ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3562/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3562/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursurilor de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

177 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a respins ca

nefondată cererea formulată de inculpatul I.P., prin apărător, privind

schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor

calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art.

182 alin. (2) C. pen.

A

fost condamnat inculpatul I.P. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a

II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În

temeiul disp. art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului I.P. drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu

de pedeapsă accesorie.

A

fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1)

C. pen.

În

temeiul disp. art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului I.M. drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu

de pedeapsă accesorie.

În

temeiul disp. art. 81 alin. (1) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea

pedepsei aplicate inculpatului I.M. pe un termen de încercare de 2 ani și 1

lună calculat conform art. 82 C. pen.

În

temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei

accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

În

temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului I.M.

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării

condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul

săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În

temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate fiecăruia dintre

inculpați durata reținerii din data de 22 aprilie 2010 (o zi).

În

temeiul disp. art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea a cinci

topoare ridicate conform dovezii de predare-primire din 22 aprilie 2010, către

persoana căreia îi aparțin, respectiv numitei I.A.

S-a

admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată S.I. și au fost

obligați inculpații, în solidar, să plătească acesteia suma de 5.000 RON cu

titlu de daune morale și suma de 4.000 RON, cu titlu de daune materiale.

S-a

admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență

Suceava și, pe cale de consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, la

plata sumei de 4239,88 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu

partea vătămată S.I.

Pentru

a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, în fapt, că în data de 19

aprilie 2010, în jurul orei 21.00 - 22.00, pe fondul consumului de băuturi

alcoolice și a unui conflict spontan avut cu partea vătămată S.I., inculpatul I.P.

cu intenție, i-a aplicat o puternică lovitură cu un corp contondent dur (topor)

la nivelul capului, cauzându-i leziuni grave care au necesitat intervenție

neurochirurgicală de urgență și care i-au pus în primejdie viața, iar

inculpatul I.M. i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii, picioarele și un corp

contondent la nivelul corpului, cauzându-i leziuni.

Împotriva

acestei sentințe au declarat apel inculpații I.P. și I.M. și partea civilă S.I.

Prin

decizia penală nr. 32 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații I.P. și I.M.

și partea civilă S.I., împotriva sentinței penale nr. 177 din 15 noiembrie 2011

pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 13808/86/2010.

A

desființat în parte sentința penală mai sus menționată și în rejudecare:

A

condamnat pe inculpatul I.P. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de

omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) - art. 76 lit. b) C.

pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen.,

cu titlu de pedeapsă complementară, în loc de 7 ani și 6 luni închisoare și 3

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și b) C. pen.

A

condamnat pe inculpatul I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte

violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art.

76 lit. e) teza a II-a C. pen., la pedeapsa de 1.000 RON amendă (în loc de o

lună închisoare).

A

înlăturat aplicarea art. 71 C. pen. pentru inculpatul I.M.

În

temeiul disp. art. 81 alin. (1) C. pen., a suspendat condiționat executarea

pedepsei aplicate inculpatului I.M. pe durata termenului de încercare de 1 an,

calculat conform art. 82 C. pen.

În

temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului I.M.

asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării

condiționate și executarea pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei noi

infracțiuni în cursul termenului de încercare.

A

obligat inculpații I.P. și I.M., în solidar, să plătească părții vătămate S.I.

suma de 7.500 RON (în loc de 4.000 RON), cu titlu de daune materiale.

A

menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei

decizii.

Cheltuielile

judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:

Prima

instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a

faptelor comise de inculpații apelanți dând o justă interpretare probatoriului

administrat în cauză.

A

constatat instanța de apel că în mod corect instanța de fond a respins

solicitările apărării de schimbare a încadrării juridice a faptei și de

reținere în favoarea inculpatului I.P. a circumstanței atenuante a provocării.

Referitor

la inculpatul I.M. care a solicitat achitarea întrucât nu a lovit-o pe partea

vătămată apreciind că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea prev. de art.

180 alin. (1) C. pen., Curtea a constatat că și sub acest aspect hotărârea

primei instanțe este legală și temeinică.

Cât

privește însă pedepsele aplicate, Curtea a apreciat că se justifică o

reindividualizare a acestora prin reținerea în favoarea inculpaților a

circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art.

76 lit. b) și e) C. pen.

Față

de elementele ce caracterizează persoana inculpaților, prima instanță de

control judiciar a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în

regim de detenție aplicată inculpatului I.P. și o pedeapsă pecuniară în cuantum

de 1.000 RON, cu suspendarea condiționată a executării aplicată inculpatului I.M.

sunt de natură a-și atinge scopul, acela de reeducare și prevenire de săvârșire

a noi infracțiuni.

