ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1903/2013

Asupra recursului de față;

În baza actelor dosarului, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. nr. 122 din 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosar nr. 2780/85/2012, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost respinsă cererea inculpatului G.I.G. de schimbare a încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.I.G. - la pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an, ca pedeapsă complementară după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 pct. l din. Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., a condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 (două) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii portul, fără drept a cuțitului în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața ori integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 1 an după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a H-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe o perioadă de 4 ani și 8 luni, ce reprezintă termen de încercare.

În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a executării pedepsei la locul de muncă prevăzute de art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a dispus suspendarea și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a briceagului corp delict de care s-a folosit la săvârșirea infracțiunii, înregistrat ca și" corp direct "la" pozițiă nr. 59/2012.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen., raportat la art. 1349 C. civ.,a fost admisă în parte, acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul să plătească părții civile N.. suma de 1.000 lei, cu titlu de despăgubiri materiale precum și suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 și modificată prin O.U.G. nr. 72/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Municipal Mediaș și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 876,91 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare,cu dobânzi și penalități, până la plata integrală a sumei precum și la plata sumei de 348,50 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare,cu dobânzi și penalități până la plata integrală a sumei către Serviciul de Ambulanță Județean Sibiu ^

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a S.N.D.J.G.J.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din care 200 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu la urmărire penală.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut în fapt, următoarele:

La data de 8 martie 2012, înjurai orei 17.30, inculpatul G.I.G., aflat sub influența alcoolului, a intrat în barul aparținând SC B.T. SRL, din municipiul Mediaș, jud. Sibiu, locație în care, în una din camere, se afla și partea civilă N., împreună cu alți cunoscuți, sărbătorind ziua de naștere a martorului C.A.

Imediat după intrarea în bar, inculpatul a solicitat să fie servit cu vin și s-a așezat la unul din aparatele cu jocuri mecanice existent în camera în care era partea civilă și prietenii acesteia.

Pentru că nu poseda deprinderile necesare practicării jocurilor mecanice inculpatul i-a cerut părții civile N., pe care o cunoștea din vedere, să-l ajute în manevrarea aparatului, solicitare acceptată, iar timp de o oră, părțile au jucat la aparatele mecanice din cameră, timp în care inculpatul a reușit să câștige o sumă de bani din care, i-a dat și părții civile suma de 20 de lei.

Partea civilă a continuat petrecerea la masa unde erau cei care îl aniversau pe martorul C.A., consumând împreună aproximativ o ladă și jumătate de bere (fila 89 dosar). La fel și inculpatul G.I.G. a consumat în ziua respectivă alcool, atât înainte de sosirea în bar, cât și ulterior acestui moment, așa cum rezultă din declarația sa și a martorului R.O.C. (fila 60 dosar).

În jurul orelor 19.00, în timp ce partea civilă se afla la masă împreună cu prietenii săi, a venit inculpatul din camera alăturată, unde se aflau jocurile mecanice și în timp ce N. era așezat pe scaun, s-a apropiat de acesta, a scos briceagul pe care îl avea asupra lui în buzunar și i-a aplicat o lovitură la "nivelul abdomenului".

De teama reacției părții civile și a prietenilor acestuia, după aplicarea loviturii, inculpatul a părăsit rapid barul, fără să-și recupereze bunurile personale, pe care le-a avut asupra sa, la intrarea în local.

După comiterea faptei, în drum spre locuința de domiciliu, inculpatul a ascuns cuțitul cu care a lovit partea civilă (în strada Tîrnavei din municipiul Mediaș, într-un tub de canalizare existent în peretele de protecție), iar în dimineața următoare, s-a prezentat la Poliția Municipiului Mediaș și a furnizat date cu privire la modalitatea comiterii faptei și locului în care a ascuns corpul delict.

Actul de violență exercitat de inculpat, i-a cauzat părții vătămate o plagă înjunghiată epigastrică penetrantă în cavitatea peritoneală, cu lezarea ușoară a epiplonului și lobului hepatic stâng, leziune care a impus internarea victimei și acordarea de îngrijiri medicale calificate pentru salvarea vieții.

Constatarea medico-legală efectuată victimei a reținut că acesta a prezentat o plagă înjunghiată epigastrică penetrantă, produsă prin lovire cu un corp tăietor înțepător, care poate data din 8 martie 2012, leziune traumatică care a necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale, fără să-i pună viața în primejdie.

