectă o individualizare temeinică, constatându-se că a

fost respectat principiul proporționalității, respectiv, pedepsele aplicate inculpaților

sunt adecvate situației de fapt și scopului urmărit de legea penală.

De asemenea,

Înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de apel au aplicat inculpaților

A.V. și A.M. dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., pedepsele

astfel cum au fost aplicate de instanța de apel sunt orientate spre minimul special

și în conformitate cu criteriile stabilite de art. 72 C. pen., privind gradul de

pericol social al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta a fost comisă,

de persoana inculpaților și urmarea faptelor acestora. Poziția de recunoaștere a

faptei valorificată de inculpați prin prisma dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., iar instanța de apel a

aplicat și a dat eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a)

și c) C. pen. în favoarea inculpatului A.V.

În ceea ce privește

solicitarea inculpaților A.V. de aplicare a suspendării executării pedepsei sub

supraveghere prevăzute de dispozițiile art. 86

1

C. pen. și A.M. privind

aplicarea unei măsuri educative sau a suspendării executării condiționate a pedepsei

prevăzute de dispozițiile art. 81 C. pen., Înalta Curte apreciază că în raport de

gravitatea faptelor comise de ambii inculpați, de modalitatea de săvârșire și de

circumstanțele reale și personale ale inculpaților, că scopul pedepsei prevăzut

de dispozițiile art. 52 C. pen., nu poate fi atins decât prin executarea pedepselor

în regim de detenție.

Se apreciază că

numai prin executarea pedepselor în regim de detenție, se va realiza reeducarea

inculpaților A.M. și A.V. în scopul ca aceștia să nu mai săvârșească alte infracțiuni,

pentru îndreptarea atitudinii inculpaților față de ordinea de drept, având în vedere

faptele comise, circumstanțele personale ale acestora, pericolul social ridicat

al faptei comise, modalitatea de săvârșire și urmarea produsă.

Înalta Curte,

ținând seama de aceste împrejurări precum și de administrarea legală și completă

a probelor de către prima instanță și de către instanța de apel, constatând că nu

există niciun alt caz de casare care se ia în considerare din oficiu, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații A.V. și A.M. împotriva deciziei penale nr. 1 din 9 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Potrivit dispozițiilor

art. 88 C. pen. va deduce din pedeapsa aplicată inculpaților durata prevenției de

la 1 octombrie 2012 la 12 februarie 2013.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații A.V. și A.M. împotriva deciziei penale nr. 1

din 9 ianuarie 2013 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpaților A.V. și A.M., durata reținerii și arestării preventive de

la 1 octombrie 2012 la 12 februarie 2013.

Obligă recurentul

inculpat A.V. la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul

inculpat A.M. în solidar cu părțile responsabile civilmente A.E. și V.A. la plata

sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 12 februarie 2013.