ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3562/2012

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 177 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava s-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul I.P., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen. A fost condamnat inculpatul I.P. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. la pedeapsa principală de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În temeiul disp. art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului I.P. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. A fost condamnat inculpatul I.M. la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen. În temeiul disp. art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului I.M. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie. În temeiul disp. art. 81 alin. (1) C. pen. s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului I.M. pe un termen de încercare de 2 ani și 1 lună calculat conform art. 82 C. pen.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale. În temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului I.M. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. În temeiul disp. art. 88 C. pen. s-a dedus din pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpați durata reținerii din data de 22 aprilie 2010 (o zi). În temeiul disp. art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus restituirea a cinci topoare ridicate conform dovezii de predare-primire din 22 aprilie 2010, către persoana căreia îi aparțin, respectiv numitei I.A.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată S.I. și au fost obligați inculpații, în solidar, să plătească acesteia suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale și suma de 4.000 RON, cu titlu de daune materiale. S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Județean de Urgență Suceava și, pe cale de consecință, au fost obligați inculpații, în solidar, la plata sumei de 4239,88 RON, cu titlu de cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată S.I. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, în fapt, că în data de 19 aprilie 2010, în jurul orei 21.00 - 22.00, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a unui conflict spontan avut cu partea vătămată S.I., inculpatul I.P.

cu intenție, i-a aplicat o puternică lovitură cu un corp contondent dur (topor) la nivelul capului, cauzându-i leziuni grave care au necesitat intervenție neurochirurgicală de urgență și care i-au pus în primejdie viața, iar inculpatul I.M. i-a aplicat acesteia lovituri cu pumnii, picioarele și un corp contondent la nivelul corpului, cauzându-i leziuni. Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații I.P. și I.M. și partea civilă S.I. Prin decizia penală nr. 32 din 26 martie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpații I.P. și I.M. și partea civilă S.I., împotriva sentinței penale nr. 177 din 15 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosar nr. 13808/86/2010.

A desființat în parte sentința penală mai sus menționată și în rejudecare: A condamnat pe inculpatul I.P. pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) - art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară, în loc de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen. A condamnat pe inculpatul I.M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) - art. 76 lit. e) teza a II-a C. pen., la pedeapsa de 1.000 RON amendă (în loc de o lună închisoare).

A înlăturat aplicarea art. 71 C. pen. pentru inculpatul I.M. În temeiul disp. art. 81 alin. (1) C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului I.M. pe durata termenului de încercare de 1 an, calculat conform art. 82 C. pen. În temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen., a atras atenția inculpatului I.M. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei aplicate, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. A obligat inculpații I.P. și I.M., în solidar, să plătească părții vătămate S.I. suma de 7.500 RON (în loc de 4.000 RON), cu titlu de daune materiale. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței care nu sunt contrare prezentei decizii.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele: Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și încadrarea în drept a faptelor comise de inculpații apelanți dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză. A constatat instanța de apel că în mod corect instanța de fond a respins solicitările apărării de schimbare a încadrării juridice a faptei și de reținere în favoarea inculpatului I.P. a circumstanței atenuante a provocării. Referitor la inculpatul I.M. care a solicitat achitarea întrucât nu a lovit-o pe partea vătămată apreciind că a fost greșit condamnat pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., Curtea a constatat că și sub acest aspect hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.

Cât privește însă pedepsele aplicate, Curtea a apreciat că se justifică o reindividualizare a acestora prin reținerea în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 76 lit. b) și e) C. pen. Față de elementele ce caracterizează persoana inculpaților, prima instanță de control judiciar a apreciat că o pedeapsă de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție aplicată inculpatului I.P. și o pedeapsă pecuniară în cuantum de 1.000 RON, cu suspendarea condiționată a executării aplicată inculpatului I.M. sunt de natură a-și atinge scopul, acela de reeducare și prevenire de săvârșire a noi infracțiuni. Împotriva acestei din urmă decizii penale, în termen legal, au declarat recursuri inculpații I.P.