Pe parcursul procesului inculpatul G.I.G. a afirmat că a recurs la actul de violență din cauza acțiunii provocatoare a părții vătămate, care i-ar fi sustras o sumă de bani din buzunar, susțineri care sunt însă infirmate de martorii oculari și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Din actul medico-legal (fila 27 dosar) rezultă că partea vătămată a suferit leziunea traumatică abdominală prin lovire cu un corp tăietor înțepător, cu traiect dinainte-înapoi și puțin oblic de la stânga la dreapta, cu interesare superficială a epiplonului și a lobului hepatic stâng. întrucât leziunea a fost de mică intensitate, nu a pus viața victimei în primejdie; pentru aceste leziuni, au fost necesare 14-15 zile îngrijiri medicale.

Pornind de la acest raport de constatare medico-legal, la cererea inculpatului, instanța de fond a pus în discuția părților cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulate în baza art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2 comb. cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

Instanța de fond a respins această cerere, reținând că în raport de instrumentul folosit (cuțit cu lama de peste 10 cm. - a se vedea planșa foto, fila 20 dosar urmărire penală), zona vizată (abdominală) și urmarea produsă (lezarea lobului hepatic), apreciind că și în absența unui număr substanțial de zile de îngrijiri medicale necesar victimei pentru vindecare și chiar și în ipoteza în care, viața acestuia nu a fost pusă în primejdie, încadrarea juridică corectă a infracțiunii comise cu intenție indirectă de inculpatul G.I.G., este cea de tentativă de omor și nu de lovire sau alte violențe.

Totodată, instanța de fond a înlăturat, ca nefondată, apărarea inculpatului,în sensul că, cuțitul se afla întâmplător asupra sa și l-a folosit fără să-și dea seama, acțiunea inculpatului circumscriindu-se laturii obiective și subiective a infracțiunii prev. de art. 2 pct. l din. Legea nr. 61/1991.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a avut în vedere conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii (atitudine ce reiese din declarațiile martorilor care se coroborează cu înscrisurile și caracterizările favorabile ale inculpatului atașate la dosar și care sunt atestate și în cuprinsul referatului de evaluare al Serviciului de Probațiune din cadrul Tribunalului Sibiu) precum și atitudinea inculpatului după săvârșirea infracțiunii,rezultând din prezentarea sa în fața autorității,comportamentul sincer în cursul procesului, achiesarea la pretențiile materiale solicitate de partea civilă, regretul sincer al acestuia pentru fapta comisă.

Față de aceste considerente instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. a) și c) C. pen.

Totodată, având în vedere lipsa antecedentelor penale, circumstanțe ce țin de persoana acestuia și care pledează în favoarea lui (încadrat în muncă, inexistența altor conflicte, fiind caracterizat ca o persoană care nu creează probleme, nici în familie, nici în comunitate), coroborat cu criteriile generale și speciale de individualizare a pedepsei, precum și cu împrejurarea rezultată din referatul de evaluare și care menționează comportamentul necorespunzător în societate al părții vătămate N. (acesta fiind cunoscut cu vicii și făcând parte din anturaj cu atitudini negative, fiind sancționat contravențional în repetate rânduri pentru tulburarea ordinii și liniștii publice), și cu împrejurările referitoare la atitudinea constantă a părții civile de a agresa și agasa alți clienți care jucau la aparatele mecanice (conform declarațiilor martorilor din dosar), la individualizarea modalității de executare a pedepsei instanța de fond a aplicat inculpatului beneficiul suspendării condiționate.

În ce privește pretențiile civile solicitate de partea civilă N., instanța de fond a constatat că inculpatul a fost de acord să-i achite acestuia daune materiale în cuantum de 1.000 lei, sens în care îl va obliga pe inculpat să plătească această sumă conform principiului disponibilității.

În ce privește daunele morale solicitate, în raport de suferințele fizice și psihice cauzate părții civile, instanța de fond a considerat că se impune acordarea lor, dar într-un cuantum inferior celui solicitat de partea civilă și a apreciat astfel că suma de 10.000 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului moral produs, raportat la suferința și la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare acesteia.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul G.I.G. și partea civilă N.