Împotriva

acestei din urmă decizii penale, în termen legal, au declarat recursuri

inculpații I.P. și I.M.

Inculpatul

I.P., prin apărător, invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei și reținerea în favoarea sa a disp.

art. 73 lit. b) C. pen., precum și legitima apărare. În susținerea recursului a

arătat că nu a acționat cu intenția de a ucide victima și cu intenția de a se

apăra.

Inculpatul

I.M., prin apărător, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu a săvârșit fapta reținută în

sarcina sa, motiv de recurs ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Criticile

aduse nu sunt fondate.

Analizând

legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs

invocate conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție apreciază că recursurile declarate de inculpați nu sunt

fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.

Instanța

de fond a reținut o corectă situație de fapt în urma analizării materialului

probator administrat în cauză și a dat o justă încadrare faptelor constatând că

vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, în cauză fiind întrunite

condițiile tragerii la răspundere penală a celor doi inculpați sub aspectul

infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată.

Probele

administrate dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpații se fac vinovați

de comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, în mod corect instanța

de fond dispunând condamnarea acestora, neexistând elemente care să facă

posibilă adoptarea unei soluții contrare celei stabilite de instanțele

inferioare în sensul achitării inculpatului I.M. așa cum în mod netemeinic a

susținut apărătorul acestuia.

Referitor

la solicitarea inculpatului I.M. de a fi achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a lovit-o pe partea

vătămată fiind în mod greșit condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

180 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că și sub acest aspect hotărârea

pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.

Fapta

acestui inculpat constând în lovirea părții vătămate cu pumnii și picioarele a

fost pe deplin dovedită prin declarația părții vătămate, precum și prin

depozițiile martorilor oculari C.M., C.V., S.G., S.M., R.C., așa încât în mod

corect a reținut prima instanță că fapta există și a fost săvârșită cu

vinovăție, soluția de condamnare impunându-se în cauză.

De

asemenea, în speță nu poate fi reținută în favoarea inculpatului I.P. circumstanțele

atenuante prev. de art. 73 lit. b) și art. 73 lit. a) C. pen.

Din

probatoriul administrat în cauză nu rezultă că acesta a acționat sub stăpânirea

unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea

victimei, produsă prin violență. Inculpatul a fost cel care a declanșat

conflictul prin lovirea părții vătămate cu biciul, în condițiile în care

aceasta nu a făcut altceva decât i-a reproșat că nu trebuia să intervină în

familia fratelui său N., care este căsătorit cu sora inculpatului.

Pentru

incidența art. 73 lit. b) C. pen. este necesar ca victima să dovedească o

agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să

cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție încât să nu fie în stare

să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea unei infracțiuni.

Legea

nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui

provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții, se

presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o semnificație

apropiată. Ori, un simplu reproș verbal nu poate constitui scuza provocării

pentru săvârșirea unei infracțiuni de genul celei comise de inculpat.

Așa

fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanțele anterioare au respins

solicitările apărării de schimbare a încadrării juridice a faptei și de

reținere în favoarea inculpatului I.P. a circumstanței atenuante a provocării.

Cu

privire la pedeapsa aplicată inculpatului I.P., Înalta Curte constată că

instanța de apel a dozat corect această pedeapsă atât sub aspectul cuantumului,

cât și a modalității de executare, apreciind că scopul educativ și preventiv al

acesteia poate fi atins prin aplicarea unei pedepse principale de 5 ani

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlul de pedeapsă complementară.

În

mod corect prima instanță de control judiciar a reținut în favoarea acestuia

circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) și art. 76 lit. b) C.

pen., întrucât nu are antecedente penale, din declarațiile martorilor S.C.N., I.P.A.,

R.C. și I.D. rezultând că nu este cunoscut în comunitate ca o persoană

violentă. De asemenea, se constată că pe parcursul procesului acest inculpat

și-a manifestat disponibilitatea de a o despăgubi pe partea vătămată, inclusiv

cu sumele stabilite la instanța de fond cu titlu de daune.

În

cauză nu pot fi identificate alte date care să facă posibilă reducerea pedepsei

aplicată acestui inculpat sau schimbarea modalității de executare, fapta comisă,

tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175

alin. (1) lit. i) C. pen., prezentând un grad ridicat de pericol social ce

impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție.

Față

de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate în

cauză.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.P. și I.M. împotriva

deciziei penale nr. 32 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția

penală și pentru cauze cu minori.

Obligă

recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012.