și I.M. Inculpatul I.P., prin apărător, invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea pedepsei și reținerea în favoarea sa a disp. art. 73 lit. b) C. pen., precum și legitima apărare. În susținerea recursului a arătat că nu a acționat cu intenția de a ucide victima și cu intenția de a se apăra. Inculpatul I.M., prin apărător, a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. întrucât nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, motiv de recurs ce se circumscrie cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Criticile aduse nu sunt fondate. Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează. Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt în urma analizării materialului probator administrat în cauză și a dat o justă încadrare faptelor constatând că vinovăția inculpaților este pe deplin dovedită, în cauză fiind întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a celor doi inculpați sub aspectul infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată. Probele administrate dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunilor ce li se rețin în sarcină, în mod corect instanța de fond dispunând condamnarea acestora, neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unei soluții contrare celei stabilite de instanțele inferioare în sensul achitării inculpatului I.M.

așa cum în mod netemeinic a susținut apărătorul acestuia. Referitor la solicitarea inculpatului I.M. de a fi achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a lovit-o pe partea vătămată fiind în mod greșit condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 180 alin. (1) C. pen., Înalta Curte constată că și sub acest aspect hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică. Fapta acestui inculpat constând în lovirea părții vătămate cu pumnii și picioarele a fost pe deplin dovedită prin declarația părții vătămate, precum și prin depozițiile martorilor oculari C.M., C.V., S.G., S.M., R.C., așa încât în mod corect a reținut prima instanță că fapta există și a fost săvârșită cu vinovăție, soluția de condamnare impunându-se în cauză.

De asemenea, în speță nu poate fi reținută în favoarea inculpatului I.P. circumstanțele atenuante prev. de art. 73 lit. b) și art. 73 lit. a) C. pen. Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că acesta a acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență. Inculpatul a fost cel care a declanșat conflictul prin lovirea părții vătămate cu biciul, în condițiile în care aceasta nu a făcut altceva decât i-a reproșat că nu trebuia să intervină în familia fratelui său N., care este căsătorit cu sora inculpatului. Pentru incidența art. 73 lit. b) C. pen. este necesar ca victima să dovedească o agresivitate sau o altă comportare care să fie considerată gravă, de natură să cauzeze făptuitorului o puternică tulburare sau emoție încât să nu fie în stare să se abțină de la o ripostă prin săvârșirea unei infracțiuni.

Legea nu cere ca fapta provocatorului să fie la fel de gravă ca riposta celui provocat, dar pentru existența unei puternice tulburări sau emoții, se presupune, de regulă, ca faptele celor în cauză să aibă o semnificație apropiată. Ori, un simplu reproș verbal nu poate constitui scuza provocării pentru săvârșirea unei infracțiuni de genul celei comise de inculpat. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanțele anterioare au respins solicitările apărării de schimbare a încadrării juridice a faptei și de reținere în favoarea inculpatului I.P. a circumstanței atenuante a provocării.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului I.P., Înalta Curte constată că instanța de apel a dozat corect această pedeapsă atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, apreciind că scopul educativ și preventiv al acesteia poate fi atins prin aplicarea unei pedepse principale de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., cu titlul de pedeapsă complementară. În mod corect prima instanță de control judiciar a reținut în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a), b) și art. 76 lit. b) C. pen., întrucât nu are antecedente penale, din declarațiile martorilor S.C.N., I.P.A., R.C.

și I.D. rezultând că nu este cunoscut în comunitate ca o persoană violentă. De asemenea, se constată că pe parcursul procesului acest inculpat și-a manifestat disponibilitatea de a o despăgubi pe partea vătămată, inclusiv cu sumele stabilite la instanța de fond cu titlu de daune. În cauză nu pot fi identificate alte date care să facă posibilă reducerea pedepsei aplicată acestui inculpat sau schimbarea modalității de executare, fapta comisă, tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., prezentând un grad ridicat de pericol social ce impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție. Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.P. și I.M. împotriva deciziei penale nr. 32 din 26 martie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 noiembrie 2012.