Din apelul formulat Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat desființarea în parte a sentinței atacate numai în ce privește individualizarea funciar a pedepsei aplicate șiTrmodălîtățirde executare a acesteia.

În motivarea recursului, parchetul a arătat că instanța de fond a dispus în mod greșit suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate de 2 ani și 8 luni închisoare, încălcând astfel dispozițiile art. 81 alin. (2) C. pen.

De asemenea, a mai fost criticat cuantumul pedepsei rezultante, susținându-se că pedepsele aplicate inculpatului nu au fost corect individualizate, fiind prea blânde, raportat la gravitatea faptelor și circumstanțele săvârșirii acestora.

În motivele scrise de apel, partea civilă a adus critici sentinței de fond atât sub aspectul laturii penale, arătând că față de gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării pedepsei este neîndestulătoare, față de gravitatea infracțiunii săvârșite și nu este în măsură să asigure o reală îndreptare a conduitei inculpatului.

S-a mai arătat că suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului ar fi mai adecvată pentru a se exercita un mai bun control asupra progreselor făcute de inculpat pe durata suspendării.

Cu privire la latura civilă a cauzei, partea civilă a solicitat admiterea în totalitate a pretențiilor sale care au ca obiect acordarea de daune morale, care sunt justificate, raportat la suferințele încercate de acesta ca urmare a leziunilor produse prin fapta inculpatului și la prejudiciul estetic încercat ca urmare a cicatricei produse în urma rănii și a intervenției chirurgicale suferite de partea civilă.

- admiterea cererii de schimbare a încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la ort. 174 alin. (1) și (2) combinat cu ort. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de ort. 180 alin. (2) C. pen.

- achitarea pentru infracțiunea prev. de art. 2 pct. l din. Legea nr. 61/1991 republicată, iar în cazul în care se consideră că acesta nu trebuie achitat, să se constate că această infracțiune trebuie absorbită de infracțiunea principală.

În motivele de apel se învederează faptul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., întrucât lipsește atât latura subiectivă respectiv intenția cât și latura obiectivă respectiv nu există un început de executare întrucât inculpatul nu a pus niciodată în pericol viața victimei;"

Totodată, inculpatul G.I.G. a criticat hotărârea pronunțată de către instanța de fond și sub aspectul greșitei condamnări pentru infracțiunea prev. de art. 2 pct. l din. Legea nr. 61/1991 republicată, cu motivarea că în fapt, inculpatul avea asupra sa un briceag cu care se ajuta în flecare zi să ia masa.

A mai învederat că această infracțiune trebuia absorbită de infracțiunea pentru care a fost trimis i în judecată.

S-a mai susținut că potrivit certificatului medical, leziunea suferită de partea vătămată a fost de mică intensitate și viața acestuia nu a fost pusă în pericol.

Prin Decizia penală nr. 13/A/2013 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă cererea inculpatului G.I.G. de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și 2 combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.

Au fost admise apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea vătămată - parte civilă N. împotriva sentinței penale nr. 122 din data de 16 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Sibiu în Dosarul nr. 2780/85/2012.

A fost desființată sentința penală atacată, numai sub aspectul aplicării greșite a dispozițiilor art. 81 și art. 82 C. pen. față de inculpatul G.I.G. și, procedând la o nouă judecată în aceste limite :

A înlăturat din sentința penală atacată dispozițiile art. 81, art. 82 C. pen. și, în baza art. 86, art. 86 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului G.I.G., pe durata unui termen de încercare de 5 ani.

Pe aceeași durată, de 5 ani, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim C. pen.

A fost încredințată supravegherea inculpatului, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

în baza art. 863 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență

S-a făcut aplicarea art. 359 alin. (1) C. proc. pen. și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

alin. (1) raportat la art. 83 și art. 84 C. pen. și ale art. 864 alin. (2) C. pen.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul G.I.G. împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 150 lei cu titlu de cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 193 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să-i plătească părții vătămate - parte civilă N. suma de 500 lei cu titlu de onorariu parțial al apărătorul ales de aceasta.

Onorariul parțial acordat apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în cuantum de 50 lei, s-a dispus să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Instanța de apel, analizând sentința atacată potrivit motivelor de apel formulate precum și analizând cauza din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 378 C. proc. pen., a constatat că sunt fondate apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și partea vătămată - parte civilă N. și nefondat apelul inculpatului pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Analizând cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., formulată de inculpat instanța de prim control judiciar a constatat că încadrarea juridică dată faptelor de instanța de fond este legală.

S-a apreciat că fapta săvârșită de inculpat întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor și nu de sau alte violențe.

S-a reținut că ori de câte ori inculpatul acționează în așa mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii și nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanță în sine, întrucât intenția de omor se deduce din modul în care a acționat, iar nu din elementele exterioare. Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului etc.

Instanța de Apel precum și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, trebuie înlăturată apărarea inculpatului conform căreia nu ar fi acționat cu intenția de omor și nu a urmărit rezultatul produs.

De asemenea, s-a apreciat că este nefondată și cererea inculpatului de achitare de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991.

Din ansamblul probator a rezultat fără dubiu că inculpatul a atacat-o pe partea vătămată cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, astfel că sunt întrunite și elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept a cuțitului în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

Instanța de apel a constatat că infracțiunea de port fără drept a cuțitului în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică nu este absorbită de infracțiunea de tentativă de omor calificat întrucât cele 2 infracțiuni au obiect juridic diferit,respectiv infracțiunea prev. de art. 1

1

din Legea nr. 61/1991 este o infracțiune de pericol în timp ce infracțiunea de omor este o infracțiune de rezultat și are ca obiect juridic special viața persoanei.

Totodată, la individualizarea judiciară a pedepselor s-a apreciat că instanța de fond, în mod corect a aplicat criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 52 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite.

S-a constatat că raportat la cuantumul pedepsei rezultante aplicate, de 2 ani și 8 luni și a concursului de infracțiuni existent în cauză, în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea condiționată a pedepsei,fiind încălcate prevederile art. 81alin. (2) C. pen.

Reținând circumstanțele personale favorabile inculpatului, relevate atât de martorii S.N. și C.M., precum și de referatul de evaluare efectuat de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu și din care rezultă că inculpatul nu are antecedente penale, este o persoană integrată în societate cu loc de muncă, instanța de apel a apreciat că scopul pedepsei poate fi realizat și prin suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Analizând în continuare criticile formulate de partea vătămată - privind neacordarea daunelor morale în cuantumul solicitat, instanța de apel a constatat contrar susținerii acestuia, că au fost acordate într-un cuantum echitabil raportat atât la circumstanțele săvârșirii faptei cât și la intensitatea suferinței încercate de partea vătămată.

Astfel infracțiunea s-a produs într-un bar unde, atât inculpatul, cât și partea vătămată au consumat băuturi alcoolice,ambii fiind în stare de ebrietate, astfel că o asemenea stare a fost de natură să producă o anumită stare tensionată între cei doi care de altfel au avut discuții pe tema jocurilor de noroc.

Cum gravitatea prejudiciului moral este un criteriu de stabilire a cuantumului avut în vedere și criteriul echității, aspect ce se impune prin aceea că suma de bani acordată cu scopul acoperirii prejudiciului moral, trebuie să fie justă, echitabilă și nu exagerată, ținându-se cont de criteriul gravității prejudiciului moral, dar și de criteriul echității.

Apreciind în concret caracterul prejudiciului moral, instanța de fond a concluzionat că în cauză prejudiciul moral suferit nu este grav, instanța de apel a constatat la rândul său, că acesta poate fi calificat grav numai când constă în alterarea gravă a integrității fizice sau mentale a persoanei vătămate, a capacității sale de muncă, sau atunci când este extrem de importantă valoarea morală căreia i se aduce atingere.

Or, în speța de față, din probele administrate în cauză a rezultat fără îndoială că părții vătămate i s-a pricinuit o suferință psihică, însă raportat la numărul mic al zilelor de îngrijiri medicale -14-15 zile - și natura leziunilor care au fost de mică intensitate,care nu au pus în primejdie viața victimei,astfel că nu necesită compensarea cu suma de 20.000 lei, cum solicită partea civilă.

Împotriva Deciziei penale nr. 13/A/2013 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs inculpatul G.I.G.

Recurentul inculpat a solicitat, prin apărătorul său, admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în rejudecare, pe fond, în temeiul art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată, din tentativă la infracțiunea de omor, în infracțiunea de lovire și alte violențe și aplicarea unei pedepse la limita minimă prevăzută de noua încadrare. De asemenea, a mai solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a) sau d) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, întrucât fapta nu există sau fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de port fără drept a cuțitului în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică.

În subsidiar, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și în rejudecare, pe fond reducerea pedepsei aplicate sub limita minimă prevăzută de textul incriminator, prin acordarea unei eficiente mai mari circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute de art. 74 C. pen., având în vedere că nu are antecedente penale, este încadrat în muncă și are o familie organizată.

Cu privire la latura civilă, recurentul inculpat a solicitat reducerea cuantumului daunelor morale la plata căruia a fost obligat.

Examinând recursul în raport de motivele invocate, care se încadrează în cazurile de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17, 18, 12 și 14 Cod procedură penală, dar și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte reține că, atât instanța de fond, cât și instanța de apel, în raport de un amplu și judicios material probator administrat în cauză, au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, au dat o corectă încadrare juridică faptei în textul de lege corespunzător, iar pedeapsa aplicată a fost just proporționalizată, în conformitate cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.

În ceea ce privește critica inculpatului vizând greșita încadrare juridică dată faptei în tentativă la infracțiunea de omor calificat, în loc de loviri sau alte violențe, se constată că este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 385 pct. 17 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Înalta Curte reține că, ceea ce deosebește infracțiunea de loviri sau alte violențe de tentativă la infracțiunea de omor calificat, este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunea care constituie latura subiectivă a infracțiunii, atitudinea conștientă a autorului în momentul comiterii faptei.

În cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., făptuitorul acționează cu intenția generală de a cauza o vătămare corporală victimei, în timp ce în cazul tentativei la infracțiunea de omor prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 C. pen., acesta acționează cu intenția de ucidere, care poate fi directă sau indirectă.

Pentru stabilirea poziției subiective a inculpatului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care a fost comisă faptă, de obiectul folosit, de regiunea vizată și de urmările produse sau care s-ar fi putut produce.

Există tentativă de omor și nu de lovire, ori de câte ori infractorul acționează vizând afectarea organelor vitale ale organismului victimei ori folosește instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanță timpul necesar pentru îngrijiri medicale, deoarece acesta este caracteristic infracțiunilor de lovire sau vătămare corporală și nu exprimă dinamismul interior al actului infracțional.

Forma și modalitatea intenției, element al laturii subiective a infracțiunii, rezultă din materialitatea actului, printre altele, din relațiile personale anterioare existente între inculpat și victimă, din obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al inculpatului.

Modul de săvârșire a faptei, precum și împrejurările în care aceasta a fost comisă - astfel cum au fost relevate de probele administrate - exclud apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi acționat cu intenția de omor, ci cu intenția generală de lovire și de a aplica corecție părții vătămate.

Între momentul luării rezoluției infracționale și cel al punerii în aplicare a acesteia a existat un interval temporal de natură să justifice, pe de o parte, concluzia excluderii actului spontan - care înlătură apărarea inculpatului potrivit căreia ar fi săvârșit fapta ca o reacție la comportamentul provocator al părții vătămate, iar pe de altă parte, concluzia existenței unei perioade suficiente de timp pentru a reflecta, conștient, asupra posibilelor consecințe cu potențial letal ale respectivului act.

Modul în care inculpatul a acționat, înarmat cu un cuțit cu lama de 10 cm, obiect apt de a produce moartea, deplasarea sa către locul unde se află partea vătămată N., într-un local în care mai erau și alte persoane, zona vitală vizată (zona abdomenului), intensitatea loviturii aplicate, urmarea produsă, confirmată de constatarea medico-legală efectuată victimei care a atestat că aceasta a prezentat o plagă înjunghiată epigastrică penetrantă, suferind leziuni la nivelul lobului hepatic, produse prin lovire cu un corp tăietor înțepător care a necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale, evidențiază, atât faptul că acțiunea corespunde elementului material al tentativei la infracțiunea de omor calificat, cât și intenția inculpatului de a suprima viața părții vătămate și nu de a-i aplica lovituri.

Așadar, se apreciază că instanța de fond, pe baza unui amplu material probator administrat în cauză, a stabilit în mod corect că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina lui, aceasta întrunind elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată.

Se apreciază de asemenea, că este nefondată și solicitarea inculpatului, de achitare pentru infracțiunea de port ilegal de armă, prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991, prin care este incriminat portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castelului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice.

Potrivit art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Prin eroare de fapt se înțelege o greșită examinare a probelor administrate, în ideea că la dosar există o anumită probă, când în realitate aceasta nu există sau arunci când se consideră că un anumit act ar demonstra existența unei împrejurări, când, în realitate, din aceste mijloace de probă, rezultă contrariul. O eroare gravă de fapt trebuie să decurgă din probele administrate care se află la dosar și faptele reținute de instanța de fond.

Eroarea gravă trebuie să rezulte din compararea faptelor reținute prin hotărâre cu probele administrate.

Analizând critica recurentului inculpat privind greșita condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 pct. l din. Legea nr. 61/1991, prin prisma unei pretinse erori de fapt, Înalta Curte constată că, situația de fapt stabilită de înstanțele de administrate, nefiind întemeiată cererea de achitare.

Potrivit art. 385 pct. 12. C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni sau când instanța a pronunțat o hotărâre de condamnare pentru o altă faptă decât cea pentru care condamnatul a fost trimis în judecată, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 334 - 337.

Fapta inculpatului G.I.G. care a purtat asupra sa, fără drept, un cuțit cu lama de 10 cm, (planșa foto, fila 20 dosar urmărire penală), la data de 8 martie 2012, în timp ce a intrat în barul aparținând SC B.T. SRL, din municipiul Mediaș, jud. Sibiu, locație care este un loc public în accepțiunea art. 152 lit. a) C. pen., fiind un loc care prin natura și destinația sa este totdeauna accesibil publicului, obiect cu care a aplicat lovituri părții vătămate, punând în primejdie viața și integritatea corporala a acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 61/1991.

Totodată, se constată că nu poate fi primită nici cererea inculpatului privind reducerea pedepsei aplicate și înlocuirea modalității de executare a pedepsei din suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de art. 861 C. pen., în suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzută de art. 81 C. pen.

Potrivit art. 385 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., care stabilește criteriile generale de individualizare, la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul pedepsei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are, pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea legală și judiciară, atât în ceea ce privește fapta penală săvârșită, cât și în ceea ce privește comportamentul făptuitorului.

Ca atare, pedeapsa și modalitatea ei de executare, trebuie individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea săvârșirii altor fapte penală.

Înalta Curte apreciază că nici din perspectiva acestui motiv de recurs nu se impune casarea hotărârii atacate, pedeapsa aplicată inculpatului fiind just individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității ei de executare.

Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., având în vedere, dispozițiile generale ale C. pen., dispozițiile părții speciale, limitele de pedeapsă stabilite de lege, de gradul de pericol social al faptei, de modalitatea și împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârșită, inculpatul aplicându-i victimei o lovitură cu un briceag în zona abdominală, urmarea produsă, partea vătămat suferind leziuni la nivelul lobului hepatic, care au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale, precum și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Totodată, se constată că, în cadrul aceluiași proces de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de fond a valorificat corespunzător și circumstanțele personale ale inculpatului care a avut o conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii, atitudine ce rezultă din declarațiile martorilor, care se coroborează cu înscrisurile și caracterizările favorabile ale inculpatului atașate la dosar și care sunt atestate și în cuprinsul referatului de evaluare al Serviciului de Probațiune din cadrul Tribunalului Sibiu, fiind avută în vedere și atitudinea acestuia după săvârșirea infracțiunii, acesta prezentându-se în fața autorităților, a avut un comportament sincer în cursul procesului, a achiesat la pretențiile materiale solicitate de partea civilă și a regretat sincer fapta comisă.

Modalitatea de executare stabilită de instanțele de apel, respectiv, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, prevăzută de art. 861 C. pen. și obligarea inculpatului de a se supune unor măsuri de supraveghere, conform dispozițiilor art. 863 C. pen., este pe deplin justificată, în raport de gravitatea faptei săvârșite de inculpat, valoarea socială ocrotită de lege pin incriminarea infracțiunii de omor și anume, viața persoanei, drept fundamental al omului, urmările periculoase socialmente ale faptei comise și asigură realizarea scopului preventiv-educativ și de constrângere ale pedepsei, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Tentativa la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și 2 rap. la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. este sancționată cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni ani și interzicerea unor drepturi, iar infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. l din. Legea nr. 61/1991 este pedepsită cu închisoare între 3 luni și 2 ani.

Prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante judiciare, ambele pedepse aplicate, respectiv 2 ani și 8 luni închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) și (2) rap. la cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen. și de 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 pct. l din. Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen. se situează sub minimul special prevăzut de textele incriminatoare.

Așadar sub aspectul cuantumului cât și al modalității de executare, răspund principiului proporționalității în raport cu gradul concret de pericol al faptei și cu datele personale ale făptuitorului și sunt de natură a realiza scopul preventiv și reeducativ al acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.

În ceea ce privește critica formulată de recurentul inculpat sub aspectul cuantumului despăgubirilor morale la plata cărora a fost obligat către partea civilă N., Înalta Curte constată că, acest motiv de recurs nu se înscrie în niciunul din cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de art. 385

9

pct. 1-21 C. proc. pen.

Evaluarea daunelor morale, chiar atunci când existența lor este evidentă, de regulă nu se poate realiza prin folosirea unor criterii obiective, ci doar pe baza unei aprecieri subiective.

Cuantumul daunelor morale, fiind stabilit de către instanțele de fond și apel, prin apreciere, nu poate fi cenzurat de instanța de recurs, controlul judiciar efectuat de această instanță exercitându-se, în mod preponderent, asupra aspectelor de drept ale soluției și numai în limita cazurilor de casare prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte reține că aceasta a fost corect soluționată de instanța de fond și de instanța de apel.

Astfel, din examinarea acrelor dosarului se reține că, la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța de fond și instanța de apel au avut în vedere prevederile art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., conform cărora, despăgubirea acordată părții civile trebuie să reprezinte o justă și integrală reparație a prejudiciului moral suferit.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, dar instanța trebuie să aibă anumite criterii, respectiv, consecințele negative suferite de cel în cauză în plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura lezării lor și intensitatea cu care au fost percepute aceste vătămări.

Din examinarea actelor dosarului se reține că inițial, prin memoriul adresat instanței de fond la data de 04 iulie 2012, partea civilă N. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 euro despăgubiri pentru prejudiciul material suferit și dobânda legală, raportat la indicele de inflație al B.N.R., până la plata despăgubirilor efective, sau contravaloarea acestora în lei, reprezentând suferința fizică și psihică ce i-a fost produsă.

La termenul de judecată din 15 octombrie 2012, fiind audiat de instanța de fond, partea civilă N.. a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 1.000 lei, daune materiale, pentru medicamente și alimentație suplimentară, și suma de 20.000 lei ca o compensație pentru suferința fizică și psihică ce i-a fost produsă de inculpat (filele 98-99 dosarul instanței de fond).

Instanța de fond a constatat că inculpatul a fost de acord să-i achite părții civile daune, sens în care inculpatul a fost obligat să plătească această sumă conform principiului disponibilității, n ce privește pretențiile civile solicitate.

În ce privește daunele morale solicitate, în raport de suferințele fizice și psihice cauzate părții civile, instanța de fond a considerat că se impune acordarea lor, dar într-un cuantum inferior celui solicitat de partea civilă și a apreciat astfel că, suma de 10.000 lei reprezintă o reparație morală suficientă, pentru acoperirea prejudiciului moral produs, raportat la suferința și la numărul de zile de îngrijiri medicale necesare acesteia

Cum în cauză, recurentul inculpat nu invocă o chestiune de drept, ci o chestiune ce ține de cuantificarea în bani a consecințelor faptelor sale asupra integrității corporale și a desfășurării normale a vieții părții civile, acest aspect fiind o chestiune de apreciere, atributul exclusiv al instanțelor care pot examina cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, aceasta nu poate fi pus în discuție în calea de atac a recursului.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare invocate, respectiv cele prevăzute de art. 385

9

pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen. și nici vreun alt caz de casare care, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. să poată fi luat în considerare din oficiu, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. l lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.G.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.I.G. împotriva Deciziei penale nr. 13/A/2013 din 28 ianuarie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2013.